393 matches
-
dus la crearea de societăți care au jucat apoi un rol de seamă în renașterea noastră morală și politică. Societatea filosofească (1795) și Astra (1861) sunt repere memorabile. În contact cu iluminismul transilvan, de altfel, un grup de munteni au înjghebat la Brașov Societatea literară (1821), pe temeiul căreia avea să crească (1827) o alta, anonimă, socotită de Xenopol ca "strămoșul Academiei Române". Atunci a apărut la Iași Societatea de medici și naturaliști (1830), prima de acest fel de la noi, din trunchiul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sute de pași la cîteva zile iau apă într-o găleată pe capacul de lemn e pictat un bonzai și-o perie de jad pictura e roasă și spălăcită norii nu se mai pot oglindi în luciul ei 5 Am înjghebat un ceas solar din patru bolovani și-un băț de bambus de la un scaun vechi timpul n-are importanță dar umbra bambusului și a pietrelor mă face mai puțin singur cînd norii acoperă soarele mă duc și mă așez rînd
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
Vlasov (din teama de represiuni, se zice) să „defecteze” în favoarea germanilor, convins fiind că stalinismul nu era cea mai potrivită formă de politică a URSS. Aflat în prizonierat, a atras de partea sa alți 11 generali sovietici, cu care a înjghebat o armată formată din dezertori și soldați ruși care erau tot în postura de prizonieri de război. Spre sfârșitul ostilităților din Europa, Vlasov s-a predat angloamericanilor împreună cu armata care-i mai rămăsese, în speranța că aceștia le vor asigura
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
zile de lipsa acestor alimente”. f. „Nici un ban, nici un act, nici un indiciu” În acești termeni a prezentat Bontaș situația financiară a orașului Bârlad, imediat după ocuparea lui de către ruși. Deci: „Nici un ban, nici un act, nici un indiciu. Totul trebuia creat. Am înjghebat prin muncă proprie unele venituri ce se cuveneau Primăriei, altele ocazionale pentru a putea face față situației. Am fost nevoiți a interveni în toată viața Orașului, am fost nevoiți să conducem și să dăm concurs altor instituții, care fuseseră părăsite
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
german lăsând o parte pentru civili, iar la retragerea armatei germane a fost devastat și lăsat într’un hal de neînchipuit”. Evocând momentele grele de după ocuparea orașului de către ruși, medicul mai nota: „S’a muncit peste măsură ca să se poată înjgheba spitalul, cu saltele de pae, fără cearșafuri sau perne care au fost toate furate (subl.ns.)”. Potrivit unui document de mare importanță descoperit de noi în arhiva Spitalului „Elena Beldiman” din Bârlad, toate aceste bunuri strict spitalicești au fost ridicate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
care au ales să slujească la catedră și nu la altar. Despre Dumitru se spunea că nu prea călca a popă, dar avea vocație de Învățător, ca fratele său mai mare. Du-te Mitruț, du-te acolo În cătunul acela, Înjghebează acolo o școală și Învață-i pe pruncii plugarilor carte românească i-ar fi spus fratele mai mare, Petru. Mă duc, bade, mă duc, i-a răspuns cu supunere Mitruț, că pentru asta am Învățat și eu la școlile Blajului
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cum răsare soarele de după Munții Giurgeului și tot de acolo priveam cum apune după vârful Bătrâna. Părinții se căsătoriseră În Subcetate, prin anul 1930, de unde era tata, dar după mai puțin de doi ani au venit aici și și-au Înjghebat o gospodărie. Însă după șaisprezece ani s-au mutat În Zăpode unde aveau apa mai aproape, acesta era motivul. Pierdeam priveliștea cu adevărat mirifică, cu orizontul larg și atât de pitoresc, dar nu mai duceam apa tocmai din Zăpode sau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mama să le taie, căci fiecare găină era crescută din găoace și avea nume: Gălbioara, Țiganca, Nebuna și altele, fiecare cu personalitatea ei, atât cât poate avea o găină personalitate. Apropo de ouă, găinile noastre se ouau în niște cuibare înjghebate de ele ad-hoc, adică pe unde apucau; oricum, le cunoșteam locurile și când ne trimitea pe câte unul să adunăm ouăle, știam precis care sunt ale noastre. Erau vremurile de aur ale copilăriei. Când prăjea tata cafeaua, umplea toată mahalaua
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Mihai se întâlnește toată ziua cu fel de fel de oameni și chiar în biserică se uită pe sub sprâncene, gata, gata să se ascundă și să dispară, plătește în stânga și-n dreapta cu banii domniei oameni cu care vrea să înjghebe un fel de negustorie cu cărți de liturghie... Stanca înșira mărgăritare, cumpărase o mulțime să le coasă pe odăjdiile mitropolitului de la Târgoviște. Se liniștise. Le chemase la masă patriarhul Ierusalimului, care era văr de-al doilea cu răposatul postelnic. Fuseseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să judece o operă de artă. Cu excepția câtorva tablouri care-l umpleau de entuziasm și a unor mâzgăleli grosolane care săreau în ochi oricui, totul i se părea deopotrivă de interesant și de indiferent. Se văzu deci nevoit să-și înjghebeze un arsenal de judecăți, cu cât mai variate cu cât discipolii săi, având, ca toți artiștii din capitală, un oarecare talent, era silit să stabilească, atunci când erau cu toții de față, nuanțe cât mai diverse, care să-i mulțumească pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
timiditate și emoție, doar parțial biruite. Aș fi vrut, nu puteam glumi. I-am răspuns jenat. Franchețea mea neroadă. Tremura, agitat, căutând cuvintele. Liniștea dimineții de primăvară exalta fragilitatea. — Aveam doar șaisprezece sau șaptesprezece ani când m-am descoperit așa. Înjghebasem un mic grup, cu intenția de a ne întâlni și a ne distra împreună. Am adus cu mine o domnișoară elegantă pe care o urmăream de mult. Ea nu mă plăcea și din acest motiv sau numai din frivolitate îmi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu desăvârșire. Și nu vorbele, ci glasul ei aspru și totuși dulce și mângâietor ca o panglică de mătase, cu niște mlădieri de copil răsfățat. De-acum nu mai dorea decât să-i audă glasul și își chinuia mintea să înjghebe o întrebare potrivită prin care s-o facă să mai vorbească. Toate sforțările lui fură zadarnice. Trecură vreo trei minute în tăcere, uitîndu-se disperat în ochii ei, care umpleau casa cu o lumină blândă și ispititoare. Apoi deodată îi veni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sacrificii pentru copii lui? Și cine nu avea înclinații paternale pentru urmași, oricum mărșăluia, zi și noapte, pe drumul luminos al „epocii de aur”, sub umbra „sabiei lui Damocles” a poliției politice. Într-o zi, prea târziu pentru a mai înjgheba ceva pentru viața mea, experimentul socialist, cu toate visele sale, a dat faliment sub presiunea economică a orânduirii tradiționale de consum, în care omului i se cere să înoate, dacă dorește să nu se scufunde în mizeria existențială. Și din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
libertății și nu se mai preocupă de nimic altceva. Profitând de haosul din cetate, un singur om poate prelua cu ușurință 71 întreaga putere. în aceste condiții, Socrate conchide triumfător: "E probabil deci - am spus eu - că tirania nu se înjghebează din alt regim politic decât din democrație, din suprema libertate ivindu-se cea mai cuprinzătoare și mai desăvârșită robie." Și iată, aproape literal, șigaliovismul. O democrație adevărată nu va cădea însă niciodată în anarhie, întrucît, conștientă de acest pericol, își
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu măsură. Și fiecare ar fi vrut mai degrabă să nu mănânce decât să nu bea. Apoi, la adăpostul corturilor groase, se culcară în sfârșit toți, chiar și robii. În vreme ce se culca, Iahuben zări prin deschizătura cortului niște sclavi care înjghebau în pripă un umbrar pentru Puarem și Tefnaht. Trezindu-se după vreo două ceasuri de somn adânc, soldatul ieși să privească puțin deșertul. Ochii lui îl găsiră lângă un dâmb de nisip pe Auta. Sclavul se uita în depărtare. Umbrarul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
câteva izvoare, se întindeau cele aproape o mie de corturi. Celelalte două sate mai mici găsite în aceeași oază au rămas pustii; locuitorii au fost aduși în tabăra cotropitorilor. Lângă tabără, dulgherii armatei, purtând și ei pieptare și coifuri militare, înjghebară din cea dintâi zi un țarc mare și înalt, nimicind curmalii din care se hrănise și s-ar mai fi putut hrăni atâta lume. Rămaseră acum în oază foarte puțini arbori. Trunchiurile cu solzi ale celorlalți erau acum gard și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în pânză. Se fac multe din el. Din tulpină poți stoarce suc dulce: îl poți bea și e răcoritor. Și încălțăminte se face din tulpina lui. Iar dacă iei tulpini bătrâne mai multe și le legi și le întărești, poți înjgheba o luntre ușoară de râu. Dar mai cu seamă din cozile de vacă, la care tu te uiți cu dispreț, se fac cărți. - Cărți?! Și Iahuben amuți cu gura deschisă. Aerul răcoros al nopții era jilav și înmiresmat. Îl respirau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mult, dar nerăbdător părea Auta, tocmai cel care era deprins mai puțin cu iuțeala zborului. Singurul lucru mai greu a fost pentru înfricoșații măgărari vederea turnului de argint și a zeilor în veșmânt argintiu. Și mai ales când trebuind să înjghebe, după planul lui Auta, un fel de sanie uriașă, văzură cum tăiau zeii, în marginea lanului unde era pădurea, copaci uriași numai cu o limbă de văpaie străvezie, mulți erau gata să-și piardă cunoștința. Din pădure se aduseră ierburi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era de tulburată. În preajma lor nu mai era nimeni. Călăuziți de Auta, porniră pe întortocheatele poteci. Nefert pășea alături de el și-l ținea de mână, neîntrebîndu-l nimic. Numai cârmaciul nu avea liniște. O dată zise: - Cred că într-o lună pot înjgheba alta, mai mică, din ceea ce am adus cu mine... Altă dată rostit îngîndurat: - Cine s-o fi putut lua? Cine a fost cu noi și s-a uitat cum o ridic în aer?!... Mergeau foarte încet. Hor tăcea. Numai Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și fiecare mulțumi zeilor săi că scăpase cu viață. Robia era departe. Atlantida era departe sau poate nu mai era. Aici mișunau negustori cu nasuri subțiri și ascuțite, fețe albe și păr negru, care aveau limbă iute și corăbii iuți înjghebate într-o mare de ostroave și limbi de pământ unde neamurile abia se ridicau la viață, și negustori cu ochi înguști și nasuri ca pliscul păsărilor de pradă, mereu dornici de sclavi ieftini și de înșelăciune, lăsîndu-se nu de mult
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lespezile cu picioarele sale bătrâne. CAPITOLUL XXXI Zilele de cercetare din munții de lângă obârșia lui Hapi s-au irosit zadarnic. Deși obosit, Uh ar mai fi vrut să rămână; dar când ieșiră cu toții într-o dimineață din coliba de frunzare înjghebată de Mai-Baka, se auzi un fel de bubuit sau voce tunătoare ale cărei cuvinte nu se puteau desluși. Uh își dădu seama cel dintâi că îl chema cârmaciul. Era întîia oară când li se întîmpla așa. Își petrecuseră zilele în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai făcut după ce am plecat. Și nici n-am să mai pot afla... Cei doi se împrieteniseră. Călătoriră împreună pe mare, apoi merseră iar pe uscat, până când ajunseră la Babilon. Erau nedespărțiți. Dormeau unde se nimerea. De la o vreme își înjghebară la marginea Babilonului o cocioabă de pământ și paie. Umblau prin piețele strălucitoarei cetăți. Cântau povești, alteori spuneau adevărul. Când adevărul spus arăta pe semenii lor puternici care stăteau în palatele Babilonului, nu li se dădea mâncare, ca pentru povești
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și vizitele ei au devenit din ce În ce mai rare. Până la urmă au Încetat, dar deja nici n-ai mai băgat de seamă. La școală erai tăcut. Munceai din greu și profesorii te plăceau. Te bucurai de aprobarea lor, deși aveai dificultăți să Înjghebi relații cu ceilalți copii. Prieteniile cu cei de aceeași vârstă Îți trezeau suspiciunile Abia așteptai să te faci mare Voiai să fii mai solid, mai puternic Noaptea te Îngrozea. Dormeai cu lumina aprinsă. Întotdeauna. Odată te-ai dus la biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
special a pus cauza deosebirilor dintre limbile romanice în obstacolele geografice și politice” (I, 366). Philippide nu este descumpănit de critica personalităților, care au lăsat urme adânci în lingvistica europeană, și își construiește opera pe criteriul imaginar al bazei psihofiziologice, înjghebând pentru sud-estul Europei o istorie etnolingvistică falsă. Cităm pentru confirmare următoarele fragmente din textul autorului: „Cu toate deosebirile dintre români de la loc la loc și de la provincie la provincie, și cu toate asemănările fizice care prin unele locuri există între
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
barbari (prisci latini, latini veteres, albenses populi), „au trecut peste Alpi în Peninsula Italica pentru a se stabili definitiv în Lațiu”, diferite seminții arimice erau deja acolo, astfel că latinii barbari au trebuit să ducă „lupte îndelungate cu acestea”. 7. Înjghebând schema istorică de mai sus, N. Densusianu afirmă existența substratului etnolingvistic latin în primul rând pentru „provinciile supuse (ulterior) dominațiunii romane”, iar în al doilea rând, în plan mai larg, pentru spațiul pelasg euro-afro-asiatic. Prin aceasta el caută să arate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]