3,364 matches
-
cele două “Excursioniste”, Într-un vagon la Întâmplare, dar pe culoar. Numai pentru geamantane au reușit să găsească locuri undeva În apropiere, ca să nu Încurce și mai mult circulația pe culoarul vagonului. Sunt multe ferestre deschise, va fi un curent Îngrozitor, spusese mama, către Andreea care lăsase jos geamul din dreptul lor. Trenul se pusese ușor În mișcare. Încet, Încet gara rămânea În urmă, trenul schimba liniile una după alta. Bine că a plecat la timp, spusese mama, resemnată. Va Întârzia
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-i taie mâna mai sus de cot, și ea a admis asta, dorind să trăiască pentru noi, să ne pună pe picioare, să ne vadă mari, măritate, poate să-i vadă și pe nepoți. A fost un an și jumătate îngrozitor, un an de suferință, de frică, de durere, pentru boala mamei, pentru durerea ei, care ne provoca nouă o rană ce se mărea pe zi ce trece. E foarte greu să-ți imaginezi dar, e și mai greu să trăiești
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Tabloul de afară este asemănător cu sentimentele mele. Întunericul mă înfioară, mă face să mă simt ca într-un cimitir clădit din case pustii, iar copacii seamăna cu niște fantome care bântuie localitatea și care, datorită vântului, produc niște sunete îngrozitoare, care mă sperie și fac să simt cum îmi trec fiori prin suflet, iar inima parcă ar vrea să-mi iasă din piept. Și, mie, mai tare mi-e frig... Așteptarea. Și care-i așteptare? Ea e plină de speranță
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
iar inima parcă ar vrea să-mi iasă din piept. Și, mie, mai tare mi-e frig... Așteptarea. Și care-i așteptare? Ea e plină de speranță, căci mă face să cred că mult doriții fulgi vor acoperi acest tablou îngrozitor. O dată cu venirea fulguleților, se va șterge și tabloul, care îmi apare în față, de fiecare dată, când deschid ochii. Doar fulgii pot să ajute și să astupe toate golurile care sunt în tablou. Și eu aștept, aștept... Ca o păpădie
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
un tub care-i ieșea din gât. Era singură. Se uita la un film cu Katharine Hepburn. Alb-negru. Cu sono rul dat foarte tare. Singură. Ți-am mai spus asta o dată, nu? A plâns mult. Tubul ăla scotea un zgomot îngrozitor. Infernal. M-am temut că se sufocă. Primul lucru la care m-am gândit a fost cât de tare îmi do resc să plec și s-o las acolo. Să mă fac că n-am fost. Că n-am văzut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
închis ochii toată noaptea. Te-am pîndit și, cînd te-am văzut că pleci, m-am furișat după tine. N-a fost ușor deloc, mormăi iarăși, ca pentru sine, puiul. Era să mă pierd de cîteva ori, în întunericul ăla îngrozitor. Noroc cu mirosul... Lucrurile deveniseră cît se poate de clare. Mișcările pe care le percepuse, în cîteva rînduri, în spatele lui, nu fuseseră altceva decît semne ale prezenței lui Dakota. Pășise cu stîngul. Unui lup matur nu i s-ar întîmpla
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
capul... O secundă de liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză, în picioare. Puiul. Lupino! Unde era copilul? Lupino! Lupino! Chemarea repetată se risipi printre copaci. Inima îi bătea nebunește în piept. Un gînd negru, o presimțire îngrozitoare o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era un urlet sinistru, de animal rănit. Alergă nebunește spre stînga, apoi spre dreapta, apoi reveni de unde plecase. Trebuia să-și găsească puiul. Trebuia să se adune și să judece limpede
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și în căldura soarelui, și le făcea mistreților imposibilă orice altă mișcare, exceptînd-o, firește, pe cea a maxilarelor. Acum se străduiau să se elibereze. Un animal pe-aproape putea să însemne orice: iritare, ceartă, pericol. Dar, variantă de-a dreptul îngrozitoare, nu era exclus să aibă de-a face cu un pretendent la bunătățile cărate de ape! Domnule, nu vă sfătuiesc! Aici... viperele... uriașe... colcăie... imense... înfiorătoare! Pur și simplu nămolul se încăpățîna să nu se desprindă de pe ochi. "Bulgărele" mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și-i trimisese pe drumuri diferite... Se găseau acum, față în față, tată și fiu, străini unul de celălalt ca toți străinii! "Lupul acesta, neajutorat acum și vlăguit, dar temerar și, spune-se, înțelept, cu chipul desfigurat de cine știe ce experiențe îngrozitoare și cu mintea confuză, acesta este tatăl meu?" Alergînd cu viteza fulgerelor care-i împresurau din toate părțile, informațiile adunate în timp căpătară sens. Lupul înțelept plecase să-și caute familia, o femelă și un pui. Era oare posibil ca
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de tînăr. Și, da, ar fi fost o greșeală să nu profite de aceste calități. Ascultă, atunci. Am colindat pădurile; am întrebat toate animalele care mi-au ieșit în drum. Cunoști rezultatul. A rămas, totuși, o variantă. E un gînd îngrozitor; aproape că refuz să-l duc pînă la capăt. Dar e ultima noastră șansă, și, de bine, de rău, avem de ce ne agăța. Ești pregătit pentru ce va urma? Sînt numai urechi. Spune, tată. ...De intrat în pămînt, nu putea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trânti încă două halbe tulburi și călduțe, ca și cele de până atunci, și dispăru la fel de fantomatic cum venise. Nu înainte însă de a le lua plata pe loc, fapt ce lui Gigi Pătrunjel îi dădu un sentiment de frustrare îngrozitoare. Adică noi ce, mă, suntem infractori? Chiar avea de gând să-i spună și lui Manole că așa purtare e jignitoare, că ar trebui muștruluit chelnerul, chemat patronul,aliniați toți în lungul barului, bătuți măr, ca la carte, dat foc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a lăsa nimic întâmplării! Acum voi știi unde să merg..., cu cât mai degrabă, cu atât mai bine! Deși fusese doar din curiozitate, din dragoste de a ști, era lucru de făcut. Așa se iese fără nicio îndoială din problema îngrozitoare. Dar dacă nu e nimic? Sună la ușă. Intră! Pentru Dumnezeu, domnișorule, nu mă uitați... Nu-ți fie teamă, Petra, totul se va aranja, du-te acum, lasă-mă ! Sunt un mizerabil; am comis o infamie. Adio, mamă, fantasma mea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tatălui său. Apoi în scenă intră choeforele (purtătoarele de prinosă, sclavele îndoliate ce formează corul și care aduc jertfă, printre ele aflându-se și Electra. Recunoscând-o, Oreste și Pilade se retrag și află că regina Clitemnestra avusese un vis îngrozitor legat de uciderea soțului, motiv pentru care și-a trimis sclavele și fiica să aducă jertfe la mormântul celui ucis, pentru a-l îmbuna. Făcându-și apariția, Oreste îi mărturisește surorii sale că a venit la porunca lui Apolo, să
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de răzbunare. Întocmai ca în piesa lui Sofocle, în tragedia lui Euripide, după bucuria reîntâlnirii dintre frați, se trece la fapte. Egist este primul ucis, de data aceasta, iar eroina își descarcă întreaga ură acumulată în atâția ani proferând blesteme îngrozitoare. Când apare în scenă Clitemnestra, Oreste are un moment de deznădejde, zbătându-se între glasul propriei conștiințe și porunca lui Apolo: „Vai! - cum să omor pe cea care m-a hrănit și m-a născut?”1 - trăire pe care personajul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mai mult îmi place mîncarea chinezească. EDITORUL: Eu sînt un mare amator de Hemingway. SONIA: Și eu. Dar îmi plac și creveții. EDITORUL (o mîngîie pe obraz): Vai ce spirituală sînteți. Dar ce ziceți de "Ciuma"? SONIA: E o boală îngrozitoare. Ceva gen SIDA, nu? EDITORUL: Eu aș putea să fac precum Marquez: Amor în vremuri de ciumă. SONIA: Mă rog, dar merge și fără ciumă. EDITORUL: Sigur. (o pipăie mai mult) Dar ...ce credeți despre Umberto Eco? SONIA: Păi... Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de silențios. Așa că de-aia mașina asta n are nici o siglă. Nici un logo. Nici o emblemă. Cum vrei tu să-i zici. Părerea mea e că motorul mașinii s-a calat. Motorul a murit complet atunci când șoferul a pus frâna aia îngrozitoare. Da. E mai bine așa. Oricum e mult mai plauzibil. Și iată, stimați telespectatori. Iată-i pe cei doi opo nenți. În colțul roșu, Mașina Morții (care în nici un caz nu e un Nissan). În colțul albastru, Omul Fără Față
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Și atunci am început să mă cațăr cu picioarele pe rădăcinile copacului, care începuseră să crească. Începuseră să se înfășoare în jurul meu ca niște șerpi și mi-am dat seama că rădăcinile copacului vor să mă sugrume. Și cel mai îngrozitor gând era că nu știam unde ai dispărut tu. Și am început să urc, pentru că eram sigură că ți s-a întâmplat ceva și eram convinsă că numai eu puteam să te salvez. Mă luptam cu lianele care mă atacau
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ca să mă duc la toaletă. Când am ajuns lângă paravanul din hol, am zărit o lumină ce venea dinspre baie. Uitându-mă mai bine prin ușa de sticlă, am zărit ceva de un roșu aprins și am auzit un pârâit îngrozitor. Am ieșit afară prin spate, desculță. Grămada de lemne stivuită în apropierea cazanului de la baie ardea. Limbile de foc erau uriașe. Am dat fuga la vecini și am bătut în ușă cu toată puterea. — Domnule Nakai! Vă rog, sculați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
reproșez nimic. A fost atunci ceva care m-a determinat să spun că m-ai tras și pe mine pe sfoară. Îți amintești? Ai izbucnit în plâns și mi-am dat seama că am greșit când am rostit acele cuvinte îngrozitoare. Însă eu îmi amintesc că i-am fost recunoscătoare mamei pentru că mi-a vorbit astfel și lacrimile mele fuseseră lacrimi de fericire. — Când am spus că m-ai înșelat, am spus așa nu pentru că ți-ai părăsit soțul, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
loc nici să te-ntorci. Am luat, la întâmplare, unul din caietele lui Naoji, dintr-o ladă deschisă. Pe copertă scria: „Jurnal. Regina-nopții.“ Se pare că și-l ținea de pe vremea când se droga. (rând liberă O senzație de arsură îngrozitoare. Nu pot articula nici măcar „mă doare“. Nu încerca să scapi de acest iad fără precedent, fără fund, unic în istoria unui om. Filozofie? Minciuni. Principii? Minciuni. Idealuri? Minciuni. Ordine? Minciuni. Sinceritate? Adevăr? Puritate? Toate-s numai minciuni. Se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
simt că nu mai pot trăi dacă nu merg la el. N-am cunoscut-o pe soția lui M.C., însă am auzit că e o persoană foarte drăguță și bună. De câte ori mă gândesc la ea, mă percep ca o femeie îngrozitoare. Și totuși, nu mai pot suporta să trăiesc. Nimic nu mă poate împiedica să apelez la M.C. Mi-ar plăcea să-mi împlinesc dragostea „înțeleaptă ca șarpele și inofensivă ca porumbelul“, dar sunt sigură că nimeni pe lumea asta, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mama, liniștită. Dacă ținem cont de faptul că sunt capricioasă, că nu-mi displac artiștii și că, în plus, are și un venit substanțial, ar fi putut fi o partidă bună. Însă mi-e absolut imposibil. Mama zâmbi. — Kazuko, ești îngrozitoare! Dacă știai că-i absolut imposibil, de ce l-ai mai ațâțat cu trăncăneala ta? Ce naiba urmăreai? M-am distrat. A fost interesant. Aș fi discutat și mai multe. Știi bine că nu prea am tact. Nu despre asta e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pieptul? — Se pare că nu e nimic grav. Ar fi ceva, pentru că ai fost bolnavă. Dacă se va mai răci puțin afară, o să-ți recapeți puterile. Încercam și eu să-mi cred propriile minciuni. Mă străduiam să uit că există îngrozitorul cuvânt „fatal“. Nu puteam crede că e adevărat. Aveam sentimentul că și carnea mea va dispărea odată cu a mamei, dacă moare ea. De-acum încolo, gândeam eu, nu mă mai interesează nimic altceva. Nu vreau decât să-i dau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Aza se temea să n-o trădeze inima. Încerca să respire adânc, dar cât se poate de încet. Uneori firele de praf se lipeau de țesătura melfei care-i acoperea fața. Știa că nu putea îndura multă vreme starea aceea îngrozitoare. Și totuși prefera să moară îngropată decât să cadă pradă criminalilor ălora. De câte ori auzea prin preajmă vocea lui Le Monsieur, trupul Azei se încorda, iar fălcile i se încleștau. A ajuns să-l audă atât de aproape încât la un
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
documentară a volumelor sale. Cu alte cuvinte, Pandrea scrie formidabil și minte prodigios. Un plăsmuitor de scenarii în cazul căruia nu mai poți la un moment dat să distingi adevărul de minciună. În schimb, Bordeianu scrie modest și spune adevăruri îngrozitoare. Cartea lui e un document năucitor de la un cap la altul. Și dacă lectura lui Pandrea e o delectare, a lui Bordeianu e o traumatizare continuă, orice apreciere estetică a cărții fiind neavenită. Între aceste două extreme putem așeza, aproape
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]