634 matches
-
cu pete albicioase, circulare, de 1-4 mm. Epidermele frunzei se rup și apar răni alungite înconjurate de țesuturi brunificate. Aceleași răni apar pe tulpini și chiar pe boboci, dacă este vreme umedă. Vasele conducătoare din tija florală sunt mai întâi îngălbenite apoi brunificate iar datorită putrezirii țesuturilor, tijele se rup ușor. Prevenire și combatere. Se vor recolta bulbi numai de la plantele sănătoase, iar cele bolnave vor fi scoase cu atenție din cultură și se vor arde. Bulbii, cu 1-2 zile înainte de
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
cunoscută din 1801 iar în România, I. Constantineanu o descrie încă din 1920. Simptome. Pe frunzele plantelor atacate, apar pete galbene în dreptul cărora frunza este gofrată, iar pe partea inferioară se observă grupuri de cupe mici (ecidiile). Cozile frunzelor atacate, îngălbenite, prezintă umflături și răsuciri anormale. Mai târziu pe frunze apar pete galbene-brune în dreptul cărora epiderma se sfâșie și apar sporii ciupercii (fig. 213). Transmitere-răspândire. În cursul vegetației ciuperca se răspândește prin spori ce apar în fructificații (picnidii sau ecidii) și
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
iernare, șerpii și șopârlele iar majoritatea insectelor se ascund sub frunzele căzute și în scorbura copacilor. BINE AI VENIT, TOAMNĂ! A venit toamna și a îmbrăcat pomii cu haine galbene și ruginii. Iar razele de soare mai mângâie încă frunzele îngălbenite, dar care la o adiere de vânt, frunzele cad spre pământ, formând un covor de frunze uscate, de sub care la primăvara viitoare vor răsări ghioceii. Toamna dealurile sunt ruginii cu copaci încărcați iar printre crengi se zăresc mere roșii ca
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Dumitru cu nevastă-sa și o fătucă din sat erau la prășit porumb. Pe vale, porumbul era viguros, verde și ajungea aproape de genunchi, dar pe coasta aceea, cam lutoasă, era crescut doar de-o palmă și, pe deasupra, era și tare îngălbenit. Dealul nu urca mult, urma apoi o coborîre lină și scurtă, care dădea direct într-un iaz cu stuf. Acolo, spre seară, începea un uriaș concert de broaște care se auzea pînă în satul Ghireni, la vreo 3 km depărtare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
noastră colectivă. Adînc mai gîndea Vasile Pantalon, filozof, om de înaltă cultură și gînditor fără egal, cînd se scufunda în meditații. Stătea în fotoliu, cu ochii închiși, cu un pahar de tărie în față și cu o țigară între degetele îngălbenite ca pielea mumiilor egiptene. Tu crezi, Costică, măcar cît îi negru sub unghie, că există scăpare de acest sfîrșit implacabil? Pe altă planetă, spun repede o prostie. Pe altă planetă? Cea mai apropiată stea este la cîțiva ani lumină. Galaxia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este lipsă, iar absența un personaj extravagant, tocmai plecat, sau pe cale de a-și face apariția. Lângă masa la care scriu se află un bătrân gramofon, dezarticulat. Discul verde, mat, pe care o placă de ebonit, într-un plic original îngălbenit, "Columbia New Process Record", cuprinde melodii gâfâite, probabil scâlciate de folosință îndelungată, cu două persoane idilice, un bunic jovial, pictat cu stângăcie, alături de o consoartă cu păr alb și ochelari, împletind ceva. Pe o parte "Cătănie", cântat de I. Corescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca toate terasele de vară, cu sucuri, bere și cafea, când am auzit povestea pe care v-o relatez. Erau, la terasă, trei personaje nițel cam bizare, trei domni "domni", care se prăpădeau de râs citind un jurnal foarte vechi, îngălbenit și subțiat ca o foiță de țigară. Citeau despre acea întâmplare: găsiseră, nu știu cum, un ziar de atunci și comentau, amuzați, dându-se "martori". De fapt erau martori din generația a doua a martorilor reali; evenimentul intrase, se vede, în memoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
citească acele pagini. Este una din șansele de a evita noi captivități ale gândirii. (Jurnalul Național, 27 august 2004) Mai blând și mai drept Pe 25 decembrie, Ioan Alexandru ar fi împlinit 63 de ani. Există undeva câteva fotografii deja îngălbenite. Suntem patru - Constanța Buzea, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru și eu, colegi în grupa 503, Filologie Română, promoția 1968. Râdem cu gura până la urechi. Părem a nu avea habar ce ne va aduce viața, ca să nu mai spun că suntem absolut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și Foarță n-au scris terorizați de a fi zeciști și postmoderniști. Nu spun că sunt „mai mari” ca alții. Nu-i contrapun altora. Tot ceea ce fac este să le rostesc numele. E de ajuns. Mă uit la o fotografie îngălbenită. Pitești - o grupă de grădiniță din anii ’50. Lângă mine, fața unui înger. Avea să devină un poet extraordinar, dar asta nu pentru că Daniel Turcea a fost „listat” printre onirici, ci grație harului său tulburator. O cultură nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ți se tulbura la vederea acelei îngrămădiri de obiecte care, altădată, în alt cadru, participaseră la făurirea iluziei că viața poate fi o sărbătoare necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic, febril, zeci de pagini. Se adunau teancuri în dreapta ei: povestiri, memorii, romane. Ce se vor fi făcut, ce va fi cu ele? Nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tinerețe, pe care-i confundă În aceeași amintire, tandră și nestrămutată, purtân du-i mereu cu dânsa În geanta cât o valiză, ferfenițată și cârpită ca vai de ea, plină de nimicuri de femeie bătrână, acte vechi și inutile, scrisori Îngălbenite, dar mai ales cu fotografiile celor doi eroi care i-au disputat viața și inima deopotrivă, cum și ale tutu ror morților din familie, cum și ale ei proprii din tinerețea galantă. I-a Îngropat pe toți Olga: pe soțul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
continue tăcerea și rugăciunea, iar mărturiile lor nu au mai fost publicate. Astăzi, când unul singur mai este în viață, (Pr. Eugen Blăjuț, sr.), în timp ce aranjam documente prin Arhiva Provinciei, la Bacău, descoperind cu emoție, filele scrise de ei și îngălbenite deja, și citind vorbele lor adânci, alteori simple și directe, dar fără răutate sau resentimente, am simțit că ele trebuie să fie cunoscute și de alții. Noi, franciscanii de azi, reorganizați într-o provincie acum tânără, avem rădăcini cu adevărat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o carte. Spre deosebire de ceilalți adoles cenți, eu mă puteam socoti un privilegiat : nu știu prin ce minune, între puținele cărți rămase de la bunica se afla și un „cod al bunelor maniere“. Pe la paisprezece ani, am descoperit cartea, care arăta jalnic - îngălbenită, fără coperte și începînd de la pagina 23 -, dar care avea niște titluri ce m-au făcut să o citesc cu sufletul la gură : „Cum face cineva cunoștință cu doamnele“, „Cum trebuie să se poarte cineva față de o damă pentru a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
frunzele-și colindă Cântă-un greier supt o grindă... Ceru-i înorat: o pânză încremenită de fum. E frig; băiețandrii, pe miriști și ogoare culese umblă zgriburiți, cu mânile strânse în suman și cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
etaj. Clădirile fuseseră prevăzute pentru trei familii și de aceea au un hol comun. Totul e vopsit în alb: pereții laterali, ușile, ferestrele. Pe dealul de vest se văd o mulțime de nuanțe de alb: alb strălucitor, alb mat, alb îngălbenit de soare, alb bătut de ploi și de vânturi, un alb care nu-ți spune nimic... Drumul pietruit ajunge până aici. Nu există garduri. Sub verandele micuțe se văd doar câteva straturi de flori. Poate de vreun metru lățime. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mașinii cenușii de lângă trotuar, ar fi putut trece drept unul din părinții de suburbie chipeși și bogați care își aveau reședințele în cartierul nostru. Ceea ce îl scotea în evidență era faptul că ținea în mână un exemplar din American Psycho - îngălbenit și rebegit și împestrițat cu bilețele autocolante. Am dat mâna și l-am poftit în casă, iar după ce i-am oferit ceva de băut (iar el a refuzat), l-am condus în biroul meu și am continuat să studiez cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ură La cel care credea-n Iisus. Dar în aceeași clipă, iată, Ca-ntr-o lumină orbitoare Cu fruntea-n roze-ncununată Iisus în fața lor răsare. Surâzător Mântuitorul Tinzându-și brațele-amândouă Spre cei ce pregăteau omorul Îngână dulce: pace vouă! Drumeții-ngălbeniți ca ceara Cuțitele scăpă din mână Și păcătoșii - ngenunchiară Culcându-și frunțile-n țărână. Și-n timp ce câteși-trei se-nchină Cu lacrimile râu pe față, Iisus în para de lumină Se mistuia-n văzduh și-n ceață. Pensia noastră
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
timp (...). M-am plimbat alaltăieri, la Malnaș și lacul Sf. Ana. A fost un drum minunat de frumos, nu atât de lung ca până la Fălticeni. Lumea deja e plecată din stațiuni climaterice, i-a speriat frigul și ploaia. Peisajul, tot Îngălbenit, are farmecul lui coloristic, dar totuși strecoară În suflet, un sentiment de tristeță!? Vara aceasta ne-a oprit să facem excursii mai multe; vizitatorii nu țin cont de ploaie și frig. Au admirat splendoarea așezării Brașovului. Prea devreme am Început
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de zidul interior al cetății. Își dădu seama că trecuse pe sub arcada impunătoare, însă niciun străjer nu-i proptise sulița în piept, pentru a-i cere hrisoave domnești, buletin de identitate, scrisori de acreditare sau pur și simplu o hârtie îngălbenită, făcută sul, sigilată cu o pecete plină de înflorituri. Un răvaș pe care călătorul prăfuit ar fi trebuit să îl scoată de la piept sau din cizmă sau... Un cap - freză ciufulită, plete negre, lungi, așezate pe umeri lați, ascunși sub
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
era tipărit: „Foster, Michael, n. 09/28/64, SSN 651 43 1054“. Îl deschise și văzu, atașată pe interiorul primei coperte, o copie xerox a unei fotografii. Contururile acelea precise În alb și negru nu aveau nici o legătură cu fața Îngălbenită a morții pe care o văzuse Brunetti pe malul canalului cu o zi În urmă. Înăuntrul dosarului se aflau două pagini dactilografiate care spuneau că sergentul Foster lucra pentru Biroul de Sănătate Publică, că fusese amendat o dată fiindcă nu oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
multă carte a luat-o razna. L-a dat aici jos conductorul de la ultimul tren de aseară, un bucureștean negricios și rău al dracului. L-a îmbrâncit din tren și mi-a strigat rânjind grețos cu dinții lui lungi și îngălbeniți: „Ia-l cucoană să-ți țină de urât la noapte. Un bătut se soartă, asta-i”, conchise ea oftând. Femeia venită, rămasă cu mâna la gură și cu ochii ațintiți la cel de pa bancă își mută privirea cu o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
părea dintr-o altă lume. Mai aruncă o privire soarelui care apunea și care probabil pentru cei din casă apusese de mult. Când ajunse pe platoul unde era casa și trei meri care deși erau în plină vară, aveau frunza îngălbenită ca de o bătrânețe timpurie, câinele se făcu nevăzut după colțul casei, dar continuânduși lătratul parcă și mai îndârjit arătându-și doar din când în când botul umed și ochii răi lucitori de o furie adevărată. Perdeaua de la una din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vizitatori, În caz că... — O zi bună totuși, mormăi Maigret, ieșind din bucătărie. Apucă cu un gest mecanic cartea legată În piele neagră de pe gheridonul care fusese probabil În salon și Îl aduseseră În sufragerie cu restul mobilei. Era Lucien Leuwen. HÎrtia Îngălbenită păstra mirosul deosebit al cărților din bibliotecile municipale și librăriile care fac abonament de lectură. O ștampilă cu tuș violet indica numele librarului și adresa. Puse cartea la loc și ieși din casă. O fereastră se deschise În dreptul lui. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fluturându-și în coborâre buclele de sârme de aur". Noii aliați sunt invincibili: ei "loviră, cu lăncile înainte, șleahta dezmățată a morților. În câteva clipe, din teribilul neam subteran rămase-un morman de tibii, vertebre, mandibule, cranii și oase iliace, îngălbenite ca o ceară veche, fumegând încă venin către ceruri. Demonii se scurseră ca o mocirlă groasă de pe biserică, lăsând-o mânjită de bale și excremente, și se aruncară ca o haită de lupi turbați asupra falangei de îngeri". Morții sunt
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-i cu un curățător de legume. • Pentru conservarea lalelelor, adăugați zilnic în apă două-trei cuburi de gheață. Schimbați apa în fiecare zi. Frunzele moarte • Toamna trebuie să strângeți frunzele moarte de pe terenul dumneavoastră, pentru că altfel riscați să aveți un gazon îngălbenit, rărit sau chiar în plin proces de putrezire. • Nu aruncați frunzele moarte: sunt o adevărată comoară când vine vorba de îngrășarea și protejarea plantelor și copacilor în timpul iernii. Furnicile • Pentru a scăpa de furnici, găsiți mușuroiul și turnați peste el
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]