885 matches
-
albastre Și gene nu mai vor să se deschidă În visele cu gust de aguridă Ne sterpezesc săruturile-n glastre Într-un mănunchi de doruri ferecate Lăstuni ne părăsesc în dimineți Ciulinii iar valsează-n drum cocheți Și la ferestre-ngălbenesc mușcate În frunza cea de viță ruginie Mai e un pic de urmă de smarald Petuniei nu îi mai este cald Și plouă peste toamne poezie Referință Bibliografică: Plouă peste toamne poezie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PLOUĂ PESTE TOAMNE POEZIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355747_a_357076]
-
Autorului Mă-ngroapă ochiul tău fără sclipire Întors spre altă frunză ruginită Din altă toamnă mult mai veștejită În colțul tău cu galben și uimire... Împrăștii și pictezi în galben răni Ce galben sângerează în vitralii Și sfinții s-au îngălbenit sărmanii De-atâta apă galbenă din căni... Un trandafir prea auriu mă doare Că mi l-ai smuls din inimă, dușman Stă aruncat pe dale, la răcoare Până la moartea lui peste un an... În fiecare zi mă-ngropi în moarte
GALBEN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356130_a_357459]
-
ieșiți la porți iar cealaltă jumătate tăcea sub rouă. Orașului îi clănțea dinții de căldură Și plombele de pe străzi stau să cadă, Blocurile cu ușile deschise cu ură De durere scuipau oamenii în stradă. Automobilele înghițeau pe nemestecate bulevarde, Parcurile îngălbeniseră de emoție, O frunză căzută pe mână mă arde, Toamna își trimitea prima scrisoare, promoție... Înconjurat cu o aură de înfrigurare Îți simțeam trupul arcuit peste mine Și pulpele dezgolite în aștepare Conturau imaginea speranței ce vine... Al.Florin Țene
DRUMUL SPRE FATA MORGANA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356239_a_357568]
-
poate să-mi faci cacialma, Doamne???! Pupa-Ți-aș tălpile, ferește-ne pe noi, niște femei slabe, de toanele Tale! Amin! Io-te, surioară, ești și nu ești tu aci, în carte, întinsă ca o gazetă peste năsălie! Nu te-ngălbeni-n obraz, că nu-i Moartea ai' de te vrea de însoțitoare. Tu nu ești numa' din carne, oase și sânge, alte forțe, bune si nebune, se bat între ele să te câștige. Cum anume? Nu știe baba a-ți
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
înrourate chemări depărtări visuri patimi adieri de zefir pribeag narcise firave îndrăgostite de iriși-vâslași unduind miresme crude înoată într-un ostrov de verde crud ploaie de raze călduțe prinse-n hora florilor de liliac pământ reavăn mirosind a pâine iubiri îngălbenite de păpădii roiuri de fluturi valsând agale prin dimineți de Paște ce poartă arome de tămâie și-un nesfârșit dor de bine... pe-un colț de pagină ruptă dintr-un măr înflorit scriu cu picuri albiți de așteptare ce se
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
mod optimist, permiteți-mi să citez din reflecțiile dramaturgului (A.C. Popescu despre carte, puse bineînțeles în gura personajului Riana din Coadă de rândunică): „Cartea este cel mai de preț lucru pe lumea aceasta. Viața cea adevărată o găsești în filele îngălbenite de vreme ale cărții. ... Marii scriitori, ... nu s-au dat înapoi când eul lor creator i-a îndrumat să elogieye cartea... Cartea este cea mai de preț comoară a vieții omenești. „Păstreayă cu scumpătate învățătura și nu o lăsa, păstreaz-o
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
somnul undeva într-o lacrimă din care se scuturaseră toate verile în sensul cel mai amplu posibil, în care această înserare coboară ca un Oedip ce n-are dreptul la opțiuni oricît de bine și-ar justifica ploile și vremea îngălbenită pe hîrtii poate că Burckhardt avea dreptate, se poate vorbi despre moarte fără să întindem mîna spre ea...? Citește mai mult Totul este să dăm fiecărui lucrusensul cuvenitdeși există în această senzațieceva care mă face fericită și tristă în același
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
fără regret,așa cum ți-am mîngîiat somnulundeva într-o lacrimădin care se scuturaseră toate verileîn sensul cel mai amplu posibil,în care această înserare coboarăca un Oedip ce n-are dreptul la opțiunioricît de bine și-ar justifica ploileși vremea îngălbenită pe hîrtiipoate că Burckhardt avea dreptate,se poate vorbi despre moartefără să întindem mîna spre ea...?... XXVIII. ZĂPADA CRUCIADELOR, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 913 din 01 iulie 2013. Îmi place pielea ta crudă, zăpada cruciadelor o
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
a trăit”, ea, această primă iubire, „mi-a ținut de foame, de sete și de casă,/mi-a încălzit obrajii, când am înzăpezit” (Constelații). Văzută ca vârstă, toamna îi provoacă amare nostalgii și doruri, căci, chiar și atunci „când frunza-ngălbenește/și cade cu durere, în ultimul său zbor”, toate gândurile sale „frumoase și naive”nu renunță la încredea în nemurire și în dragoste, iar speranța unei vieți liniștite încă este prezentă în sufletul tresăltând „când bea în taină stropul de
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
masca acestor jocuri de cuvinte și a glumelor echivoce” pentru a vedea că „Satyrul cel mai scârbos, putoarea grecească de capră pătrunde toate mișcările acestui mizerabil” cu „acea fizionomie de spion și de om de rând în adevărata ei formă, îngălbenind de-o scârboasă invidie și de scârboase pofte”, de care îi este „greață”. Pentru că Veronica îi scrisese despre reproșul pe care i-l făcuse Caragiale că vrea să-i învrăjbească și chiar să-i facă să se dueleze, poetul îi
UN TRIUNGHI AMOROS CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369393_a_370722]
-
iubirea ce-a trăit”, ea, toamna, „mi-a ținut de foame, de sete și de casă,/mi-a încălzit obrajii, când am înzăpezit” (Constelații). Văzută ca vârstă, toamna îi provoacă amare nostalgii și doruri, căci, chiar și atunci „când frunza-ngălbenește/și cade cu durere, în ultimul său zbor”, toate gândurile sale „frumoase și naive”nu renunță la încredea în nemurire și în dragoste, iar speranța unei vieți liniștite încă este prezentă în sufletul tresăltând „când bea în taină stropul de
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
un anume Corcoduș, patronul unui lanț de magazine, e gata să moară. Tot gurile rele mai spuneau că leșinase după ce fusese vizitat de o namilă cu numele de Zbierea. Nu cred că are legătură cu dumneavoastră, nu-i așa? Directorul îngălbenise, nu se aștepta să primească asemenea lovitură, era prea mult pentru o singură zi. Cerul căzuse pe el, s-a prăbușit fără vlagă pe scaunul de la birou. Și-a prins capul în mâini și a rămas așa câteva secunde bune
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
road for it is my salvation. Then will you understand what means one leaf, one flower, one light, one road... one love. O IUBIRE O iubire se cunoaște după frunze, flori, lumina și drum. Dar... Frunzele de pe cosciug nu se îngălbenesc, Florile de pe mormânt nu se vestejesc, Lumânările de la capul mortului nu se sting, Drumul pe care pășește cortegiul mortuar nu este greu de găsit. Și atunci de ce plângi iubito ca si cum frunzele s-ar îngălbeni? Ca si cum florile s-ar vesteji? Ca si cum
BILINGUAL POEMS (2) / POEME BILINGVE (2) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353215_a_354544]
-
Dar... Frunzele de pe cosciug nu se îngălbenesc, Florile de pe mormânt nu se vestejesc, Lumânările de la capul mortului nu se sting, Drumul pe care pășește cortegiul mortuar nu este greu de găsit. Și atunci de ce plângi iubito ca si cum frunzele s-ar îngălbeni? Ca si cum florile s-ar vesteji? Ca si cum lumină s-ar stinge, sau drumul ar fi greu de găsit? Fă-ți mai bine o beteala din florile și frunzele cimitirului Și înconjoară cu ea lumânarea care luminează drumul cortegiului. Altfel... Până când vei
BILINGUAL POEMS (2) / POEME BILINGVE (2) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353215_a_354544]
-
orice cărare, numai pe drumul cel drept nu? Până când vei folosi orice alt felinar, afară de lumină din camera mortului? Până când mâinile tale vor culege orice alte flori, dar le vor lăsa deoparte pe cele împodobind mormântul? Până când toamnă ta va îngălbeni orice alte frunze, afară de cele de pe cosciug. Dă-mi mie frunzele, căci îmi trebuie spre acoperire. Dă-mi mie florile, căci îmi sunt spre mângâiere. Dă-mi mie lumină, căci îmi este spre călăuzire. Dă-mi mie drumul cel drept
BILINGUAL POEMS (2) / POEME BILINGVE (2) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353215_a_354544]
-
păstrez legătură cu fetele mele doar prin scrisoari! Pufăie din pipa și constată că s-a stins și cum nu mai dorea să fumeze,așeza pipa pe măsuța din apropiere și se lasă pe spătarul fotoliului pentru a admira tavanul îngălbenit de fum. -Și acum iată-mă depanând amintiri din îndepărtată mea tinerețe aflandu-mă atât de adânc scufundat în singurătatea mea încât totul pare atât de îndepărtat!... Și simțindu-se obosit,închise ochii pentru a nu se mai trezi niciodată
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
să dormi! -Da și sper ca ma vei caza la tine! -Cu cea mai mare plăcere zise Aurel luandu-i rucsacul de pe umăr,am o cameră frumoasă și crede-mă va fi pe placul tău.Ce-ai pățit,te-ai îngălbenit dintr-o dată? -Îți voi povestit totul când ajungem în apartamentul tău zise Maria strangandu-i mâna cu recunoștință. -Atunci să mergem zise Aurel și o conduse prin mulțimea călătorilor ce se scurgea spre ieșirea gări. Și ajunși în fața gări se
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
ploioasă ce-alungi Vara călduroasă! Iei umbra copacilor în viscolul frunzelor! Răpești vis de fericire, lași nostalgică iubire! Furi podoaba frunzelor și-n urmă lași ramul gol! De când ți-a venit sorocu, peste verde ai pus ocru! Codrul l-ai îngălbenit, foșnetul i-ai amuțit! În livadă și în vie pui culoarea ruginie! Ca un pictor cu penel, zugrăvești tablou-pastel! De vânt, pomii se apleacă. Păsările din crâng, pleacă și-n urmă lasă jaje, cu ecoul din zare. În suflet așterni
NOSTALGII DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352814_a_354143]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > AȘA DE FRIG ȘI DE LINIȘTE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cît de frumoase sînt glicinele zilelor tale, în ceasuri de restriște- îngălbenind fotografii înșirate aiurea prin locuri în care lumina nu mai ajunge decît sub forma unor trădări plătite pînă la urmă prin singurătate, o Maja desnuda la sfîrșit de Septembrie, într-un fel de născocire a privirii întoarse înapoi pînă în
AŞA DE FRIG ŞI DE LINIŞTE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354312_a_355641]
-
Eram convins, elev fiind în clasa patra, Când semănam și-atunci la fel de mult cu mine, Că-n viața ei adevărată Cleopatra, N-a fost iubită cum te mai iubesc pe tine. Începe amurgul meu să fiarbă pe poteci, Și coaja-ngălbenește pe stânca de tăceri. Un tren se întoarce cu compartimente reci, Pasagerii săi discreți au coborât de ieri. Pe un peron stingher un zâmbet mai așteaptă Să se întoarcă un tren demonic din abis, De unde stelele s-au stins treaptă
ACEEAŞI GARĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354317_a_355646]
-
cu ochii de Andrada, a scăpat și vărsat tot zarzavatul de pe fundul de tocat ce-l ținea în mână, pregătit tocmai să-l pună în oala cu supă ce fierbea de zor pe aragaz. Mâna îi tremura puternic, s-a îngălbenit la față și simțea că nu mai are aer. O mână ca o ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o. Se sprijini repede de mobila de bucătărie să nu cadă. Deschise robinetul si umplu un
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014 Toate Articolele Autorului un infinit de cuvinte nedescoperite se nasc zilnic ilizibile în armonia lor ridică praful de pe toba maniacilor urâtului frumos citesc recitesc frumusețea filelor vechi s-au îngălbenit în așteptarea prelungă a redeschiderii coperților grele unele sunt subțiri și parfumul cuvintelor legate în versuri simple îmbată să scriu o poveste într-o veste a renașterii pare simplu e complicat complex ca o piramidă în care nimeni nu știe
VOCABULAR NEDESCOPERIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353855_a_355184]
-
nici un centru clar unde s-au dus, unde s-au dus... unde sunt răscrucile în care troițele ard zâmbind în flacăra credinței profunde unde să fugi când răsăritul soarelui te cuprinde îmbrățișează întregul iar tu, tu mirean sărman te-ai îngălbenit odată cu filele vieții tale negăsind punctul lui i brațele simple și linia îmbrățișării lui pi aleargă în fiecare anotimp privește pietrele cum tresar în unghiurile imposibilelor apariții ale soarelui posibile în sufletul în inima ta obosită aleargă aleargă apoi lasă
VOCABULAR NEDESCOPERIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353855_a_355184]
-
tu, Caii verzi închiși, tatoo. Nave fantomă bântuie prin sufletele noastre, Uneori nici nu le vedem, Unii pleacă, se-ntâmplă, cu ambulanța, Alții cu un Boeing păgubos. Ca zăpada de primăvară ne topim, Vom lăsa ghioceii în urmă? Fotografiile se-ngălbenesc, unele Se regăsesc la gunoi. Îți vorbesc, micul cenotaf din lemn brun, Emoția se desprinde din umbre, există? Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină. Cascadele păstrează un secret în ciuda monotoniei, La fel, unele poeme, ascund o
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
să-ți fur o carte. Nave fantomă bântuie prin sufletele noastre, Uneori nici nu le vedem, Unii pleacă, se-ntâmplă, cu ambulanța, Alții cu un Boeing păgubos. Ca zăpada de primăvară ne topim, Vom lăsa ghioceii în urmă? Fotografiile se-ngălbenesc, unele Se regăsesc la gunoi. Îți vorbesc, micul cenotaf din lemn brun, Emoția se desprinde din umbre, există? Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină. Cascadele păstrează un secret în ciuda monotoniei, La fel, unele poeme, ascund o
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]