400 matches
-
23 - 104,86 lei/set, dibluri universale 5×32 mm - 12,70 mm - 36,38 - 194,74 lei/set, ancore pentru montaj uși și ferestre 8×72 mm - 10×202 mm - 0,36 - 0,77 lei/buc., șuruburi cu cap înecat 3,5×13 mm - 6,3×60 mm - 16 - 137,58 lei/set, șuruburi autoforante cu cap bombat 3,5×9,5 mm - 6,3×150 mm - 24,30 - 557,91 lei/set, piulițe hexagonale M2 - M64 - 4,69 - 20
Agenda2006-20-06-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284964_a_286293]
-
asupra lor înșile și asta de secole la rând, într-o întunecime de neconceput. Cărau cu ele, cu mult mai multă violență decât se putea bănui la suprafață, nu numai miriadele de pești vii, dar și toate vitele moarte, toți înecații, toate sfărâmăturile de piatră și de fier pe care le aduceau răbdător la starea de pietriș, apoi de nisip. Neagră în negrul nopții, lunecarea lichidă a straturilor suprapuse de apă avea loc nu departe de casă și totuși împrejur domnea
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
Blonzi cu părul albastru brunete cu părul verde și-atîtea săruturi risipite cum picuri albi de ploaie lăptoasă întorcîndu-se-n pămîntul roșu cum moartea. Rîuri Rîuri care mor de sete rîuri cu guri deschise ca niște pești rîuri care se zbat cum înecații. Poți căuta mult și bine Poți căuta mult și bine în haina de blană a Gloriei nu vei găsi nimic nici străzi nici nume ce se relaxează aidoma picioarelor sub masă după prînz nici iceberguri care-și scot capul din
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
mulțumită îmi spuneam ai ajuns acolo unde nimeni nici măcar n-a visat bucură-te îmi spuneam cu vocea sugrumată de plîns acum am uitat e nevoie de ploaie fluviul e la fel ca anul trecut nimic nu spune despre cei înecați aceeași și pasărea ademenită-n undă și eu doar câteva riduri câteva cicatrice proaspete secetă ,e nevoie de ploaie" spun bătrânii să spele noroiul dintre cuvinte ea victoria pentru Andrei când rana va fi una cu carnea și oasele strălucitoare
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
râsul sub șapte lacăte în spațiul dintre privirile noastre nu mai încape nimic fără memorie n-am să-mi amintesc funia spune spânzuratul am să port în nări mirosul florii de măr n-am să-mi amintesc gustul sării spune înecatul am să duc cu mine soarele coborând în mare nu voi purta pe corp nici o urmă n-am să simt durerea doar ochii doar ochii care au aruncat pietrele o simplă problemă copilăria mea a plecat din gara A acum
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea de zăpadă Ce frântă-n lujer, a-nceput să cadă, Când sunt, pe drumul vieții, la răscruce...
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea. Să-ți ții cu grijire stomacul și măruntaiele, căci boala lor îți poate fi fatală. Dacă treci de vârsta de douăzeci și trei de ani, vei trăi până la bătrânețe, când vei muri înecat. Nu încerca să urci muntele, căci o dată ajuns în vârf va trebui să-l cobori..." Astfel se sfârșea acest ciudat asamblaj cronologic de obiecte, întocmit de o rudă sau vreun prieten al gornistului. De-a lungul întregii sale vieți de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
voiam să strig, să chem prostește într-ajutor, când l-am văzut din nou. Era unul din acele resturi pe care le lasă vapoarele în urma lor. Totuși, nu putusem îndura să-l privesc, căci mă gândisem de îndată la un înecat. Am înțeles atunci, fără revoltă, așa cum te împaci cu o idee despre care știi de mult că-i adevărată, că acel strigăt care, cu atâția ani în urmă, răsunase în spatele meu deasupra Senei, călătorise prin lume în tot acest răstimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sălbatice. Fetele transpirate începură să sufere mângâieri aspre pe țâțe și pe bucile late ce se zăreau acum bine sub cămeșile cusute cu arnici la gât și la mâneci. Roșii ca racii fierți, flăcăii apucau prin pânza aspră, cu disperarea înecaților, dâmbul din față al fetelor cu care jucau, încercînd să-nfigă degetele adânc în brazda lor dintre pulpe. Vasili, căruia se părea acum că visează, văzu cu uimire cum și muierile, care în satul lui, chiar și încălecate și pătrunse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pe coridor până la recepție. Persoanei respective i s-a făcut pielea de găină. Și acum mai aude ecoul cuvintelor mele în urechi. De fapt, la șase ani mă jucam într-un râu și am fost cât pe ce să mor înecat. În acel moment mi-am amintit: «Am foat salvat atunci, ca să orbesc aici și să mor așa.» Simțeam că frica îmi pune stăpânire pe creier. Nu mă gândeam la familie, ci doar la faptul că nu voiam să mor. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
această clipă, de această oră, de această veșnicie. Ochii ei obosiți se închiseră încet, ca și cum văzuseră un lucru supranatural pe care nimeni nu putea să-l contemple. Ca și cum văzuseră moartea. Pleoapele I se lăsară în jos; eu eram asemenea unui înecat care se ridică la suprafața apei, după chinurile agoniei. Începui să tremur; tremuram de febră; îmi ștergeam cu mâneca sudoarea care îmi inundase fruntea. Trăsăturile Sale păstrau același calm și aceeași imobilitate, doar că păreau mai bolnăvicioase și mai slăbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cînt! Fugi, moarte, de la mine, te pierde-n noaptea ta Și lasă-mi timp să caut, să-ntorc privirea mea La douăzeci de fluturi de aur și lumini Ce au trecut ca vântul, la anii mei senini Ce s-a-necat în cupe de vin, pe buze dulci. De ce vrei azi, o, suflet în moarte să te culci? Au n-ai timp să mai fluturi? În cupă nu e vin Și-n lumea asta albă nu e destul senin Să zugrăvești
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
locul, pașii m-au dus direct către clădirea în care era sediul staff-ului festivalului și acolo, într-un colț, la o masă, înconjurat de câțiva dintre actorii lui, l-am văzut pe Marceau. M-am dus la el ca înecatul. O chestie asemănătoare mi s-a întâmplat cu foarte mulți ani în urmă, eram elev la Botoșani, venise Birlic, jucase Conu Leonida... După spectacol m-am dus întins la cabină, am intrat, m-am uitat lung la el cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
patru metri. Umbla o vorbă că acolo, în războiul din 1877, un ostaș rus, care mâncase o oaie cu tot cu blană și cu talancă, beat fiind, s-a împiedicat de colacul de piatră al fântânii, a căzut în ea și sa înecat. Se mai spunea că încă se mai auzea câteodată sunând acea talancă. Bineînțeles că aceasta nu era decât o legendă în care nu credeam. Stăteam într-o zi pe colacul fântânii și mă uitam într-o carte la niște poze
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
crâmpei de frânghie; să fi fost frânghia de care dispărutul pescar localnic să fi legat cârligul cel mare cu momeala din carne pentru somnul cel uriaș care l-a tras la fund? Posibil, părea veche. - De atunci, de la întâmplarea cu înecatul, nimeni nu a mai îndrăznit să pescuiască aici, mai spuse băiatul cel mai mare. Ne-am uitat în liniște la acel loc blestemat și am plecat mai departe. Pe dreapta am lăsat în urmă o insulă de vreo 40 de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
timp comandă cel mai scump vin franțuzesc, cu gândul la marile lui realizări electorale. Nu, nu trebuie să fug de el, hotărăsc din nou în sinea mea. Azi nu-mi mai pare că suntem doi aventurieri, ci mai degrabă doi înecați care stau agățați de același ciot. Dacă aș fugi acum, e ca și cum aș fugi de mine. Nu am unde să fug. Trebuie să mă gândesc cu milă la noi trei, la mine, la el și la Jacqueline - niște suflete pierdute
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
amintirile din Kosovo în brațele fiecărei brunete care îi ieșea în cale. Dar acesta era singurul mod în care el însuși reușea să facă din lume un loc suportabil în acea vreme. Ne aruncaserăm unul de gâtul celuilalt ca doi înecați care asistă la sfârșitul lumii, al cărui gust de metal mie îmi pătrunsese în cerul gurii după dispariția lui Ștefan. A fost foarte romantic, până când am început să-mi dau seama că ne scufundam încet, dar sigur, însă nu în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de care în același timp se dezice prin parodie, face ușor sesizabilă evoluția sensibilității din adăpostul pleoapei spre exteriorul mecanic, din miezul luminii spre întunericul sumbru: Ochii în flăcări stăteau mărturie că încă nu-s mort (A fost un mister) Înecatul a cuprins marea în brațe. (Jaf) Între extremele care se ating ale dorinței de a fi peste tot și de negăsit, viu și mort, în mare și în afara ei, în tăcere și în dialog, înainte și înapoi, poetul înregistrează mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea erudită, rarisimă" este o formă hilară a exersării morții, voluntare sau nu. Predomină figuri terifiante ca "Înecatul", "Spânzuratul" ș.a. Semnificativă este opțiunea morții prin spânzurare. Spânzurătoarea, prin verticalitatea ei, este simbolul unei ascendențe inversate asupra timpului. În genere, suicidul semnifică pentru Botta tentativa de a domina destinul (timpul). Spânzuratul este "cel mai înalt om din lume", așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îngăduie lirismului său libertatea celor mai insolite polarizări, poetul ajunge nu o dată la efecte de-a dreptul amețitoare, cum se întâmplă bunăoară în jocul de reprezentări simbolizând procesul de absorbire a universului prin actul morții individuale."57 Dar personaje ca Înecatul ori Spânzuratul nu vor să aducă ideea morții individuale, ci un soi de retorism exacerbat, persuasiv până la extrem: Înecatul a cuprins marea în brațe, a înfășurat-o în uragan ca-ntr-un șal de mătase și s-a tot dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se întâmplă bunăoară în jocul de reprezentări simbolizând procesul de absorbire a universului prin actul morții individuale."57 Dar personaje ca Înecatul ori Spânzuratul nu vor să aducă ideea morții individuale, ci un soi de retorism exacerbat, persuasiv până la extrem: Înecatul a cuprins marea în brațe, a înfășurat-o în uragan ca-ntr-un șal de mătase și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. Faptul că Înecatul cuprinde marea în brațe sugerează mai curând tentativa de a-și învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ideea morții individuale, ci un soi de retorism exacerbat, persuasiv până la extrem: Înecatul a cuprins marea în brațe, a înfășurat-o în uragan ca-ntr-un șal de mătase și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. Faptul că Înecatul cuprinde marea în brațe sugerează mai curând tentativa de a-și învinge destinul, spațiul interior, agresat de mări și oceane învolburate. Este o mișcare a interiorității. Mișcare de cucerire a "Însinelui poeziei" (Schelling). Însinele trebuie câștigat printr-un efort de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a implica o mișcare retractilă elementelor conferă o retragere spre interior întregului poem. Această mișcare, prezentă în Fantasmagoria, este evidentă și în Jaf. Implozia nu ar fi, deci, o catastrofă "în negativ", ci o explozie vitală, captatoare a Însinelui poeziei. "Înecatul" și "Spânzuratul" sunt, după cum spuneam, personaje retorice, de natură să amplifice gesticulația poemului. Șerban Cioculescu face o observație notabilă: "S-ar spune că sinucigașii lui Emil Botta au rupt cercul de fier al unei existențe cenușii, cu nu știu ce elan spiritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înșiși de viață, ci și-au înmulțit potențialul de energie, secătuind universul, unul de mare, altul de noapte".63 Văd prin ochean malul și colibele. Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? (...) Înecatul a cuprins marea în brațe, A înfășurat-o în uragan ca într-un șal de mătase Și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. (Jaf) Poezia are o structură biplană: de o parte, retorica întrebărilor, de cealaltă parte, alegoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a tot dus sub zodii mai norocoase. (Jaf) Poezia are o structură biplană: de o parte, retorica întrebărilor, de cealaltă parte, alegoria răspunsurilor. Întrebările nu sunt altceva decât interogații absolute. Când totuși primesc un răspuns, acesta este superfluu ori fals. "Înecatul" și "Spânzuratul" sunt ipostaze ale unui eu traumatizat, damnat. Ele trăiesc (deși ipoteza de lucru a fost alta) o catastrofă "în negativ". Această poezie ilustrează ceea ce am putea numi un bacovianism întors. Dacă pe Bacovia îl caracterizează o dorință morbidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]