551 matches
-
Iar episodul cu Socrate și moartea ce i-a fost impusă, ne-arată că-n democrație chiar și greșeala e distinsă... (Greșeal-a fost și nu eroare a lui Socrate condamnare: Prima-n morală-i găzduită, eroarea-n logică-i adânc înfiptă!) De-acord, de-aceea, sunt cu Platon cu formele de guvernare - atâta-s de nedrepte toate, că binele-i mistificare. Niciuna dintre cârmuiri (din ce a fost și va mai fi) nu poate egalitarismul cu libertatea a uni. Căci statele
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
unui timp al imaginii construite pe temelia demonică a agresivității plurivalente, putem afirma faptul că DALIDA s-a reprezentat, de fapt, cu putere numai pe sine însăși, fără a se raporta vreodată la scurta și contrafăcuta licărire de elemente decorative înfipte deloc la întâmplare în ocazionalul său veșmânt scenic. Asemeni unui mim perfect cu mâinile dezlănțuite spre lumină și rugă, această seducătoare interpretă a limbajului universal al muzicii a fost în toate etapele vieții sale artistice (etapa Yolanda Giglotti, etapa DALIDA
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
alegând să-l urmez în țara lui adoptiva, am ales să trăiesc și eu visul american. "Și ce-ai să faci tu în America?", m-au întrebat prietenele, colegele și rudele curioase și surprinse de hotărârea mea, știindu-mă bine înfipta cu picioarele în pământul autohton. "Nu știu", le-am răspuns cu sinceritate, dar deloc îngrijorată. "La asta o să mă gândesc mâine", mi-a venit în minte celebra replică a lui Scarlett O’Hâra, cu atat mai mult cu cât urma
OLEACӐ DE SCARLETT de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376884_a_378213]
-
să se rupă în pământ/ în timp ce János se autoacuză/ în salonul său de oglinzi,/ unde au uitat ușa deschisă/ încât poate/ să își admire fundul/ e duminică, cerul e noros,/ soarele ca un reflex,/ își plasează bancul/ apoi instinctul bine înfipt/ al supraviețuirii/ supranaturalul se poate depune/ pe fundul unui pahar.” (Și totuși). Acest flux existențial aparent fără de reflux, se răsucește până la urmă în preajma personajului alter-ego probabil, până când ajungem să aflăm cum „János își ascunde cartea de vizită/ în portofelul gol
DANIEL MARIAN DESPRE KÁROLY FELLINGER de BAKI YMERI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378022_a_379351]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > PLIANT DE SEPTEMBRIE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1356 din 17 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului taxiuri galbene taie arterele orașului calm copaci înfipți în trotuare numără câinii de pază ai urbei /reminiscențe ale lupoaicei de la romă / niște hingheri hrănesc columbi cu firimituri din turta miresei bătrâni proptiți în umbrele supraveghează moromețian scenă mesei la bloc mașina ia curbă până în tomberon unde cerșetorii fac
PLIANT DE SEPTEMBRIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376390_a_377719]
-
călcâi a libertăților elementare și distrugerea valorilor naționale, deși aparent, le propovăduiau, minciuna publică și fățărnicia, ca și stimularea nonvalorii, a răutății și lipsei de omenie, ridicate la rang de virtuți naționale, ceea ce a dat naștere unei pături sociale bine înfipte și nemeritat beneficiară a unei vieți de huzur. Mai pe scurt, comunismul - cel puțin cel practicat la noi - a asigurat un nivel de trai modest, de subzistență, pentru toată lumea, chiar dacă exista o înregimentare caraghioasă, de carton și vodevil. - Ce v-
VIRGIL RĂZEȘU ȘI ALCHIMIA DINTRE BISTURIU ȘI PENIȚĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375790_a_377119]
-
bravadă la scenă deschisă, dar întreaga sa viață a fost până la momentul prezent act al trăirii într-o luptă interioară, neîntreruptă nicio secundă, sinele uman fiind continuu în raport de beligeranță cu asperitățile zilelor sale, imprimate de crampoanele unei boli înfipte adânc în corp. Dintotdeauna, sănătatea actorului Valentin Uritescu nu să fie ferită de vreo cădere a trebuit, ci să fie menținută, așa șubredă, agățată cu dinții de invincibilele forțe ale voinței! Toată viața sa, actorul a avut o sănătate în
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
mai în larg, fie la cheu, legate de niște pontoane. Tot la capătul unui ponton au mers și ei. Era cu podeaua din și balustrada confecționate din dulapi groși din lemn de esență tare, fixate pe bile groase din trunchiuri înfipte adânc în apă. Aici desigur că puteau ancora diferite ambarcațiuni pentru a urca echipajul sau pasagerii în vederea unor plimbări de agrement pe lac. Lacul era o întindere liniștită de apă, pe care pluteau grațioase lebede, lișițe, rațe sălbatice sau domestice
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
scoala, unde preda Științele Naturale și Geografia), așa că tata m-a dus urgent cu taxiul la doctorul Glaubes , un prieten al familiei, care mi-a întors pleoapa în- tr-o clipita și a zis:"Uite dușmanul!" Era o așchie de lemn, înfipta frumos,si noroc că nu-mi provocase nicio leziune: totul datorită promptitudinii cu care acționase tata! LA OPERĂ CU TATA ȘI DESPRE DE TOT SOIUL DE MUZICI! La 4 ani tata m-a luat pentru prima dată la operă,la
DADU...ÎNTÂMPLĂRI AMUZANTE, GÂNDURI,CRÂMPEIE DE VIAȚĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373162_a_374491]
-
de lemn fixați în pământ pe post de scaune. Și aceste mese erau toate din lemn. De fapt, fiecare era confecționată dintr-o singură scândură, groasă de 8-10 centimetri, prinsă la capete pe doi butuci mai groși ca „scaunele” și înfipți bine în pământ. Deci, tot acest mobilier folosit de turiști pentru citit, joc de șah ori table ori pentru servitul mesei era confecționat din lemn masiv imposibil de mutat ori de mișcat din acel spațiu. Până am terminat noi de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
Iubirea, jertfa supremă, patriotismul înflăcărat, faptele mărețe, de vitejie pentru apărarea neamului, pământului, sunt sentimente profunde pe care strămoși lor le-au simțit și au acționat prin faptă, nu prin vorbe deșarte. Și-au dat seama că mamele sunt rădăcinile înfipte ale acestui pământ, iar ei vlăstarii din care trebuie să rodească ,,feți frumoși și curajoși", inoculându-le ideea, din experiența amară că ,,nicăieri nu-i mai bine ca acasă." La rândul lor au învățat că ei sunt datori să prindă
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
decretat Că țara asta-i de rahat. Să uite oare c-au mâncat S-ajungă mari, când erau mici Și ei totuși de aici? C-aici sunt cei care i-au dus, Prin votul lor pân-au ajuns Să stea înfipți acolo sus? . Și nu-nțeleg că ei acum, Sunt cei cu moț, ajunși în drum Și scot pe gură, nu parfum Și nici măcar un biet miros Ci chiar un danf mai puturos De javră ce-a furat un os ? Adese
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
a deranjatPe ciocoi și- au decretatCă țara asta-i de rahat.Să uite oare c-au mâncatS-ajungă mari, când erau miciși ei totuși de aici?C-aici sunt cei care i-au dus,Prin votul lor pân-au ajunsSă stea înfipți acolo sus? .Și nu-nțeleg că ei acum,Sunt cei cu moț, ajunși în drumși scot pe gură, nu parfumși nici măcar un biet mirosCi chiar un danf mai puturosDe javră ce-a furat un os ?Adese ori m-am întrebat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
iubirea). În momentul în care clipele se dezmorțeau, gândul, ”despărțit de umbre transsensibile” și ”împărțit de lumini lacome”, își caută drumul printre cuvinte, poetul așternând pe hârtie imnuri pentru iubită, pentru iubire. Descătușându-și sufletul din ”rosturile” banale ale orelor ”înfipte adânc/ în visele cele mai limpezi”, acesta își încearcă zborul în acea libertate aflată deasupra tuturor lucrurilor, râvnind la o iubire spiritualizată, elevată. ”voi scrie un imn/ pe pântecele tău, iuboto,/ cu litere vii, mișcătoare,/ majuscule fierbinți”...( Voi scrie un
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
diem ( Nu lăsa ziua să treacă) și atâta timp cât, vorba lui Nikolai Berdiaev, el se mulțumește cu rolul robului de lux în Împărăția Cezarului, după ce a dat uitării Împărăția Spiritului. e) Impermanența în viața interioară și exterioară Rod al mobilității - coordonata înfiptă cel mai adânc în trupul prezentului, pe care rulează omul și societatea modernă, impermanența este prezentă pretutindeni: de la modă, sentimente și pasiuni până la ușurința dezarmantă cu care este schimbată slujba, mașina și casa, iar de-aici până la înlocuirea cu aceeași
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
bătrân blazat. Pentru tine luni de-a rândul, Am jurat să stau sub nori, Eram eu, convins de gândul, Că n-oi muri de două ori. Nu auzeai chemarea vocii, Strigam la ploaie și la vânt, Îmi răspundea răceala rocii Înfiptă strașnic în pământ. Acum, cedez la năzuință, La farmecul purtat în noi, Te rog, promite-mi cu credință Că ai iubire pentru doi. Plutind pe o barcă-n adiere, Am să-ți șoptesc ce nu am zis: Vino, iubito, dă-
VINO, IUBITO, SĂ ÎMPĂRTĂȘIM ACELAȘI VIS! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374184_a_375513]
-
face cruce și rostește cumva profetic: - Dacă Domnul ne încearcă prin durere, datoria noastră este să-i lăudăm numele și să ne supunem... Apoi dispare din cadru părând preocupată numai de sfintele îndatoriri ale slujbei de dimineață. O reporteră foarte înfiptă bagă sub nasul amiralului un microfon și un zâmbet mai mult decât profesional. Amiralul, om cu experiență și în asemenea situații, zâmbește larg spre un public deocamdată inexistent și spune cu multă hotărâre că iată, peste zece ani, când se
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
Față în față: umilitatea, bunul simț, acel proverbial la locul lui al românului, cu triumfalismul searbăd și înfricoșător. Firescul cu nefirescul. Iașul, oraș la locul lui, n-a scăpat nici el de sinistra repartiție geo-artistică. Are și el un exemplar înfipt chiar în inimă, bibelou de proporții grotești, în preajma căruia ducă-se pe pustii! au început să se țină acum slujbe religioase... la microfon. Lume! Lume! Împreunare de Muhina (Muncitorul și Colhoznica), Rude (basorelieful de pe Arcul Revoluției franceze, cea care a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fac cu ochiul, adică să vă fie de bine, îmi fac cu ochiul, adică încă una și mă duc... și-mi văd de drum. Pe la prînz, peisajul s-a modificat cumva: lîngă picamerul culcat pe stînga (sau pe dreapta), stă înfiptă acum o crenguță de tei, adică atenție, iar sub tei, aceeași formație. Le fac băieților cu ochiul, ei îmi fac cu ochiul și-mi văd de drum. Cum era aia cu noi ne facem că muncim, ei se fac că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe cerul albastru trece un avion. Aș vrea să-i văd galopînd spre livezile de pe deal. Mă apropii de ei, cam la o lovitură de copită și-i alung. Nimic. Doar mînzul se sperie, trece pe sub burta iepei și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pudic... Gh. P. unu: Și-atunci ai venit să-mi faci mie show-ul ăsta cu dosarele... Că tot e la modă... Habar n-avem ce e cu prezentul, și noi ne ocupăm de trecut... Istericale, zgomote, poftă de pumnale înfipte..., sînge, sînge, asta vrem... Gh. P. doi: Adică tu chiar crezi că putem înțelege ce e cu noi azi, fără să înțelegem ce-a fost cu noi ieri?! Gh. P. unu: Eu știu ce-am fost ieri... Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de ametist Înfiptă În mijlocul cravatei Îl fac inconfundabil În epocă. În ținută de zi (cea pe care tocmai am descris-o parțial), dar și festivă („frac strâmt en velour noir de soie, pantaloni gris perle, cu sous-pied-uri și «sans braguette», pourpoint violet cardinal
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mult puterea de asimilare, care ne distinge față de alții, și nu celălalt har de la Dumnezeu, cealaltă forță - puterea de a fi tu Însuți, care e Însăși persoana, Însăși esența unui popor. Ei bine, forța originalității englezești imprimată vanității umane - vanitate Înfiptă până-n străfundul inimii ultimului ajutor de bucătar, față de care disprețul lui Pascal nu e decât o insolență oarbă - a produs ceea ce se numește dandysm. Nu-i chip să devii părtaș cu Anglia la așa ceva. Dandysmul e profund ca Însuși geniul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
datoria, ți-o iau pe toată. Și vlăjganul Întinde mâna lacom spre alviță. S-a Încins o Încăierare pe viață și pe moarte. Când Sotea reușise să pună jos pe Bălcescu, cineva a sărit În spinarea vlăjganului și, cu mâinile Înfipte În părul lui răvășit, trăgea fără milă. Sotea s-a dat bătut... Te a lovit rău ? Întreabă Ion Ghica, colegul salvator. Eu cred că e nebunie să te pui cu unul ca ăsta. Și ce vrei să fac ? Să Îndur
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]