811 matches
-
larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul e mort, visul e deschis Către viață, moarte, aer, catifea. Plouă la sud, fulgeră norii, Peste noi țipă cocorii de spaimă - Numai un puț numără călătorii Și rugăciuni adânci singur îngaimă. Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937 ... Citește mai mult Sbor alb, aruncat peste zare,Trec albe legiuni de gânduri -Nici-o stea, nici-o statuie de sare,Înfipte-n trecut, în curânduri.Alergam, aur, printre platanii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
departe, cer larg, deschis,Ne jucăm cu focul, cu inima mea;Somnul e mort, visul e deschisCătre viață, moarte, aer, catifea.Plouă la sud, fulgeră norii,Peste noi țipă cocorii de spaimă -Numai un puț numără călătoriiși rugăciuni adânci singur îngaimă. Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937... XIII. NOAPTE LA TURNU MĂGURELE, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1696 din 23 august 2015. Noaptea caldă ... noapte pasăre nocturnă Aripa de neguri grele și-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul e mort, visul e deschis Către viață, moarte, aer, catifea. Plouă la sud, fulgeră norii, Peste noi țipă cocorii de spaimă - Numai un puț numără călătorii Și rugăciuni adânci singur îngaimă. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937 ANII MEI Anii mei ca merele toamnei trec Cu dragostea, cu tristețea, cu bucuria; Peste calendar, peste zile m-aplec Și-mi plac colindele și Sântamaria. Visez ades
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
uliță? Însă, împăratul, văzându-l, cum era în bună dispoziție, îl invită: - Apropie-te, căpitane, și ia o cupă de nectar! Ia, spune, ce-i cu veselia de pe uliță? Bietul Zefir nu putea să spună că a băut țuică. Așa că îngăimă: - Iertare, Majestate, dar trebuie să vă aduc o veste! - Ce veste? întrebă împăratul. - Oamenii de prin aceste locuri vor să facă nunta lui Mărțișor cu Primăvara într-o poiană de lângă lac și vă invită să le onorați nunta. - Păi n-
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
dea seama dacă poate fi primită. Pufnind, doamna Virginica a „acceptat” să se deranjeze, ca să-i „vadă” marfa. --Dumneata spui că asta-i marfă, domnule? Crezi că firma se compromite cu achiziția așa zisei „marfă” a dumitale? --Ce are? a îngăimat stins Mărășteanu. --Sub orice critică! Inferioară, cu un procent ridicat de impurități, aspect necorespunzător, neconform standardelor noastre de calitate. Ai face bine să achiziționezi de la noi întreg setul de standarde, pentru a te orienta în recoltarea și condiționarea plantelor medicinale
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
ultima calitate din standard. De asemenea, cu scăderea procentuală corespunzătoare a conținutului mare de impurități. Dădu dispoziție să se facă verificarea calitativă cu mi-nu-ți-o-zi-ta-tee, la TOȚI sacii și să-i raporteze procentul total de scădere pentru calitate și impurități. Aceștia îngăimară un „am înțeles”, uitându-se suspect unul la altul. După ce doamna Virginica a plecat la birou, Mărășteanu a șoptit celor din depozit că „face cinste”, dacă-i trece marfa la o calitate rezonabilă și cu un procent minim de scăzăminte
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
binele și sănătatea oamenilor. --Bine, bine, visătorule, râse cu hohote Virginica. Acum du-te la Steluța, că și ea te așteaptă. Și de ea ai nevoie. Vezi cât ești de ocupat, câte probleme ai de rezolvat? Rămas fără replică, Mărășteanu îngăimă un „săru’ mâna!” și ieși din birou cu capul plecat. Când se duse la cumătra sa, aceasta l-a luat tare: --Cee? Mai vrei să-ți țin eu contabilitatea? Nici nu mă gândesc! Ești un nerecunoscător și interesat. După ce ți-
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
și amărășteanu’...pe drum, pe faimoasa lui bicicletă cu remorcă. Hopa! Ia coasa din remorcă și... --Du-te, du-te repede și cheamă-l aici! Vicele fugi din birou, bucuros că a scăpat și a reintrat cu Mărășteanu la primar. --Trăiți! îngăimă stânjenit Mărășteanu, că intrase cu coasa pe umăr. Bățălău, cu fața lăbărțată într-un zâmbet larg, întinse mâna să-l salute. --Hai, să trăiești, Ionică tată! Ce-ai plecat așa de dimineață cu coasa aia, mă? Parcă ai fi doamna
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
și-l privea pe șeful său care ridicase mâna stângă cu degetul arătător întins către el, acuzator... - Ai luat mită, nenorocitule! a izbucnit comisarul-șef, făcând eforturi disperate să nu ridice tonul, să nu țipe. - Nu-i adevărat, șefu, a îngăimat Fănel după câteva secunde de muțenie care-i albiseră fața și-i făcuseră mâinile să tremure ușor, deși intenționase să se declare chiar jignit de o așa acuză. - Cum nu e adevărat? Ești cercetat pentru luare de mită. Mai îndrăznești
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
calciu... - Da..., poate..., nu am fost atentă... - Ea este Andrada. Andrada Axinte, colega și cea mai bună prietenă a mea. - Aaa..., da..., mă bucur..., luați loc în sufragerie, sau mergeți să vă spălați pe mâini că acum este masa gata, îngăimă ea derutată. Săndica a avut confirmarea că ceea ce a simțit nu este o iluzie, ci că este efectul simțurilor naturale create de actualizarea coșmarului prin care a trecut cu mai bine de douăzeci și cinci ani în urmă. O avea în față
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
duce la spital. Am dat dispoziție șoferului să te aștepte în fața sediului administrativ. El are altă treabă în oraș. De muncitori mă ocup eu, poate să mai aștepte instruirea lor câteva zile până se rezolvă situația mamei dumitale. - Vă mulțumesc, îngăimă tânăra fără vlagă. Săndica era distrusă. Ținea la mamă mai mult ca la orice. Nu se aștepta ca la câteva luni de la dispariția tatălui să o ia de la capăt cu spitalul și cu bolnavi în casă. Cum era singură și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
mai negă: - Da, îl cunoșteam... - De unde îl știai? - Din ghetou..., bâigui ea. Îl știi și tu... - Îl cunosc???, întreb uimit. - Da... E puștiul ăla ceacâr... Maor Gruber se numește... - Maor Gruber... Maor Gruber... Raisa, cum ai putut să faci așa ceva?, îngaim cu vocea stinsă. - Trebuia s-o fac! Nu puteam să stau pasivă la toate crimele voastre... Ar fi trebuit să le dau drumul la toți, ar fi trebuit să deschid porțile și să-i las slobozi, să respire aer curat
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
ușa s-a închis cu zgomot în urma noastră în timp ce eu ajunsesem la fereastră din trei pași. M-am uitat înapoi. Soția s-a rezemase de perete cu mâna, privindu-mă înfricoșată. - Ai grijă! Nu sta la geam, te rog! a îngăimat ea, albă la față și cu ochii mari. Dorind s-o liniștesc, nu m-am grăbit să închid fereastra. Trebuia să-i arăt că nu-mi este teamă, că nu există nici un pericol. Am privit afară. Cerul nu se mai
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
enervat, privind-o mai atent. Dacă dai satisfacție și te orientezi cum trebuie, poate te iau la cabinetul meu și te recomand mai departe. Să vezi ce bine îți va fi! Ce ziceți, domnule director? - Da, sigur că da! a îngăimat directorul firmei neatent ori surprins de ideea avocatului, trecând un pix elegant dintr-o mână în alta. Cât ar fi fost de bucuroasă de șansa angajării, Adriana nu putea scăpa sclipirea pofticioasă a avocatului, care-i fixa genunchii în acele
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
spunea, când ne-a vizitat la spital madam Antonescu, cu toată suita ei de cucoane simandicoase, și s-a aplecat spre tine, că păreai rănit mai grav, dacă dorești ceva în mod special te-a întrebat, iar tu abia ai îngăimat că nu-ți lipsește nimic? Noroc că eu m-am amestecat în vorbă și am zis că domnul locotenent este prea modest pentru a formula pretenții, dar și-ar dori, de fapt, pentru a-și îndura mai ușor suferința, un
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
care lucra ea. În felul acesta nici nu vă deranjează prezența mea. Mi le restituiți imediat ce terminați... dacă nu apar reținuții între timp, desigur. - Vă mulțumesc mult, sărut mâinile! Vă rog să mă scuzați pentru deranj... Rămân dator, domnișoară, a îngăimat avocatul în timp ce încerca să ia într-o mână dosarul destul de voluminos așezat de Alina în fața lui. - Nu aveți pentru ce, domnule. Sunt atribuțiile mele de serviciu... Nu sunteți obligat cu nimic. Ne facem datoria fiecare, că doar din asta trăim
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
da câte-un fior în plus Tratați cu drog și cu alcool Cui să reclami că se distrează Când n-au ajuns nici la viol Iar vigilența lor e trează? Eu merg devreme la serviciu Ce scuză aș putea să îngaim: Că vin direct de la ospiciu, Sau altfel cum să mă defaim?! Păcat de tinerețea care Și-a pierdut busolele pe drum Și-și vinde lozul ei cel mare Pentru-o sticluță de parfum! Referință Bibliografică: Adio, liniște! / Ion Untaru : Confluențe
ADIO, LINIŞTE! de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359057_a_360386]
-
de deasupra sălii de sport de unde se putea zări apa Nimăieștilor care scalda urbea Beiușului. M-a privit curios și binevoitor, mirat parcă, cu ochii săi albaștri pe care n-am să-i uit niciodată. - Tu scrii... poezii? - Nu..., am îngăimat eu, speriat, sunt doar niște încercări, niște... - Am să văd eu ce sunt, a convenit dascălul. Joia viitoare, avem cenaclu literar, te rog să mi aduci poeziile! Joia era zi de târg la Beiuș sau în Binș, cum se spune
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
de fericire, din nou, în fața cumplitei muieri. Deși i se cam bălăngănea capul de colo-colo, Verdunel auzi totuși: - Băi, jidane, tu ești baliga aia de-l văzu pe târța-pârța, hodorogu’ ăla de cumnat al meu!? Având încă mințile slăbite Costel îngăimă, spre bucuria cioclilor de lângă el: - Sunt juvete nu... O nouă palmă, la fel de meseriașă, zdruncină încrederea în viață a sărmanului om și-l convinse că umorul nu era una din virtuțile epocii. - Băi, căcat moale ce ești, eu sunt Prințesă din
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
a luat ciuhaiul cu zamă de pe foc și i l-a pus în față, pe podina patului acoperit. Sterparul a luat lingura, a învârtit cu ea prin ciorba de cartofi cu brânză smicurată, m-a privit lung pe sub sprâncene. Am îngăimat un „Ce?” pe care numai eu l-am auzit. - Zama tu o facuș? m-a întrebat mai destins. Am dat din cap, afirmativ, căci vorbele mi se încâlciseră-n gât. - Naptii îs fierț, nu duduie-n ciuhai... Da daca ierea
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
a venit odată cu tragedia din Colectiv. Am văzut și am simțit pe propria piele că puterea este de fapt în mâna noastră, nu a politicienilor. Îmi aduc aminte ce față palidă avea dl. Dragnea la televizor atunci, când de abia îngăima: „Dar ce vor ăștia din stradă, să plecăm toți acasă?” Mă gândesc cum am putut răbda atâția ani fără să facem nimic. Vrem o țară ca afară nu mai este doar un slogan, chiar ne dorim din tot sufletul acest
Cu drag, din Timișoara: Cam târziu, dar ne-am trezit! Nu ne-a păsat ce se întâmplă dincolo de jobul nostru corporatist și acum plătim factura () [Corola-blog/BlogPost/339044_a_340373]
-
tanc sovietic. - Cum să să roage? După cum le ierea de trabuință. Am șciut o rugăciune de la mamă da am uitat-o... - Ce rugăciune? - Cu Maica Domnului. Ea o șciut-o de la mamă bătrână. De câțiva ani, buzele mele nu mai puteau îngaimă către Dumnezeu vorbe ce nu zvâcneau la un loc cu sângele inimii. - Da tu Tatăl Nost nu-l șcii? Și doară că-s destule rugăciuni în cart. - Eram numai curios... Și dezamăgit. Cum putuse uită? - Acu mă căiesc că n-
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
pătrundă în profunzimea stărilor femii din fața lui, nu a observat că fața ei a-nceput să-i devină pământie, iar zâmbetul cald se ofilise ca o floare de mușcată lăsată fără apă în plină vară (când soarele e arzător), dar îngăimă câteva vorbe care n-au prea fost înțelese de „coana-madam”. - Sărut mâinile!... Am să vă fiu recunoscător, coniță. Un gând negru îi întunecă fața: "Didinica, Didinica!... până aici ți-a fost..., de data asta nu mai scapi cu viață, amărâto
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
RUTINA Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1076 din 11 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului - Omul mort e previzibil, știi tu? Pe el îl găsești unde l-ai lăsat. Nemișcat. Cu mâinile pe piept. Așa mă vrei?! - Nu, am îngăimat cu capul plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația nervoasă, nările umflate, maxilarele-i scrâșnind. - Nu te mai vreau
RUTINA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342014_a_343343]
-
tata face o asemenea risipă, înseamnă că a vândut ceva din cereale. Când m-am uitat în căruță erau mai mult de jumătate dintre saci vânduți. Cum am fost martor la discuția dintre părinți cu o noapte în urmă, am îngăimat și eu o întrebare nevinovată: - Ai vândut bine tăticule? - Cât să-i plătim lui Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc și pentru alte cheltuieli. Poate vând și restul. - Tată, te rog, mă lași și pe mine să mă dau
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]