415 matches
-
apucase de cap gîndindu-se la ce s-a vorbit despre el la consiliul științific, care își rememorase păcatele, se căise în sinea sa, implorînd iertare, se așteptase să fie arestat, se gîndise la sărăcie, să fi fost el cel care înlemnea, imaginîndu-și conversația cu funcționara de la Evidența Populației sau cu fătuca de la biroul de cartele!? - Dumnezeule, Doamne, exclamă Liudmila Nikolaevna. Și Tolea nu va afla niciodată. Se apropie de ușa camerei băiatului și o deschise. Strum ridică receptorul din furcă și
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
sărit peste porți, am ciocănit pe la uși, pe la ferestre și, într-un târziu, în casă a clipit o luminiță și a urmat o întrebare. Am răspuns că sunt eu, s-a tras un zăvor, mătușa Irina a rămas o clipă înlemnită în fața mea cu lumânarea în mână, apoi îmi făcu loc să intru. M-am oprit după ușă, am dat țolul jos din spate, apa curgea de pe mine ca dintr-un burete stors. Mătușa Irina vorbea ceva și vorbea tare cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
constituție, ce ne mai trebuie neapărat și pâine?! În ciuda crizei profunde prin care trece, poporul a înțeles necesitatea de a adopta această lege supremă, ne-a spus președintele nostru „legitim” (care după acest referendum a devenit și mai „legitim”) stând înlemnit de mândrie între două coșuri de garoafe care nu știu de ce mie mi s-a părut că sunt două jerbe imense depuse acolo de SRI pentru mai multă transparență. Noroc că Marea Adunare a-nceput să bată din palme și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
LIMITE Un somn început și sfârșit o lunå plinå crescutå în noapte și un soare înflorind din påmânt un pahar cu apå și fårå apå un pas o frânturå de zbor o såmânțå încolțitå și un copac putrezit un nor înlemnit în seva cerului și o picåturå de ploaie sculptatå în aer Mereu acolo cum un gând fix de statuie acoperitå de licheni o pensulå înmuiatå în roșu spre pânzå niciodatå ajungând Și tu și eu douå palme împunse de cuiele
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1614]
-
scăpa o vorbă de pe buzele acestuia mi s-au părut fabuloși. Parcă îi știam de undeva, parcă îi mai văzusem undeva: ceva straniu se petrecea cu mine ori de câte ori mă uitam la acea imagine. Ochii - unde îi mai văzusem, Doamne? Am înlemnit când, într-o seară, uitându-mă în oglindă, am descoperit că ochii aceia erau ai mei. Acum, după ce m-am întâlnit cu Szajna la Cairo, lucrurile încep să se lege, cerșetorul acela avea ochii Scribului, iar pe Scrib l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
repede cum apăruse. Indignarea îndreptățită se topi în suspine. Își deschise palmele, rânjind la Weber. Ești de la FBI sau de-astea? Un deget se întinse și lovi ușor cravata maro a lui Weber. Am discutat deja cu băieții voștri. Karin înlemnise. —E doar un costum, Mark. Te porți de parcă n-ai mai văzut niciodată un costum. — Îmi pare rău. Zici că e „copoi“. Degetele lui atârnară ghilimele în aer. —E un neuropsiholog. Și un scriitor celebru. —Neurolog cognitivist, o corectă Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amănunt. Discuția ne făcea atâta plăcere, încât curând am simțit o încordare în trup. În clipa aceea s-a întâmplat. Lea, care se trăsese deoparte, puțin mai la stânga, sub un copac, a scos deodată un țipăt. Ca toți ceilalți, am înlemnit de spaimă și noi, iar când ne-am uitat într-acolo, am descoperit-o cocoțată în vârful copacului. Dedesubt se aflau o grămadă de vaci care mugeau pașnic și n-o luau deloc în seamă. De o creangă subțire părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
către niște trepte. —Toffee e cel mai potrivit cal pentru tine care nu ai experiență și ești și puțin speriată. Nu te lăsa speriată de mărimea lui, este un mielușel. Mă simțeam de parcă aș fi urcat treptele eșafodului. Apoi am înlemnit. — Tocmai mi-am amintit de ce am călărit numai o dată, i-am șoptit eu Brendei ca să nu mă audă Ed. Mi-e frică de mor de cai. Brenda mă prinse cu blândețe de picior introducându-l în scăriță. —O să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fețele numai ochi și obraji, rumene de frig, înconjurate de blană și rotunde ca niște luni obraznice ale eschimoșilor, m-am simțit deodată încrezătoare. Atunci s-a întâmplat ceva incredibil. Draperia de catifea albastră din fața geamului s-a mișcat. Am înlemnit de spaimă. Chiar când voiam să pun mâna pe telefon să formez zero ca să-l anunț pe recepționer că în camera mea se afla un intrus, de după draperie s-a ivit un individ slab, nebărbierit, care avea ceva profund neliniștitor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lui Kitty bătea nebunește. Palmele Începură să-i transpire. Ce naiba se Întâmpla? — Dumnezeule, ai mers În cerc doar că să ne jecmănești, nu-i așa? Șoferul rânji și nu zise nimic. Kitty se uită pe fereastră, prin perdeaua de ploaie. Înlemni. Chiar acolo, În cealaltă parte a pieței, se afla destinația lor. — Uite! zise, arătând pe fereastră. Muzeul Societății Asiatice e chiar acolo! Se Întoarse din nou spre șofer, Încercând să-și regăsească stăpânirea de sine. — Te rog, lasă-ne aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
relief, albastrul curat Într-o așa manieră Încât, acel albastru de (Voroneț*) era eclipsat instantaneu, comparativ cu Însăși compoziția acestei inimitabile culori...!! Înciudat de Întâlnirea ratată, se trezi vorbind singur. „Frumosă fată...Cine poate ști ce soartă o așteaptă...!?” Deodată Înlemnind, rămase pironit locului! Inima s’a oprit iar el este Învăluit Într’o iluzie optică! Închise ochii iar când Îi deschise imaginea fetei nu dispăruse, din contră, frumoasa fată Înainta spre el zâmbind. „Bună seara, domnule inginer...Se pare dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu exemple bizare. Dacă trebuia să conjug un verb în propoziții, scriam de pildă "Floarea neagră văzu vulpea transparentă" sau "Eu lovesc verdele cu o vaca de piersici", având grijă ca, formal, exercițiul să fie corect. Bineînțeles că sărmanele profesoare înlemneau. Dar învățam foarte bine și luasem niște premii la "concursurile de creație", așa că mă lăsau cu toții în pace. Mă socoteam uneori condamnat și îmi disprețuiam profund colegii. Scriam, desigur, și eu versuri în niște caiete, îmi începusem și un jurnal
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plăcut. Ați dus lucrurile prea departe, după câte am aflat. Ce s-a făcut, s-a făcut, însă înțelegi că noi suntem o familie onorabilă, nu putem lăsa pe sora noastră așa, de râsul lumii. Trebuie să vă căsătoriți. Titi înlemni. - Dar eu, bâigui el, trebuie să-ntreb pe mama, dacă vrea mama. Locotenentul râse cu poftă. - D-apoi când ai făcut isprava, amice, de ce n-ai întrebatpe mama? - Mama dumitale, zise împăciuitor și cam emfatic colonelul, tivindu-și mustața cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doar, cu fundul, până la treapta căminului, și așa, așezat fără vlagă, și-a luat capul în mâini clătinându-l, cu suspine, fără să mai fie atent că o face în văzul nostru: „Ce vremuri trăim! Ce vremuri trăim!“... Caraliii erau înlemniți, cu frica în oase. În ziua aceea nu i-a mai văzut nimeni la punctele de lucru. După câteva zile însă, lucrurile și-au reluat „cursul normal“... Nu știm ce se întâmplă - așa s-a botezat singur visul pe care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sigur o să rămâie, da el n-a rămas prima dată. Da p-ormă, dacă tot plecase băiatu, mă-sa mare n-avea la ce să-și mai ție gura. — Când se întuneca și auzeam cum oprește în fața casei o mașină, înlemneam toți și ne priveam albi ca varul unul pe altul... Până am să mor, niciodată n-am să uit anul acela ! Ce lungi erau secundele când așteptai să-ți bată la ușă... să urce scara... Nici nu îndrăzneam să ne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum a fost el toată viața drăcos, și-a scos singur mâna afară, să-i degere. Că doar-doar l-o trimite ăia acasă, și-o scăpa de belea. Și-a stat ce a stat așa, cu mâna-afară, pân ce i-a înlemnit : țeapănă se făcuse și albă ! Și după ce-a vârât-o-napoi, la căldură, numa ce vede el, dup-un timp, că se umflă. Mare bucurie pe el ! Se umflă ea, se umflă, da’ vede că acu poa-să-și miște și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în sec, pentru a mai dispersa senzația rece și dură că ceva s-a rupt în ea. Dar care era problema? Știa că are prietenă. Doar că, cu toate certurile dintre ei, nu o luase niciodată în serios. Ashling era înlemnită. Ce am făcut? Când Lisa a sunat după un taxi care să o ducă la Morrison, a cerut - cu un vag sentiment de rușine - cu Liam. Începuse să facă asta în ultima vreme. Presupunea că îl place pe Liam, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prieten al tău, Marcus Valentine. Coșmarul lui Ashling coti brusc către o altă direcție. Nu e prietenul meu, spuse vocea ei, ca dintr-o altă cameră. E iubitul meu. Puținii oameni care erau la birou - Jack, domnișoara Morley, Bernard - erau înlemniți de uimire. Singurul lucru care se auzea era sunetul suspinelor lui Dylan. Presupun că nu este surprinzător, spuse el tare. Nu e prima dată când îți fură prietenul. Se uită la ea lung și insistent și spuse: Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lipsi de credință, dar nu de Dumnezeu. Pentru ce mâinile nu se întind spre rugăciune, mâinile de muritori, ca să-mi sprijin pe ele mâhnirea drăcească și spaima asasină? Și pietrele, de ce nu-mi suspină groaza și oboseala spre un cer înlemnit de propria lui lipsă? Iar tu, Natură, ce plânsuri mai aștepți de nu te răzvrătești cu rugi și cu blesteme? Și voi, obiecte fără suflet, de ce nu urlați soarta vrăjmașă a sufletului? Sau vreți să moară rostogolindu-se pe voi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Aude cum unele preotese își frâng mâinile. Ridică tonul: — V-ați înghițit cumva limba? V am întrebat ce s-a întâmplat. Tullia, pe care a lăsat-o să vegheze asupra altarului, se îneacă în plâns: — S-a stins focul! Occia înlemnește. Apoi o cuprinde furia. Bate din picior. Da’ unde ai belit ochii? Stăteai cumva să caști gura pe aici? Am rămas tot timpul lângă el, se apără nefericita. — Tot timpul, ce să zic, o îngână nervoasă Vestala Mamă. Ai măcar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar strica tot farmecul călătoriei. Și totuși pornim la drum. Somnul stepei e tulburat de foșnetul viețuitoarelor, care roiesc aici. În special mulți iepuri, care, atrași de lumina farurilor, se lovesc de aripile mașinii. La un moment dat, câțiva pui înlemnesc, nu mai știu încotro să se ducă. Opresc mașina, sting farurile și le dau posibilitatea să se piardă în imensitatea stepei. După trei ore de mers, timp în care nu am întâlnit nici o vietate, în afară de iepuri, ajungem la
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Bologa. Îl văzu amărât și, crezând să-l ușureze, întrebă supus: ― Ați primit vreo veste rea de acasă, don' locotenent? ― Ce veste, măgarule? răcni deodată Bologa, ridicîndu-se furios. Ce-ți pasă ție?... Numai acasă îți umblă gândurile, afurisitule, acasă! Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mânie. Era om de peste treizeci de ani, înalt, spătos, cu mâinile ca niște lopeți, cu obrajii osoși și cu ochii nespus de blânzi, în care pâlpâia evlavie și resemnare. Apostol îl avea ordonanță de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
slobode. Vremea trecea peste dânsul ca o apă lină, răcoritoare... Într-un târziu îi fulgeră prin minte că poate rușii îl vor disprețui că a dezertat, el, ofițer... Și chiar în clipa aceea un bubuit prelung, răgușit, spintecă văzduhul. Apostol înlemni, într-o așteptare amețitoare. Peste câteva secunde, care i se păruseră nesfârșite, izbucni un răbufnit mai greoi, ca și când s-ar fi desfundat pământul. Apoi îndată altele, furioase și din ce în ce mai grăbite. Un clopot năprasnic fierbea în întunericul brăzdat de dâre luminoase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
O, dragul mamei, scumpul mamei... Se îmbrățișară îndelung, murmurând în același timp vorbe și crâmpeie de fraze fără legătură, în care bucuria și înduioșarea își găseau descărcarea trebuincioasă. După ce se mai potoli, d-na Bologa se întoarse spre servitoarea ce înlemnise cu lumânarea în mînă: ― Rodovico, ce stai ca o toantă?... Pune sfeșnicul pe masă și du-te fuga de ațâță focul, să pregătim ceva de îmbucat domnișorului... Fuga, Rodovico!... Iar tu, Petre, așează colo lângă ușă bagajele și odihnește-te
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de păr de capră, să știi. Și chiar ea prepară vopseaua din plante de mare. Pot să îi zic să-ți facă unul, dacă vrei. Era o ofertă sau încerca într-un stil pervers să-mi saboteze întreaga imagine? Am înlemnit. —Sunt adorabile, am spus cu grijă, dar e mult prea cald ca să mă gândesc la pulovere în momentul ăsta. Poate la toamnă. „Asta dacă mai ești cu Tom până atunci“, mă gândeam eu, „care va fi oricum pierdut pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]