406 matches
-
de pe pământ. Mi-am înghițit mânia și durerea, încercând să urzesc un plan de răzbunare, primul din viața mea. Țineam bine minte drumul, și, când ne-am apropiat de o pădurice de lângă piatra de hotar, am spus cu o falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el disprețuitori și fără să-i răspundă. - Dar-ar boala-n voi, omul ăsta v-a-ntrebat ceva! s-a răstit la ei împăratul. Au devenit subit serioși, și cel care părea a fi căpetenia a făcut un pas înainte, înșirând cu îngâmfare nume de plante și esențe. - Ați folosit mucegaiul verde de cedru sau de măr? a întrebat Garibaldo. Auzindu-l, l-au privit mai atenți, făcând semne de aprobare. Garibaldo a intrat în odaie. Abia am putut să zăresc un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Poate că o ondină sau o fecioară a Rinului. Nu‑l puteai acuza pe individ de Înșelăciune sau de superstiție. Tot ce‑i puteai reproșa era autoimportanța și automulțumirea - suffisance, cum spune francezul. Îmi place cuvântul suffisance mai mult decât Îngâmfare, așa cum prefer cuvântul nostru „sufocant” franțuzescului suffoquant - Tout suffoquant et blême (Verlaine?). Dar dacă te sufoci, ce‑ți mai pasă că ești livid? Acest Ananias sau fals profet (artist) se stabilise aici - avea un apartament strâmt de‑a lungul clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ele. Până când Sally nu s-a dat jos de pe scară și nu s-a apropiat de noi țopăind, n-am scos nici un cuvânt. —Ceaiul e acolo, îi spusei, dând din cap. —Mulțumesc, nu beau ceai tot timpul, zise Sally cu îngâmfare. Beau o cafea dimineață și poi basta 1. —Stai să ne apucăm de lucru, Sal, spuse Melanie Marsh cu afecțiune. Și o să vezi cum o să bei ceaiul cu noi toți. Mi s-a adresat pentru prima dată, cu mâinile făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gimnast. —Hei! Las-o mai încet cu distracția! strigă Bez, aplecându-se peste balustradă cu un zâmbet tâmp pe față. —Sam? strigă cineva cunoscut, de jos. Pot să văd ce ai sub fusta. N-ai cum, mincinosule, îi răspunsei cu îngâmfare. E prea strâmtă. Deși aș mai fi stat, m-am întors în galerie, sărind pe partea cealaltă, fără ajutorul lui Bez. Fustele mini din lycra sunt printre cele mai mari invenții ale secolului douăzeci. —Perversule! strigai la Sally, de pe margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un pas înapoi, fără să-și dea seama. Sophie se strâmbă. Mă uitai la Helen. Deși părea calmă, o trădau buzele; se curbaseră într-un zâmbet involuntar de satisfacție, iar ochii îi alunecară într-o parte, privirea ei plină de îngâmfare întâlnind-o pe a lui Bill. Dimpotrivă, chipului Tabithei era la fel de inexpresiv ca al unui parlamentar Tory. — Bine, oameni buni, zise MM, bătând din palme. Zumzăitul conversației se stinse treptat. Toată lumea se întoarse cu fața către ea. — După cum probabil v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deja, prostule, spuse Bez, trăgându-i una peste ceafă. Am deschis șampania cu un ditamai zgomotul dătător de satisfacție. — Sigur că vine. De ce crezi că s-a’nțolit așa, ca un tort de nuntă? — Vă foarte mulțumesc, zisei eu, cu îngâmfare, în timp ce umpleam cănile. Electricianul șef și ai lui s-au adunat și ei. Ați auzit-o pe ultima? zise Bez. Au întrebat-o pe MM dacă vrea să candideze pentru postul lui Philip. Au venit vreo doi din comitet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și am mai luat, replică Ben. Am adresa lui de nu știu când, de la Philip. Păi, or să poată să-ți ia urma în felul acesta, remarcai eu. Am sunat și am spus că sunt pentru Violet, zise Ben, cu îngâmfare. După care m-am dus și le-am ridicat deghizat într-un curier pe motocicletă. Nu mi-am scos casca, așa că n-au putut sa-mi vadă fața. Violet ar fi trebuit, într-adevăr, să-l denunțe pe medicul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spital? — Cel care lipsește este inspectorul nostru de sănătate publică, sergentul Foster. Îmi puteți dat numele omului care vine? — Căpitanul Peters. Terry Peters. Și, commissario, adăugă Duncan, căpitanul este o femeie. Se simți mai mult decât doar o urmă de Îngâmfare În vocea lui când adăugă: — Și căpitanul Peters este de asemenea doctorul Peters. Ce trebuia el să facă, se Întrebă Brunetti, să cadă pe spate fiindcă americanii admiteau femei În armată? Sau fiindcă le permiteau să fie și doctori? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din deșeuri reutilizabile? s-a minunat Hugo, cât de politicos a fost în stare. Nu cred că Dunn & Dustard s-au mai ocupat de așa ceva. —Și nici nu cred că există șanse să se ocupe, i-a replicat Jake cu îngâmfare. Asta dacă nu acceptă comisioanele sub formă de OSL-uri. —Sub formă de ce? a întrebat Hugo, care abia mai reușea să-și mențină tonalitatea politicoasă. Expresia lui Jake era suferindă și nerăbdătoare. —Obiecte de Schimb Local. Un alt punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
subterane cu acoperișuri din iarbă. — Vrei să spui ceva în genul casei Teletubbies 1? a zâmbit Hugo. Jake părea enervat. — Nu, nu seamănă cu casa Teletubbies. Cum o arăta ea. Noi nu ne uităm la televizor, a adăugat el cu îngâmfare. Hugo se întorsese către Theo, iar acum îi punea centura de siguranță. Copilul a început să urle. — Hei, hei, l-a admonestat Jake pe Hugo. Ești puțin cam dur cu el, nu crezi? Copilul are nevoie să fie convins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în neregulă cu Laura. Întregul comportament al acesteia era ciudat. Ca și felul în care arăta- umflată, cu ochii injectați, cu un machiaj cu pete și multe straturi de fond de ten, până și în apă. Amanda conștientizase, plină de îngâmfare, că ea arată infinit mai bine decât Laura. Deci, până la urmă, tot folosea la ceva să te chinuiești de să-ți dai duhul ca să-ți păstrezi pe linia de plutire și cariera, și familia. Poate că tot efortul ăsta îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
laude unor femei răuvoitoare și fără cultură serioasă?! Un om simplu nu are stimă decât pentru bunurile materiale, pentru autoritățile de toate zilele. Asta nu înseamnă că valoarea științifică rămâne nepremiată. Felix nu crezu totuși că făptuiește vreo crimă de îngîmfare dacă comunică publicarea articolului colegilor lui. Înainte de sosirea profesorului la curs, arătă vecinilor săi revista. - Ce e asta? zise unul și i-o luă din mână. Colegul privirevista fără curiozitate și întrebă indiferent: - Ăsta e de tine? Apoi îi înapoie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
poemele căruia toate zgârciurile, bubele, marile defecte și micile izbânzi ale Cenaclului de Luni se regăseau îngroșate. Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o mustață cât vrabia. Nimeni altcineva decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe deasupra creștetelor, a răscolit deodată, cu sonoritățile ei, toate reumatismele diavolilor celor bătrâni. Ălora, de surprindere, să crape rânza din ele. Însă tipul, căruia restul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniștit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu mă voi reîntoarce până ce nu voi scăpa de naștere, de bătrânețe și de moarte. Mult orgoliu și suferință sânt în orice renunțare. În loc să te retragi cu cea mai mare discreție, fără revoltă și fără ură, declari, cu patos și îngîmfare, ignoranța și iluzionarea celorlalți, condamni plăcerea și toate voluptățile în care trăiesc oamenii. Toți cei care au renunțat și s-au dedat unei practici ascetice, trăind în pustiu, au făcut-o din convingerea că ei au depășit în mod esențial
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de volume alimentau flăcările. Un bărbat, înalt și corpolent, ce ascultase în tăcere până în acea clipă, dar și servise mereu din felurile de mâncare aduse, ștergându-și cu dosul mâinii buzele unsuroase, i se adresă lui Tommaso cu o anumită îngâmfare și intenție de a-l lua peste picior: Dar, iubite frate, aici e vorba de epoci foarte îndepărtate! Să nu mi se spună mie că în regatul nostru, chiar dacă în locuri depărtate, există încă atâta mizerie și atâta strâmtorare. Povești
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... PIANISTA: Tot ce poate funcționa e respingător: știuleții, aerul ca miros. COMPOZITORUL: Lapte din pământ, balegă de vaci zburătoare, vin răsuflat. IMPRESARUL (nu se mai poate abține): Sunteți morți. Moartea e născută-n voi. Între două îngâmfări de mărime mijlocie o să frecați, scărpinați... PIANISTA: Da, din fericire noi suntem moartea, piscul Schwab, unde ai să stropești creierul mort al lui frate-tău, ca mort al unui mort, într-o clipă împodobită. IMPRESARUL: Pizdă împuțită, tu, tu, tu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia de victimă, de obiect folosit pentru satisfacerea plăcerii masculine. Madonna Lisetta, din povestirea a doua a zilei a patra, este atât de credulă în mândria exacerbată de care dă dovadă, în îngâmfarea vis-à-vis de propriile calități fizice, pe care le considera unice, încât va deveni victima unui călugăr versat, ce va pretinde, în încercarea de a o dobândi trupește pe infatuata femeie, că este însuși arhanghelul Gabriel, fermecat de ispititoarea creatură. Naratorul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia de victimă, de obiect folosit pentru satisfacerea plăcerii masculine. Madonna Lisetta, din povestirea a doua a zilei a patra, este atât de credulă în mândria exacerbată de care dă dovadă, în îngâmfarea vis-à-vis de propriile calități fizice, pe care le considera unice, încât va deveni victima unui călugăr versat, ce va pretinde, în încercarea de a o dobândi trupește pe infatuata femeie, că este însuși arhanghelul Gabriel, fermecat de ispititoarea creatură. Naratorul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unui rudis. Catehezele cuprind trei părți: exordiul, narațiunea și concluzia. Exordiul pleacă de la hotărârea luată de rudis pentru a îmbrățișa credința creștină și insistă, în esență, pe vrednicia celor lumești: „Așa și cu onorurile lumești, ce sunt ele dacă nu îngâmfare, deșertăciune interioară și primejdie de cădere”. Narațiunea începe cu facerea lumii, păcatul originar, continuă cu cele șase epoci ale istoriei lumii, cu spiritul Noului Testament; nașterea, viața și moartea Domnului, pogorârea Duhului Sfânt, Biserica - vița încărcată de mlădițe; se încheie
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
el prin moartea sa. Cât de lungă este viața omului, chiar dacă ajunge să îmbătrânească? Sau, când oamenii își doresc vârsta bătrâneții, ce altceva își doresc ei decât o îndelungată neputință? Așa și cu onorurile lumești, ce sunt ele dacă nu îngâmfare, deșertăciune interioară și primejdii de cădere?”. „Cine poate vedea în această viață altfel decât în ghicitură, ca într-o oglindă?”. Conversația determină catehumenul să-și dorească cu adevărat să devină creștin: „Foarte adesea însă, mila lui Dumnezeu se arată prin
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
sunt introduse în text câteva pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul zeiței este unul grotesc, fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se constituie, de fapt, într-o trecere în revistă a celor care se folosesc în mod gratuit de critică. Această înșiruire presupune de fapt o evidențiere a ipocriziei și a inversării valorilor, subsumate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
am fost părăsiți pe cărările fărădelegii și am străbătut pustii neumblate (necunoscute de supravegherea dumnezeiască), iar calea Domnului n-am cunoscut-o (Ps. 118, 37). Iar acum ce folos ne-a adus mândria? Ce ne-a adus bogăția împreunată cu îngâmfarea? S-au mistuit toate acestea ca umbra și au trecut ca o veste și ca o corabie ce străbate valurile apei și a cărei trecere nu lasă urme, nici nu-și întipărește chipul în unde; care ca o pasăre ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Pentru că a făcut-o cel mai mare, de aceea am făcut-o și eu, prin acest fel de apărare nu numai că nu se dezvinovățește, ci-și atrage și mai mare mustrare și mai mare învinuire. Căci e semn de îngâmfare să te apuci de lucruri mai mari decât meriți. Așadar, dacă Hristos ar fi fost mai jos decât Tatăl, apărarea Lui n-ar fi fost apărare, ci mai mare osândă. Dar pentru că este egal cu Tatăl, de aceasta nu este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cei vii, să încercați uitarea mea, treptată. Muiați în râs prostesc cuvântul grav și ocoliți cuvântul de iubire. Așadar, mie mortului uitare. Praf să se-aleagă de scriptura mea: ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după Doinaș) cu cea a unui "negustor de zăpadă", care, la venirea primăverii, "vinde, abstras, nea". Himeric, singular, crezând în vedeniile lui, straniul personaj ridică amăgirea la nivelul sublimului; realul e suspendat: Fără de milă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]