2,269 matches
-
R.A. - Fără vorbe! C.C. - Atunci fac... R.A. - Fără mișcare! C.C. - Fără cuvinte și fără mișcare? R.A. - Da! Ei și după asta am putut intra în această superbă improvizație și eram ca un mânz care zburdă într-o livadă cu pomi înfloriți. Iar fericirea a fost continuă! Ambasadorul nostru la Luxemburg a fost de două ori la spectacol și la final avea ochii în lacrimi. Am fost mândru și important în patriotismul meu. Și-apoi atașamentul cu actorii a fost ceva foarte
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
înger / nu prea vorbăreț" (Asta-i aproape tot). De la această manieră de amendări de sine trece cu naturalețe la consemnarea unor momente de beatitudine: "Am început să descifrez mesajul celest / de foarte mult timp aproape uitat: unirea / cerului cu pomul înflorit se poate înfăptui / doar prin fereastra sufletului meu ..." (O fereastră mică spre cerul înflorit la Breaza). Pe același trapez al antinomiilor se întîlnesc elogiile destinate prietenilor cu o sarcastică mustrare adresată unui confrate insațiabil de glorie: "ŤIntrați cu aplauze...ť
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
viața lor. Amintindu-și de vorbele astea, lui Ionică îi venea să-și dea peste gură. În orașul ăsta, care nu merita o frumusețe ca Sandra, tot ceea ce spui într-un anumit fel e povestit cu totul altfel, răuvoitor și înflorit scandalos. Ionică s-a dus a doua zi cu căruța încărcată cu lăzi de sifoane la prăvălia lui Ioanidis, de unde pînă atunci restaurantul gării nu-și încărca sifoanele decît la Constanța.Grecul, obraznic: Cum domnul Ionică, suntu mai ieftine sifoanele
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
se stârnește din senin ca furtuna” „Și ce-i de mirare? Nu sunt toți egiptenii iubăreți și risipitori, nu le place tuturor măreția? De ce Faraon ar fi altfel?” Rhadopis e descrisă în genul poeziei clasice („obrajii ca doi trandafiri abia înfloriți, iar gura delicat întredeschisă îi dezvăluia dinții asemeni unor petale de iasomie licărind la soare sub o boltă de garoafe”), dar conversațiile celor doi îndrăgostiți, sau cele surprinse în salonul dansatoarei etc., vădesc situarea în contemporaneitate. De altfel, și conflictul
Două chipuri ale Egiptului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4939_a_6264]
-
lipsită de exercițiul portretului. Celor care ajung La Lilieci, mai norocoși fiindcă au prins loc în față, dar nu că n-ar fi urmați de tot rândul obștesc, nu li se lipește de amintire o poză, ci o poveste. Vagă, înflorită, ținând de regimul praznicului, nu de acela al subitului fotografic. Și țesută, cum scrie la Scripturi, din faptele lor, trecute prin îndreptarul colectiv al satului. O instanță care a apucat vremuri mai bune și se arată, nu se știe de când
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
nobil, suav și dulce n-a murit./ Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară/ Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,/ Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,/ Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit." Un romantism și exuberant, și leneș, găsind fericirea în profitul special pe care ți-l pot da bunurile comune, e genul acestor însemnări de vară, destul de puțin credibile, cu toată aparenta lor franchețe. Fiindcă, oricât de sublimă, natura rareori poate
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
pan-erotismul care vibrează universal, voluptatea peisajului se transmite corpurilor, iar poetul nu se sfiește să descrie și un amor lesbic, de fervoare intensă: „Dilrubam învăluită D-al ei păr desfătător, Ca o dulce stea sub nor, Într-o lespede-nflorită Se prevede cu amor. Lîngă dînsa o fecioară, Cu ochi dulci și amoroși, O sărută, o devoară Cînd pe lunga-i cosicioară, Cînd pe sînii grațioși. Dilrubam, îndestulată, Cere pace, se predă Cu gurița-i parfumată Ce învingătoarea fată Cu
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
fragment - plin de poezia misterioasă a orașului Valparaíso - din cartea aflată în curs de apariție la Editură Vellant. Valparaíso e foarte aproape de Santiago. Îl despart doar munții hirsuți, pe ale căror culmi se înalță, precum obeliscurile, cactuși uriași, ostili și înfloriți. Și totuși ceva indefinibil desparte Valparaíso de Santiago; acesta din urmă fiind un oraș captiv, înconjurat de ziduri de zăpadă. În schimb Valparaíso se deschide tot spre oceanul infinit, spre zgomotele străzii, spre ochii copiilor. În tinerețea noastră boema urcăm
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
aceea. Kalina auzi pe cineva pășind greoi în spate. Pașii o urmăreau și ea schimbă direcția. Câteva clipe nu-i mai auzi și se așeză pe un trunchi de copac doborât, în jurul căruia crescuseră și-i îmbrăcau tulpina câteva tufe înflorite. - Of, of, of, așa vânezi tu? auzi din spate o voce care o făcu să tresară. Se speriase atât de tare că nici măcar nu-și dădu seama cine e. Abia câteva clipe mai târziu îl recunoscu pe Patru, care o
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
streșina de codru până sus,/ Unde în ceruri lin plutește luna./ Ea-i o regină tânără și blondă/ În manta-i albastră constelată,/ Cu mâinile unite pe-al ei piept/ De neauă... Trece luminând cu ochii/ Albaștri, mari, prin straturi înflorite/ De nori, ce înfoiate îi oferă/ Roze de purpur, crinii de argint;/ Din când în când cu mâna-i argintoasă/ Ea rumpe câte-o floare și-o aruncă/ Jos pe pământ ca pe-o gândire de-aur;/ Colo un nor
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă și nevinovată. Ce-i drept, e drept. Dar și îndemnul, Cît de voios! Să-l urmăm... Cu el în minte, ne aplecăm părtunzînd surîzători pe sub arcul sutei de ani înflorite, în raiul de ștrengării al Amintirilor...
Creangă: un rai de ștrengării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6579_a_7904]
-
60); sau „revoluționarii de profesie, care nu-nvățaseră/ Decât arta cuvântărilor pe dinafara patriei" (România Carului Mare, p. 98); sau: „Iancu Arsene nu știa ce sunt bătrânețile/ Când a văzut un șarpe gros: cât brațul omului,/ În tufa de măceș înflorit; arbustul/ Pândea cu toți spinii lui în chip de gheare de pisică" (Cumpăna cu bine, p. 132) Paradoxul acesta e valabil și pentru Elegiile politice, volum cu care Sutrele de astăzi se împacă de minune. S-ar putea crede că
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
firul roșu al Rapsodiilor. De ea se molipsesc oameni, copaci, jivine. Începe o lume, cu zor, și nimeni nu vrea să scape momentul. Și totul se liniștește ciudat, ca o oală în fierbere sub un capac diafan, în imaginea cerului înflorit, cerând pentru primăvara lui un remember cu neputință. Agitația va trece și, odată cu ea, anotimpul. Fără antecedente sau moștenire, primăvara lui Topârceanu e o nălucă. Fusese, scurtă nebunie în care se ard fricile, neputințele, opreliștile iernii, și la Alecsandri. Iubirea
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
care să confirme perenitatea geniului shakespearian. (G.V.) (Sunet de trompete. Începe pantomima. Intră un Rege și o Regină tandri unul cu celălalt, Regina îl îmbrățișează pe Rege. El își lasă capul pe umărul ei; apoi se culcă pe o pajiște înflorită; văzându-l adormit, ea iese. Imediat apare un individ, ia coroana de pe creștetul Regelui, o sărută, toarnă otravă în urechea Regelui, apoi iese. Regina reintră, îl găsește pe Rege mort și gesticulează îndurerată. Otrăvitorul revine cu alți trei-patru actori, pare
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
asupra vieții comune, umile, cât și a cosmosului. Semnificativă în sensul acesta, în cartea ultimă, este poezia „Papirus”: „A făcut sul întreg peisajul Cerul cu nori și câteva stele; apoi, văzduhul prin care tocmai trecea vântul, tocmai trecea mirosul liliacului înflorit, tocmai trecea o umbră (...) Da, am strâns, am rulat tot universul meu, ca pe un papirus” Tema unificatoare a cărții este desigur aceea a „ținutului misterios”, enunțată încă din titlu, sugerându-ni-se că este vorba de un ținut sufletesc
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
forțelor de dreapta și centru-dreapta. Blaga a spus, în discursul de prezentare a moțiunii cu care candidează, că are speranță în viitorul PDL și încredere în "societatea dreaptă" pe care democrat-liberalii o promit cetățenilor, scrie Mediafax. Nu sunt omul cuvintelor înflorite. Am să vă spun direct cum văd eu partidul și viitorul său", a adăugat Blaga. El a spus că este o mare onoare să candideze, dar și o mare responsabilitate. "Vreau un PDL unit, solidar, puternic, atașat principiilor și valorilor
Ce angajamente își face Blaga la convenția PDL () [Corola-journal/Journalistic/44024_a_45349]
-
bărbierul din sat. Dascălul Alecu din Văratic, călăuza aleasă pe drumul către Sihla, nu are formația clasică a autorului, așa că nu apreciază deliciile mesei prin comparație cu festinurile din vechime: Ne așezarăm deci în mod antic pe iarba moale și înflorită și începurăm strălucitul nostru ospăț. Dascălul Alecu era mai mândru decât un rege și mă așteptam să-mi spună că Lucullus era un calic și Labdacus un bucătar prost; se vede însă că în Arghirori Tihu Buhoglindă care, precum spunea
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Alex Goldiș Radu Vancu, Frânghia înflorită, București, Casa de Editură Max Blecher, 2012, 80 pag. Radu Vancu s-a impus în ultimii ani drept una dintre vocile cele mai convingă- toare ale generației tinere printr-un aliaj cu totul specific între autenticitate și livresc. Departe de
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
nașterea primului copil devin câmpuri de semnificație extrem de personale, unde își fac, însă, loc literaturi întregi. E și motivul pentru care Radu Vancu se poate apleca de mai multe ori, din unghiuri diferite, asupra aceleiași obsesii. Ultimul său volum, Frânghia înflorită, resuscitează episodul traumatizant al morții tatălui, nu fără o oarecare doză de remușcare, transpusă într-un poem: „M-am trezit scriind ca după dictare, de fapt transcriind, fără să știu ce e cu textele/ astea, de unde vin și unde o să
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
deși nu neapărat (sau nu doar) grav. Detaliile ei concrete, inventariate cu un ochi deopotrivă lucid și halucinat în cărțile anterioare, sunt lăsate aproape complet deoparte în favoarea unei impresionante epopei despre „viața de apoi”. Din multe puncte de vedere, Frânghia înflorită face, de altfel, pandant cu Sebastian în vis, volumul anterior al poetului. Cartea Tatălui și Cartea Fiului, ambele încercări de mitologizare cu mijloacele profane ale poeziei, stau acum față în față comunicând subtil la diferite paliere. Într-atât de închegat
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
domestic, poet de familie”, mărturisește cu mai multă sau mai puțină seriozitate Radu Vancu. Și, ce-i drept, nu doar subiectul, ci și tratarea amintesc de Cristian Popescu. Chiar dacă n-are umorul negru, nici simțul burlesc al magistrului, autorul Frânghiei înflorite reușește să construiască „o lume de apoi” plină de culoare, gravă și caricaturală în același timp. Poemele iau forma unui dialog în vis între tatăl pierdut și fiul captiv în împlinirea domestică, în „fericirea mea ca o gânganie urâtă într-
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
totul imaginarul nou născutului din Sebastian în vis, într-o tentativă de armonizare deopotrivă poetică și existențială. Chiar și logica angoaselor se contrabalansează acum: dacă în Sebastian în vis bucuria primului născut era umbrită de fantoma tatălui sinucigaș, în Frânghia înflorită scufundarea voluptuoasă în imaginarul morții e întreruptă, deși oarecum dependentă, de micile spaime ale proaspătului tată: „Deschizi repede ochii, Sebastian fornăie,/ te precipiți prin semiîntuneric/ spre pătuțul cu febră mică,// îi pui palma pe frunte, îi iei mânuța,/ îi aduci
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
Tocmai capacitatea de a-și purta în spate integral obsesiile, fără a renunța la vreuna dintre ele când o angoasă nouă se ivește la orizont, face din Radu Vancu un poet profund, cu un imaginar autonom. Ceea ce oprește totuși Frânghia înflorită să devină „o primă mare carte de poezie pe care o dă generația noastră”, cum se exprimă Dan Coman pe coperta a patra, e o anumită prețiozitate a expresiei, de care poetul părea că se desprinsese de la Biographia litteraria încoace
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
te trezești cu obrajii arzând și creierul/ aburind în crăticioara craniului ca un cartof fierbinte,/ fiert îndelung pentru o masă săracă”), dispuși uneori în ecuații previzibile - creierul și inima sunt întotdeauna subiectul unor astfel de „tratamente” poetice - fac din Frânghia înflorită doar un volum remarcabil, nu unul excepțional. Păcat.
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
au dat peste cap părerea că limbajul criticii se învechește mai lent decât acela al prozei sau poeziei. M-am înșelat. N-a trecut decât ceva mai mult de trei sferturi de secol de la comentariile lui Aderca și un stil înflorit și perifrastic le face aproape vetuste.
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]