345 matches
-
fiecare construcție, echivalentul vreunei moșioare, al venitului sau al cîștigului unei munci de medic ori profesor, se dura în piatră, cu saloane mari de primire și cu oglinzi de Veneția, acoperind pereți întregi. Mihai își amintește cum aseară, grăbind pasul înfuriat, și-a lăsat totuși privirea furată de vila pe lîngă care trece acum. Cineva deschisese ferestrele de la parter, să aerisească. Reține imaginea unui interior rivalizînd cu o sală de muzeu. Oamenii acestor ținuturi, la adăpostul munților de incursiunile tătarilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întreabă ea după cîteva secunde. Ce, te pomenești că nu-ți place salutul asta! rîde bine dispusă. Scuză-mă că te deranjez! îngînă Mihai amețit. Ana... Aa, Ana!... A plecat! Se grăbea... Mihai mulțumește de formă și închide, trîntind receptorul înfuriat. Peste cîteva minute, aude ușa de la intrare. Să spui fostelor tale amante să fie doamne pînă la adînci bătrînețe! îi strigă Ana de cum îl vede și trece pe lîngă el spre bucătărie. Copiii rămîn pe hol să-și schimbe hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
copil! De ce te țineam minte altfel? Pentru că și tu erai tînără. Bine, dar peste un an, băiatul meu va intra în nouăsprezece. Cred că aș sfîșia-o pe aceea care s-ar atinge de el! De ce rîzi?! Semeni cu o leoaică înfuriată. Cînd mă gîndesc la băiat, sînt doar mamă! Și cînd nu ești mamă? întreabă Mihai încet, dar apăsat, privind-o în ochi. Violeta are o reacție ciudată, care face să-i înghețe zîmbetul pe buze. Mihai înțelege că gluma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spre locul unde se afla celălalt. În urma lui venea nehotărîta lui bandă și grăsanul de Martinto murdar de noroi din cap pînă-n picioare. Își scoase pieptul Înainte, Își puse mîinile În șold și-l măsură cu o privire de pisică Înfuriată, cu o căutătură mai cruntă ca niciodată. „Ți-e frică de Silva!“, strigă unul din bandă, nu prea isteț, desigur, fiindcă stăpînirea desăvîrșită de care dădea dovadă Arzubiaga numai frică nu era. „De ce vrei să te bați?“, Întrebă el, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
neașteptate asupra orașului : Din seninul cerului a căzut/ Un fulger ca un sfredel de foc drept pe cetate (III 5). După ce dezvăluie identitatea reală a soției lui Menelau, Casandra vede în minte cum se prăbușește cetatea : case ard/ Și mare-nfuriată acoperă cenușa (III 8). În turn, profeteasa cu ochi care ard se mistuie în rugăciuni : Arzându-mi mâna în focul albastru din adâncuri [...] Arzând și cea din urmă putere-a voiei mele/ Ca jertfă către zeii de cari mă rugam
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
doi oameni de serviciu. Aceștia nu părură prea impresionați de vizitatori. Doña Yvonne anunță că fiul ei, don Francisco Javier Fumero de Sotoceballos, Își făcea intrarea. Cei doi servitori Îi replicară, În zeflemea, că acest nume nu le spunea nimic. Înfuriată, Însă menținîndu-și atitudinea de mare doamnă, Yvonne Își somă fiul să arate invitația. Din nerorocire, cînd cu dresul veșmintelor, cartonașul cu prinica rămăsese pe masa de cusut a doñei Yvonne. Franciso Javier Încercă să explice situația, dar se bîlbîia, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
s-a obrăznicit de tot; nici nu mai vorbesc cu el, însă îl țin din scurt și, zău, dacă n-ar fi mama, de mult i-aș fi arătat ușa. Se înțelege că mama plânge tot timpul; soră-mea e înfuriată foc, dar le-am spus la amândouă, în cele din urmă, că sunt stăpân pe soarta mea și vreau ca în casă să mi se dea... ascultare. În orice caz, toate acestea i le-am trântit în față soră-mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din acel moment, brusc, totul parcă mi s-a limpezit în cap. — Un măgar? Ciudat, remarcă generăleasa. De fapt, nu-i deloc ciudat, câte una dintre noi e în stare să se îndrăgostească de un măgar, adăuga ea, privindu-și înfuriată fetele. Și-n mitologie s-a întâmplat așa ceva. Continuați, prințe. — De atunci îmi plac grozav măgarii. Aș putea spune chiar că am o simpatie pentru ei. Am început să mă interesez de ei, căci înainte nu mai văzusem măgari, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e decât soră, deși nu-i e mai mult decât soră... nu mai mult... — Iar tu, domnul meu, nu ești decât un prost, scuză-mă. Ajunge, cred că pricepi și singur că ajunge, o trânti subit Lizaveta Prokofievna, nespus de înfuriată. — E purul adevăr, spuse Lebedev, făcându-i plecăciunea cea mai respectuoasă și mai profundă. — Domnule Lebedev, e adevărat ce se spune despre dumneavoastră, că tâlcuiți Apocalipsa? îl întrebă Aglaia. — E purul adevăr... o fac de cincisprezece ani. Am auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât să mă mir că domnul Burdovski a reușit... dar... vreau să spun că, dacă tot ați făcut publică această istorie, de ce v-ați supărat mai adineaori când eu, de față cu prietenii mei, am deschis discuția? În sfârșit! bombăni înfuriată Lizaveta Prokofievna. — Și, prințe, chiar ați binevoit să uitați, zise Lebedev, cuprins parcă de febră, nemaiputându-se stăpâni și strecurându-se deodată printre scaune, ați binevoit să uitați că numai cordialitatea și neasemuita bunătate a inimii dumneavoastră v-au îndemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaia. — Nu vă faceți probleme, Aglaia Ivanovna, răspunse calm Ippolit, pe care Lizaveta Prokofievna, repezindu-se la el, îl înșfăcase de mână și, cine știe de ce, îl ținea strâns; stătea în fața lui și parcă îl înjunghia cu privirile ochilor ei înfuriați. Nu vă faceți probleme, maman a dumneavoastră își va da seama că nu te poți năpusti asupra unui om care moare... sunt gata să dau explicații de ce am râs... voi fi foarte bucuros dacă îmi veți permite... În acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stăteau cuprinși de o adâncă nedumerire provocată de această ieșire neașteptată, bolnăvicioasă și, parcă, în orice caz, nemotivată. Dar ieșirea servi drept pretext unui episod ciudat. — De ce vorbești așa aici? strigă deodată Aglaia. De ce le vorbești lor? Lor! Lor! Părea înfuriată în ultimul hal: ochii ei scăpărau scântei. Prințul stătea mut și fără grai în fața ei și deodată păli. — Aici nu există nimeni care să merite aceste cuvinte! se dezlănțui Aglaia. Aici toți, toți nu fac nici cât degetul dumitale cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un plâns cu lacrimi amare, își acoperi fața cu batista și se prăbuși pe scaun. — Păi nici nu te-a ce... — Nu te-am cerut de soție, Aglaia Ivanovna, rosti prințul fără voie. — Ce-e? strigă deodată Lizaveta Prokofievna, mirată, înfuriată și îngrozită. Ce-i asta-a-a? Nu-i venea să-și creadă urechilor. — Am vrut să spun... vreau să spun, bâigui prințul, n-am vrut decât să-i explic Aglaiei Ivanovna... să am onoarea de a o lămuri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-o țeastă de drac părăsit. Mâhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol. Nevoia apăsătoare de a te ruga și neputința de a te adresa totuși cuiva... Și apoi cealaltă nevoie: de a te trânti la pământ, mușcîndu-l înfuriat și vărsîndu-ți turbarea sau religiozitatea negativă a cărnii. Să fie creierul alee pentru îngeri ce poartă potcoave, de nu pot să-nțeleg ecoul lui vulgar și divin? Sau se vor fi aprins plînsurile? Ori vânturi ce-ntețesc incendiul lacrimal al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu cunoaște industria mai bine decât el. I-am dat câteva detalii despre profilul lui și i-am spus câte ceva din lucrurile pe care i le-a spus lui Lincoln mai devreme. Reacția lui a fost ciudată, ca să nu zic înfuriată. Cam la fel la azi-dimineață, continuă ea privind spre Sachs. Nu a vrut să mă ajute la început. Dar apoi s-a calmat și mi-a spus că descrierea se potrivește cu Weir. - De ce? întrebă Sachs. - Păi au cam aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
marginea patului ei, asemenea unei cățele de apartament epuizate, rostogolindu-mă peste versetele antice din cartea rămasă în urma lui, același destin ne unește pe toate trei în noaptea aceasta, nici una dintre noi nu mai are nici un folos, nici cartea aceea înfuriată, scuturată de valuri de tristețe și liniște, nici copila aceasta bolnavă, în adâncurile căreia plutesc vapoare cu comori scufundate, nici eu, o femeie a tinereții sale, părăsită. În jurul meu sunt doar înșelăciune și amărăciunea lui Israel, cine ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
clienți noi-nouți pentru spațiul de publicitate. Cu excepția agenției imobiliare Newlands, pe care o adusese Murray, ziarul avea să fie finanțat, exact așa cum spusese, fără a duce Citizen la faliment. Din senin, îl năpădi depresia, dându-i târcoale ca o viespe înfuriată. Ce rost avea totul? De ce naiba trebuia să încerce să protejeze ziarul rival? Într-adevăr, îi datora o anumită loialitate pentru că își făcuse ucenicia la Citizen. Era un ziar serios și Ralph fusese mentorul lui, cel mai bun ziarist pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prezinte la tribunal, pentru un proces. S-ar fi pierdut complet în fața judecătorului. Se întreba cât va mai trece până când domnul Levy se va abate din nou asupra lui. Ce bazaconii senile îi debita oare domnișoara Trixy? Un domn Levy înfuriat și confuz se va întoarce în curând la el, hotărât ca de data aceasta să facă să fie dus la închisoare. A-l aștepta să se reîntoarcă era ca și cum ar fi așteptat să fie executat. Durerea surdă de cap persista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Au contactat-o pe mamă pentru a-i cere declarații - inspectorul ridică vocea și se Întunecă și mai tare - Înainte ca noi să apucăm să Îi spunem nenorocitei ăleia că fi-su e mort! Insch izbi ziarul de masă. Murmure Înfuriate se auziră din public. — Vă puteți aștepta cu toții să primiți zilele astea o vizită de la Standarde Profesionale. Dar credeți-mă, spuse Insch rar și apăsat, vânătoarea asta de vrăjitoare va fi floare la ureche În comparație cu a mea. Și când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un zâmbet nonșalant pe buze. Vrei să m-ajuți s-o scutur? Întrebă el făcându-i cu ochiul, În vocea lui se simțea distinct un accent de Glasgow. Doctoru’ mi-a zis să nu ridic chestii grele... Ea Îl privi Înfuriată și Îi spuse fără ocolișuri ce putea să facă cu oferta lui. Logan păși Între ei Înainte ca Watson să Îi demonstreze de ce era supranumită „Rupe-Coaie“. Ziaristul făcu Încă o dată cu ochiul, mai zăbovi puțin cu spatele la cei doi și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
voi mîngîia, pe el și pe cei ce plîng împreună cu el. 19. Voi pune lauda pe buze: "Pace, pace celui de departe și celui de aproape!" zice Domnul, "da, Eu îl voi tămădui!" 20. Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mîl." 21. "Cei răi n-au pace", zice Dumnezeul meu. $58 1. "Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trîmbiță, și vestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lui. Și apoi, mai erau și criminalii condamnați. Ciudat că se simțea răspunzător de viața lor. În realitate, desigur, ei n-ar fi trebuit să fi fost condamnați la moarte. Poate că lumii îi displăcea ideea, dar membrii unei gloate înfuriate nu sunt chiar niște criminali. Gândurile lui își urmară drumul întortocheat pe tot timpul nopții. La un moment dat, apăru o nedumerire: această capacitate de douăzeci de ori mai mare decât creierul omenesc obișnuit nu putea fi măsurată prin coeficientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu demersuri ascunse, Lina apucase pe Sia în sufragerie și, lovind cu pumnul în masă, îi poruncise să plece. Fata dase din umeri și spusese că nu pleacă decât atunci când o va lua de acolo Lică, ce-o adusese. Lina, înfuriată, răcnise răgușit, dar cu puteri nebănuite: Are s-o azvârle în drum! Amenințat în interese, Rim apăruse în ușă, cerând liniște și declarând că el poruncește în casă. Alte zile neschimbate urmase. Lina acum își redusese lupta la un obiect unic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
trebui să se descotorosească de sine. Bineînțeles. Dacă poate. Dar mai are În el și ceva ce consideră important de continuat. Ceva ce merită să continue. E ceva ce trebuie să continue, și o știm cu toții. Spiritul se simte Înșelat, Înfuriat, Întinat, corupt, fragmentat, rănit. Dar tot știe ce știe, iar de cunoașterea aceasta nu te poți descotorosi. Spiritul știe că propria lui creștere este adevăratul sens al existenței. Așa Îmi pare mie. Plus că omenirea nu poate fi altceva. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vestitele recifuri din preajma țărmului stâncos de la Nusa Perdo. Acoperit de un vechi privilegiu care-i Îngăduia să jefuiască epavele, sultanul a ordonat pe loc flotei sale, alcătuite din câteva corăbioare, să strângă tot ce nu se scufundase din Nan Sing. Înfuriată din pricina acelei intruziuni, autoritatea olandeză din Batavia a cerut Înapoierea Încărcăturii și i-a ordonat sultanului să se supună legii olandeze. Când acesta a refuzat, după cum era de așteptat, au avut loc câteva Încăierări, iar situația a evoluat spre o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]