380 matches
-
mod cu putință izvorâta din adâncul inimii sale generoase, pentru că așa îi era firea, simplu, discret, firesc, delicat. În aceste vremuri tulburi ar fi rămas același optimist, profund atașat valorilor naționale și ortodoxe, nezdruncinat în credința revigorării neamului nostru astăzi îngenuncheat. Ne-ar fi insuflat în continuare credință că în istoria veche a acestui popor de pe aceste tărâmuri există o fibră puternică și că aceasta funcționează de la sine, acolo unde s-a refugiat întotdeauna ființă națională în vremuri grele că cele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mușcătura-n pară. Să muști e cel mai nobil intelect, Viermele-i viu în slava asta-amară. A duhului dragoste din turcoază, Sunt gata, în pas ultim către groapă. Tu mă domesticești mereu de pază, În sacerdoțiu supliciul să-mi încapă. Îngenuncheat, mai mult sunt în genunchi, Arunc din carnea mea tot ornamentul. Îmi țes licornul umbrele-n mănunchi, Dându-mi departe dizolvat prezentul. De visul lui infinitul mă presară Cu fulgeru-i ca un angelus de vioară. Îngeri veniră să-mi spună
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
Durerile prăpăstiilor îmi sunt ființă Ce a primit viață de la aripi smulse. îmi crește din gâtlej dovada celor prea fericiți, Măslinul din care moartă mă iubești. în curând vei crăpa scoarța lui străveche Cu sânii și unghiile tuturor întrupărilor tale. îngenuncheat prin cânt îți voi fi măduvă.
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
intervenția sa, pe când abia ieșea din copilărie, nașterea unui animal: ,, Eram pe câmp, când răsăritul soare/ Întemeia în mine, strigând, o nouă zi.// Întinsă pe pământ o iapă înspumată/ Gemea așa de gravă și necheza ușor./ Mi-am suflecat cămașa, îngenuncheat îndată/ Și cum știui am dat un ajutor.” Îngenuncherea în fața venirii pe lume a mânzului este răsplătită de spectacolul instalării în viață a unei ființe încrezătoare în justificarea absolută a tot ce i se întâmplă. Mai presus de toate, mă
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
Ce mă doare mai mult Elena Marin Alexe Îmi trec degetele amorțite prin albeața zorilor, mângâind suflul ascuns al naturii îngenuncheate. Când sărut frunza, simt fiorul efemerului străbătându-mi simțurile. Nu-mi întreb sufletul de ce radiază durere, ci mă cufund în intensitatea ei, ca într-un psalm care răscolește misterul timpului trecut. Gândul mă poartă, prin absolutul universului regăsit în fiecare
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
Florentina Boghian Vedeta care apare în fotografiile publicate de revista o înfățișează pe Mihaela Rădulescu. Într-una din poze, Mihaela este la căpătâiul unui sicriu învelit în tricolor și are ca explicație "Funerariile lui Jean Louis Calderon. La căpătâiul lui, îngenuncheata, este Mihaela Rădulescu, pe atunci o necunoscută". În cea de-a doua fotografie, Mihaela apare cu un pistol în mână și sub poză scrie: " În după amiază zilei de 22 decembrie, au fost distribuite civililor numeroase arme și mari cantități
Mihaela Rădulescu a luptat la Revoluţie cu arma în mână: "Aveam 20 de ani şi trăiam o aventură" () [Corola-journal/Journalistic/67713_a_69038]
-
Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis. Galeria de portrete se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul îl reprezenta în postura Sfântului Eustacius, în costum de vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Marina asta... Nici măcar nu și-o mai amintea. Dar i se părea că s-a culcat și el cu ea, că i-a fost amantă ani în șir, că a părăsit-o scârbit, lăsând-o într-o baltă de lacrimi, îngenuncheată, și că de atunci îl sună zilnic să se împace. Dădu pe gât ce mai rămăsese pe fundul halbei și râgâi zgomotos și plin de sine. Trebuie că trecuseră ceva ore, își simțea capul monstruos și greu ca o garofiță
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
maci/ Cu brațele întinse către un chip/ Din văzduh/ Care se înfiripa nesfîrșit/ Atingînd cu buze cîntînd fața ta -/ Era amintirea noastră/ Aproape de cer, mai rămînînd/ Deasupra pămîntului/ Departe de dimineață./ Și ai lăsat miresmele să treacă/ Pe trupul meu îngenuncheat" (ibidem). Întrucît văzul joacă un rol scăzut, dematerializarea aceasta relativă se adresează cu precădere olfactivului și auzului: "O boare izbucnește din pămîntul sălbatic,/ Fire de praf și frunze mi se lipesc de față ca liniștea,/ Mîinile-mi află mîngîieri fără să
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
mai mulți ani în urmă, Simion Mihuță, celebrul anticar de la Curtea Veche, a primit spre vînzare, de la un binecunoscut istoric de artă, două desene grele și pioase, ambele nesemnate. Primul reprezenta o scenă de spovedanie, dar pe sub pulpana sutanei doamna îngenuncheată mărturisea, în priză directă, o smerită și nobilă artă a felațiunii, iar cel de-al doilea întruchipa tot o față bisericească, dar în chip de Kurt Treptow, dacă îmi este permisă această asociere cu un mirean, adică în plin avînt
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
strămoșii noștri purtau meși și erau duși tot pe sus, de subsuori. Un soldat veni deci cu un ciocan și bătu pe loc ținta cu pricina, după care Hangerliu, vîrîndu-și piciorul în pantof, fără a se apleca, ajutat de soldatul îngenuncheat, porni. Avea buzunarul plin de semințe de floarea-soarelui și spărgea din ele în timp ce mergea. Ba chiar oferi ofițerului cu insistență câteva, susținând că sunt excelente pentru întărirea musculaturii fălcilor. Hangerliu mâncă semințe neîntrerupt până în fața plutonului, unde fu așezat la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puncte ale Capitalei, precum și în provincie. Portretele celor patru (Hangerliu, Pica, Tudorel și Cioarec) erau așezate jos pe caldarâm, aprinzîndu-se în jurul lor vreo câteva zeci de lumânări și risipindu-se flori, în vreme ce unii membri ai Mișcării ședeau, mereu cu cizme, îngenuncheați, alții făcând drepți de gardă. Ioanide, urmărit de aceste fantome, se închisese în casă și scosese din calea sa portretele copiilor, pe care-i declara "nenorociți", târâți ca strigoi într-o bufonerie sinistră. Pomponescu ascultă cu un fior lăuntric aceste
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în poală avea un glob, iar pe genunchi o sabie. într-o mînă ținea o balanță și în cealaltă o mistrie. Deasupra lui plutea un vultur cu fulger în cioc, și o bufniță privea de sub marginea mantiei. în fața lui stăteau îngenuncheați un indian cu turban, un indian piele-roșie, un negru și un chinez, aducîndu-i mirodenii, tutun, fildeș și mătase. — îți place? îl auzi pe Munro întrebîndu-l. — Nu prea. Cine sînt călăreții? — Nimrod, Imhotep, Tsin-Shi Hwang și Augustus, foștii președinți ai consiliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care-ntr-o clipă ieșeau păianjeni veninoși, cu o sută de picioare. Dar preotul, în odăjdiile sale de fir aurit, îi pietrifica, stropindu-i cu apă sfințită. Demonii târâtori săpară găuri pe sub pământ și se iviră pe neașteptate printre cei îngenuncheați. Dar tămâia din cădelniță le intră-n nările largi și le sfărâmă țestele șerpești în mii de țăndări. Demonii-lilieci înșfăcară steiuri de piatră, se rotiră cu ele peste acoperiș și le sloboziră deasupra lui. Cum ajungea la ele, însă, vibrația
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu un miliard de coarne de melc înghesuindu-se acolo în miliardul de pori. știu: grădinițele, creșele, drumurile de gaz lampant înțeleg: noaptea, noaptea cu gușă endemică stelele, umplutura de crizanteme tocate, de artere tocate, de heleștee... revăd: te revăd îngenuncheată, țâțe căzute, părul clocotitor brațul alb întins, degetele boțindu-mi fața uriașă, terifică, bombă explodând cu încetinitorul muscă neagră și mare bâzâind în plasa nervilor mei. draga mea mamă ce nu m-ai născut niciodată! Îți scriu aceste rânduri ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
naiba cu inima și vulva și credința ta! Ai dat mesajul? Nu vei mai apărea de acum niciodată, nici în cartea asta și nici în alta. Și totuși, ce alinare să duci un mesaj de bunavestire... Să poți fi îngerul, îngenuncheat și cu aripile înfoiate, rostind, cu un aparat vocal diferit de al oamenilor, sunete de trianglu și carillon: "Bucură-te, Mărie!" Și apoi dizolvîndu-te nu ca să dispari pentru totdeauna, ci ca să te confunzi din nou cu Inteligența a cărei cută
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ață de gâtul elefantului. Bănuțul se rotește ușor și sclipește, clipocește ușor, aruncând vagi scântei pe podea. Greutatea lui pune-n mișcare elefantul, care pornește clătinîndu-se, lăsîndu-se-ntîi pe picioarele din dreapta, apoi pe cele din stânga, pe când bănuțul coboară încet spre podea. Îngenuncheați, de o parte și de alta a scaunului, îl privim amândoi, zâmbind fericiți, topiți în noaptea luminoasă a odăii pe jumătate străine. Și în încremenirea din jur, luminat din spate, prelungindu-și trompa strălucitoare cu o umbră diformă pe lemnul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
precis și stângaci totodată, scoțând printre dinți un uimitor zgomot de mecanism pus în funcțiune de un sistem de motorașe electrice. Totul dura douăzeci de secunde, după care omul-robot se-nchidea din nou în totală nemișcare. Alții erau statui patetice, îngenuncheate și cu brațele rășchirate spre cer, cu fețe aidoma celor loviți de viforul soartei potrivnice. Urmau statuile senzuale, femei în lungi rochii colorate care, în schimbul monezii, clipeau pudic din ochi și, cu vârful degetelor, își ridicau încetișor rochia, într-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-o mână un coșuleț de răchită cu bucăți de pâine binecuvântată, iar în cealaltă, potirul cu vin consacrat: trupul și sângele transsubstanțiate ale lui Isus Cristos. Canzianus începu atunci să treacă de la un monah la altul, în vreme ce aceștia așteptau îngenuncheați, punând în mâna fiecăruia dumicatul de pâine și întinzându-i potirul. „Trupul lui Cristos! Sângele lui Cristos!“ Fratele Baudelius - ultimul din rând - tocmai lua înghițitura de vin binecuvântat, când de afară se auzi, îndepărtat și totuși distinct, ecoul unui plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fuseseră tipărite la Râmnicul Vâlcii, la Snagov și la Cotroceni, ba chiar și la Mitropolie aci la București, sute de liturghiere și cazanii, evanghelii și moliftelnice ce luaseră drumul spre creștinii păstoriți de patriarhul Constantinopolului. Lumânările sfârâiau, luminau fețele celor îngenuncheați ascultând Prohodul, dârele subțiri de fum miroseau a ceară de fagure. „Ce păcate l-or fi apăsând pe Ștefan? Doamne, ce ciudată e viața omului. Aveam vârsta lui Ștefan când l-au adus pe Barbu pe năsălie de la Stambul. Credeam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
românește și se lăsară în genuchi în praful drumului cu căciulile în mâini. Selin se făcu palid la față... — Sunt mulți? întrebă el turcește. — Destui ca să mă păzească pe mine și pe prietenii mei, răspunse vodă, dându-le mâna celor îngenuncheați care, după ce sărutau inelul cu pecetea basarăbească, se ridicau cu o expresie de fericire pe față. Unul din ei spusese în turcește: Îți mulțumim, măria ta, că ne-ai dat prilejul să-ți vedem fața. O să povestim asta copiilor și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Înainte de a începe rugăciunea, îi rugă turcește pe cei doi oșteni, să iasă. Au salutat ceremonios și au ieșit fără comentarii. Rugăciunea pregătitoare pentru taina spovedaniei a început să curgă lin, picurată ca un balsam în inimile celor patru bărbați îngenuncheați. După împărtășanie, tot din desagă ieromonahul scoase o pâine proaspătă, de fapt un colac, făcu asupra lui semnul crucii și îl frânse în patru părți, dându le fiecăruia câte o bucată. S-au așezat în jilțuri și, în timp ce preotul vorbea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am știut eu. ― Nu, frate, despre el vorbesc. Arată cu degetul Înspre mine. ― E ea! El e o ea. Îi arată celuilalt legitimația. Lanterna trece din nou pe Calliope, cu sacou și jachetă pe ea. În cele din urmă bărbatul Îngenuncheat rânjește. ― Te ascunzi de noi? Îm? Păstrezi bunătățile ascunse acolo, după chiloți? Ia ține-o, poruncește el. Cel de deasupra mea Îmi țintuiește brațele din nou, iar celălalt Îmi desface cureaua. Am Încercat să le opun rezistență. M-am zvârcolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
morților, Fiicele focului de Nerval, Netocika Nezvanova de Dostoievski și un album de William Blake, cu planșele la Cartea lui Urizen. Una dintre aceste planșe fusese smulsă din album și prinsă cu pioneze pe ușa de lemn: înfățișa o femeie îngenuncheată, văzută din spate, privind într-o fântână. Deasupra ei, uriaș, strălucea un soare negru. Ne-am așezat pe sofa, iar Gina scoase de sub pat o cutie de pantofi plină cu tot felul de lucrușoare: globuri de pom de iarnă, păpuși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Didier. Le știu. Artista nu prea calcă pe aici. Sora ei, în schimb, venea cam o dată sau la două luni. Odată pe an se spovedea. Nu avea mare lucru să-mi spună, era curată ca o ploaie de primăvară. Stătea îngenuncheată cam o jumătate de oră, se închina, punea bani la cutia milei și, la plecare, îmi întindea un acatist ciudat. De fiecare dată același acatist, cu un singur nume de bărbat. N-a mai trecut de mult pe aici, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]