395 matches
-
Dar grotescul - după cum scrie Dana Percec - „în sensul etimologic de grottoesc, cuprinde tot ce este întunecat, visceral, ascuns și josnic.“ (p. 62). Așadar grotescul nu e poanta facilă inspirată de un temperament histrionic, ci sluțenia de ospiciu care dă nașterii înfiorării. Grotescul nu te binedispune, ci te indispune, iar cu timpul începe să te înspăimînte: căci realizezi că lumea e cu mult mai smintită decît te-ai fi așteptat. Cu alte cuvinte, cînd un element grotesc ajunge să-ți provoace oroare
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
efigie, reacțiile pe care le-a determinat acest spațiu sunt nenumărate și, în mare parte, inefabile. Amestec irepetabil de elemente contradictorii, de munte și de mare, de apă și de pămînt, de meridional și de alpin, de serenitate și de înfiorări metafizice, de pulsiuni senzuale și de tentații mistice, de vegetație luxuriantă, barocă, și de calcare seci, rostogolite în trepte, asemenea peisagisticii sacre din pictura bizantină, de izvoare dulci, în cădere abruptă și zgomotoasă, așa cum îi stă bine oricărui rîu de
Balcicul, între mitologie și turism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8104_a_9429]
-
celor ce se vor mai petrece, în favoarea unui soi de carpe diem, amestec de absență bonomă ("eu iubesc favoarea absenței rîzînd") și de mirifică prezență nu prin majore împliniri, ci printr-un colaj de momente asumate la scara cotidianului, de "înfiorare" și de "farmec", ale datului imediat: "înfiorarea și farmecul nu au palate, / nu și nu, sau au, cine știe, căci iar sunt trimis, / fircălog, în coliba unchiului mort, / domnul cu suflet din fildeș și azimă, Tom, // acolo văd și ascult
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
unui soi de carpe diem, amestec de absență bonomă ("eu iubesc favoarea absenței rîzînd") și de mirifică prezență nu prin majore împliniri, ci printr-un colaj de momente asumate la scara cotidianului, de "înfiorare" și de "farmec", ale datului imediat: "înfiorarea și farmecul nu au palate, / nu și nu, sau au, cine știe, căci iar sunt trimis, / fircălog, în coliba unchiului mort, / domnul cu suflet din fildeș și azimă, Tom, // acolo văd și ascult, curge rîul, șarpe drogat, / sîsîind vetusteți, falși
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
la o orgie sexuală asezonată cu consum de droguri. O negrăită nostalgie se citește în filigran în această carte: nostalgia după puritatea pierdută odată cu intrarea în lumea adulților, o lume asaltată de demoni, pe care toți o descoperă acum cu înfiorare. „Cititorii care s-au delectat cu Novecento sau Mătase pot fi liniștiți, își vor regăsi autorul preferat în plină formă. Baricco pare să se fi oprit și el la Emaus, căutând o privire mai acută, care să depășească ficțiunea” (La
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
Cioran însuși l-a executat: „Illisible - débauche ridicule de «poème».” E prima dată când cioranologii noștri își permit să-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul cugetului își pierde prospețimea în apropierea bătrânei Sortiri.” Fiorul dornic de înfiorări... Frunzarele sperării... Bătrâna Sortire... E greu de crezut că putuse să cadă atât de jos. Locul acestor fragmente abandonate („Illisible, inutilisable
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul cugetului își pierde prospețimea în apropierea bătrânei Sortiri.” Fiorul dornic de înfiorări... Frunzarele sperării... Bătrâna Sortire... E greu de crezut că putuse să cadă atât de jos. Locul acestor fragmente abandonate („Illisible, inutilisable, impubliable.”) ar fi fost la Biblioteca Academiei, pentru cercetători, nu în librării.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
la culoare și total diferit de neamțul de rând! Deci în concluzie, de ce nu ar putea fi și Her W. BLACH, un VLAH, sau un ROMÂN? Este vorba de regretatul Artur Silvestri, prof. univ. dr., istoric, scriitor și animator cultural îNFIORĂRI în vorba străbună a neamului dac Romani din columnă-au rămas, Când daci și romani, dârz, popor nou prefac și limbii române dau glas... Limbajul cărunt, îndrăgit, din bătrâni Născut-a-n durere valențe sublime: Idealuri târzii, foc lăuntric mocnit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tinzînd a se reproduce, totul în jur fiindu-i răsfrîngere unde, pînă și un cîine e mai lovit de o dojană înălțîndu-și ochii spre tine - viața va mai fi oare cea care a fost? cîtă îndestulare vom afla în clipa înfiorării cîtă vreme dacă și iubirea sunt ca moartea și dumnezeu alăturări de neconciliat? să te lași mistuit în liniște, aflînd. cu neputință de împărtășit. limba fiind diagnosticul aflării în salt, într-adevăr atunci cînd o stare atinge lizierele geamătului preschimbarea
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
bagă viermi în căpșuni, îți smulge părul, îți dă diabet... Zidit între cărți ești un pic mai deștept Și poți să scoți fum pe nări Mai discret. Mai mult decât un anotimp Moară cu mărgăritare, gura ta, Preface știința în înfiorare. Paralizat Te-ascult dintr-un pat de ceață și puf de gutui, Sub o candelă pâlpâitoare, vegheat De cele două fântâni oculare ale sevei: Seva de martir Și seva de trandafir. îmi pusesei lanțul și-mi dădeai senzația că zbor
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
digitale, barbari la Tibur, adoratori ai eurosexului, turiști de-o zi la Subiaco , lume, lume, săraco, "când va veni, va veni ca un fur" vor secera și vor arde îngerii Rexului, pământul cu cetățile sale. Simți tu mai decât o înfiorare la vremea cinei, copile, un cutremur, pe care să nu-l pui pe seama oboselii, și-a aglomerației Tiburtinei ? Dies illae! Dies illae!
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
să-i trag cu bi ciușca peste dos, să trec peste el cu masa cu rotile. Nu se mișcă, încrederea ce mi-o acordă este de neconceput. Cum ar fi viața mea fără un suflet atât de nobil? IUBITELE VIEȚUITOARE Înfiorări lirice Umbrele asfințitului pătrundeau pe ferestrele salo nu lui, făcând galbenul încăperii deodată mai palid. Dintr-o cameră alăturată, Ioana veni cu câteva albume în brațe și, punându-le cu grijă pe masa de cristal, mă invită să le răsfoiesc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. 47 ÎNFIORĂRI LIRICE Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te invită. Aici ne despărțim și visul meu ia sfârșit Fiindcă norocul, fără milă, m-a trădat. Tristă, cu sufletul greu, Îmi continui calea, Cu speranța neostoită Că o voi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
inimă, cu dureri de burtă și amețeală...? Dacă nu am aceste simp tome, dacă febra nu urcă la patruzeci de grade, atunci pot să fiu sigură că ceea ce simt nu e dragoste. Ce pasiune ai mai avut în copilărie? 49 ÎNFIORĂRI LIRICE — Mergeam pe Șoseaua Kiseleff pe patine cu rotile, îm pre ună cu alte fetițe de vârsta mea, însă cu guvernanta pe cap. Uneori trecea ca o vijelie Regele Mihai în mașină, cu drapelul coroanei fâlfâind. Atunci ne tresăreau și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mergea bine între noi. Știi cum a fost divorțul? Am plecat la tribunal, iar acolo bărbatul meu plângea ca un copil. Eu boceam încă mai rău decât el. Judecătorul nu pricepea nimic: „Vreți să divorțați?“ Eu: „Sigur că da.“ 51 ÎNFIORĂRI LIRICE „Atunci de ce plângi, cucoană?“ Mi se rupea inima că îl făceam pe bărbatul meu să sufere așa de tare. — Totuși ai plecat fără să te mai uiți în urmă... Da, pentru că, după un alt cot al destinului aveam să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ca să smulgă hălci din prada doborâtă la pământ. Un lan de floarea-soarelui ca o mare de plante carnivore, în care dacă pătrunzi, fascinat de atâta frumusețe, ești paralizat și devorat în câteva minute. Înlăuntrul meu jena s-a transformat în înfiorare... Filmul lui Lucian Pintilie nu vorbește despre mântuire. Nu e vorba de nici un drum al Damascului, ca în cartea sensibilei doamne Dorina Jela. Pintilie spune așa: comunismul a fost prilejul, nu cauza dezlănțuirii răului în România. Încetați să pomeniți ideologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ecrane în această vară! În schimb, pe atunci vedeam cuvinte. Mări de cuvinte pe care le sorbeam cu lăcomie. Îmi amintesc perfect Mașina timpului, un exemplar jerpelit pe care l-am împrumutat de la biblioteca sindicală din Eforie Nord. Îmi amintesc înfiorarea cu care am ascultat deodată zgomotul valurilor, târziu, în noapte, în vreme ce citeam acea imagine pe care n-aș putea s-o uit, a Pământului peste un milion de ani, sub un soare de sânge, în ninsoare, pe țărmul unui ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am văzut vreodată În viața mea. Ochii aceia s-au Întâlnit o clipă cu ai mei, apoi, purtați mai departe de mersul caretei, s-au Îndepărtat pe stradă În sus. Iar eu m-am Înfiorat, neștiind prea bine de ce. Însă Înfiorarea mea ar fi fost și mai mare dacă aș fi bănuit că tocmai mă privise Diavolul. — Nu ne rămâne decât să ne batem - zise don Francisco de Quevedo. Masa era plină de sticle goale, și ori de câte ori don Francisco se Întrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ele. Venea sau se-ndepărta, sau stătea pe loc, nu se-nțelegea, pentru că era departe, și ce-o tulbură dintr-o dată... Dumnezeule! Coborî mâinile, înălță gâtul, și prin pleoapele întredeschise privi roată-mprejur zarea și-și dădu seama, cu-o înfiorare rece, aproape de spaimă, că erau singure în tot cuprinsul. Câmpul întreg și lumea întreagă se scufundau sub ochii ei de ani de zile în fum și-n moarte. Ce om! Se uită mai bine... Nu era nici un om. Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rugul rațiunii? Cine, cum și cât ar fi în stare să amestece benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul epidermic? Întrebări tipice adolescentului năuc, pentru care coincidența contrariilor și teoriile sufismului au impus cu înfiorare sinteza lumânare-flacără ca închipuire a relației trup-suflet. Una fără cealaltă, ca plinătatea fără suportul golului, nu pot supraviețui în bogată conlucrare. Booon. Vă scutesc de teoria chibritului și vin la țenchiul voroavei. După ce mi-am scris fără condiționare și cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
1942, Weiss cade, în fruntea unei formații de șoc, la sudul lacului Ilmen. Ce vor fi fost acele groaznice luni de privațiuni și lupte ale iernii trecute, Führerul ne-a făcut să înțelegem în marele său discurs din primăvară. Cu înfiorare le măsor pe fotografia ce o am în față, încercând a extrage din tragica figură de războinic - pornită parcă de pe atunci, spre veghile eroice ale Walhalei - amintirea congresistului din Pyrmont, cu înfățișare de adolescent. Legăturile lui Weiss cu țara noastră
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
ultima) funcționarea inefabilă a minții ei, să smulgă secretul producerii acelor zâmbete vesele, echivoce, amare, ezitante, acelor mici grimase de nemulțumire, de care se temea atât, acelor încuviințări vagi ale ochilor și sprâncenelor, acelor inflexiuni evanescente ale glasului, acelor mici înfiorări ale aripioarelor nasului ei. Așa își imagina tânărul ucenic psihologia fetei pe care-o iubea: proiecții și epure de desen tehnic, cicloide și hiperbole, o geometrie de cauciuc, extensibilă și totuși precisă, de la care, dacă-i cunoști legile și-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
inși ar fi putut sta alături, sprijiniți de volutele baroce ale spătarului. Două ființe necunoscute (balauri? hidre? himere?) își arătau colții curbi, înspăimîntători și limbile bifurcate de-o parte și de alta a marelui tron. Deși total încremenite, în afara unei înfiorări aproape nevăzute a solzilor de peruzea, fiarele erau fără putință de tăgadă vii, și limbile elastice, umede, șuierătoare le lunecau uneori din boturi, mirosind cu vârfurile ascuțite spătarul caprei și surtucul vizitiului. Pe tron stătea singuratică o femeie cu fața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-L văzuse pe Dumnezeu. S-au adunat toate în odaia babelor și au chemat-o și pe ea. Și atunci, și acum, și întotdeauna are să se întrebe: oare mama, bunica și străbunica au cunoscut dragostea, au simțit și ele acea înfiorare pe care a simțit-o ea atunci când s-a dăruit bărbatului iubit? Mama adusese dulcețuri și cafele, fistic și stafide în farfurioare mici de alamă ciocănite cu chipuri de îngeri și cai înaripați. Când a intrat ea, bunica în vervă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
solitudinii, a temerii de moarte prin dragoste. Acest topos al iubirii, văzut ca remediu împotriva morții, imprimă o tonalitate profundă textului, dar nu conține accente dramatice. Că ele se pot subînțelege, e altceva. Sunt câteva scene în care Adela, simțind înfiorare în fața eternității naturii, se apropie de bărbat. Să se observe camuflarea, realizată prin inversarea rolurilor. În loc să pună pe bărbat, sau oricum pe amândoi, să simtă acest impuls al apropierii, naratorul rămâne consecvent în a-i acorda acest privilegiu bărbatului doar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]