347 matches
-
lună fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde. E miază-noapte... Pustiul tace... aerul e mort și numai suflarea mea e vie, numai ochiul meu e viu pentru ca să vadă pe-un nor de argint în naltul ceriului un înger alb, îngenuncheat, cu mînile unite, care cântă o rugăciune divină, adâncă, tremurătoare: rugăciunea unei vergine. Întredeschisei ochii și văzui prin fereastra arcată și deschisă, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată-ntr-o haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pământ, răpit ca de-o suvenire și setos să mai ascult vocea ei, ce încetase, aud în dreptul meu un foșnit de rochie... îmi ridic ochii... era ea... Se uita cu o milă nemărginită, c-un amor nemărginit asupra figurei mele îngenuncheate. - Poesis, șoptii eu, ridicîndu-mă și întinzîndu-mi brațele. O clipă, și zăcea ca înmărmurită pe sânul meu, încungiurînd cu brațele ei albe și goale gâtul meu. Cu buzele mele căutam fața ei, ce se ascunsese pe pieptul meu, dar în acel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai da neci un semn de viață; nu eram capabil de neci o acțiune. Prin tăcerea de moarte nu auzeam decât împușcăturile cele depărtate ale luptătorilor noștri, din cari fiecare mă făcea să tresar, căci întîmplarea aceasta mă făcuse fricos. îngenuncheat lângă el, eu împregiurasem cu o mână gâtul său, astfel încît, ridicîndu-l, capul spânzura după brațul meu; astfel mă uitam la el și nu ziceam nimic, decât sărutam fața lui ca alabastrul cu gura mea cea plină de sângele inimei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i împărțim ca rude de sânge. El își ridică poala caftanului și scoase o pungă veche de piele, o puse pe masă, trase un scaun și șezu. - Mi-au dat treizeci... capeți tu cincisprezece. - Dă-ncoace, zise Ruben pe jumătate îngenuncheat și cu capul între mâni. Bătrânul numără pîn-în cincisprezece. Ruben îi cumpăni o vreme în palmă. {EminescuOpVII 240} Apoi zise apăsat: - Cincisprezece capăt numai? Oare fata nu era întreagă a mea? Levy băgă încet punga cu restul în buzunar. - Nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strămoșii noștri purtau meși și erau duși tot pe sus, de subsuori. Un soldat veni deci cu un ciocan și bătu pe loc ținta cu pricina, după care Hangerliu, vîrîndu-și piciorul în pantof, fără a se apleca, ajutat de soldatul îngenuncheat, porni. Avea buzunarul plin de semințe de floarea-soarelui și spărgea din ele în timp ce mergea. Ba chiar oferi ofițerului cu insistență câteva, susținând că sunt excelente pentru întărirea musculaturii fălcilor. Hangerliu mâncă semințe neîntrerupt până în fața plutonului, unde fu așezat la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puncte ale Capitalei, precum și în provincie. Portretele celor patru (Hangerliu, Pica, Tudorel și Cioarec) erau așezate jos pe caldarâm, aprinzîndu-se în jurul lor vreo câteva zeci de lumânări și risipindu-se flori, în vreme ce unii membri ai Mișcării ședeau, mereu cu cizme, îngenuncheați, alții făcând drepți de gardă. Ioanide, urmărit de aceste fantome, se închisese în casă și scosese din calea sa portretele copiilor, pe care-i declara "nenorociți", târâți ca strigoi într-o bufonerie sinistră. Pomponescu ascultă cu un fior lăuntric aceste
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ceasul (timpul răposatei) se oprise în "ziua aceea lungă de treisprezece aprilie" la ora șase. Text lângă text formează o cronică de familie; se succed comentarii ad hoc: Inocența, Nu te-ai dus de tot, M-ai privit îndelung, Mama îngenuncheată, Rochia ta roz, Nu te mai pot vedea, Va veni o vreme și altele în consens: "Vântul nu știa peste ce bate. Legăna crucea pe care scria / Că te-ai dus la treizeci și trei de ani nempliniți / Cu liniștea cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
știa ce să zică. Încet-Încet, cotloanele inferioare ale incintei s-au Învăluit În umbre. Lumina roșiatică se depărta de Markovic, deplasându-se spre acea parte a zidului pe care se afla schița În cărbune, negru pe alb, unde un bărbat Îngenuncheat, cu mâinile legate la spate, Îl Înfrunta pe altul, care Îi ridica o spadă deasupra capului. - Spune-mi ceva, domnule Faulques. Poate cineva să ajungă destul de dur? Vreau să spun dacă, la sfârșit, ceea ce se petrece În fața camerei sale foto
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cinci zei strălucitori”, care sînt cele cinci elemente pure sau cei cinci Fii ai Protoantropului, Încă prizonieri În trupurile moarte ale Arhonților (ce alcătuiesc acum Lumea) și În cele ale Arhonților astrali ce țin În puterea lor pămîntul nostru 52. Îngenuncheat, Atlas sprijină pe umerii săi pămînturile. Structura cosmosului maniheenilor este complexă și trebuie să fi fost „științific” convingătoare pentru adepții din acele veacuri. Maniheismul aprofundează Într-adevăr tendința scientologică prezentă În gnosticism. Vom oferi Într-o secțiune ulterioară detalii asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a dărui; dăruia; dăruiește; a dedica; dedicat; demnitate; dimineață; divin; diviniza; Doamne ajută!; doctrină; la Domnul; Domnului; drum; la dumnezeu; expune; a face cruce; fală; falsitate; fericire; gest; greșeală; idolatriza; iertăciune; ipocrit; Isus; iubire; împărat; închina; îndemna; îndoaie; a îngenunchea; îngenuncheat; înjosi; înmîna; jertfă; jos; laude; lingușitor; lumînare; la mama; măicuței; mănăstire; mări; mătanie; mereu; milă; la mine; mișcare; mînă; mîndrie; monument; mulțumește; a mulțumi; mulțumiri; muri; nevoie; noroc; obedient; ofta; oftat; om; omagia; omagiu; pace; în pană; păharul; pălincă; părinți
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex, Irina, Val, Bunica), de revoltă, de evadare chiar, dar sînt anulate de forțele unui coșmar care nu suportă normalitatea. Așa se face că, în final, victimele, e adevărat, sub presiunea stăpînului, interior, îngenuncheat și el acum, așa cum cere regula jocului, dansează cu invadatorii. Stop! Constantin Popa Părerea autorului Cînd vorbim despre oameni Cînd vorbim despre oameni (care știu măcar puțin din multele semnificații ale acestei calități), trebuie să ni-i închipuim ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că e nevoie. Să nu vă-nchipuiți că de-acum o să vă jucați caii cum vreți voi. Un eșec te poate clătina dar te și poate îndîrji. Să nu uitați asta! Deocamdată eu sînt stăpîn în casa asta. Chiar așa, îngenuncheat cum sînt azi, eu sînt stăpînul! Să fie clar!(ciocănituri în ușa intrare, care, pentru o clipă, au fost confundate cele din pereți) Alex: (cu urechile ciulite) Ia, iar a venit delegatul de bloc. Maria: E, da' ce dracu! Asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tulburător de univers sublim, efervescent, virginal și arhaic. Al. Piru pune "Viața și petrecerea" sub semnul lui Dosoftei ca titlu dar și ca epocă de ev mediu, cu bărbați grei în armuri, cu prințese în blănuri de vidră, cu luptători îngenuncheați, cu femei pribege care se visează fecioare. Poemul "Început" se desfășoară ca o rugăciune: "Dă-ne nouă pâinea și scapă-ne de frigul amar." Universul se subordonează unor sentimente pe care poetul le încearcă: dragostea de țară, sentimentul victoriei, ușoara
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o păpușă în sîn, că e bună de cuțit. Mireasa gătită de nuntă se pune să șadă pe o perină, crezîndu-se că apoi în viața ei conjugală va duce-o bine, îi va fi moale. în biserică, cînd mirii stau îngenuncheați înaintea altarului, mirele ia o parte din rochia miresei și o pune sub genunchi; asta în credință că el va stăpîni întotdeauna pe femeia lui. Mirele, cît ține nunta, șede cu cușma-n cap, crezîndu-se că lui nu i se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nr. 3: Numărați în text câte cuvinte sunt boldate. Treceți peste pagină în survol mental și le căutați. Scrieți răspunsul în această casetă. Antrenamentul nr. 4: Reveniți la textul inițial și căutați următoarele cuvinte: cognitivă, interacționa, circumstanțele, rațională, liderilor, jertfit, îngenuncheat, contaminează, expansiune, reversibilității, explorezi, pământ, fructificăm, irealizabile, stăruință, priceperea, fidelă, fructifica, proprietarul, materializare, imposibil. Antrenamentul nr. 5: Citim de data aceasta normal textul, cronometrându-ne și comparând viteza de citire cu cea de la prima citire. Vom trece rezultatul la viteza
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2933]
-
ale reflecției și interiorizării, în Cugetarea sau Amintirea. Admirator al lui Rodin, având deopotrivă afinități cu arta plastică a lui Bourdelle, Ion Jalea manifestă trăsături rodiniene în prima etapă a creației sale cu lucrări precum Căderea îngerilor (1915), Lucifer, Lucifer îngenuncheat etc. exerciții de admirație față de lucrări precum Poarta infernului a lui Rodin. Expusă la Muzeul Ion Jalea din Constanța, Căderea îngerilor se află în spațiul de sensibilitate simbolisto-decadentă al artei rodiniene, în notele macabre pe care le relevă o operă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
5 x 15,7 x 8,2 cm, inventar 915182) un personaj cu virtuți de contorsionistă. Prin poziția corpului, cu totul ieșită din comun, Salomeea alcătuiește un suport insolit pentru capul sfântului Ioan. Trupul Salomeei este arcuit astfel încât din poziția îngenuncheat, fruntea îi atinge genunchii, spatele desenează un grațios și dificil arc de cerc, în timp ce mâinile realizează un unghi anatomic imposibil. Măiastra execuție gimnastică servește drept figură de stil, așa cum spatele fetei servește drept postament capului Sfântului Ioan, mâinile ei rețin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fuseseră tipărite la Râmnicul Vâlcii, la Snagov și la Cotroceni, ba chiar și la Mitropolie aci la București, sute de liturghiere și cazanii, evanghelii și moliftelnice ce luaseră drumul spre creștinii păstoriți de patriarhul Constantinopolului. Lumânările sfârâiau, luminau fețele celor îngenuncheați ascultând Prohodul, dârele subțiri de fum miroseau a ceară de fagure. „Ce păcate l-or fi apăsând pe Ștefan? Doamne, ce ciudată e viața omului. Aveam vârsta lui Ștefan când l-au adus pe Barbu pe năsălie de la Stambul. Credeam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
românește și se lăsară în genuchi în praful drumului cu căciulile în mâini. Selin se făcu palid la față... — Sunt mulți? întrebă el turcește. — Destui ca să mă păzească pe mine și pe prietenii mei, răspunse vodă, dându-le mâna celor îngenuncheați care, după ce sărutau inelul cu pecetea basarăbească, se ridicau cu o expresie de fericire pe față. Unul din ei spusese în turcește: Îți mulțumim, măria ta, că ne-ai dat prilejul să-ți vedem fața. O să povestim asta copiilor și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Înainte de a începe rugăciunea, îi rugă turcește pe cei doi oșteni, să iasă. Au salutat ceremonios și au ieșit fără comentarii. Rugăciunea pregătitoare pentru taina spovedaniei a început să curgă lin, picurată ca un balsam în inimile celor patru bărbați îngenuncheați. După împărtășanie, tot din desagă ieromonahul scoase o pâine proaspătă, de fapt un colac, făcu asupra lui semnul crucii și îl frânse în patru părți, dându le fiecăruia câte o bucată. S-au așezat în jilțuri și, în timp ce preotul vorbea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o floare atât de minunată, Crescută și udată cu multe lacrimi și iubire, Niciodatăă. Floarea aceasta nu se va ofili Niciodatăă. Talentul tău nu va pieri, Dar odatăă. Am să plâng, când Dumnezeu ne va despărți, Și am să strig îngenuncheată: „Doamne, nu mă pedepsi!” IUBIRE ȘI DURERE De ce strigați când lumea mea e dărâmată? În miez de noapte, Un ciudat vis se aratăă Văd cum lumea încearcă să mă nimicească, Mă trântesc la pământ, Mă scuipă între ochii, Îmi fură
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
întîmplă cu mine? Până acum mă rugam la Dumnezeu să se hotărască să rămână, acum, când în sfârșit apar ceva șanse de împăcare, viermele geloziei mă face să-mi pară, parcă, rău că o las acolo. Eraa foarte frumoasă, așa îngenuncheată și îmbrățișată. Mă uitam mut la cea cu care petrecusem nenumărate ore în nopțile de cart, pe care o mângâiasem fără să o admir, o ținusem în brațe fără să o sărut și căreia îi povestisem toată viața mea din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
tabulae (tablouri de șevalet), toate dispărute, și, susținând că datoria pictorului este față de Zei și Cetate, condamna drept necetățenești și triviale picturile murale din casele particulare. Hemiciclul de la École de Beaux-Artes din Paris, pictat de Delaroche în 1941, prezintă gloria îngenuncheată în fața lui Ictinos, Fidias și Apelles, arhitectul, pictorul și sculptorul. Cei trei, înconjurați de geniile Renașterii, tronează pe un altar de marmură, în culmea onorurilor. A fost una dintre compozițiile picturale celebre ale secolului al XIX-lea. Din fericire, n-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mi-ar fi plăcut să le văd mutrele descumpănite, astăzi însă m-am depărtat atât de mult de imaginea aceea damnată a artistului care înfruntă lumea, astăzi nu-mi pasă, atenție, Daniel, s-ar putea să mă vezi mine poimâine îngenuncheat și pocăit, Mai că i-aș crede cuvântarea dacă nu i-ar stărui pe buze acel surâs nevăzut ce mă înfiora întotdeauna făcându-mă să plec privirea, Theo, hai afară să te joci cu noi! îl imploră copiii la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se îndepărteze mormanele de lemn putred și de mobile distruse. Trecea dincolo de ele. Foștii temniceri se grăbeau să elibereze trecerile, să curețe cu mâna locul din fața încălțărilor sale - încălțările noului Împărat; în trecere, i se întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-o cămăruță - trebuia să fie un alcov - văzu niște dâre maronii, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]