919 matches
-
voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de temătoare, că Dumnezeu nu e niciodată pomenit, ci implicat în lucrarea uneltei lui căzute, cu cât oglindește dreapta credință de la răsărit. Iată, de exemplu, acest pasagiu, care taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adolescenței mele. Iată. E ceasul 10 sau 11. Ecuada mobilă, formată din Săveanu, din Zotter și Tata Moșu (a cărei pretenție nejustificată a fost totdeauna mobilitatea, era nelipsit în excursii), pândește la scara cea mare. Noi, printre bănci, amestecați, discutăm înfrigurați un punct dificil de matematică sau de geometrie. Auzim însă ropotul de pași al escuadei, în care predomină cadența de centaur a lui Tata Moșu. Înainte de a irumpe ei, suntem toți la loc, în bănci. - Banciu, Banciu vine! O tăcere
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
închisori, când lua parte la mișcările de stradă ale Parisului. Ceea ce dovedește că durata în care nasc invențiunile de geniu are propriile ei cadențe, prin nimic asemănător cu bătăile încete ale timpului obicinuit. Să spunem deci, că după câteva rânduri înfrigurate cu care Galois, în ajunul duelului, termină scrisoarea - testament - către Auguste Chevalier, Galois depășește, în acești ultimi doi ani, pe marii săi contemporani: Gauss, Abel în cercetările lor asupra funcțiunilor eliptice și abeliene, pentru a egala dintr-o dată, făcând saltul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a șters lacrima, în care ai cules cer și pământ, duci departe visul meu, dincolo de copaci, undeva, unde liniștea ta îmi vorbește numai mie. Frunzele obosite de viață cad cu resemnare ... le privesc zborul diafan și surâd în mine tăceri înfrigurate de dorul tău ... Te simt mai aproape, în toamna asta! Dragule, când tu nu-mi vorbești toamna îmi povestește cum pașii tăi se aud pe aleile dragostei pierdute în uitare. Se scutură în sufletul meu, o frunză neștiută de tine
LACRIMA TOAMNEI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364342_a_365671]
-
apoteotică, „aprins” - înflăcărat cânt - ca o deschidere înspre culmile atotcuprinzătoare, ca o revărsare înspre totul-tot, străluminare înspre-acel corolaral împlinirii celeste. Torturante sunt „triburile gândurilor”, a gândului gând vatră a logicului, „cârduri de gânduri” (Cunoașterea necunoașterii)! „Doamne, / cum se mai ciocnesc / înfrigurate umbrele!...”(Spre împărăția luminii) - pare-a rosti „sufletul-spirit”, în trinitatea dimensiuniilor sale: intelect, sentiment, voință (după judecata lui Noica). Are dreptate Kahlil Gibran - cei care doresc să pătrundă în împărăția luminii, e foarte posibil, „să înainteze în tărâmul beznei...” Dorința
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Sunt limite peste care doar mintea își cuibărește lăcaș. Ne dorim vultur sprințar printre astre, dar suntem (rămânem) apriori limitați. Gândim infinitul, doar în limitele lui „hic” (aici) și „nunc” (acum). Granițele spațiale și temporale ne transpar - o spune poetul - „înfrigurate...” Cât de sacrală este această finitudine! Merită să trăiești, „total, dar nobil, în prezent”, precum glăsuiește Homer. Da! „Poți visa!...” (Om și Univers), șoptește poetul. Visul - dorință crescătoare - se răsfrânge asupra sinelui ca o „împărtășire nelimitată...”( Emil Cioran) Te poți
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
aprigă vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultimă privire înapoi, Un vis stingher ne prinde tot mai des Șoptind înfrigurați „rămâi cu noi” Rămâi cu noi căci soarele, pe-o dunga, Răzleți ne trece-n seară de apoi; De-aceea frânge colțul sfânt al pâinii Și-n noaptea asta să... rămâi cu noi. LOVE CAME UPON ME Love came upon
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
și pe răni care sângerau, dar cel mai adesea am încins penița în cerneala dragostei de viață, a iubirii și respectului față de semeni, scriind rânduri, rânduri mereu cu speranța că acestea vor respira în timp. Ele au adunat laolaltă căutările înfrigurate, izbânzile și umilințele neputinței de a cuprinde necuprinsul sau de a depăși propriile limite, dar și speranța de a fi de folos atunci când va veni timpul ca această ladă să se deschidă. Trăind în Canada, țara pe care o iubesc
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
altul să-i dea drgouri și să ascundă în zid lucruri furate dar ea l-a alungat Prefera să moară decât să mai facă păcate și să o chinuiască din nou pietrele. Seara a a dormit și s-a trezit înfrigurată. Venise iarna. Ningea pestea tot dar ea nu s-a mișcat. Fulgii mari o acopereau iar ea simțea cum somnul o cuprindea lin, lin. A închis ochii și a așteptat să moară. Deodată a simțit cu este ridicată și dusă
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
pe cărare. Voi scrie pentru astăzi poezie, Voi scrie poezie pentru mâine, Ca în urcușul ei o ciocârlie, Ca unduirea unui lan de pâine; Cu armonii de bucium și de nai, De veghe, bucurie ori durere; Natura în sărbătorescul strai; Înfrigurate clipele stinghere. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Voi strânge / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VOI STRÂNGE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364481_a_365810]
-
se lăsa sărutată peste tot cu o plăcere pe care n-o mai observasem la alte femei până atunci. După câteva minute a întredeschis ochii, mi-a răspuns la săruturi cu buze tot mai lacome, iar cu degetele îmi măsura înfrigurată umerii și coapsele. O fierbințeală firească ne cuprinsese pe amândoi. Era cald și parcă începusem să respirăm cu greutate. Ne înăbușeam de porniri năvalnice și de săruturi pasionale și patul nu ne mai ajungea pentru hârjoneala tot mai întețită a
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
geamului un strat de nea Andronic Andra 24 Iarnă ploioasa - pentru om de zăpadă doar polistiren Fratila Genovel-Florentin 25 șomer disperat iar a mai spart o bancă - s-o pună pe foc 26 case în flăcări - baba-și câtă piaptănul înfrigurata 27 pești morți pe plajă - pescărușii sunt primii oaspeți la praznic Ioan Marinescu-Puiu 28 frunze aurii - doar pompierii pornesc din nou alarmă 29 apus de iarnă - omul de zăpadă tot mai îmbujorat 30 miting de protest - doar vrăbii gureșe în
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TOAMNĂ Autor: Ella Blue Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Colindă gândul Printre pagini albe Ce-au rostuit Cândva Atâtea doruri înfrigurată răsfoiesc un vis Ascuns în frunze Până ce bruma îmi albește degetele Atâta toamnă a mușcat din mine Că-s frunză Nor și ploaie Vânt Când clipa se așterne pe pământ și nu mai văd pe cer niciun cocor Referință Bibliografică
TOAMNĂ de ELLA BLUE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362971_a_364300]
-
Ziua Internațională a ... IV. UN GÂNDĂCEL - SUFLET DE COPIL - (I - COPILUL DIN TINE) - VERSURI, de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 508 din 22 mai 2012. Un gândăcel Un gândăcel s-a furișat La mine în odaie, Că era ud, înfrigurat Și speriat de ploaie. L-am luat în mână - uite-așa! - Cu grijă și iubire Încep cu-o frunză-a-l înfășa ... Să simtă ocrotire. - Cât ești de mic! Te-ai rătăcit? Unde-i a ta mămică? De ce la mine
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
așa cum făceau mulți. N-am învățat, însă, să patinez pe străzile Capitalei, pentru că în fiecare zi studenții mă luau de mână, mă duceau la Universitate - la cursuri sau la examene - și mă aduceau acasă. Uitându-mă la acele ființe înfometate, înfrigurate, deprimate moral, uneori mi se părea că vorbesc unor statui, într-o galerie de artă. Când le ascultam lecțiile, vedeam cum le-au înghețat buzele, în temperatura camerei . Totuși, lumina privirii lor mi-a dat puterea să rezist.“ Iată ce
CUVÂNT INAINTE LA MANUALUL DE LIMBĂ SANSCRITĂ de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361138_a_362467]
-
pastarmă, se rumenesc frigărui cu șuncă. Ce mai viață e la țară, nu, orășeanule? În sfârșit, vine și iarna. Izvorul nu mai șușotește. Codrul freamătă tânguitor ca un glas de clopot, plângându-și frunza dusă. Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat la gura sobei, noaptea, pe când viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește Și, prin flacăra albastr-a vreascurilor
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
căpătată cu greutate) cu o replică stupefiantă și dezarmantă, din partea titularului ministerului care păstorește educația și instrucția tinerei generații (cui să ne fi adresat dacă nu alor noștri!?). Să-ți audă urechile, după multe zile, săptămâni și luni de așteptare înfrigurată, rostindu-se ceva atât de lejer și iresponsabil de la înălțimea “tronului” către care făceam “ploconirea” (cu o cerință legitimă și necesară, de interes general-național!): “Să știți, d-lor, că cu buticurile intrăm în Europa!” era mult prea mult pentru niște
CU BUTICURILE INTRĂM ÎN EUROPA, SPUNEA MINISTRUL !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360939_a_362268]
-
țâșnea din ochii ei în clipa saltului spre mine. S-a lăsat prinsă de brațele mele și imediat m-a strâns cu disperare simulată și înăbușită de hohotele bogate de râs ! A tras de capetele șnurului slipului meu, a desfăcut înfrigurată și celelalte două legături de pe șoldul stâng și a intrat cu strigăt victorios în posesia și folosința acelui "bun" atât de mult dorit pe plajă. L-a sărutat cu buzele-i fierbinți crescându-l repede în palma-i micuță și
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
înaintea începerii spectacolului. Se juca premiera „Crăciun la Savoy”. Dacă aproape nu cred eu aceasta, nu mă pot aștepta să creadă mulți. Dar este purul adevăr: am mers în culisele Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” și-am zburat mic și înfrigurat de emoție printre colosalii artiști. Alexandru Arșinel, Adriana Trandafir, Ana Maria Donosa, Cristian Simion, Nae Alexandru, Florentina Coca Zibilianu, Adrian Enache, Sanda Ladoși, Oana Sârbu, Daniel Iordăchioaie, Alin Gheorghișan, Daniela Tănase, Bianca Sârbu, Mara Bratu, Letiția Roman, Iuliana Nistor..., trupa
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
o gura de rai se ridică inele de nori, suișuri de vis în plai roit de stele, prin vremi păstorul cu mioare își cânta doina către zborurile nesfârșirii, sub streașina de codru verde veghează ochiul mumei lui și-l caută înfrigurată întrebând stele și luceferi dacă l-au văzut. treci măicuță în legendă, nu mai întreba de el: mijlocelul lui subtire zace-n stei sus pe carpați, mustăcioara lui-pădure, brâul tău e curcubeu, după ploi, roind sămânța, iar cojocul cel de
PASTORALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367444_a_368773]
-
el, mortul acela de-atunci, de la morga unui spital, cu mâna dreaptă întinsă spre Cer, cu cioclii din jur îndreptându-i sensul oaselor și al spuselor sale... Lucian Blaga rămâne pentru neamul acesta și pentru limba română, una dintre tâmplele înfrigurate ale existenței sale! În Lancrămul nașterii și al renașterii lui, acolo, lângâ Râpa cea Roșie, nu departe de răzorul sub care se aude veșnic murmurând Izvorul veșniciei sale, în fiecare an, în luna Mai, se face Sărbătoare! Acolo, în pridvorul
LUCIAN BLAGA- IN MEMORIAM (1961-2011) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366849_a_368178]
-
Acasă > Poezie > Familie > O POVESTE / UNE HISTOIRE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului O fiică și un tată, atâta tăcere înfrigurata. Se înțeleg, doar din priviri, ea, să roage, el, să tacă, el, resemnat, cu sufletu-mpăcat, ea, tulburata, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurânda, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui, împreunate-n
UNE HISTOIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367650_a_368979]
-
șolduri atrăgând-o spre el, să-i simtă pasiunea declanșată de sărutările sale fierbinți, împrăștiate cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
lui Petru Lascău se întrupează tot din cuvânt: „O singură suferință/ mi-a mai rămas./ E dorul de-a naște/ Creând: cuvântul fără seamăn/ Ce crește în mine/ Din acel ocean interior...” („Ocean interior”) Petru Lascău se află în căutarea înfrigurată și patetică a nemuririi. Poetul Petru Lascău știe că nemurirea poate fi atinsă prin opera care rămâne în urmă. Creștinul Petru Lascău are certitudinea că nemurirea se obține în urma credinței și a jertfei mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Dacă Hyperion
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]