353 matches
-
și eu că e o experiență copleșitoare. Deci, zice ea, aplecîndu-se spre mine vădit interesată, ai idee cum o să arate rochia pe care o s-o porți? — Cum a fost la serviciu? mă Întreabă Dan, cînd mă sună după-masă. — SÎnt complet Înecată În șampanie, rîd eu, luptîndu-mă deja cu o durere de cap pricinuită de faptul că băusem mult prea mult, În timpul zilei. La tine? — SÎnt complet Înecat În bere, răspunde. Am ieșit la un pahar să sărbătorim, la prînz. — Asta Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
roșie, dantelă, de câteva săptămâni. În timp ce Josăphine vorbea, mă gândeam uneori la ea, stând în camera alăturată, la degetele ei care croșetau, la burta ei care primea dinăuntru lovituri de picioare și de coate. Și apoi, puțin câte puțin, corpul înecat al lui Belle de jour a intrat în cameră. S-a așezat lângă mine și era ca și cum venise ca să asculte ceea ce avea de spus Josăphine, pentru a confirma sau infirma ce spunea aceasta. Apoi, încetul cu încetul, nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
încă pentru a se ține drepte și în sfârșit dispărând. Am văzut atunci privirea lui Clămence, ochii și surâsul ei. I-am văzut pântecul. Mi-am văzut fericirea insolentă și am văzut chipul lui Belle de jour, nu moartă și înecată, ci așa cum o văzusem prima oară, vie și îmbujorată și proaspătă ca grâul necopt, în aceeași sală, umblând printre mese și aducându-le băutorilor stacane cu vin de Toul și de Vic. Flăcările lăsaseră locul vălătucilor cenușii care ieșeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Nu am prea înțeles cui i se adresa, unui prieten, unei rude, unei iubiri trecătoare sau lui însuși. Vorbea despre toate - despre război, bineînțeles, dar spunea și povești cu moșteniri, pajiști care trebuiau tunse, acoperișuri de refăcut, noaptea nunții, pisici înecate, copaci acoperiți de omizi, broderii de zestre, vorbea de plug, de copii de cor, inundații și o saltea împrumutată, care nu fusese înapoiată, despre lemne care trebuiau tăiate. Era o morișcă de cuvinte care nu înceta să răscolească episoadele vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
colegii mei. El spuse: - Nu-i vorba de,.....dar frază îi rămase neterminata. Se simțea irezistibil atras de strania situație. Lăură nu schița nici un gest. Dinspre stradă se auzi rateul unui motor , cineva care se chinuia să pornească o Dacie înecata parcă. Apoi din nou liniște... Lăură se întoarse apoi către el. Ochii ei căprui , pătrunzători, îi căutau pe ai lui, era foarte feminină, originală, cu aerul unei școlărite de șaptesprezece ani, speriată de ce urma să facă față matură din ea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și detergenți. Ele par să răspundă doar din zona de expertiză de la gât în jos. Pe orice canal românesc de televiziune, iar probabilitatea cea mai mare, dacă nu ești pe știri, unde mai arată câte o bătrână amărâtă cu casa înecată, este să vezi o femeie tânără, care bâțâie din fund, eventual cu capul în sensul opus camerei de filmat, ca să fie clar care este cea mai interesantă și mai importantă parte a unei femei. Acesta este „modelul de succes” pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cuib de viespi, să nu... - Da se poate, doamnă? Da cum nu, doamnă, doar e cu mine... - Să nu zici că nu ți-am spus! Că, dacă mi-l aduci mușcat ori Înțepat ori pișcat ori otrăvit ori schilodit ori Înecat ori... - Da se poate, doamnă...? La urma urmei, mama Își turuia fără convingere rolul de mamă și de Învățătoare - fiindcă, unde eram eu toată vremea, În afara claselor și a recreațiilor la Moș Iacob În ogradă - dacă nu „pe câlburi”: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
întrebat-o eu, ducându-mi mâna cam cu zece centimetri mai jos de umeri. — Da, ai dreptate. Mi-am făcut permanent în vara aceasta și îmi stătea oribil. Îmi venea să-mi pun capăt zilelor alta, nu! Parcă eram o înecată adusă la mal, cu alge și iarbă de mare în loc de păr. Dacă tot mă gândeam că ar fi mai bine să mor decât să mă văd în halul în care eram, am decis că pot muri și fără prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
s-a reîntrupat PSD-ul, din jale și mâl. Așa cum există victime ale inundațiilor, așa există și profitori. Blestemul unora s-a dovedit mană cerească pentru Geoană și ai săi. Cu fiecare casă năruită, cu fiecare destin frânt sau animal înecat, PSD a mai urcat puțin în sondaje. A adunat de pe jos fiecare găină moartă și a aruncat-o în capul puterii. Din mai și până acum a crescut de la 22% la 30%. Departe de mine de a face o culpă
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
pierit sub ape (aș fi vrut la o adică să văd o astfel de bibliotecă sub ape, nu din vreun instinct sadic de profanator de cărți, ci doar întrucât așa îmi închipui eu sfârșitul lumii, ca o bibliotecă uriașă și înecată). Există biblioteci născute din moft ori răsfăț, și altele născute din pasiune și reverență față de cărți. Există biblioteci vanitoase și altele modeste. Există biblioteci mincinoase și altele adevărate (mă joc acum, întrucât știu sigur că bibliotecile nu pot fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
era Timpul) și începu să ne citească din el, adică din reportajul lui Tib, pasagii întregi, într-adevăr,antibolșevice... expresiile curente... cei fără cruce și credință... barbarii de la răsărit... Miron Paraschivescu se opri și izbucni în râsul acela al său înecat, care nu însemna numai entuziasm, ci și o ironie la adresa cuiva sau ceva atât de copleșitoare încît ai fi zis că îi venea și îți venea și ție, auzindu-l, să te tăvălești pe jos de râs. - Barbarii de la răsărit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Moș Gheorghe! Moș Gheorghe Cuculeee! Mă întorsei. Bulgarul se îndreptase din șale. Moș Gheorghe ridicase capul. — Ce dracu a mai fi? mormăi bătrânul scuipând într-o parte. Glasurile strigau tot mai prelungi. Putui să deosebesc într-un timp: Un om înecat, adă cangea, moș Gheorghe!... Bătrânul își strânse sumanul roșcat peste cămășoiul de câlți încins cu brâu roșu, scuipă în pipă, îi închise căpăcelul de alamă ș-o vârî în chimir. Cu stânga își ridică de pe frunte căciula jerpelită și porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la mort. Cel smead zise iar: — Noi ne ducem la primărie, moș Gheorghe... — Duceți-vă, zise bătrânul fără a-i privi, și spuneți acolo. Ce să spunem, moș Gheorghe? — Apoi spuneți să vie primarele. Spuneți c-am scos un om înecat. Atât. Ce să spuneți altceva? Parcă numai o dată a venit? numai o dată am prins cu cangea asta înecați? Cei doi tovarăși cu pălării rotunde își întoarseră iar capetele spre străinul neclintit. Bătrânul ridică ochii spre mine. Să vezi când vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coșurile de oțel, iar apa le spăla punțile, umplîndu-le cabine. CÎnd se Întorcea cu șalupa cu motor a companiei, după ce vizita fabrica tatălui său, Jim tînjea Întodeauna să se urce la bordul acestor vase și să le exploreze cabinele, acum Înecate, o lume de călătorii uitate, invadată de grote de rugină. Privi cu atenție vasul de război de lîngă Grădina Publică. Lampa de semnalizare clipea insistent de pe punte. Oare platforma uzată a tunurilor era gata să se scufunde pe propriile ancore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
detenție. Jim se Învîrtea prin fața ușii de la magazia femeilor, În timp ce doamna Blackburn și fiica bătrînului olandez Încercau să-i liniștească pe cei doi fii ai acesteia. Mama lor zăcea pe podeaua de piatră În hainele ei ude, ca un cadavru Înecat, scos din rîu. Frații se tot Întorceau spre ea, de parcă s-ar fi așteptat să le dea ultimele instrucțiuni. Lui Jim Îi păru rău pentru băieți, Paul și David, deși nu-i cunoștea aproape deloc. Păreau mult mai tineri decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și să li se alăture, dar toate măsurile de precauție Învățate În ultimii ani Îl avertizau să nu se expună. Soldatul Kimura zăcea În apă la cincisprezece metri mai Încolo, un nor roșu desfășurîndu-se din spatele lui, ca pînza unei parașute Înecate. Cincisprezece minute mai tîrziu, cînd fu sigur că nimeni nu-l urmărește din orezăriile din apropiere, Jim ieși din tufele de orez sălbatic și se Întoarse la ascunzătoarea sa, printre avioanele abandonate. Repede, fără să se obosească să-și spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o recunoaște și o acceptă: „Ești copila mea”, „Copila mea n-a murit”. În schimb, în cea de-a doua scenă, cea a recunoașterii Thaisei, Pericle își identifică soția doar după voce, când femeia spune: Sunt Thaisa Crezută moartă și înecată. Pericle nu mai are nici o ezitare; recunoașterea e de data aceasta rapidă, imediată. Dar chiar și așa, o mică îndoială continuă totuși să subziste, căci, deși îi mulțumește nemuritoarei zeițe Diana pentru visul premonitoriu pe care i-l trimisese, convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cât de liniștiți au rămas cu toții: „Parcă i-aș vedea în vis”. Căci în acel moment, cu siguranță, Marie - la fel ca Bătrânul și Străinul - privește viața celor din jur cu ochii omului stăpânit de conștiința morții (moartea tinerei fete înecate ce plutește pe apele fluviului). Conștiința morții face ca viața să pară ireală, dar tocmai această irealitate e ceea ce duce la aflarea adevărului despre ea. Spațiul teatrului nu este aici decât acel spațiu în case devin evidente granițele teritoriului uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Așadar, Lyngstrand și Ellida și-o închipuie amândoi la fel de bine pe „tânăra femeie necredincioasă ce va fi sculptată, de parcă ar vedea-o aievea în fața ochilor, și pe soțul înșelat, care vrea să se răzbune după ce s-a înecat... Și care, înecat și mort, se întoarce acasă”. Veridicitatea acestei sculpturi, veritabilă materializare a imaginii din visul Ellidei, în care ea, cea care visează, și el, cel care nu e decât o nălucire, stau alături, sunt din nou împreună, nu provine oare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sunt 4 mari găuri de bombe. Orașul este măreț și de o frumoasă arhitectură. Populația aclamă trupele noastre pe marile bulevarde și salută avioanele noastre care trec la 10 m<etri> peste case. În port zăresc 4 nave de război înecate, iar pe cheiuri, mormane de mașini, rezultatul bombardamentului în picaj al IAR 80. Câteva aerodroame cu avioane false și adevărate incendiate și pământul răscolit de bombe. Trecem pe litoral și admirăm <greu descifrabil> și alte câteva drăguțe localități balneare, apoi
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
racolau fetele din Moldova și le duceau să se prostitueze la turci, la Constantinopol, actualul Istanbul. Paul de Alep, de exemplu, relata că În Moldova, femeilor cu moravuri ușoare li se tăia nasul, erau puse la stâlpul infamiei și adeseori Înecate. În 1481 ștefan cel Mare ține lângă el pe un anume Mircea, fiul păcatelor unui fost Domn cu o pescăriță, Călțuna. Se vede treaba, nota Al. Aleixanu, că pescărițele acestea, dulci la trup și iuți ca zvârluga, Își aruncau nada
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Și-l însușiseră. Cu vârsta începuseră să nu-i mai spună domnul, ci nea, iar el, băi, nea Vasile. "Tui mama mă-sii, zicea, ce... mă-sii e cu vremea asta, cât o să ne mai plouă în cap? Murim dracu înecați, ne ia gârla la vale, ca pe purcei." " Hai, mă, nea Floreo, că purceii înoată, nu se îneacă ei", zicea celalalt. Crezi că înoată? zicea bătrânul învățător. Eu am auzit că chiar la Academie, un academician a pus întrebarea asta
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
câteva forcepsuri și niște castronașe din inox. Poate pentru că temperatura i se păru teribilă și ucigătoare. Intrând la toaletă inspiră cu o plăcere ciudată mirosul Înțepător de dezinfectant. Încercă să urineze, dar nu reuși, probabil din cauza gândurilor la sufletele copiilor Înecați. Se enervă și renunță, blestemându-și penisul, apoi Își trase fermoarul pantalonilor, se Întoarse la Tamar și, continuând parcă discuția Întreruptă, Îi spuse: —De ce să nu Încerci pur și simplu să te detașezi? Să-i ignori complet grosolănia? Să afișezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se uită muți la tine, și oarecum îți reproșează că nu izbutești să ajungi la ei, nu te urci în trenul nevăzut, cu destinație cunoscută. Cafeaua e atunci făcută cu nisip, rachiul are iz de iască și miroase a șobolan înecat, biblioteca e ca zidul pink-floydian - se strânge în jur fără folos. Nimic nu te apără, nici amorul, nici șoapta complice, nici fumul trabucului cubanez, nici culorile fotografiilor obținute în condiții banale. Doar trompeta lui Miles, saxofonul lui Charlie Parker, chitara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
fără să se poată desprinde, strângându-l cu toată forța la piept, ca și cum i-ar fi fost teamă că totul e doar o iluzie și că făptura aceea de fum, Umbra, se va risipi. - Fratele meu... auzi la ureche șoapta Înecată a lui Ștefănel. În apropierea lor se auziră tropote și zgomot de arme. Alexandru se dezmetici și privi chipul fratelui său. Care zâmbea parcă cu tristețe. - Sunt prieteni... șopti Ștefănel, fără a-și lua ochii de la Alexandru. În privirea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]