338 matches
-
din acel moment, brusc, totul parcă mi s-a limpezit în cap. — Un măgar? Ciudat, remarcă generăleasa. De fapt, nu-i deloc ciudat, câte una dintre noi e în stare să se îndrăgostească de un măgar, adăuga ea, privindu-și înfuriată fetele. Și-n mitologie s-a întâmplat așa ceva. Continuați, prințe. — De atunci îmi plac grozav măgarii. Aș putea spune chiar că am o simpatie pentru ei. Am început să mă interesez de ei, căci înainte nu mai văzusem măgari, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e decât soră, deși nu-i e mai mult decât soră... nu mai mult... — Iar tu, domnul meu, nu ești decât un prost, scuză-mă. Ajunge, cred că pricepi și singur că ajunge, o trânti subit Lizaveta Prokofievna, nespus de înfuriată. — E purul adevăr, spuse Lebedev, făcându-i plecăciunea cea mai respectuoasă și mai profundă. — Domnule Lebedev, e adevărat ce se spune despre dumneavoastră, că tâlcuiți Apocalipsa? îl întrebă Aglaia. — E purul adevăr... o fac de cincisprezece ani. Am auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât să mă mir că domnul Burdovski a reușit... dar... vreau să spun că, dacă tot ați făcut publică această istorie, de ce v-ați supărat mai adineaori când eu, de față cu prietenii mei, am deschis discuția? În sfârșit! bombăni înfuriată Lizaveta Prokofievna. — Și, prințe, chiar ați binevoit să uitați, zise Lebedev, cuprins parcă de febră, nemaiputându-se stăpâni și strecurându-se deodată printre scaune, ați binevoit să uitați că numai cordialitatea și neasemuita bunătate a inimii dumneavoastră v-au îndemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaia. — Nu vă faceți probleme, Aglaia Ivanovna, răspunse calm Ippolit, pe care Lizaveta Prokofievna, repezindu-se la el, îl înșfăcase de mână și, cine știe de ce, îl ținea strâns; stătea în fața lui și parcă îl înjunghia cu privirile ochilor ei înfuriați. Nu vă faceți probleme, maman a dumneavoastră își va da seama că nu te poți năpusti asupra unui om care moare... sunt gata să dau explicații de ce am râs... voi fi foarte bucuros dacă îmi veți permite... În acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stăteau cuprinși de o adâncă nedumerire provocată de această ieșire neașteptată, bolnăvicioasă și, parcă, în orice caz, nemotivată. Dar ieșirea servi drept pretext unui episod ciudat. — De ce vorbești așa aici? strigă deodată Aglaia. De ce le vorbești lor? Lor! Lor! Părea înfuriată în ultimul hal: ochii ei scăpărau scântei. Prințul stătea mut și fără grai în fața ei și deodată păli. — Aici nu există nimeni care să merite aceste cuvinte! se dezlănțui Aglaia. Aici toți, toți nu fac nici cât degetul dumitale cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un plâns cu lacrimi amare, își acoperi fața cu batista și se prăbuși pe scaun. — Păi nici nu te-a ce... — Nu te-am cerut de soție, Aglaia Ivanovna, rosti prințul fără voie. — Ce-e? strigă deodată Lizaveta Prokofievna, mirată, înfuriată și îngrozită. Ce-i asta-a-a? Nu-i venea să-și creadă urechilor. — Am vrut să spun... vreau să spun, bâigui prințul, n-am vrut decât să-i explic Aglaiei Ivanovna... să am onoarea de a o lămuri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de vizitatori sau de curteni și care pornește din fața Carului lui Apolo, răsare, asemenea unui obstacol, revolta simbolică iscată de statuile Furiei și ale Geloziei, care amintește de Frondă. Acest grup statuar, care se numește Potcoava, simbolizează fuga din Parisul înfuriat a micului Ludovic, însoțit de mama și de fratele său și este completat de imaginea fântânii Latona. Imaginea evocă noaptea de 6 ianuarie 1649 când, la ora trei dimineața, a fost trezit de către mareșalul de Villeroy și când a părăsit
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Pe când stătea la grea cumpănă neștiind ce să facă, soldații s-au răsculat. Strigătele lor erau așa de puternice încât dușmanii care se aflau îân taberele de la poalele stâncii s-au speriat și au părăsit pozițiile. Tiberius de pe o parte înfuriat, pe de altă parte bucuros îi convocă pe soldați la o adunare unde ținu o cuvântare în care când îi certa, când îi lăuda. Cu toate acestea nu a părăsit asediul, ci a rămas ferm pe pozițiile ocupate până ce Baton
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
urât și cocoșat, dar bun e Dumnezeu. Se va face sănătos până va crește mare. Mie mi se rupe inima la gândul că o să mă despart de el. Nu l dau eu pe Alexandru, puiul drag al mamei! Necăjită și înfuriată că nu a putut cu nici un chip să smulgă prada și a pierdut atâta vreme degeaba, moartea văzu atunci cât de mare și de puternică este dragostea mamei pentru copiii ei! 95. Conștiința Iată cum s-a întâmplat la o
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ne răzbunăm noi cu dumneavoastră și Mariana la Cârțișoara, unde, m aș bucura să ne trezim acolo diminețile acelea splendide, albastre, transparente, la masa de sub cireș. Eu să vă fac - ca acum două veri, mâncăruri moldovenești cu smântână și gogoși înfuriate de care ne făcea odată mama Lenuța care ieșea mereu lăudată. Și să existăm noi cei de odinioară ! Conu Alecu, tata m-a rugat de foarte mult timp să vă scriu, dar boala m-a împiedicat. El a devenit foarte
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
atît de tare osul, încît mă dureau fălcile. S-a făcut o hărmălaie de nedescris. Unii îmi ațineau calea, alții aruncau (de, era un vis!) cu pietre și ciomege după mine. Deodată m-am oprit ferm, furios. Urlu la haita înfuriată și aceasta, puțin derutată, s-a oprit din iureș. Răcnesc cît pot de tare, făcînd uz de cunoștințele mele diplomatice: Domnilor, înțeleg să mă fugărească javrele din România, din țara mea scumpă, dar ce caută și javrele din Cuba? Haita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Colchidei, abandonați de mine! Umbră a fratelui meu ucis de mine, primește sacrificiul expierii: după ce am pierdut regatul, patria și casa, sunt eu însămi abandonată de soțul meu care era totul pentru mine. Am putut să-mblânzesc balaurii și taurii înfuriați și asupra unuia singur, soțul meu, n-am avut nici o putere. Eu, ce cu filtrele mele magice am stins incendii implacabile, nu sunt capabilă să mă sustrag propriilor mele flăcări. Acum, aceleași descântece, ierburile secrete, arta vrăjilor pe care doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cel care, din nenorocire, ar face eroarea să-l dezvăluie. Acesta ar fi decapitat. În căluș, inițiații se dispun în cerc, în jurul unuia dintre ei numit Mutul; acesta din urmă, mascat cu un cap de lup, scoate urlete de fiară înfuriată și poartă în mână o măciucă de lemn ce prefigurează un phalus. Dansatorii îmbracă niște cămăși largi, brodate cu motive arhaice și strânse pe talie cu niște centuri late; poartă încălțări ușoare din piei de animale și sunt înarmați cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fiordul Piopio-tahi, adică „Sturzul Singuratic”, despre care tradiția spune că Însoția eroul legendar, Maui care ceruse Zeiței Morții nemurirea pentru ființele omenești, făcând dragoste cu ea În timp ce aceasta dormea. A doua zi, zeița s-a trezit la cântecul sturzului, și, Înfuriată, l-a strivit pe Maui, Între 491 Reader’s Digest, Descoperiți minunile lumii, p. 260. 322 coapsele ei, ucigându-l. Cu inima frântă, sturzul a zburat până la Milford Sound, pentru a trăi acolo În căință și singurătate 492. Odată ajunși
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Parlamentului, celor adunați acolo li s-au zburlit pe-nele. Congresul liberalilor a avut atât sare și piper, cât și opoziție, suficientă ca să nu se zică ceva de o unanimitate suspectă. Reprezentanții curentului „acum, la guvernare”, cu un Cataramă tumefiat și înfuriat, că nu este înțeles și urmat, drept pentru care a părăsit adunarea și va părăsi și partidul, n-au reușit decât să reia o vorbă aruncată de Băsescu victorios lui Tăriceanu, care se vedea iar cu motocicleta în guvern. Tăriceanu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de triton. Sângele biciuit se bucură parcă de o reînviorare. Da, ăsta-i elementul meu natural. Și când te gândești că până la paisprezece ani nici măcar nu văzusem marea. Sunt un înotător iscusit și curajos, și nu mă tem de apele înfuriate. Astăzi marea era blinda în comparație cu oceanele de la antipod în care mă zbenguiam ca un delfin. Mi-a dat de furcă doar o problemă tehnică. Cu toate că fluxul era destul de domol, am întâmpinat greutăți ridicole când am încercat să mă cațăr înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Oh, Doamne, dacă măcar i-aș fi atras atenția lui Titus să nu înoate în locul acela periculos! Cum sunt umflate valurile, cum nu mai poți ieși din apă! Dacă i-aș fi spus: „Niciodată să nu înoți pe o mare înfuriată, băiețaș, marea asta-i ucigașă!“. Dar trecutul refuza să se întoarcă, pentru a se lăsa retușat așa cum se întâmplă în vise. În visurile mele, Titus se plimba în toată strălucirea tinereții lui, care devenise acum eternă. Sau alteori visam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de prea multă iubire, se scuză Vesalius, nu de bătrânețe), iar alte nopți conjugale nu mai există, răceala instalându-se între cei doi soți. Trec patru ani, Maria e pe moarte și face o mărturisire: a avut trei amanți. Soțul înfuriat o trage de păr până în atelierul lui, unde îi arată trei schelete perfect conservate - sunt ale celor trei amanți. Maria moare, iar trupul ei, în loc să fie îngropat, ajunge tot pe masa pasionatului anatomist. Toate acestea au apărut în Ențiclopedie doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
în imaginația mea tot filmul tragediei petrecute, momentele de groază trăite de acei oameni nevinovați, care știau ce-i așteaptă dar nu aveau cale de scăpare. Parcă-mi suna în urechi răpăitul mitralierelor călăilor , care aveau de plătit sentimentul răzbunării, înfuriați că trebuiau să plece de pe teritoriul unui stat cotropit abuziv, profitând de conjunctura unor evenimente, pe care le-au exploatat fără frică. Mănăstirea Bârsana Am plecat din Moisei cu sufletul încărcat de durere și nemulțumit de cele văzute. Simțeam o
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
face să creadă că ele suportă esențialul poverii precarității ce afectează societatea. Private de atracțiile mondializării, amenințate cu pierderea statutului lor, în conflict cu gentrificații în privința folosirii orașului fiindcă aceștia vor să interzică circulația mașinilor în cartierele în care stau -, înfuriați pentru că depind de periurban, convinși de faptul că ei contribuie cu cea mai mare parte din impozitele pe care puterile publice le distribuie cu larghețe tineretului turbulent, clasele mijlocii periurbane manifestă prin votul extremist "un refuz global și multiform al
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
imagine. Poate avea o dimensiune, o margine, o formă, o culoare, o consistență, o densitate, o dispoziție afectivă, o temperatură, poate face un zgomot, ... toate acestea sunt moduri de a descrie imaginea durerii ... o durere de cap pulsatilă, o încheietură înfuriată, roșie, fierbinte. Mai întâi, trebui să descifrăm care este imaginea durerii clientului. Apoi ne vom gândi cum anume această imagine trebuie să se schimbe pentru a deveni mai confortabilă. Poate roșul trebuie să se schimbe în roz perlat, fierbințeala trebuie
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
cu obiectul sublim al contemplației religioase. Ele aparțin la două ordine de existență deosebite: arta se integrează ordinii naturale, mistica ordinii supranaturale. Una e din lumea aparențelor frumoase, cum zice Delacroix, cealaltă din lumea certitudinilor divine. Contemplarea vastității unei mări înfuriate e sublimă, contemplarea patosului dezlănțuit al unui amor primăvăratic e sublimă, contemplarea unei simfonii, care seamănă cu susurul imens al flăcărilor unui incendiu, e de asemenea sublimă; dar poate înlocui acest sublim estetic, al strălucitoarelor aparențe, sublimul real și supranatural
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
șters paradisul de pe fața pământului. În vechea mitologie egipteană această vină e precizată în revolta oamenilor împotriva zeului suprem Ra, pe care l-au socotit de la o vreme prea bătrân și neputincios ca să mai conducă lumea, drept care zeul, jignit și înfuriat, a dezlănțuit un adevărat masacru în neamul omenesc. Ideea paradisului, chiar la aceste popoare din afară de sfera biblică, e luată în două accepțiuni: e mai întâi un paradis pământesc, pierdut din cauze mai mult sau mai puțin lămurite și e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vizuală, poate fi auditivă" sau "poate fi în întregime psihologică". *8 La scriitori atât de deosebiți ca Shakespeare, Emily Brontë și Poe putem vedea că adesea atmosfera (un sistem de elemente de recuzită) reprezintă o metaforă sau un simbol : marea înfuriată, furtuna, pârloaga pustie, castelul în ruină de pe malul lacului rece și sumbru. Ca și cuvântul "imagine", cuvântul "simbol" a dat și el numele unei anumite mișcări literare. *9 Ca și cuvântul "imagine", el continuă să apară în contexte și cu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea; niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, niște stele rătăcitoare cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. Și pentru ei a proorocit Enoh, al șaptelea patriarh de la Adam, cînd a zis: «Iată că a venit domnul cu zecile de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]