2,766 matches
-
înspăimânta și mai tare. Mi-am dat seama că unii le spuneau altora ceva în șoaptă, tot așa cum își șopteau și Mircea cu Andreea. Apoi își dădeau coate și îmi zâmbeau cu subînțeles. Îmi spuneam că poate e coadă la înghețată sau că un ambuteiaj îi împiedică să vină mai repede. M-am căutat prin buzunare și am găsit câțiva pufuleți vechi. Am mâncat vreo doi, restul i-am dat porumbeilor. Cred că în clipa aceea mă gândeam să mă întorc
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
întâlnit silueta Andreei. Am respirat adânc de mai multe ori și m-am întors pe bancă. Zâmbeam mereu și îi spuneam Andreei ce bine mă simțeam în parc, la aer. Ea îmi zâmbi cald înapoi și îmi întinse cornetul cu înghețata topită și scursă între degetele ei. — ți-am luat de ciocolată. Știu că nu-ți place vanilia. Mușcam cu poftă din înghețată ca să ajung la cornet înainte să-mi curgă și mie între degete. Era dulce și fină, îmi răci
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ce bine mă simțeam în parc, la aer. Ea îmi zâmbi cald înapoi și îmi întinse cornetul cu înghețata topită și scursă între degetele ei. — ți-am luat de ciocolată. Știu că nu-ți place vanilia. Mușcam cu poftă din înghețată ca să ajung la cornet înainte să-mi curgă și mie între degete. Era dulce și fină, îmi răci rapid cerul gurii și coloră dinții și buzele maro. Un șervețel de hârtie îmi șterse colțul gurii în timp ce eu vorbeam întruna despre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai da drumul niciodată. Sau poate că nici nu vor întoarce capul, din cauza senzației de vomă și a lacrimilor oprite undeva dincolo de epiglotă. Rămasă în spatele lor, de după geam, eu îmi tot treceam limba peste buze ca să mai simt gustul de înghețată. Așa e când te duci prima oară la azil, rămâi cu urme de ciocolată în colțul gurii și nu mai are cine să le șteargă după aceea. BRETONUL CORINEI Prima dată când au auzit de așa ceva au pufnit în râs
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ochii. Erau din nou fericiți și croaziera nu li se mai păru atât de dureroasă. Seara au băut coniac și au mâncat biscuiți și bomboane de ciocolată. Puteau face risipă, pentru că mâine se vor plimba în port și vor mânca înghețată în briza de după-masă sub o imensă umbrelă de soare. Cei mai mulți dintre turiști au venit pe punte cu noaptea-n cap. Unii pretextau că s-au trezit mai devreme ca să vadă răsăritul soarelui, dar toți cunoșteau adevăratul motiv. Așteptau cuminți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a IV-a, Mihăiță luă premiul II și i se puse pe cap o coroniță de flori de câmp. După serbare, când pășea mândru alături de părinți către cofetăria din centrul orașului pentru a sărbători evenimentul cu o porție dublă de înghețată, trecând pe lângă un magazin cu instrumente muzicale, copilul nu-și dezlipi ochii mult timp de vitrina acestuia. Părinții bănuiră ce anume îl atrăsese, dar îl lăsară să și mărturisească singur dorința. Nu făcu decât vreo câțiva pași, întorcând mereu capul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cânta la vioară bine, ca un virtuoz, vreau să spun, este destul de dificil, îl avertiză grijuliu tatăl său. - Am să merg la clubul elevilor, voi învăța notele, o să vedeți! - Bine, scumpule, spuse Ina. Mai întâi, hai să mâncăm câte o înghețată și vom mai vedea... - Poate ar fi bine să-mi cumpărați pentru început o vioară veche... continuă el discuția, văzând că porțile spre îndeplinirea acestui vis erau deschise. Am auzit că o vioară cu cât e mai veche și s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de tonaj greu, cât dulapul de înalt și solid și adevărat bonom, care se întâlnea acolo la bar cu Esesistu', prietenul lui din copilărie și șofer pe-o tiriboanță cu trei roți, ca un fel de motoretă, cu care căra înghețata la cofetării. Mic dar inteligent. Începeau show ul, fără să fi fost chercheliți. De multe ori regretai și tu și colegii tăi că nu puteai asista ore în șir, la tot ce se povestea la masa aceea ascunsă după ușa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
s-a deschis și În cadru s-a ivit un frigider Înaintând bălăngănit pe colțurile bazei, urmat de o mașină de spălat care Învolbura mânioasă niște rufe În ochiu-i circular. — Ne-nconjoară! a strigat Gioconda. Într-adevăr, două automate de Înghețată ocupaseră deja singura noastră cale de retragere, gangul. Trei scutere au apărut În partea opusă. — Pe-aici! am strigat, arătându-le intrarea mallului. Proptind un umăr Într-una dintre cele două uși culisante care clănțăneau spasmodic, le-am făcut loc.
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și mașinile frigorifice. Vînzătoarea zăcea pe un scaun în dosul tejghelei dezlegînd pe genunchi o integramă Maxim și observă cu întîrziere că are clienți. Tușica se apropie prima de vitrina ticsită cu tot felul de sortimente de patiserie, prăjituri și înghețate. Angelina își scoase de pe umăr poșeta, îi desfăcu fermoarul și dădu la iveală un portofel din piele. Comandară o salată de fructe Exotic mare, cîte o felie de Diplomat și două sticluțe de Coca-Cola. Își luară singure paharele, șervețelele și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puteam să stau și eu să mă uit la televizor ca toată lumea, sau cel mult să mă fi strecurat pe șest la Televiziune cum a făcut-o Gulie? Ce, aș fi fost mai puțin erou decît sînt acuma? Dîmbovița părea înghețată, pe străzi nici țipenie, de parcă toată națiunea ar fi fost pusă înaintea plutonului de execuție odată cu cei doi dictatori. Îi tremura piciorul pe accelerație, prefera să tureze motorul la maximum decît să schimbe vitezele de fiecare dată cînd era nevoie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ăsta prea mult timp, pur și simplu vei Înceta să mai exiști. Iar noi nu ne putem mișca. 0000000000000000000000000aerul care vine dinspre zonele polare peste marea inospitalieră și de acolo direct În plămînii tăi distruși de tutun este atît de Înghețată Încît pare ca un miez arctic În trupul tău. Eu o pot simți de aici Bruce și nu-mi place asta. Simți că toată carnea ta caldă de mamifer Îl Înfășoară ca niște pături În straturi, asimilîndu-l, lăsîndu-i bunătatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe o bucată de sfoară, o vâră prin urechea unui ac și Începe să coasă cu ea tivul baticului pe care-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la secție, am tăiat-o drept Înainte prin scuar, Îndreptându-mă spre Stadtbahn, dar am fost reținut de un grup de oameni de la intrare. Mi-am lungit gâtul ca să văd ce-a provocat agitația și am descoperit un vânzător de Înghețată italian cu spatele la perete, Înconjurat de oameni care rânjeau, Împingându-se. Cu mișcări iscusite, râcâia fulgi lucioși și reci dintr-un bloc de gheață aburind și le punea În conuri subțiri de hârtie. După ce clientul a fost servit, o doamnă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
indiferenți la Încurcătura mea, s-au Împrăștiat În direcții diferite. Am tăiat-o printre două mașini și am intrat pe o stradă lăturalnică, mărginită de copaci Înfrunziți. Căldura era sufocantă și Începusem să regret că nu mi-am luat o Înghețată. Eram pe punctul de a-mi sufleca mânecile când un balon argintiu veni spre mine zburând prin aer. Forma sa ovală și sfoara șerpuindă mi-au amintit de desenele acelea sub formă de lalea, pe care le-am contemplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
coleg al lui Froehlich. De fapt, i-am povestit aproape tot, inclusiv despre proiectările private ale șefului meu și despre percheziția pe care Pieplack și Diels au făcut-o la mine acasă. I-am spus chiar și despre vânzătorul de Înghețată italian. Singurul lucru pe care l-am omis să-l menționez a fost suspiciunea mea crescândă, că Dora avea o bucată de film pe care o primise de la Karp și care se pare că avea de-a face cu trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Colman. Și, cu toate astea, tot evreu e. Iar acum se-ngroașă gluma: E trecut e miezul nopții. Ceva mai devreme, seara, pe promenada de pe chei a fost o buluceală de evrei plină de voioșie și animație - evrei ce mâncau înghețată, evrei ce beau suc acidulat, evrei puși pe taifas, pe râs, care se plimbau braț la braț. Acum însă, când o pornesc spre hotel, mă trezesc singur-singurel. În capătul promenadei, dincolo de care se află hotelul meu, zăresc cinci tineri, fumează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și alții în această dimineață frumoasă, revărsându-se parcă din cornul abundenței. Mă întind pe plajă, închid ochii. Deasupra capului aud huruitul unui motor: nu-mi fac griji, e un avion evreiesc. Sub mine, nisipu-i cald: nisip evreiesc. Cumpăr o înghețată evreiască de la un vânzător evreu. „Nu că-i grozav?“ îmi zic în sinea mea. „O țară de evrei!“ Ideea însă e mai ușor de exprimat decât de înțeles; nu reușesc să mi-o însușesc cu adevărat. Alex în Țara Minunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca nemișcare. Doar afară trenul era violența posibilei acțiuni, iar trenul Îl va ține În siguranță cu planurile lui vreme de trei zile. La sfârșitul acestora, va ști destul de limpede cum să trateze cu Stein și domnul Eckman. De Îndată ce termină Înghețata și desertul și achită nota, se opri lângă masa lui ca să-și aprindă un trabuc și astfel se trezi În fața străinului și văzu că acesta adormise iarăși Între două feluri de mâncare. Între friptura de vițel au Talleyrand și venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și achită nota, se opri lângă masa lui ca să-și aprindă un trabuc și astfel se trezi În fața străinului și văzu că acesta adormise iarăși Între două feluri de mâncare. Între friptura de vițel au Talleyrand și venirea tartei de Înghețată trebuie să fi căzut victimă a ceea ce părea să fi fost o completă epuizare. Sub privirile lui Myatt, omul se trezi brusc. — Da? Întrebă el. Myatt se scuză. — N-am vrut să vă trezesc. Omul Îl privi cu suspiciune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de blană, era cel care se zăpăcise, amintindu-și de femeia care Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre câmpuri Înghețate și vite slăbănoage, te puteai aștepta să găsești, Încă vii, vechile aversiuni ale lumii. Un soldat Îi lumină fața cu lanterna și repetă somația cu nerăbdare și dispreț. Myatt Își scoase pașaportul. Omul Îl ținu cu susul În jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla pe pardoseală. —O să zac aici și o să mă uit la voi cum vă dați sufletul de oboseală În timp ce eu o să mănânc Înghețată de cactus sau altceva. —Vin eu, am spus, urmând-o pe Lauren În apă. Poate că o baie mă va ajuta să-mi risipesc dezamăgirea lipsită de orice speranță, mă gândeam, În timp ce mă avântam În piscină lovind apa, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acela superb. O să-ți iau ceva și mai frumos, iubito. —De fapt, Îmi place la nebunie... —Ei, ghinion, pentru că tocmai am comandat ceva atât de extraordinar, că n-o să-ți vină să crezi. M-am topit mai repede decât o Înghețată Într-o zi fierbinte de 4 Iulie. Brusc, am simțit un amestec plăcut de râs și plâns. Hunter se aplecă peste masă și mă sărută Îndelung. Apoi se ridică și veni lângă mine pe banchetă, cu un braț pus În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Antonino, iar lemnăria era fie lăcuită În alb lucios, fie lustruită Într-o culoare Închisă, precum coaja de nucă. Practic, nu te puteai mișca pe vas fără să vezi cafeniu și alb: era ca și cum ai fi fost În interiorul unei Înghețate cu cafea. Erau și halate din prosop cafenii care aveau monograma H cu alb, care se asortau cu porțelanurile În dungi Bernardaud, și chiar și papuci În aceleași culori. Ne-am petrecut zilele următoare navigând leneș În jurul golfurilor și golfulețelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spre Iași? Asta, arată impiegatul cursa rapidă pleacă peste o oră. Andrei, strigă el șoferului tragi cursa la peronul unu, pleacă altcineva spre Iași, s-au vîndut deja bilete. Șoferul bombăne ceva, nemulțumit că dă mașina pe mîna altuia. Aproape înghețată la picioare, studenta se ambiționează să rămînă în apropierea cursei, plimbîndu-se cîte trei pași într-o parte și-n alta, așteptînd. Mihai traversează în grabă curtea autogării, să poată veni direct la burta cursei rapide, cu obloanele închise la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]