547 matches
-
partidului radical al lui I. C. Brătianu și C. A. Rosetti. În lunile iunie și iulie 1875 rețeaua de organizații liberale se diversifica și întindea în întreaga țară, afiliindu-se grupului central inclusiv fracționiștii lui Nicolae Ionescu. În titulatura partidului se îngemănau două concepte, național și liberal, care expuneau însuși sensul dezvoltării societății și statului român. Termenul “național” semnifica continuarea procesului de recuperare identitară nu numai sub raportul întregirii statului în atributele suveranității și independenței depline, ci și sub acela al dezvoltării
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
el vinovăția de-a nu putea deosebi / o stea din cer, de o ulcică, de pe pământ, sau de-o caisă / și află azi că viciul ăsta e semnul marii poezii." (PPcenz, 526); apoi, poetul este totalitate, structură-paradox, în care se îngemănează extremele până „la confuzie”, tot ceea ce ține de sfera binelui și de sfera răului, cum, de altfel, și în ceilalți indivizi umani, numai că îl deosebesc de aceștia mesianismul său, convingerea, credința că este un Iisus Hristos al unei noi
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
de umbră două personalități ale peisajului cultural transilvănean, urgisite de istorie, condamnate la uitare. Aurel Cioran, fratele avocat al gânditorului de la Paris Emil Cioran, „fiul risipitor” În parabola biblică. Două destine paralele, dar și complementare prin felul cum s-au Îngemănat În spirit fratern, deși au avut traiecte existențiale total diferite, căci Emil și-a apărat libertatea gândirii, trăind În sărăcie departe de țară, iar Aurel neacceptând să părăsească România ocupată de sovietici, deși era conștient că ideile lui legionare Îl
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
amestecat în nenumărate combinații dubioase i-a înșelat și furat nu o dată chiar și pe cei admirați sau care l-au îndrăgit. Înrudirea artistului cu șarlatanul este una dintre obsesiile lui Thomas Mann; la autorul Sabatului, artistul și escrocul sunt îngemănați. Nu poți să nu-ți amintești de Peter Sloterdijk, în Critica rațiunii cinice: "Întocmai ca poezia și arta dramatică, escrocheria este dominată de principiul plăcerii; ea se supune fascinației marilor roluri, plăcerii de a juca, nevoii de a ajunge mai
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
cealaltă răspundea - aproape ca un ecou. Pe măsură ce norii de praf se așezau, cele două tabere începură să se vadă clar între ele, dar distanța care le despărțea încă mai era considerabilă. Nimeni nu făcea un pas în afara celor două linii îngemănate de lănci. Într-un asemenea moment, până și cei mai curajoși războinici tremurau de frică. S-ar fi putut spune că erau „speriați”, dar această stare era complet altfel decât teama obișnuită. Nu că le-ar fi ezitat voința, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
este peste tot și periferia nicăieri. E greu să spui că lucrurile sunt mai importante aici decât altundeva: acesta este continentul, poate unul dintre puținele locuri din lume în care nu mai există secrete, insule de cultură, totul se poate îngemăna, întrepătrunde. Apar numai interferențe, nu mai există de mult cultură pură; și nici nu se poate spera asta. A căuta o Europă originală, neatinsă de influența culturală pură; și nici nu se poate spera asta. A căuta o Europa originală
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
-l sprijini, cu atât mai bine; însă în orice caz, fără acest sprijin, ar fi un drept nud, de a căruia întrebuințare ar trebui să ne ferim. Într-adevăr, încă în vremea lui Herodot, Dobrogea era stăpânită de geți, cari, îngemănați într-un singur stat cu dacii, țineau amândouă malurile Dunării. În vremea lui Cezar Dobrogea e în mînile românilor, iar dacii și geții trecuseră de mult dincoace de Dunăre și se așezase definitiv aicea. Pe timpul împăraților Dobrogea era populată, în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
urmând exemplul Revoluției franceze care adoptase o Constituție civilă a clerului (1790), desprinzând În mod hotărât Biserica Franței de papalitate, reia și el cu hotărâre lupta galicană Împotriva ultramontanismului. Votată de Adunarea constituantă În iulie 1790, această Constituție Încerca să Îngemăneze aspectul galican cu inspirația democratică, Încercând să stabilească Înainte de toate independența deplină a Bisericii Franței față de Roma. Recunoscând că tot ceea ce ține de doctrină este sub autoritatea Sfântului Scaun, ea leagă totuși personalul ecleziastic de puterea civilă: preoții parohi și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fericirea prin satisfacerea nevoilor și poftelor" și altele. "Invazia occidentală" a fost descrisă în ultimul capitol ca subordonare a Orientului (Apropiat, Mijlociu și Extrem) de către Occident prin "barbaria materialistă" și "tradiționalismul inferior". În acest scop, s-au practicat violența, comerțul îngemănat cu exploatarea resurselor, continuate cu "otrăvirea inteligențelor" și "uciderea spiritelor" prin propagandă și seducție (9a, p. 148) Dacă civilizațiile orientale încă mai au o elită "în stare să păstreze depozitul nepieritor al tradiției și să asigure transmiterea a tot ceea ce
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vieții. Costurile subiective ale acestei libertăți nu sunt deloc minore. Gestionarea libertății de a decide, de a materializa aspirații și speranțe, de a da sens unei vieți în continuă schimbare, de „a fi cineva” în raport cu alții și cu sine se îngemănează atât cu consecvența luptei, cât și cu oboseala permanentei reflecții și reflexivități, chiar cu depresia asociată acestei oboseli. Aceasta cu atât mai mult cu cât căutarea identității are un dublu efect contradictoriu. Pe de o parte, prin reflexivitatea care-i
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Gabriela Ursachi Dacă ar fi să se apeleze la un cuvînt rezumativ, capabil de a traduce o obsesie particulară a lui Tudor Vianu, acesta ar fi, cel mai probabil, "modestie". Înțeleasă la un nivel superior și îngemănată cu măsura și temperanța morală, un anume tip de erudiție lipsită de clamori ostentative, fericit mîntuită de bolile vanității, proiectează în viața și în opera făuritorului de "idei trăite", ca pe o hologramă de identificare, idealul clasic al omului. Tudor
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
cele două vieți. Sunt actor și spectator. Numai că acum se adaogă și o a treia viață: visul meu alb. N-am renunțat la singurătate. Mi-am dat însă seama că nu pot fi cu adevărat singur decât atunci când te îngemănez, când te înglobez în mine. Pentru că noi doi trebuie să facem una. Si atunci vom fi singuri. Luci, nu-ți sunt oare dragi aceste visuri? Atâția ani ți le-am fluturat în jur." (p. 324); Vezi, depărtarea a ațâțat focul
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
și de Paște, dar și unele specific armenești, iar pe de altă parte, obiceiuri laice, legate în principal de practicarea comerțului și a meșteșugurilor, precum și de conviețuirea socială. Nu a existat o delimitare ca în această enumerare, toate acestea se îngemănau în curgerea firească a existenței comunității. Trebuie avut în vedere că, aparținînd unui neam străvechi, cu o cultură sedimentată, armenii au venit cu această moștenire etnică, infiltrată în comportamentul lor civic. Sosiți inițial ca negustori, deci fiind oameni cu stare
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
de proiect. * Animată de aceste nebuloase gânduri Simona privea adesea orizonturile de la fereastra garsonierei sale de parcă ar fi așteptat un semn de departe, cu o tainică și neînțeleasă speranță. Acel semn însă se lăsa așteptat. Puterea și slăbiciunea se aflau îngemănate în ființa ei, nedespărțite, căutând a se război între ele cu o neînțeleasă dușmănie. Cum va putea să iasă din situația nebuloasă în care se afla, încă nu știa. Deocamdată, nu știa... Și se putea foarte bine ca totul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Era o sculptură de aproape trei metri în înălțime și două tone în greutate reprezentînd-o pe Coatlicue, "zeița cu fusta de șerpi". Cea mai fioroasă, după gustul european, din Olimpul aztec. Bestială și hipnotică. În loc de obraz, ea are două capete îngemănate de șerpi. Pe piept îi atârnă un colier făcut din mâini tăiate și din inimi. Fusta de șerpi, dispusă într-o rețea romboidală, simbolizând pământul, e prinsă cu o centură închisă cu un cap de mort și cu doi șerpi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu migală, manual, de-a lungul nervurilor abia dacă se observa un pic, pe margini, sub povara grandioasă a unui imens covor original de Isfahan, mirifică mostră de influențe tradiționale abbaside, de moliciunea cașmirului, o veritabilă simfonie artizanală de lână, îngemănată cu borangic, pe urzeală de bumbac, degajând, în medalion central, Pomul vieții, împresurat de magnifice câmpuri florale complicat întrețesute (peste 250.000 de noduri persane pe metrul pătrat) și armonizate în tușe vii, de roșu și albastru, totul pe fond
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
26. Din acest motiv, revoluția din decembrie 1989 nu a putut propulsa figuri emblematice ale societății civile, ci doar ale aparatului comunist. Ceva mai inspirată a fost categoria elitistă a „călugărilor“. Erudiții au fost egali cu ei înșiși, preferând izolarea îngemănată cu orgoliul superiorității lor profesionale, morale ori, după caz, spirituale. Prin această metodă ei vor salva cultura autentică, fără să afecteze prin nimic bazele sistemului. În schimb, negocierea contractului dintre putere și societate a fost apanajul negustorilor. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pregătit să abordeze critic realitățile respective. Un aer melancolic plutește peste unele pagini, scrise pesemne la contactul cu aspecte deloc entuziasmante ale lumii noastre. Autorul nu disperă însă, găsind mereu o cale de transgresiune a impasului. Lumini și umbre se îngemănează peste tot, dar sfârșesc prin a nutri un discurs pozitiv, născător de speranță. O meditație preambulară despre lipsa de răsplată a muncii educatorului, înscrisă ca moto la unul din texte, îi va fi adus aminte autorului de poezia lui Vlahuță
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
se fi terminat, Chatterton a fost "prins între a fi un geniu fraudulos sau un ignorant onest", încît părea că "acest băiațaș putea fi orice vroiai să fie": "[f]apt sau ficțiune, viață și artă, creator și creat" s-au îngemănat strîns în viața, în opera și în personalitatea lui Chatterton (Fairer 1999: 229). Dezlegarea labirintului: din vremuri apuse se înalță literele În controversa lui Rowley, Skeat a tras următoarea concluzie definitivă în 1883: Iată, pe scurt, Cheia pentru Poemele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Dar între cele două extreme, autorul englez a avut grijă să mărturisească că universul său diegetic nu aparține nici raiului, dar nici iadului. Ca și în cazul târgoveței din Bath, autoritatea și experiența, simpatia, indulgența și latura critică s-au îngemănat.106 „Decameronul abundă în descrierea incidentelor domestice, a manierelor și a culiselor, a decorului; de aceea nu putem concepe ca portretele personajelor feminine să nu fie la fel de bine schițate și reprezentate de un observator atât de fin și un pictor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află virtutea, el construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este dedicat tot ei. Boccaccio vădește o preferință pentru anumite tipologii umane, dar mai ales pentru o onomastică pe care o folosește recurent, conferindu-i însă, de fiecare dată, valențe noi. 606 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 23. (trad. n.) 166 îngemănată cu norocul, care apare deseori în lume, dar este mai mult ură decât iubire (acest tip de iubire va fi amplu ilustrat în Decameron, alături și de celelalte două.)”607 Episodul acesta al tinerilor reprezintă o lume închisă, un microcosmos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o salvă de tun"; corelativ, "goarnele nunții" sună fantastic. În Missa solemnis fantome "de prin astre" dialoghează cu vedenii din "cotloanele mării", arătări care în Odihnă anunță exact contrariul: neodihna. Non-fixatul, fluidul, stările labile cu analogii în regimul acvatic se îngemănează într-un topos melopeic sugerând freamătul universal: "Privește corabia sufletului tău cum pe apa / de sus și de jos migrează străină de tine, / Și îngenunche sub candela lunii și tânguie har / ca să te poți hotărî în enigmele harului" ( Pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Mai mult, paradigma teoretică a conflictului nu și-ar găsi rostul în lipsa "restituirii" tacite a contractului. Într-adevăr, contractul social nu poate descinde decât dintr-un mediu conflictual, iar, la nivel teoretic, paradigma conflictului și paradigma consensualistă a contractului sunt îngemănate și se presupun reciproc. Voi încerca, în continuare, să descifrez sumar unele dintre noile forme îmbrăcate în epoca izomodernă de către dezideratele și presupunerile clasice ale dreptății și conflictului. Voi prezenta unele dintre discuțiile contemporane în contradictoriu, sub formă de cazuistică
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
SPECIFICUL ABORDĂRII INTERCULTURALE îN PSIHOLOGIE CAPITOLUL 1 Imperativul asumării perspectivei interculturale în psihologia contemporană 1.1. Psihologia interculturală și reconstrucția psihologiei Cunoscînd o afirmare considerabilă în ultimii ani, psihologia interculturală se situează la confluența a două mari tradiții științifice, care îngemănează și două maniere distincte de descifrare a fenomenelor psihosociale: lectura francofonă (Ethnopsychologie; Psychologie interculturelle), precum și cea anglofonă (Cross Cultural Psychology), și articulează deopotrivă tensiunea, dar și complementaritatea interpretativ-experimental promovată de cele două școli tradiționale. Un reper teoretic important al actualității
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]