549 matches
-
care părea localnic al câmpiei, stai ca la dumneata acasă, ai blocat trecerea! Cel care vorbise căuta zadarnic să-și facă loc, târând după el un geamantan întărit la mijloc cu sfoară. Abia acum observai, cu adevărat, aglomerația de pe coridor, înghesuială de călători nădușiți, cu cămăși de toate culorile, apoi geamantane, pachete, damigene, coșuri de nuiele, cerând parcă, ele însele - toate acestea - dreptul la aer în canicula aceea pedepsitoare. Stâlpii de telegraf, la numai câțiva metri, se succedau într-o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mulțimea ce umpluse peronul. Deci coborâse în orașul meu! N-am putut să-mi dau seama dacă a răspuns celor două cuvinte de politețe pe care le-am rostit, cu înclinarea de cap cuvenită și nici dacă a observat, în înghesuiala de lume, gestul despărțirii. Alături, doi bărbați, încâlciți în cuvinte și bagaje, ajunseseră la ceartă, blocându-și, fără să vrea, unul altuia, în încurcătura de oameni, înaintarea. Auzii pe unul din ei - înalt, cu mustăți, - ripostând: - Asta e, domnule, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vrea, unul altuia, în încurcătura de oameni, înaintarea. Auzii pe unul din ei - înalt, cu mustăți, - ripostând: - Asta e, domnule, după război! A trecut un an și tot nu s-a reglementat cu cefereul ăsta: numai două trenuri pe zi. Înghesuiala naibii! - apoi înjură. - Mare boier ești! vorbi celălalt, foarte direct. Să fi făcut războiul ca mine, din prima până în ultima zi, atunci să te fi văzut! Să fi îndurat ce-am îndurat eu! Mergi mai la dreapta, dom’le, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o țeavă la chiuveta din bucătărie. I le dădui; era veselă, îmi mulțumi. O întrebai despre domnul Pavel, îmi spuse că „e plecat în oraș încă de dimineață, pentru unele cumpărături de-ale gurii, că marfa e puțină și, fiind înghesuială, vroia să apuce rând”. - Apropo, adăugă, am vorbit la telefon cu nepoată-mea, și mi-a spus să vă transmit complimente; ori de câte ori vorbesc la telefon cu ea vă transmite complimente. Era duminică. Pe micul bulevard din fața porții se auzi căruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mult ca oricând. Clopotele bisericilor băteau, ca o ultimă ironie, dar nu cred că pentru Iosif Vissarionovici Stalin, ci pentru seminaristul din adolescență Iosif Djugașvili. - „Ce spuneți, domnule judecător? mă întrebă un grefier după ce „adunarea de doliu” se termină, - era înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui că nu aud întrebarea iar cel care o rostise, reacționând instinctual în mecanica timpului, își părăsi curiozitatea, aprinzându-și o țigară, după care tăcu, se desprinse în foiala de oameni, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Daniels la ciorap, mă jur... sub birou, sugând-o... - și am găsit un separeu la etaj. Jacqui a fost următoarea și, după opt minute, Aidan încă nu ajunsese. — Întârzie. Jacqui părea încântată. —Uite-l. Era jos, făcându-și loc prin înghesuială, părând puțin rătăcit. Aici suntem, l-am strigat. S-a uitat în sus, m-a văzut, a zâmbit cu toată gura și buzele lui au schițat un „Hei“. —Dumnezeule, e bestial. Jacqui părea uluită, dar și-a revenit apoi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o bucată zdravănă. Curând se făcu seară și ne-am lăsat cuprinși de somn, nu înainte de a fi mâncat niște perișoare din carne pe care ni le trimisese gazda noastră. Încă din zori am fost treziți de țipete și de înghesuială. Zeci de oameni care vociferau, femei înfășurate în văluri albe sau negre, copii scâncind sau năuciți luau cu toții cu asalt tartana noastră. A trebuit să ne ținem încleștați de bagaje ca să nu fim dați la o parte. Sau chiar azvârliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tavernele alea? Știam că nu era cu putință să pătrundem acolo, dar puteam măcar să azvârlim pe furiș o privire. Ne apropiem așadar de prima dintre ele. Ușa stă întredeschisă. Ne întindem căpșoarele spre interior. E întuneric. Nu deslușim decât o înghesuială de clienți. În mijloc, o bogată coamă de păr roșcat. Nimic altceva, căci oamenii ne-au zărit, așa că o zbughim de acolo, drept spre cârciuma de pe strada alăturată. Nici aici nu e mai lumină, dar ochii ni se deprind iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceleași gesturi. De parcă am fi imaginea celuilalt în oglindă. Eu, neglijent îmbrăcat, somnoros, burtos, ciufulit. Ea, zveltă, cu un breton ciufulit și el, cu privirea mereu pornită parcă spre a râde, puțin mai înaltă decât mine. De câteva ori, în înghesuiala din autobuz, am stat aproape lipit de ea. Oricât am încercat să mă feresc, tot o simțeam pătrunzând în mine (sau eu în ea?), într-o abandonare neputincioasă, fără rezistență. Una din obișnuitele atingeri în înghesuiala din transportul în comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De câteva ori, în înghesuiala din autobuz, am stat aproape lipit de ea. Oricât am încercat să mă feresc, tot o simțeam pătrunzând în mine (sau eu în ea?), într-o abandonare neputincioasă, fără rezistență. Una din obișnuitele atingeri în înghesuiala din transportul în comun. Agasantă și scârboasă, uneori. Excitantă și învăluitoare, alteori. Oricum, prilejuri de apropiere dintre necunoscuți, anoste, animalice și efemere. Nu astfel de apropieri, de atingeri mă fascinau la ea. Cât misterul unor coincidențe din acestea. Începusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială, din pomana unui parvenit. Parastasele și pomenile de prin satele noastre sunt mai elocvente decât oricare statistici: hămeseala națională. Este comod, știu, să scrii astfel de șiruri. Dar cât de dureros este să le trăiești. Să știi că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Te ridică dacă n-o ștergi“. Nu mă mișcam. „Șterge-o, mă, fir-ai al dracului! N-auzi că-i saltă pe suspecți?“, repeta scrâșnit. Nu mă știam suspect. Dar l-am crezut. Știam ce înseamnă să fii săltat, la înghesuială. Până se lămureau lucrurile, îndurai cel puțin câteva batjocuri și umilințe. Prima dată o pățisem în anul trei de facultate. M-au luat de la intrarea în Cișmigiu. O așteptam pe Ester. Erau urmăriți atunci pletoșii. Aveam și eu părul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
țigănie și m-a luat candelar la el, să-mi dea meserie, da’ nu mi-a mers, nu profesez tămâia, îmi dă baldiseli și leșinare, io le am cu muzica la client, zău, ce vă mai deranjați la metloporie, la-nghesuială și busuioace, o facem aci, are coana Măndica și un ou să ciocnim și de-o pască să ne îndulcim abureala, vinul curge de zici că s-a spart canalizarea, zău, coane, nu se merită. Tragem de-o Înviere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
profundă. Omul Braic transpira din răsputeri, Încercând să se ascundă cât mai bine În valiză. Și cu cît se agita mai mult, cu atât oamenii de paie Braic din jurul lui se Înmulțeau, ajungând la dimensiunea unei căpițe. Drept rezultat al Înghesuielii dinăuntru, valiza se aprindea și ea... Și atunci ardeau În salon doi oameni Braic, unul ieșit din valiză, altul apărut pe geam... Fiind prevăzător de fire, omul de paie nu lăsa, totuși, niciodată lucrurile la voia Întâmplării, ci, intuind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bengală, se alese c-o sprânceană arsă. Și acum locul Îl frigea. Ce-ar fi zis omul Braic văzându-l În această postură? Instinctul de conservare al omului de paie Braic Îl determina să se ascundă În valiză, unde, din pricina Înghesuielii, lua foc. Ce-l făcea pe Noimann oare ca, vârându-se sub pat, să răscolească lenjeria intimă În căutarea unor semne referitoare la infidelitatea soției sale Mathilda, căreia el, În semn de alint, Îi spunea Lilith? Cu ce era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
călător. Ceilalți Îl imitau. Trecea dintr-un vagon În altul. Trenul gonea cu o viteză nebună. Părea să nu aibă nici Început și nici sfârșit. Compartimentele semănau unul cu altul. Toate erau ticsite cu oameni transpirați, Îmbrăcați În costume albe. Înghesuiala era de nedescris. Doctorul transpirase din cap până-n picioare. Cămașa era leoarcă, se lipise de spatele lui. Costumele albe mișunau pe hol. Se multiplicau În fiecare clipă. Totuși Îi făceau loc lui Noimann să Înainteze. Noimann Își făcu curaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frunzele țineau loc de bilet... „Afară e toamnă”, zise acesta, clătinându-se pe coridor. „Păstrați-le cu grijă, cine știe, poate veți simți nevoia să vă aduceți aminte că ați trecut și prin acest anotimp...” Între timp, În spatele lui Noimann Înghesuiala crescuse. Călătorii se Împingeau, voind să treacă mai departe. „Nici noi nu avem bilete”, strigară câțiva. Iar alții completară: „E foarte bine ca, În loc de bilete, să se distribuie frunze... Și frunzele trebuie să fie folosite la ceva...” Noimann aruncă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
n-o mai pricep. ― Nu mă ia, fiindcă sunt singur la nevastă. ― Și pe mine de ce să mă ia. ― Fiindcă tu nu ești singur... Și pe aiștia îi ia, pentru că are cine să le țină locul... ― M-ai prins la înghesuială și nu mă ierți deloc... ― Ce să fac, dacă nu-ți vine mintea la cap? Todiriță a lăsat privirea să umble aiurea. Se vedea bine că spusele lui Dumitru - așa, cu pleasnă - l-au pus pe jăratec, fiindcă acesta avea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o femeie. Dacă ieșea scandal și prin preajmă nu era nici un aparat de fotografiat, rechinii puteau recurge la bucățile de lemn al pancartelor ca la niște berbeci de atac. Pumnii înarmați cu boxuri de alamă ar fi acționat ușor la înghesuială, aruncând pe trotuar sânge, dinți și cartilagii nazale, poate chiar și câteva urechi rupte de pe niște scăfârlii. Apoi... roiul, înainte ca jalnica trupă de intervenții a celor de la LAPD să sosească la fața locului. Simplu. Buzz își consultă ceasul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rugat Sfântului Vincento și Sfintei Fecioare să te aibă În pază. Și, din câte aud, ruga mi-a fost Îndeplinită. Gianluca Fontanelli a afișat chiar ieri articolul său despre marea bătălie de la Vaslui. În Piața San Marco a fost o Înghesuială de nedescris. Articolul a trebuit copiat, pentru a fi afișat și În alte piețe ale orașului. Trebuie să recunosc, Gianluca are un talent deosebit În a descrie scenele de luptă, mai ales că le-a trăit el Însuși. Am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în mâinile mici, udate de lacrimile ploaiei, hrana stăpânului, ocrotită, caldă de fierbințeala palmelor. . . - La Regală! anunță în falsetto conductorul. - Eu! Eu! strigă Mini aiurită de sosire. - Domol! Domol! zise un glas de treabă și o strecură cu bunăvoință prin înghesuială. Nu mai ploua!. Când oare se curățase cerul?. Era încă lumină mare! In miezul viu al Cetății, sufletul îi poposi surâzător. li simți cu bucurie zidit în iubirea ei ocrotitoare. Fu sigură că înțelesul adorabil al legendei închisese acolo în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că mi s-a Întâmplat și gândul cel bun! Mi-am amintit cum, tot pe vremurile economiei socialiste, berea se arăta la noi În sat - ca peste tot, de altfel - neîndestulătoare pentru gâtlejurile Însetate ale bețivanilor. La Bufet era mereu Înghesuială când venea camionul cu butoaiele de bere. Vinul din pivnițe se termina pe la Paști, iar sfânta sete se cerea ostoită În vreun fel. Oamenii alergau ca bezmeticii, cu găleți goale În mâini, se prindeau de obloanele de lemn ale camionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și se răspândise și la noi În sat moda asta cu invizoacele, modă venită de la oraș, unde ăia nu puteau azvârli pietre cu praștia, că ar fi făcut țăndări geamurile de la bloc ori ar fi spart capete de oameni În Înghesuiala de pe străzi. La noi, Însă, proiectului cam rudimentar care intrase la Început În sat i s-au adus Îmbunătățiri formidabile. Unul, Titel, căruia avea să i se spună Meșteru, mai mare decât mine cu vreo șase ani, dusese la desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce-au avut la Jijie, anume Lazorenii”. --Până aici n-ai spus mare lucru. “Schimbătură” cu vreo mănăstire au mai făcut și alții... --Ia-o domol, zăvodule, să n-o dai cu oiștea-n gard. Ascultă ce spune hatmanul prins la înghesuială de prea cucernicii călugări: Iar acum, după doi ani, fiindu egumen la... mănăstire Bărboiul, svinție sa arhimandrit chir Sava au căzut cu rugăminte... să le dau alte doao dughene în locul celor doao dughene dintâi ca să fie locul mai bun... și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lauda ca pe o binecuvântare...În tot acest timp cât întrebările și răspunsurile se încrucișau ca două florete, am stat proțăpiți în capul Uliței Tărbujenești. După o vreme, bătrânul a reluat vorba: Îți spuneam că pe această uliță îi mare înghesuială de negustori și tot felul de meseriași. Uite că ne și întâlnim cu unul. Mai bine spus, cu un cojoc atârnat deasupra ușii unui meșter blănar. Știu despre cine este vorba. Ba știu chiar mai multe. De-o pildă, știu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]