684 matches
-
acestuia. El își ascute într-atât nemulțumirea de sine, încât își ucide chiar bucuria de a trăi și fericirea. Apoi, evoluția ambiției nu cunoaște margini: „Este interesant de observat cum atât în basme cât și în realitate, în viața psihică înfierbântată a vanitosului, ascensiunea aspirației către putere poate ajunge până la idealul identificării cu divinitatea.” (Adler, p.163) Putem, acum că am prezentat câteva caracteristici generale ale vanitosului, să conchidem că intelectualul lui Knut Hamsun este un vanitos care adeseori își ascunde
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
crede despre sine că ar trebui să ocupe o anumită poziție în ierarhia socială și care se trezește că e departe de acesta. Scena în care, înfometat umblând prin parc, capturează un bătrânel și-l infestează cu larvele imaginației sale înfierbântate puse în povești pe care nu i le cere nimeni, e simptomatică. Există și un episod în care, acuzat de fata pe care o place și care îl place la rându-i, că se poartă asemeni unui om beat, nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
omului dar și marea sa nevralgie. Măreție și vulnerabilitate, asta țâșnește din conștiința de sine a omului. Că istoria culturii aduce noi forme de exprimare, e cert, însă natura umană rămâne cu câteva constante ale sale. Că literatura face volute înfierbântate de-a lungul axei clasice, este de la sine înțeles, fiecare perioadă își vrea propria sa formă, propria sa expresie, fiecare generație își vrea propriile sale mărci care so facă recognoscibilă. Dincolo de experimente însă, rămân câteva probleme care precipită forme și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
E primăvară (și la Chișinău) și totul Înmugurește după cunoscuta pildă a lui Șerban Codrin: pînă și lemnul din gard. De ce nu și coada de topor? Numai că lucrurile sînt privite și pe plan politic: atmosfera este de multă vreme Înfierbîntată (cald la Chișinău) și mulți politicieni au devenit Înfloritoare cozi de topor (unelte-n mîna dușmanului). Poemul de mai jos este o construcție superbă și complex structurată bazată pe mai multe jocuri de cuvinte. În varianta de mai jos se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o fi ruptă uluca prin care ne-a invadat pe nesimțite toamna vieții? Simbolismul stelei căzătoare, plin de tristețea că odată cu steaua Încetează și o viață de om, este ingenios atenuat de o ipoteză fermecătoare: se pare că stelele, prea Înfierbîntate, doar e luna august, vecina lui Cuptor, cad cu dinadinsul, dornice de alinarea ierbii primitoare. Într-un mod asemănător asimilării morții cu nunta mioritică, căderea unei stele devine doar o pogorîre Într-un leagăn Îmbietor. Scena este Închipuită atît de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Arabiei Saudite, Algeriei, Egiptului sau, mai nou, al Libiei celebrului colonel Gadhafi, care aniversează în curînd 40 de ani de domnie...). Susținerea acordată politicii externe americane le scuză acestora toate derivele autocratice și fascizante. În rest, sunt introduse în oala înfierbîntată a "fascismului islamic" mișcări disparate și aflate adesea în conflict între ele, slujind obiective diferite, în diferite zone ale globului, dar mai ales în preajma resurselor strategice de hidrocarburi... Așa arăta geopolitica lui George Bush, care continuă să sperie lumea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a violenței, cît și a celui de absorbție a șocului de către instituțiile nemercantile din cadrul societății civile. În societățile civile bine întemeiate există, cu siguranță, relativ puține temeiuri pentru manifestarea de resentimente sau antipatii puternice, cu atît mai puțin a mîniei înfierbîntate sau a urii nestăpînite sau tendința de a da cuiva în cap. Oriunde apar tensiuni provocate de stres, ele tind să fie absorbite sau rezolvate în structurile sociale; astfel, civilitatea predomină; cel puțin așa susține Elias: Majoritatea societăților umane, după cum
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ambianța imediat post-simbolistă, prelungind accente bacoviene. Le mărturisește și poezia Tristeți de toamnă, cu care debutează În Sburătorul literar, nr. 43, din 20 octombrie 1922. După Ion Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar și Vladimir Streinu, un nou Începător „cu tîmplele Înfierbîntate” Își face astfel intrarea În cercul „moderniștilor” - și va fi prezent, de acum Înainte, cu cîte o poezie În fiecare număr al revistei, pînă la Încheierea primei sale serii (cu numărul 52, din decembrie 1922), iar În cea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
grupul acela de oameni agitați, adus de Ariel în crângul de tei și închis în cercul vrăjit pe care îl trasase magicianul. Privește și spune, mai mult pentru sine: „Solemnul cântec, cel mai bun balsam / Al minții răscolite, lecuiască-ți / Înfierbântatul creier!“ Așadar la componentele esențiale ale naturii lui Ariel trebuie adăugată muzicalitatea, și ea o formă a libertății care rânduiește lumea fără s-o încătușeze, dând încă un glas bucuriei. Tot ce este cântec și poezie în insula aceea vine
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
impune parcă și modalitatea de creație, textul marchează ruptura, distanțarea de coerent și de concret, regnul uman se confundă cu cel animal sau vegetal, lucrurile își pierd contururile: "Obișnuit sosește o păroasă din artic/ misterioasă la aspect ca o rună/ înfierbântată mă sugrumă îndată/ cu îmbrățișare de iederă brună". De aici totul se pierde în același senzorial, ciudat, în care sugestia sexuală și grotescul se prelungesc una-n altul, "Sărutul meu de departe, de foarte departe/ pe sânii ei țuguiați fantomatic
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cânte o romanță inventată pe loc. Degeaba a încercat Bildu să-i trezească la realitate, n-avea cu cine. Nu era chip de întors cu cei doi amorezați. — Birjar ! Du-ne, frate, la Răcaru să ne potolim setea și inimile înfierbântate ! țipă poetul la vederea primei trăsuri. — Sachi, stai, că n-am bani și pentru birjar, abia de una-două băuturi poate la Răcaru. — Domnișorule Cristian, am eu bani. — Dar n-aș putea... — Domnișorule Cristian ! Nu simțiți că aceasta este o seară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
va părea pierdută de speranță și înecată în întuneric. Să fi reușit noi oare, dragul meu Sachi, ceea ce numai un artist adevărat poate face ? Să fi reușit noi să creăm ceva nemuritor ? La Paris lucrurile nu sunt încă atât de înfierbântate ca la București, unde numai peste o lună avea să vină guvernul xenofob condus de Octavian Goga, care, deși va fi demis peste patruzeci și patru de zile, reprezintă doar începutul sfârșitului liniștii. Dorind să se alinieze la politica ger-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
am oprit-o din nou. — Nu. Nu vreau îmbrățișările și sărutările tale. Trebuie să pleci și să chibzuiești limpede. Câteva picături de ploaie porniră să cadă, și pe rochia ei albă apărură pete lungi, întunecate. Își atinse cu palmele obrajii înfierbântați și apoi, în continuarea aceleiași mișcări, se aplecă și își culese geanta de pe jos. — Pleacă, Lizzie, fetițo, nu vreau să ajungem la o discuție confuză sau la ceartă. La revedere. Scoase un scâncet jalnic, se întoarse și o zbughi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă obișnuiesc cu fața ei nefericită, congestionată de plâng. Peregrine a rămas și el, dar ursuz, aproape mânios; îmbrăcat în pantaloni de tweed, cămașă și bretele, făcea în fiecare zi câte o plimbare în direcția fermei Amorne, și se întorcea înfierbântat și irascibil. Arăta, cert, distrus, și părea că nu se poate smulge din starea de îmbufnare. O dată sau de două ori a tras-o după el pe Lizzie în sat, după cumpărături. James nu a mai plecat, dar era tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
legănări leneșe, fulgi ușori de zăpadă ca niște fluturi albi. Din nou satul dădu în clocot, parcă într-un clocot mai mare de urale... „hăieli” și pocnete din harapnice ca din pușcă, de parcă s-ar fi întors frontul... Și, odată înfierbântați, de câteva păhărele de pălincă, instinctele strămoșilor deveniră de nestăvilit. Ninsoarea încetase, luna se ivi într-o spărtură de nori luminând ca ziua... era o noapte senină și blândă, cum n-au mai fost... ... „ Ce se aude, Ilie!.. se miră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
teama de a-și vedea și restul bunurilor confiscate, îi urmăreau tot timpul, până și în vis. „ ... Vom alunga moșierii și burghezii din țară, pe toți... pe toți, tovarăși..!”, striga din tot plămânul, vorbitorul. „ Huoo... huooo !.. Jos moșierii!”, răspundea mulțimea înfierbântată... Piața clocotea de urale și huiduieli. Bieții nerozi erau întărâtați cu vorbe mincinoase, făgăduindu-le un viitor ce va fi mai rău decât trecutul. Când o țară a ajuns să fie guvernată de „Piață”, e vai de ea... E condamnată
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Veniamin, și punându-l în fruntea lor, au pornit spre Curtea Domnească, „clocotind văzduhul de zgomotul și amenințările lor”. Vodă își trimise arnăuții și în timp ce mulțimea era prin dreptul Trii Sfetitelor, ei sloboziră flintele; opt din ei căzură morți. Norodul înfierbântat începu să urle. Blândul, smeritul, învățatul, mitropolit ce l-a avut Moldova, Veniamin Kostachi, văzând dezastru, îngenunche în fața acestor oameni, rugându-i să nu înainteze și, făgăduindu-le că va ispăși el toate cererile ce le aveau către Vodă. Și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și între națiuni diferite, în același timp fiind diverse în natură", Ibidem, p. 10. 389 Adam Smith, Avuția națiunilor, Editura Universitas, Chișinău, 1992, vol. I, p. 19. 390 Evident, pe parcursul următorului subcapitol vom căuta să nu cădem în capcana minții înfierbântate despre care vorbește Marx: ,, În dezbaterile parlamentare care au avut loc cu privire la legile bancare ale lui Sir Robert Peel din 1844 și 1845, Gladstone a observat că nici măcar dragostea n-a zăpăcit mai mulți oameni ca speculațiile asupra naturii banilor
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
marchez un ultim gol, am șutat cu sete, dar în aceeași secundă m-am ghemuit de durere, ținându-mi cu ambele mâini degetul care se jupuise și din care țâșnea sânge... Ratat! Peste mine s-au rostogolit din viteză trupurile înfierbântate și transpirate ale colegilor de miuță, formând o moviliță cu respirație unică și agitată. La momentul pe care vi-l relatez acum, tata era deja arestat de trei ani de zile, fiind "oaspetele" unei celule de maximă siguranță, tratat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu galbenul ucigător al astrului solar, într-o magmă unică, atotcuprinzătoare, acoperind planeta întreagă. Unde să te refugiezi? Unde să te ascunzi? Nu era nicio tufă, niciun boschet, nici măcar o groapă unde să te aciuiezi și să-ți rezemi capul înfierbântat. Până la urmă, bordeiul a fost făcut. Am pus popii și corzile laterale, iar, din loc în loc, scânduri, șipci, lețuri și tulpini de floarea-soarelui. Peste acestea am așezat un strat gros de paie de grâu și, în final, tot pământul dislocat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu exista nicio sursă de apă potabilă. Niciun puț. Nimic. Departe, hăt, la orizontul mișcător cu imagini halucinante de Fata Morgana, se înălța pe verticală cumpăna stingheră și melancolică a unei fântâni abandonate, asemenea unei girafe proiectându-și pe cerul înfierbântat al deșertului Kalahari silueta maiestuoasă și inconfundabilă. Dar fântâna era moartă. Peste izvoarele de apă reci și proaspete aducătoare de viață se depozitase indolent un strat gros de nămol vâscos și otrăvitor. Fântâna trebuia urgent curățată și izvoarele desfundate pentru ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
monoteismului religiei dacice. Sub acest aspect cel puțin, dacii ar fi fost mai evoluați decât grecii și romanii, mai aproape decât ei de creștinism. Un singur zeu, față de puzderia de zei ai mitologiei greco-romane! Credința În nemurirea sufletului! Unii, mai Înfierbântați, au văzut În Zalmoxis chiar un precursor al lui Isus Cristos. Până și Mircea Eliade risca — Într-o lucrare de tinerețe — o frază ca aceasta: „Când primii misionari creștini au venit să propage noua credință, dacii au adoptat imediat creștinismul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Rece, desigur, de felul său, dar devenit și mai rece prin calcul; numai așa a reușit să țină În frâu, timp de o jumătate de secol (ceea ce nimeni n-a reușit nici Înainte, nici după el), o țară atât de Înfierbântată ca România. Între Maria și Carol s-a desfășurat o partidă prelungită, cu un rezultat aproape egal; cei doi, atât de diferiți, erau Înzestrați cam cu aceeași putere de voință. Maria a Învățat câte ceva din lecțiile de „datorie princiară“ primite
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
scene odioase și revoltătoare fură săvârșite” <endnote id="(321, pp. 47-48)"/>. Într-adevăr, astfel de ritualuri barbare se Încheiau adesea cu câte un pogrom În cartierele evreiești. În primăvara anului 1840, de exemplu - când spiritele iudeofobe din Galați erau deja Înfierbântate, din cauza acuzației de omor ritual din Damasc -, autoritățile române au fost nevoite să scoată poliția și armata În stradă și să „poprească arderea În public a păpușii de paie”, „ca să nu se isce acte de violență contra evreilor” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cunoaște de-acum Încolo, Întinși lîngă La Poderosa, cochilia noastră de melc, Încă priveam spre viitor cu o bucurie nerăbdătoare. Ni se părea că respirăm mai liber, că tragem În piept un aer mai ușor, aerul aventurii. Prin mințile noastre Înfierbîntate se perindau țări Îndepărtate, fapte eroice și femei frumoase. Ochii mei obosiți refuzau să adoarmă, iar În ei se răsuceau două puncte verzi, reprezentînd lumea pe care o lăsasem complet În urmă și sfidînd așa-zisa eliberare pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]