396 matches
-
de imagini religioase din rândurile de mai sus. Era normal să fie așa, deoarece sunt convins că intelectualul român, mai tânăr sau mai puțin, trăiește, în raport cu Mircea Eliade, o experiență autentic religioasă. Cuvintele sunt puține, iar un meșteșugar le poate înjgheba mai priceput pentru a le face să sune bine. Fie-mi iertată lipsa de meșteșug: am încercat numai să exprim modalitatea trăirii unui eveniment, așa cum el se lasă transmis în mesajul verbal: Mircea Eliade împlinește 70 de ani. Trăire paradoxală
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
albinelor Crini se-mprăștie, răsună tot câmpul de murmur (lat.). ca pe o divinitate juvenilă. Astfel de idei nu treceau prin gândul nimănui aici, deoarece hrănirea purceilor și agonisirea de porumb absorbeau toate energiile fizice și morale. Pentru spirit, abia înjghebaseră o bisericuță de cărămidă spre sanctificarea mormintelor. Și cu toate astea Ioanide își amintea a fi citit că secta mormonilor din America izbutise a strânge o sumă considerabilă și a ridica un sanctuar la Navoo. Asta înseamnă că o societate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și era decis ca într-un timp dat să puie ordine în căsnicia lui. Ioanide avea acest caracter, că, deși solitar în propria lui casă și foarte instabil, transporta spiritul casnic și în escapade, și oriunde se refugia mai mult înjgheba un cămin provizoriu. Ceea ce-i convenea la Hergot era sentimentul de a se afla într-o familie care ar fi putut deveni, dacă se căsătorea cu Erminia, a sa proprie. Așadar, într-un fel, se vedea pe sine însuși într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mult mai informată în materie de artă, descoperi o mulțime de lucruri. Madam Farfara avea misiunea să înceapă tratative după termen. Sultana (care până atunci nu apărea în cercul prietenilor lui Saferian) intră în relații cu Gaittany și începu să înjghebe la Casa de Artă expoziții retrospective de interioare, pe care apoi le vindea, după ce la entuziasmul vreunui vizitator Gaittany se oferea să se intereseze dacă nu cumva împrumutătoarea mobilierului nu e dispusă a-l vinde. Câteva cadouri răsplăti concursul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
direcția ministrului: . - Asta e pagoda lui Ioanide! . - Da? se prefăcu surprins de accident Pomponescu. Profesorul de beton armat își dădu imediat seama că Ioanide nu făcuse nimic bizar. În loc de a ridica o baracă provizorie, cu aproximativ aceeași cheltuială de muncă, înjghebase o casă de lemn în felul cum se construiau în Elveția sau în ranch-urile din California. Existau arhitecți specializați în această ramură, opere de renume. Pomponescu știa de un Carl Gromme din San Rafael, California. La întoarcere, casa lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și execută mari cruci ori de câte ori Hangerlioaica făcea acest lucru. Portretul mâncătorului de semințe de floarea-soarelui, denumit și "marele nostru prieten", apăru pe un perete al apartamentului lui Suflețel, așa cum apăru pe coridoarele internatului. De altfel, la Casa de Artă, Gaittany înjghebă imediat o expoziție G. Călinescu retrospectivă cu imagini și obiecte demonstrând participarea marilor familii boierești, în frunte cu Hangerliii, la evenimentele istorice capitale. Hangerlioaica, luând aer de primă doamnă a țării, binevoi a onora cu prezența ei această manifestare "rumînească
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el reuniunea neavând nici o șansă de succes. Acum Saferian nu-l mai chema, din cauză însă (ceea ce nu știa Pomponescu) că acesta nu mai făcea adunări acasă. Sultana le înlocuise cu întîlniri de o factură aproape comercială la magazine, unde înjgheba expoziții și mici festivități în scop de reclamă. Invitarea lui Pomponescu deocamdată i se părea improprie și de altfel credea că fostul ministru n-ar accepta-o. În schimb, Gaittany o ținea numai în mese și recepții la Casa de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin reputația lui într-un sens sau în altul. Gaittany știa că oamenii care stârnesc scandal în jurul lor sunt victorioși G. Călinescu mai devreme ori mai târziu, prin urmare îl avea în vedere. Însă a abandona numelui său o afacere înjghebată de rudele sale îl jignea. Totuși, nu obiectă nimic și adoptă repede noua denumire după ce obținu asigurări că toți termenii conveniți se vor respecta. Acesta era esențialul. Timpul trece și rectifică totul. Așadar, în biroul lui Gaittany se ivi, în locul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nevoie de un guvernor. - Și?... În ce chip mă veți constrânge să-mi construiesc o casă? - Făcând o combinație, încît să ai la dispoziție totmaterialul de care ai nevoie. Dumneata, care ridici catedrale și campanile comunale, vei ști să-ți înjghebi un apartament. Planul Sultanei era de a încredința lui Ioanide construcția imobilelor din terenul parcelat pe care se afla baraca însăși a arhitectului. Un grup de oameni bogați, spre a-și investi banii în ceva, cumpăraseră aceste parcele spațioase și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ajută nimic, nu ușurează c-un grăunte măcar sarcina socială, din contra o îngreuie fără de nici un folos și țara stă tot pe loc, țăranul ară tot cu plugul lui Mircea cel Mare, administrația tot rea, școala tot mediocră, justiția tot înjghebată din oameni ce vor să-și facă în tribunale practica de advocatură. După cum ni se pare nouă, legile și organizarea politică ar fi putut să rămâie cu totul aceleași cari erau înainte de 1700; nu l-ar fi durut pe nimenea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetățeni, cărora le vine asemenea în minte ceea ce nu le-ar fi venit niciodată fără molipsirea prin exemplul celor împroprietăriți fără drept și a celor ce, prin esplicări sofistice a legii, au știut să-și înjghebe moșii sub pretextul c-ar fi însurăței. Am constatat asemenea că nicicând în România n-a existat cestiunea agrară. De la începuturile acestor țări și până la împroprietărire regimul moșiilor era proprietatea mare și cea mică pe de-o parte, posesiunea ereditară
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e chiar enigmatică pentru public; cea cronologică însă se poate urmări. Întâi s-a supărat d. Dumitru Brătianu pe majoritate. I-a trimis pe unii la pușcărie, pe alții la carantină și, în intervalul de când Adunările sunt închise, s-au înjghebat un nou partid "al virtuții". A răsărit unde nu-l sameni, ar zice vorba, dar a răsărit. Deși membrii partidului virtuții nu prea sunt cunoscuți publicului, despre existența lor reală nu se poate îndoi nimenea; iar îndoielele asupra virtuții lor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că n-ar fi naturalizați. Asemenea farse nedemne, prea ridicole pentru a fi jignitoare chiar, se petrec ziua-n amiaza mare, asemene copilării se patronează de guvern și de partidul său. Un Simulesc, om care în câțiva ani de prefectură înjghebează avere și plătește datorii enorme - numai din leafă, se 'nțelege - și oameni de teapa aceasta, pentru care ocuparea unei funcțiuni publice e o ocazie de-a se îmbogăți prin spoliare, găsesc timp pentru asemenea farse nedemne, iar d. Chițu e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
comandat Chirițopolilor săi ca cu asemenea indivizi să-i populeze simulacrul de Adunare din Dealul Mitropoliei; căci te trec fiorii când vezi menajeria ce se crede chemată a modifica legea fundamentală a țării și care în realitate n-a fost înjghebată decât pentru a se opera o lovire de stat. Mulți roșii sunt de-o decrepitudine fizică vădită; mulți n-au două dramuri de creieri veritabili în cap; dar pentru cei mai mulți cretinismul moral e semnul distinctiv al existenței lor. Nu avem
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
desigur, nu-i păreau nicidecum liniștitoare. Poate că pur și simplu foamea îi învinsese teama. Unii dintre bărbații aceia, de altfel, deja începuseră să se adune iarăși în jurul focului, în vreme ce ații porniseră în căutarea unui loc în care să-și înjghebe un culcuș; iar alții se îndreptau către bivuacurile prietenilor lor, pentru un troc cu diverse bunuri ori doar ca să mai schimbe o vorbă; cu toate acestea, în jurul ei încă mai erau vreo zece hiung-nu, ce se distrau urmărindu-și căpetenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
miel, nu? o îndemnă, dând din mână. Haide, nu-ți fie teamă. — Nu mi-e teamă, replică ea, pe un ton hotărât; veni iute lângă el și, cu pas hotărât, mândră și dreaptă, îl urmă spre bivuac. Din culcușurile lor înjghebate în jurul focurilor, războinicii hiung-nu o urmăriră cu privirea, încuviințând cu expresie de apreciere. 21 întins pe o parte, Balamber deschise ochii în întuneric. Noaptea era caldă înăbușitoare. Din cauza aceasta hotărâse să doarmă afară, sub porticul micii livezi, deja devastate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
punte și un transfer între cele două discipline, geografia, dincolo de aspectele sale descriptive, etalând latura sa analitică, iar literatura aducând în prim-plan sensibilitatea cuvintelor magice ce conturează și dau un plus de personalitate oricărui areal geografic. E ca și cum am înjgheba o comuniune de suflet între cele două elemente atât de diferite și totuși tangibile în planul comunicării. La baza acestei alianțe de suflet stau oameni și locuri atât de dragi inimii mele și cu care îmi însoțesc amintirile ca într-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cimitir să-mi fac propriile reflecții, uneori chiar sonore, reflecții ce-mi conferă o ușoară mulțumire pasageră. Și atunci spun: „- Săru’mâna tăticu, m-am întors acasă și mulțumesc bunului Dumnezeu pentru acest lucru.” Este primul dialog pe care-l înjgheb cu sinele meu și primele cuvinte ce sparg bariera temporală, dar care mă liniștesc și care-mi șterg umezeala din privire. Uneori, ce-i drept mai rar, alegem și varianta de a intra în Brăila dinspre Galați-Șendreni, tocmai pentru a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tata m-a ajutat să-mi depășesc această frică, prezentându-mi-l. M-a luat de mânuță și-am ieșit pe stradă la momentul apariției teleguței. Tata era prieten cu toată lumea, extrem de respectat, știa și avea nativ diplomația necesară să înjghebe dialoguri pe orice palier social: - Păcurel, ți-o prezint pe fii-mea, Mariana. Frica parcă-mi alinia gândurile, mișcările, luam poziția de drepți lipită de piciorul tatălui și spuneam: - Săru’mâna, nenea Păcurel, tata mi-a zis că sunteți prieteni
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
punte și un transfer între cele două discipline, geografia, dincolo de aspectele sale descriptive, etalând latura sa analitică, iar literatura aducând în prim-plan sensibilitatea cuvintelor magice ce conturează și dau un plus de personalitate oricărui areal geografic. E ca și cum am înjgheba o comuniune de suflet între cele două elemente atât de diferite și totuși tangibile în planul comunicării. La baza acestei alianțe de suflet stau oameni și locuri atât de dragi inimii mele și cu care îmi însoțesc amintirile ca într-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cimitir să-mi fac propriile reflecții, uneori chiar sonore, reflecții ce-mi conferă o ușoară mulțumire pasageră. Și atunci spun: „Săru’mâna tăticu, m-am întors acasă și mulțumesc bunului Dumnezeu pentru acest lucru.” Este primul dialog pe care-l înjgheb cu sinele meu și primele cuvinte ce sparg bariera temporală, dar care mă liniștesc și care-mi șterg umezeala din privire. Uneori, ce-i drept mai rar, alegem și varianta de a intra în Brăila dinspre Galați-Șendreni, tocmai pentru a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tata m-a ajutat să-mi depășesc această frică, prezentându-mi-l. M-a luat de mânuță și-am ieșit pe stradă la momentul apariției teleguței. Tata era prieten cu toată lumea, extrem de respectat, știa și avea nativ diplomația necesară să înjghebe dialoguri pe orice palier social: Păcurel, ți-o prezint pe fii-mea, Mariana. Frica parcă-mi alinia gândurile, mișcările, luam poziția de drepți lipită de piciorul tatălui și spuneam: Săru’mâna, nenea Păcurel, tata mi-a zis că sunteți prieteni
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
hrănim cu o pipetă. Până crește mai mare. La scurtă vreme după această întâmplare, celui mai tânăr „membru” al familiei bunicilor îi apărură ochii, mici cât două măslinuțe. Iar lăbuțele, firave și neîndemânatice la început, încercau acum să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea minunată
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o să trăiască și mi-a dat niște medicamente pentru el. Zicea că hrana o să se vindece mai repede și mai bine dacă o să folosim pastilele lui. S-au dus cu toții pe prispă, acolo unde, într-o cutie de lemn, bunicul înjghebase un mic culcuș pentru Puiu. Apoi, tot el, s-a dus în casă, și a adus niște pastile albicioase pe care, pe o bucată de hârtie, le-a sfărâmat cu ajutorul unui creion. După aceea, Sorina - care nu se visează decât
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
zi-i celui nobil, zi că prost este cel drept; Din ale mulțimii patimi fă o scară de mărire Și te vor urma cu toții prinși de-o vecinică orbire Și, cu laude viclene lingușind prostia lor, Tu din roiuri risipite înjgheba-vei un popor. O, fi sigur că la rele el de-a pururea urma-va Și cu sânge și cenușă tot pământul presura-va, Dar ferește-te de una: Te păzească numa cerul În momente de uitare a le spune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]