5,249 matches
-
este condiția celeilalte, faptul de a se suferi pe sine furnizându-i materia sa fenomenologică bucuriei de sine, producându-se drept carnea din care este făcută Bucuria, care la rândul său nu este decât efectuarea fenomenologică a acestei suferințe și înfăptuirea sa în patosul Ființei, dovada, în sfârșit, pe care aceasta o face despre sine în certitudinea și beția de sine. Modul în care suferă și în care suferința sa se transformă în Bucurie, în așa fel încât, într-o atare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fragmente ale universului obiectiv legate de acesta potrivit unor conexiuni multiple, meniți aceluiași destin orb, la fel de ininteligibili ca și el, ci, dimpotrivă, ființe vii ce încearcă sentimentul de sine și, astfel, fiecare pentru sine, lenta mutație a dorinței suferinde în înfăptuirea deplină în care Ființa începe a se simți pe sine în simpla bucurie a faptului de a Exista, iată ce stă înscris pe zidurile mănăstirii bizantine și ceea ce putea oricine citi acolo înainte ca ele să fie murdărite. Însă, ni
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lor devenită ea însăși ininteligibilă, adică categoriile gândirii raționale în poziția și locul celor ale Corpului. Totuși, dacă o astfel de concepție asupra tehnicii se revelează astăzi ca funciarmente improprie, nu este numai din cauză că ea operează deplasarea praxisului din locul înfăptuirii sale reale în cel al reprezentării sale falsificatoare prin intermediul unei înțelegeri care stabilește cauze și scopuri, ci și deoarece în chiar acest loc al înfăptuirii sale reale, în subiectivitatea vieții, s-a produs o tulburare, care amenință Ființa și fundamentele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
revelează astăzi ca funciarmente improprie, nu este numai din cauză că ea operează deplasarea praxisului din locul înfăptuirii sale reale în cel al reprezentării sale falsificatoare prin intermediul unei înțelegeri care stabilește cauze și scopuri, ci și deoarece în chiar acest loc al înfăptuirii sale reale, în subiectivitatea vieții, s-a produs o tulburare, care amenință Ființa și fundamentele sale. Atâta vreme cât se confundă cu praxisul individual spontan, tekhne nu este decât expresia vieții, punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, și astfel una dintre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de uz, această producere se modifică în totalitate: nemaifiind suscitată, definită și limitată de potențialitățile subiectivității, de "necesitățile" sale, ea nu-și mai găsește scopurile în acestea, ceea ce echivalează cu a spune că ea nu mai este în ea însăși înfăptuirea acestor potențialități. Ea încetează din acest moment a fi diferențiată din punct de vedere calitativ pentru a deveni cantitativă, "infinită", precum banii pe care se pune problema a-i produce. Or această "revoluție economică" nu o revoluție în interiorul unei univers
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a se sprijini pe sol, de a merge, de a munci, comportamentul erotic, exercitarea simțurilor și mișcărilor în general, diversele puteri ale subiectivității, cea a imaginației, a memoriei etc. În toate aceste activități nu se înfăptuiește nimic altceva decât înfăptuirea vieții, autorealizarea și auto-sporirea sa, cultura sa. Când cunoașterea care reglementează acțiunea este cea a științei, rezultă de aici: 1) că natura acestei cunoașteri s-a schimbat în totalitate, nemaifiind viața ci o conștiință de obiect și care este, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acesteia. Relația dintre știință și cultură este o relație de excludere reciprocă. Exemplu artei a pus în evidență această excludere și în același timp a dus-o până la extrem. Căci arta dă cuvântul sensibilității, aplecându-se asupra celor mai însemnate înfăptuiri ale sale, în timp ce, suprimând această aceeași sensibilitate, adică atât lumea-vieții cât și viața însăși, știința se plasează în mod paradoxal în afara acesteia și a dezvoltării sale, a oricărei culturi posibile prin urmare. Cu toate acestea, această excludere nu este astfel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestor idealități fizico-matematice, este o activitate subiectivă, așa cum am văzut; faptul că ea nu se oferă niciodată obiectivelor științei și că aceasta din urmă nu face niciodată din ea tema cercetării sale nu o împiedică să se înfăptuiască, iar această înfăptuire arată deja în ea însăși, în efectivitatea operației sale, că știința nu domină nicidecum totalitatea realului și nici nu o exhibă în integralitatea sa în câmpul obiectelor sale și teoriilor sale: ea a lăsat să-i scape ceva esențial, nimic
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
exercițiu al potențialităților acestei vieți, al punerii lor în operă și al punerii lor la încercare, în care ele sunt propria lor ființă-practică adusă în această practică și de către ea la nivelul său de realizare cel mai înalt posibil, la înfăptuirea sa și la sporirea sa, atunci știința, percepută nu doar în mod restrictiv drept câmpul obiectivităților ideale, ci pornind de la prestațiile transcendentale care le produc și care nu sunt ele însele decât actualizarea anumitor potențialități fenomenologice originare ale subiectivității absolute
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a-l explica, a-l raporta de pildă la un gen care dă seama de proprietățile sale și care îl luminează astfel într-un mod de prezentare mai edificator această capacitate este, și ea, cuprinsă în istoria unui progres, modul înfăptuirii sale este cel al unui exercițiu, este un mod practic. În această privință spiritul, și prin aceasta înțelegem mai ales ansamblul potențialităților cunoscătoare ale subiectivității absolute, este într-adevăr, așa cum voia Descartes, un ingenium, adică exercițiul continuu, în moduri din ce în ce mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai puțin analogă celorlalte forme ale culturii, formelor sale imediate în praxisul cotidian al muncii și al necesității, precum și producțiilor superioare ale artei, eticii sau religiei. Este vorba în toate cazurile de moduri de realizare a vieții, moduri a căror înfăptuire este dorită de către viață în măsura în care aceasta este în ultimă instanță sporire de sine. Și totuși, chiar și atunci când îmbracă toate caracterele culturii și, mai mult chiar, tinde în calitate de cultură științifică să joace un rol predominant în universul modernității, știința nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
el însuși, care se riscă pe el însuși, care va face din adevăr propriul său destin, propria sa viață. Marea vânătoare în care viața se oferă ea însăși adevărului să fie locul venirii sale, singura sa manifestare și singura sa înfăptuire posibile, este cultura, adică ansamblul tuturor experiențelor în sensul de toate experimentările prin care viața conduce la realitatea unei "prezențe" în ea, în efectuarea sa fenomenologică incontestabilă, tot ceea ce poartă în sine ca virtualități, "dorințele" și "necesitățile" care exprimă natura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestor științe comportamentele și opțiunile lor. Se conturează aici o dublă contingență, care își află originea în acest dublu proces. Obiectivării vieții îi revine în general să facă să se ivească întrebarea de ce: de ce această viață, de ce aceste moduri de înfăptuire, aceste determinări corporale, sexuale, de ce aceste finalități sau aceste funcții? Trebuie să vedem că asemenea întrebări nu pot fi nici măcar concepute atâta vreme cât viața rămâne în sine, acolo unde încercându-se pe sine și coincizând cu sine ea este pe de-a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atât cât se poate, din tematica cunoașterii obiectiviste precum și din ansamblul procedurilor și comportamentelor tehnice pe care le generează aceasta, viața nu încetează să subziste acolo unde se află și nu contenește să se înfăptuiască. Însă, deoarece aceste moduri de înfăptuire nu mai sunt integrate în proiectul general al unei culturi care să le ia pe ele însele drept scopuri, ci sunt mai degrabă lăsate de capul lor, lipsite de orice stimulare și de orice cunoștințe, nemaiavând la dispoziție nici un mare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la a cărui înțelegere să ne putem ridica pornind de la vederea a ceea ce este el, care este ceea ce este. Ființa subiectivității, adică ființa în esența sa originară, nu este o ființă în acest sens, este, tocmai, o operă și o înfăptuire. Aceasta din urmă consistă în ajungerea la sine prin care subiectivitatea nu contenește să se încerce pe sine și, astfel, să se sporească pe sine în experiența continuată de sine. Ființa originară este ființa experienței sub forma sa naturantă, este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dacă ea, dimpotrivă, îl reține în sine ca ceea ce este ea și ca ceea ce o motivează, atunci ea se ridică până la înălțimea acestui patos, operația sa nu are altă finalitate sau, mai bine spus, altă realitate decât de a fi înfăptuirea și realitatea acestui patos însuși, istorialul său: în loc să expedieze raportarea noastră la ființă în afectivitate, ea o actualizează. Cu cât se intensifică această raportare, cu atât se intensifică acțiunea însăși, în așa fel încât aceasta din urmă este pe potriva celei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
auto-sporirea subiectivității și o face posibilă, constă în Energie și îi este identică. Astfel, opera artistică, opera culturală în general, este creație în sensul despre care am vorbit, adică operație, operație a subiectivității conformă cu esența sa și identică cu înfăptuirea sa. Însă cultura nu se limitează la operele sale. Deoarece realitatea este praxis, fiecare determinare a acestuia este în sine, în subiectivitatea sa pură, un mod de cultură, cu condiția ca el să fie un mod al auto-sporirii, o formă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
forma unei proiecții în exterioritate. Însă arta, artele plastice și, de asemenea, literatura, poezia nu ne pro-pun oare și ele imagini? Numai că imaginea estetică nu este, în subiectivitatea sa, decât auto-sporirea acesteia și, astfel, esența însăși a vieții în înfăptuirea sa: cultura. Așadar, imaginea televizată trebuie la rândul său apreciată în relația sa internă cu viața subiectivă și ca avându-și sălașul veritabil în aceasta: imaginea televizată purcede din plictis. Plictisul este, tocmai, dispoziția afectivă în care se dezvăluie sieși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu fi ci doar această încercare care nu contenește și care nu se temporalizează altfel, în omniprezența sa față de ea însăși, decât drept creștere a sporirii. Aceasta din urmă își solicită "în fiece clipă", adică potrivit acestei creșteri, satisfacerea, adică înfăptuirea. Ne-înfăptuirea sporirii, patetică asemenea ei, este așadar plictisul. Nu știu ce să fac" înseamnă: în fiece clipă forța este acolo, angajându-se în ființa sa însă nici una dintre practicile permițând urmarea acestei angajări, nici una dintre căile oferite de cultură. Se pune
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ci doar această încercare care nu contenește și care nu se temporalizează altfel, în omniprezența sa față de ea însăși, decât drept creștere a sporirii. Aceasta din urmă își solicită "în fiece clipă", adică potrivit acestei creșteri, satisfacerea, adică înfăptuirea. Ne-înfăptuirea sporirii, patetică asemenea ei, este așadar plictisul. Nu știu ce să fac" înseamnă: în fiece clipă forța este acolo, angajându-se în ființa sa însă nici una dintre practicile permițând urmarea acestei angajări, nici una dintre căile oferite de cultură. Se pune atunci problema
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său își are încă (până la instaurarea erei tehniciste cel puțin) originea și finalitatea în viață, nefiind nimic altceva decât ansamblul medierilor prin care această viață se înfăptuiește într-o epocă dată, potrivit normelor și posibilităților acestei epoci. Însă 1) această înfăptuire este redusă la aspectul său material, la producția și consumul bunurilor utile în mod imediat vieții corporale (hrană, sexualitate, îmbrăcăminte, locuință, sănătate), în vreme ce rolul necesităților și bunurilor intelectuale, estetice și spirituale scade progresiv. Și aceasta deoarece 2) în lumea generată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a postat pe Facebook un articol dintr-o lege din 1995, din Republica Moldova. Potrivit judecătorului, prevederile respective sunt necesare în România. El a adăugat că aceste prevederi l-au inspirat pentru un demers în viitor. Articolul prevede că amestecul în înfăptuirea justiției este interzisă, la fel ca și presiunea asupra judecătorilor. Mitingurile și manifestările la o distanță mai mică de 25 de metri față de locul unde se înfăptuiește justiția, se califică drept amestec în activitatea judecătorească. În acest context, judecătorul Danileț
Danileț, cu pâra la UE. Vezi ultima "isparavă" a judecătorului CSM by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80564_a_81889]
-
și metalurgie, răspunde în fața partidului și a statului de aplicarea hotărîrilor de partid și a legilor tarii, cu privire la realizarea planului de producție, îndeplinirea sarcinilor de tipizare, specializare, de integrarea fabricației și de încadrare în normele de consum aprobate; ... c) urmărește înfăptuirea prevederilor din programele privind dezvoltarea în perspectiva a ramurilor construcții de mașini și metalurgie, ținînd seama de orientările și tendintele pe plan mondial ale progresului tehnic, precum și de perspectivele de dezvoltare a livrărilor de produse din profilul de activitate al
DECRET nr. 153 din 7 mai 1986 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului de coordonare a activităţii din ramurile construcţii de maşini şi metalurgie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106698_a_108027]
-
nu fără un secret surîs, mișcarea de du-te-vino, uneori, din păcate, prea precipitată ori neconvingătoare ori de-a dreptul stîngace, între real și fictiv. Cărțile d-sale de interviuri și anchete se plasează cu siguranță în rîndul celor mai substanțiale înfăptuiri în domeniu ale literelor românești.
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
de stat și norme tehnice de metrologie, obligatorii în toate sectoarele de activitate, elaborate și aprobate în condițiile prevăzute de lege. Articolul 4 Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calității Produselor răspunde împreună cu ministerele, celelalte organe centrale și locale, de înfăptuirea în mod unitar a politicii partidului și statului în domeniul metrologiei. Articolul 5 Unitățile de cercetare științifică și inginerie tehnologică au obligația să perfecționeze continuu mijloacele de măsurare și să creeze noi tipuri cu parametri funcționali ridicați. La elaborarea proiectelor
LEGE nr. 27 din 3 noiembrie 1978 legea metrologiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106518_a_107847]