272 matches
-
nobili de țară, "se petreceau prin boschete, prin automobile o grămadă de lucruri. Tinerele domnișoare aveau grijă să rămână domnișoare [...]; dar precauția asta nu însemna că nu se puteau distra și simți bine. Fără îndoială, lucrurile astea nu erau tocmai îngăduite: fetele pe care le mustra conștiința dădeau fuga și se spovedeau a doua zi, regăsindu-se astfel cu conștiința nepătată". Conversațiile pe care le surprinde aici tânăra Simone "erau pline de aluzii și subînțelesuri", care au completat "învățătura barocă" pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
relativă: ne sunt înfățișate anumite aserțiuni și fapte narate, prin care ni se spune că a ucide din motive drepte este permis și uneori chiar poruncit. Biblia ne spune că, într-un anumit caz, răzbunarea personală, cauzatoare de moarte este îngăduită; ne prezintă situația în care o rudenie a fost ucisă cu premeditare: Dacă cineva îl izbește pe un altul din ură, sau cu gând rău aruncă asupra lui ceva, așa încât acela moare, sau din dușmănie îl lovește cu mâna, așa încât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
condamna meseria, considerând că: Nu este păcat să fii soldat, ci să prazi ca soldat; i-a urmat ca scriitor papa Leon I (440-461). Scriind către Rusticus (+462), episcop de Narbona, în Gallia, care definea viața militară ca fiind ceva îngăduit creștinului, o numea innocens militia. Folosindu-se de prilejul cauzat de dezordinile morale și de confesiunile sacrilege ale soldaților episcopul dictează, în Omilia 114, câteva reguli de viață religioasă tuturor creștinilor, vizându-i mai ales pe cei care ocupau funcții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și altele care se petrec În interiorul nostru (când gândurile se dezvoltă În toată puterea lor). În această ultimă situație trăim, de exemplu, Împliniri a căror existență o dorim cu intensitate, cu toate că știm că acestea nu ne vor fi accesibile sau Îngăduite niciodată În realitate. Μ Filosoful Constantin Noica observa: „Toți oamenii au gânduri. Când un gând se Întoarce asupra gândului, devine idee”. Observația aceasta profundă ne ajută să Înțelegem, de exemplu, cum reflecția asupra consecințelor posibile ale unei intenții de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
al scriiturii poetice, asumându-și la fel de lucid lipsa de consistență, scăderile de ritm, gratuitatea (înțeleasă à la Mihai Ursachi) ca elemente inerente propriului proces creator. Desigur că, la un inventar cu cărțile pe masă, acestui autor prolific mai peste limitele îngăduite i s-ar putea reproșa în primul rând faptul că producția editorială îi este redundantă și, în consecință, reductibilă. Într-adevăr, chiar dacă la o primă lectură poezia lui Adi Cristi pare variată atitudinal și înclinată spre impulsul metamorfotic, ea dovedește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
E adevărat totuși că, desprinsă din acel plan ascuns al adevăratei transcendențe, lipsindu-i dimensiunea sacrului, puterea socială are tendința de a se defini de-acum înainte numai pe baza criteriilor eficienței și raționalului. În mecanismele organizării colective, singura funcție îngăduită imaginarului este una strict formală, trecută fără pierderi în contul unor ritualuri care au supraviețuit, dar sînt pe cale să dispară în mod inevitabil. Breșa între lumea diurnă și lumea nocturnă, între sacru și profan, între miraculos și cotidian, între oniric
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a fi în lume. Desigur, este vorba aici de "ontologie", pentru că este rostită ființa; dar nu ființa ca atare, ci ființa omului; a rosti ființa omului înseamnă a deschide un orizont în care poate căpăta rost ființa însăși, apoi ființa îngăduită altor ființări: de aici faptul că această ontologie este "fundamentală". Numai ființa omului, odată rostită și adusă, astfel, în adevărul ei, îi îngăduie rostitorului său să se pună pe sine în "ordine", adică să-și deschidă o lume. Ontologia fundamentală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prea subțiri încălțările noastre de literați, scriitori, pentru dinții resentimentari ai caniculei ce cade torențial din sferele înalte ale Instituțiilor lui Justinian, vizitate de către autor, pe domeniul istoriei literare. Mă refer, așadar, la zone mai umede, unde omenescul pare, totuși, îngăduit. Găsesc, în fine aici, și nu în sutele de pagini publicate ulterior de către autor, pe care le răsfoisem cu aceeași indispoziție fizică, de altfel demonstrația sa că doctorul Al. Șuțu ar fi scris un text larg despre boala lui Eminescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dușmanii. Răul pe care ți-l poate pricinui cineva se poate îndrepta asupra semănăturilor tale, sau a copilului, sau a soției, sau a casei, sau a robilor și roabelor tale, sau a vitelor, sau, cel mult, dacă îi va fî îngăduit și va avea putere să o facă, împotriva ființei tale trupești. Gândește-te: pot fi acestea mai distrugătoare decât vătămarea pe care o aduci ssufletului tău, refuzând iertarea? Străduiți-vă, rogu-vă, iubiții mei, să ajungeți la desăvârșire! „Tatăl nostru este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
membru al Academiei Diplomatice Internaționale din Paris, și-a adus contribuții la elaborarea Dicționarului diplomatic. Cercetarea științifică, începută încă înaintea venirii la Iași, cu o profundă analiză a legislației penale din timpul respectiv, în lucrarea de peste 500 de pagini, Delicte îngăduite, va fi o constantă în preocupările lui V. V. Pella și se va materializa în lucrări și articole pe marginea unor legi apărute, cât și în contribuții la elaborarea unor proiecte de noi legi. Este autor și susținător al unor teze
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
de Gallé încărcate de crizanteme uriașe, cu pianul în penumbră la care cântă o "frumoasă arătare". I. M. Rașcu a evocat (simbolist statornic) provincia, barierele, duminecele, iar acuma, catolic practicat și rigid, este poetul recluziunii melancolice, al sfintelor bucurii bucolice îngăduite ființelor neprihănite, și intră cucernic în salonul de țară al copilăriei, depunând la ușă marea lui "geantă cu volume prăfuite": În salonul vechi de țară am pășit ca-ntr-un altar, Sfiicios, copilăria mă privea de prin unghere. Prins de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
membru al Academiei Diplomatice Internaționale din Paris, și-a adus contribuții la elaborarea Dicționarului diplomatic. Cercetarea științifică, începută încă înaintea venirii la Iași, cu o profundă analiză a legislației penale din timpul respectiv, în lucrarea de peste 500 de pagini, Delicte îngăduite, va fi o constantă în preocupările lui V. V. Pella și se va materializa în lucrări și articole pe marginea unor legi apărute, cât și în contribuții la elaborarea unor proiecte de noi legi. Este autor și susținător al unor teze
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
inevitabil Cristoiu, flatat de compania tandemului invitat și gesticulînd și vorbindu-le prin același fermoar defect ... diplomaților de carieră, pînă la a-i plasa într-un număr de oră veselă. Urmărit, mde, cu zîmbetul subțire al... profesionistului față cu amatorul îngăduit politicos la aceeași masă. Aceeași masă... Aceeași lume... Una total diferită, dacă refacem numai și în fugă istoria românească modernă. Cea care a consemnat închegarea incredibilă a unui întins stat național dintr-o puzderie de forțe atît de centrifuge. Diferită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
La limită, s-ar putea spune că dobândirea adevărului, prima problemă a cunoașterii, se poate petrece pe orice cale, chiar și pe aceasta doar "subiectivă" (subiectivarea obiectului, în sensul sofistic). În măsura în care conștiința cunoscătoare operează în direcția adevărului, ei îi este îngăduită orice atitudine, chiar și aceea care corespunde propriei sale afirmări de sine, în disprețul condiției de obiect. Gorgias spune: nimic nu există; dacă, totuși, există ceva, atunci ceea ce există nu poate fi cunoscut; iar dacă poate fi cunoscut, nu poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi putut fi: ori experiență (observație ordonată etc.) și rațiune (categorialitate ordonatoare etc.), ori gând și ființă. Adică ar fi putut fi: a) identitate valabilă ca normativitate "epistemologică" (semnificativă doar în planul unor facultăți de cunoaștere și al unor rezultate îngăduite sau prelucrate de ele), în forma S este P (pe baza căreia capătă semnificație, "acreditare", cunoștințe de felul: un lucru poate fi cunoscut prin proprietățile sale; conceptul unui lucru corespunde experienței pentru care el este obiect etc.); b) identitate ontologică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiindcă nu poate fi acceptată diferența de orizont tematic și, desigur, ontologic, dintre ființare și Dumnezeu (sau dintre ființa ființării și Dumnezeu sau ființă și Dumnezeu), atunci ea este transformată într-o falsă problemă; o confirmare a sa este, totuși, îngăduită: fie la nivelul unor "fenomene anormale" sau al unor "iluzii" ale subiectului uman, fie la nivelul unor "fenomene" extraumane care pot fi măsurate ca atare, cu instrumente specifice dictaturii judicativului, dar care nu ar fi bine înțelese de conștiința "publică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
stă deci în purtarea pe care ne-o poruncește Mântuitorul, prin cuvintele: „Binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Matei 5, 44). Singura mânie îngăduită și folositoare este aceea îndreptata împotriva păcatelor, a patimilor și mai ales împotriva diavolului ispititor, în care nu a rămas nimic bun. Dumnezeu a făgăduit celor blânzi că vor moșteni pământul. De aceea, cei ce se poartă cu blândețe vor
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
văd în buzunar: scrisorile-acelea-mi Pot fi prieteni. Mort e. -Mi pare rau Doar că n-avu alt gîde. Să vedem. Dă-mi voie, ceară; nu-mi dați blam, maniere: Taină dușmanului s-o știm, le rupem inimi; Hîrtiile e mai îngăduit. (Citește scrisoarea) "Adu-ți aminte jurămintele noastre. Ai multe prilejuri de a scăpa de el; dacă nu-ți lipsește voința, timpul și locul îți vor fi oferite cu mare folos. Nimic nu se împlinește dacă se intoarce biruitor; atunci eu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
În primul rând poetul, nu doar cel al versurilor de tinerețe risipite în presa vremii, ci cel matur, plecat din țară, care se hotărăște să-și strângă într-un volum creația lirică a anilor 1917-1923. „Realitatea e deocamdată singura poezie îngăduită”, nota el prin 1918. Poezia, mai cu seamă cea pe care o consideră, prin ocheanul întors al celor aproape șapte ani, ca meritând mai mult decât uitarea paginilor risipite prin reviste, impresionează printr-un descriptivism aparent fotografic, de reporter delicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
IX) trasează pe scurt cadrul religiei germanice: Dintre zei i se Închină mai ales lui Mercurxe "Mercur", căruia, În zilele hotărâte, pot să Îi aducă și jertfe de oameni. Pe Herculexe "Hercule" și pe Martexe "Marte" Îi Îmbunează cu animalele Îngăduite. O parte dintre suebi aduc jertfă și lui Isisxe "Isis": care este motivul și de unde vine acest cult, n-am putut afla, dar semnul zeiței care Înfățișează o corabie liburnică arată că este venit de peste mare. De altfel, germanii cred
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
europene - mai ales Italia - puteau invoca un mit al rezistenței naționale Împotriva ocupației germane, experiența de război a austriecilor nu se preta la astfel de interpretări. și, spre deosebire de vest-germani, ei nu fuseseră constrânși să recunoască, nici măcar formal, crimele comise sau Îngăduite. În mod bizar, Austria semăna cu Germania de Est, și nu numai prin birocrația monotonă a instituțiilor publice. Ambele aveau o realitate geografică arbitrară, a cărei existență postbelică se baza pe decizia tacită de a fabrica o identitate de larg
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Corp de Armată ss. C. Z. Vasiliu C.Z. Vasiliu Comunicat: Dir. Grală. Pol. Pref. Pol. Cap. Insp. Gral. Jand. ANIC, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosar nr. 121/1942, f. 73. Documentul nr. 293 Excelență, Domnule Guvernator 1131, Îngăduiți, Vă rog, ca populațiunea evreiască a acestui oraș, să îndrepte cuvântul ei către Domnia-Voastră. Acordați-i o clipă din timpul Domniei-Voastre atât de mult ocupat și dați-i ascultare. Ne permitem respectuos a Vă supune următoarele: 1. Când la 28
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]