313 matches
-
de vesel, parcă nu l-ar mai fi văzut de pe băncile școlii, "cum ar fi trebuit să zâmbească acum o lună", gândi Apostol fără să vrea. ― Apostole, Apostole, ai mai venit pe la noi?... Ce vânt bun te aduce? zise preotul, înduioșat. Bologa îi strânse mâna, îmbărbătat de seninătatea lui, bolborosind cuvinte neînțelese. "Cît de străin a fost atunci și acuma cât e de blajin!" își zicea uimit de schimbarea preotului. ― Haidem, Apostole, în veranda noastră țărănească! reluă Boteanu, cuprinzîndu-i mijlocul și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
al unui locuitor din planeta lor roșie. Ea spuse: - într-o zi o să vindecăm și moartea, cum am vindecat bătrânețea. Și Nefert și Auta o priviră nedumeriți. - Cum să vindecați moartea? Sau n-am auzit bine... spuse pământeanul. Străina privi înduioșată undeva în gol. - Ai auzit bine: o să vindecăm moartea. - Dar se vindecă numai bolile! strigă uimită Nefert. - Noi am izbutit s-o amânăm. Sunt împrejurări când altădată omul ar fi murit, iar noi îl înviem. Sunt însă împrejurări când nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ahile, aducând aheilor prăzi cu greu dobândite); și o fetiță care aleargă după mama ei și i se agață de poale, împiedicând-o din mers și, cu ochii în lacrimi, se cere în brațe (este Patrocles pe care îl vede, înduioșat, venind către el și vărsând amare lacrimi de mila aheilor înfrânți). Toate acestea vădesc două lucruri: o arie de experiență omenească pe care altfel nu i-am bănuit-o și, pe de altă parte, o capacitate emotivă și o gingășie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ahile, aducând aheilor prăzi cu greu dobândite); și o fetiță care aleargă după mama ei și i se agață de poale, împiedicând-o din mers și, cu ochii în lacrimi, se cere în brațe (este Patrocles pe care îl vede, înduioșat, venind către el și vărsând amare lacrimi de mila aheilor înfrânți). Toate acestea vădesc două lucruri: o arie de experiență omenească pe care altfel nu i-am bănuit-o și, pe de altă parte, o capacitate emotivă și o gingășie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
episod dureros (pentru ea) și în care poetul s-a străduit din răsputeri să stârnească mila. Nu exista în teatru ceva mai frumos decât să o vezi pe Electra plângându-și fratele mort în prezența lui, care, fiind și el înduioșat, este obligat să-și descopere identitatea." Racine constată că în tragediile grecești se află un mare număr de scene inutile din punct de vedere strict al acțiunii, care au drept unic scop să întărească pateticul. "Astfel Sofocle îl folosește aproape
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de-a dreptul "canalia"[...]; Cel mai comunicativ dintre marii noștri scriitori", cum nota Vlahuță, apare succesiv în amintirile contemporanilor într-o varietate de ipostaze contradictorii, pur și simplu amețitoare: sarcastic și sentimental; sensibil și poltron; generos și avar, lesne de înduioșat (cu "naturelul simțitor"), dar și violent; sociabil și mizantrop; melancolic și perfid; arghirofil, dar și ultracheltuitor, epicureu și anxios; ateu și superstițios; seducător și misogin; cu fobie la vegetal și infantil, dar meloman pătimaș, impresionabil până la lacrimi; sumbru, nevricos, nestatornic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
râzând. Apoi fu prins în îmbrățișare și el, Caligula, cel născut în castrum pe malul Rhenus-ului, care călărea asemenea barbarilor și vorbea minunat greaca veche, dar se poticnea în latină. Și, pe când toți îl mângâiau, iar un senator bătrân spunea înduioșat: „Sângele lui Augustus s-a întors la Roma“, un tribunus îl smulse din mijlocul mulțimii și-i spuse: — Acesta este orașul pe care Tiberius i l-a furat tatălui tău. Băiatul privi, cu ochii lui limpezi larg deschiși. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clar din tonul ei că urma să adopte tonul moralizator al acestei conversații. Deci n-o s-o faci natural? Păcat! Mi se pare că nașterea pe cale naturală e mult mai bună pentru bebeluș. Se uită În jos cu o privire Înduioșată și mângâie căpșorul bebelușului ei. Dar, evident, mintea ta e probabil centrată pe imaginea travaliului ca muncă, mai degrabă decât ca durere. Nu toată lumea poate să facă asta. Când am făcut-o pe Serendipity am stat 17 ore fără analgezice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
haine, fusese făcut acum douăzeci de ani. Aș fi putut să fiu eu și mătușa Lynn sau chiar eu și mama mea dacă ar fi trăit. Semănau așa de tare, păreau atât de apropiate. —E poza mea preferată, spuse Alfie înduioșat. Am mai găsit una în care Alfie o ținea protector pe după umeri pe soția lui. Îmi place asta. Ea pare atât de în siguranță și de fericită. —Cea de acolo, de pe bufet, e cea mai recentă, cu Katie și nepoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
brațe, bunicul l-a așezat cu grijă pe bancă și a mers s-o cheme pe mama lui, să-l ducă în pat. Acolo, mama l-a învelit și l-a sărutat ușor pe frunte, privindu-l plină de dragoste, înduioșată. Când s-a ridicat, Tudorel a șoptit: Mamă, ești aici? Ce dor îmi era de tine, mama mea dragă...! Deschise ochii încet s-o privească. Dar... era singur. Clipi nedumerit de mai multe ori, privi în jur și înțelese. Visul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
trebuie să recunosc că speram să petreci noaptea aici și să... ăăă... să facem din nou cunoștință. Nu contează. Putem să mai așteptăm câteva zile. Deci la ce oră să te aștept marți? —Vai, James, am spus eu prefăcându-mă înduioșată, nu ți-ai dat seama, nu? Ce să-mi dau seama? m-a întrebat el prudent. N-o să vin marți. De fapt, n-o să mai vin în nici o altă zi, i-am explicat cu amabilitate. —Pentru numele lui Dumnezeu! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
binecuvânta, poate, cel din urmă răstimp, cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând pe ocolite șeaua, să priceapă iapa, ci dădea de-a dreptul: Luam pe Caterina cu noi, la mine și eu făcut la ea doamnă mare... Vartolomei, care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
următor: Păi da, fiindcă trebuie să fii ori cald, ori rece! Nu e bine să fii nici cald, nici rece! Nae, cu fața lui cenușie, îmbujorată de tot, după unul, două sau trei scotch-uri de aceeași marcă, îi spuse înduioșat: Măi Vla-dimire, pe cu-vântul meu de onoare, tu știi și toa-ca din cer, măi! Lui Vladimir, căruia îi plăceau divagațiile , considerându-le fecunde pentru intelectul imaginativ, acea facultate complexă în care fiece gând și senzație generează un analog cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îl sperie. El, cel foarte calm în timpul luptelor, acum se teme. Atât de tare, încât se simte copleșit de propria lui responsabilitate în fața căreia nu știe dacă va face față. Retrasă lângă perete, infirmiera germană privește întreaga scenă cu ochi înduioșați. Nu înțelege limba celor doi, dar nu sunt necesare multe explicații pentru a înțelege drama ce se desfășoară sub privirile ei. În minte îi apare imaginea celor doi frățiori mai mici, morți împreună cu toată familia ei în bombardamentul efectuat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
declanșare și cu un teleochitor, era montat pe un cordon și se stabiliza în funcție de mișcările celui sau celei care-l utiliza. Era o mașină mortală independentă, care putea practic să facă orice, numai că nu apăsa pe trăgaci. Vasquez surâse înduioșată. Era copilul ei, nu prea comod și cam complicat dar pe care se putea încrede pentru asigurarea protecției sale și a camarazilor. Îi arăta mult mai multă înțelegere și grijă decât avea pentru colegii ei. Drake o înțelegea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spaimă. Nu, nu se cade ca omul să fie tratat astfel! Deși n-ar fi putut exprima toate acestea cum o făcuse prințul, valetul înțelese, chiar dacă nu tot, atunci măcar ideea principală, lucru care i se putea citi pe fața înduioșată. — Mă rog, spuse el, dacă vreți să fumați și nu mai puteți răbda, nu vă opresc, dar fumați cât mai repede. N-aș vrea să nu fiți aici când o să vă cheme înăuntru. Uite, sub scară este o ușă. Intrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el idiot, dar știe că vorba dulce mult aduce, asta-i natura umană!“ Remarcă și prințul, dintr-un colț, privirea scăpărătoare a lui Ganea, cu care acesta parcă ar fi vrut să-l prefacă în scrum. Ce om bun! exclamă înduioșată Daria Alexeevna. — Un om cu carte, dar pierdut iremediabil! șopti generalul cu jumătate de gură. Toțki își luă pălăria și se pregătea să se ridice, ca să dispară neobservat. Făcu cu generalul un schimb de priviri, să plece împreună. — Mulțumesc, prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scaun, ca și cum l-ar fi înțepat cineva cu un ac; clipind șiret din ochi, făcea și arăta ceva cu mâinile. — Ce vrei să spui? îl întrebă prințul amenințător. — Ar trebui s-o deschidem în prealabil! șopti acesta cu un aer înduioșat și confidențial. Prințul sări în picioare atât de înfuriat, încât Lebedev o luă la fugă; dar, ajungând la ușă, se opri așteptând să vadă dacă nu cumva prințul s-a îmbunat. — Eh, Lebedev! E posibil ca un om să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a fost omul cel mai mărinimos din câți au existat vreodată! Nu-i așa? Nu-i așa? Prințul chiar tremura din tot trupul. Era greu de înțeles de ce se surescitase până într-atâta, de ce-l apucase o exaltare atât de înduioșată, picată ca din senin, care părea exagerată față de subiectul discuției. Aceasta era starea de spirit în care se afla și chiar, în clipa aceea, față de cineva și pentru ceva anume, mai că nu simțea recunoștința cea mai fierbinte și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai pomeni cu încă un picur. Supărat privi atunci în sus și ce-i fu dat să vadă?! Ochii Prințului Fericit înotau în lacrimi, iar în lumina albă a lunii, chipul său era atât de frumos, încât Rândunelul se simți înduioșat. Cerințe: 1. Transcrieți din textul dat, enunțurile care descriu statuia Prințului fericit. 2. Răspundeți la întrebări: a) Cine era Rândunel? b) Unde voia el să ajungă? c) Unde își căută el adăpost? d) Ce i se întâmplă când se așeză
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
în ajutor și îl ghidează spre locul dorit. În timp ce preoții fac rugăciuni în curte, el îi însoțește cu vocea-i puternică. Oamenii din biserică tresar pentru că le tulbură liniștea. Aparent. Când descoperă că bătrânul care cântă este orb îl privesc înduioșați și reacționează care cum simt, unii îi dau câte un ban, alții se apropie de el și îl ating de parcă ar fi de pe altă lume. Și chiar este. Vasile Vrânceanu este reprezentantul unei lumi total diferite de cea de astăzi
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
șiretenie de biata ființă. De ce plîngeți? Un copil al nimănui... Eu îi dăruiesc pensia mea pe șase luni! Bătrîna întinde, cu o mîna tremurîndă, fîșicul de bani. Bumberică lasă ochii în jos și, cu mișcări încete, ia banii. Lumea este înduioșată. Se plînge abundent, pe săturate. S-a mutat Bumbărează? întreb a doua zi. Da. Dar ieri a venit cu cartușe de Kent, cu lăzi de bere Pilsen. A tras un chef toată noaptea. I-ai dat de lucru? Da, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și atunci nu mai rezista de-a le scrie pe hârtie 246... Viața sufletească, poate cea mai adâncă și mai armonioasă dintre toate lăsate de Dumnezeu pe pământ, este surprinsă în Cezara în mod sublim: Cezara, zise el încet și înduioșat, ... mă lași tu să cuget asupra acestui lucru? Am o inimă și o minte ciudată. Nimic nu pătrunde în ele nemijlocit. O idee rămâne la mine zile întregi pe suprafața minții; nici mă atinge, nici mă interesează. Abia după multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
marca împlinirea cutărei vârste a cutărui oraș. Editate cu banii municipalităților, vor conține ritualele firitiseli, glosări pe tema unicității târgului, o listă a personalităților apte să legitimeze existența bănuitului "spiritus loci", dacă nu chiar și a unui "genius loci", precum și înduioșate rememorări din tinerețea locuitorilor urbei. De curând lansată, antologia "Iașii de aproape și de departe", gospodărită de criticul Al. Dobrescu, e-o reală surpriză: tonul festivist și firesc-edulcorat al unor contribuții este echilibrat imediat de intervenții deloc entuziaste, chiar, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o facem; și că nu vreau să mă cl ănțănesc cu el, pentru că Dumnezeu vede și înțelege. Ruset tălmăci abatelui această cugetare. - Foarte adevărat și adânc spus! - zise de Marenne, zâmbind către preot; și își aplecă spre ulcic ă ochii înduioșați. - Măria ta, urmă cam înfierbântat părintele N icoară, dacă vra papistașul să cunoască știința de învățătură, apoi când ajunge la Iași, să se înfățișeze la înalt prea sfinția sa Kirio Kir Dosoftei. Acela știe nu numai sârbește, ci și elineșt e și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]