106,112 matches
-
a lumina sufletele înnegurate ale oamenilor. Aceștia au ajuns să se înstrăineze de semeni și de sine, și-au extirpat orice urmă de sentiment și își trăiesc, într-un soi de automatism repetitiv depresia și singurătatea. Coșmarul comunist a fost înlocuit pentru mulți semeni de-ai noștri cu un coșmar post-comunist, la fel de apăsător. Supraviețuirea în tranziție este dură, oamenii au tot mai puțin timp pentru ei și pentru cei care ar trebui să le fie apropiați, la tot pasul se petrec
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
pe guvernatorul Gustave Gallet, pe coloniștii protestanți, conduși de vechiul tău prieten, Auguste Goupil, și pe negustorii chinezi împotriva cărora te înverșunai cel mai tare, acuzîndu-i că erau avanpostul unei "invazii barbare, mai rea decît a lui Atila" pentru a înlocui stăpînirea franceză din Polinezia cu "ciuma galbenă". Ce nebunie mai era și asta? Nici Pierre Levergos, nici alți prieteni nu-l înțelegeau. Cum a ajuns Paul să servească într-un mod atît de strident, pentru a nu spune abject, interesele
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
opiniile lui anarhice. Și, mai ales, pentru că avea relații strînse cu acești indigeni care-i populau tablourile! Cum puteai să înțelegi că, în Les Guępes, acești maori ale căror obiceiuri și credințe antice le lăuda atîta înainte, lamentîndu-se că fuseseră înlocuite de cele occidentale, erau acum acuzați de fostul lor apărător că erau hoți și aveau mii de alte păcate? În fiecare număr, Les Guępes le reproșa judecătorilor toleranța față de aborigenii care jefuiau familiile coloniștilor și faptul că treceau cu vederea
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
modern și catolicismul, îi distrug pe catolici, în numele creștinismului adevărat. De uimire, Pierre Levergos clipea des fără încetare. La naiba! Era ăsta același Paul care în Les Guępes cerea să fie dați afară din școli învățătorii protestanți și să fie înlocuiți cu misionarii catolici? Acum, poftim, scrisese un eseu în care lua peste picior tocmai catolicismul. Hotărît lucru: i se uscase creierul și mîna lui dreaptă nu mai știa ce face stînga. Și o ținea una și bună cu vechea lui
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
destul de târzie față de aceste tribulații și amânări, e un fapt îmbucurător să avem deodată în librării, într-o serie de peste zece volume, toată proza lui Mircea Eliade, și cea antebelică și cea postbelică, într-o restituire demnă de încredere, care înlocuiește cărțile prost tipărite în anii´90. Ultimul apărut, recent, în 2004, în două volume, e romanul Noaptea de Sânziene, după alte două ediții, una în "Biblioteca pentru toți", în 1991, și alta la Univers enciclopedic, în 1999, ambele epuizate. Va
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
ce aș ridica interesul acestui interviu dacă aș menționa că "semn scăzut" face parte din poezia Parafă, dedicată lui Ion Barbu, în 1946, și scrisă oarecum în stilul lui? Sau că acea "cruce a spațiului și a timpului" a fost înlocuită cândva cu "axa x și axa y"? Câtă vreme nu sunt luate la lectură poemele înseși în care au fost încorporate, citatele "se veștejesc". Poate nu și unele, din sutele de metafore folosite, ca de pildă: "Și era lumină, și
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
încetează să viseze la eliberarea deplină a omului muncitor și nedreptățit de societatea în care trăiește. Referindu-se la concepția istratiană, prietenul său Boris Suvarin nota în 1981: Nu avea habar de marxism, dar asta nu-l deranja deloc; sentimentele înlocuiau la el doctrina, instinctul îl situa de partea celor săraci și exploatați, de partea jertfelor. Ideologia lui Istrati era ceva în genul unui anarhism umanitar, liber de motivație teoretică. Despre regimul sovietic știa un singur lucru: că acesta se opune
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
de scriitori (pe care o și menționează, de altfel, pe cărțile lor de vizită). Fiecare etapă a recunoașterii acestei calități este parcursă cu tenacitate și uneori cu o agresivitate primitivă, care strică farmecul vieții literare. Competiția liberă a valorilor este înlocuită de o competiție trucată, cu un rezultat cunoscut dinainte. De fapt, sintagma "regizarea succesului" este prea elegantă pentru a defini fenomenul. Este vorba, în realitate, de strădania unor autori de a obține succesul cu forța, inspirând frică sau greață celor
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
pe toboganul "comercial", "populist" și să nu reflectăm la perfecționarea, la dezvoltarea ei pozitivă, precum o umbră luminoasă a literaturii din care purcede și căreia îi formulează conștiința, consubstanțială ei (nu e o "transcendență", ci o imanență!)? Cu ce să înlocuim această formă atît de înrădăcinată în tradițiile și în nevoile noastre literar-culturale care este cronica? Iar dacă n-o putem înlocui, să ne mulțumim măcar, așa cum face dl Lefter, a o reboteza, atribuindu-i, bunăoară, numele de "structură în mișcare
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
care purcede și căreia îi formulează conștiința, consubstanțială ei (nu e o "transcendență", ci o imanență!)? Cu ce să înlocuim această formă atît de înrădăcinată în tradițiile și în nevoile noastre literar-culturale care este cronica? Iar dacă n-o putem înlocui, să ne mulțumim măcar, așa cum face dl Lefter, a o reboteza, atribuindu-i, bunăoară, numele de "structură în mișcare" (aceeași Janette altfel - nostim - coafată!)... Evident, Ion Bogdan Lefter nu putea ocoli "imperativul moralității", în care vede, pe bună dreptate, "una
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
ceva spre publicare. Textul urma să apară în numărul proxim și aceasta era confirmarea. Atât că, în preziua apariției, am constatat că articolul d-lui Andreescu apăruse deja în Observatorul cultural. L-am scos din pagină, ce era să facem?, înlocuindu-l cu altceva, operație care ne-a creat destule dificultăți. în numărul următor, Cronicarul a relatat pățania la "Ochiul magic", considerând că procedeul trimiterii unui text simultan la două reviste este deontologic incorect. Cu aceasta socotisem micul incident închis. Dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
încât, după părerea mea, n-a mai existat nici o posibilitate de a comunica, dinspre Est spre Vest, experiența absolută a terorii totale". "Poetul-vieții-mele" Extremistul de centru Radu Cosașu îi consacră lui Geo Dumitrescu rubrica din Dilema veche (nr. 43/2004), înlocuind necrologul în a cărui "urgență" nu s-a putut înscrie cu un inspirat portret literar. Liniile portretului se adună în jurul unei "faculté maîtresse", cheia originalității lui Geo Dumitrescu, aceasta fiind, după Radu Cosașu, "potența whitmaniană" unită cu bucureștenismul: "Geo Dumitrescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
această carte a tuturor interferențelor posibile, începînd chiar cu titlul, despre care nu poți spune cu precizie dacă se referă la omul postmodern (o viziune a "omului recent", marca Virgil Negoiță), la civilizația postmodernă, sau la filozofia postmodernă. Postmodernismul a înlocuit logica bivalentă, principiul terțului exclus, logica separării, bazate pe formula sau-sau, cu o formulă de tipul și-și. În felul acesta binele și răul nu mai există în stare pură, fascismul și comunismul nu mai sunt entități diametral opuse
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
rivalităților stupide între personalități, grupuri sau chiar provincii, precum și din diminuarea, până la eliminare, a filozofiei ca mediator și liant între specialitățile particulare. "Idei în dialog" își propune, în contrabalans, crearea unui spațiu în care inhibițiile, blocajele, adversitățile prostești să fie înlocuite de dialog, de "efortul de construcție, de autodepășire și de obiectivitate". Cu aceste premise, e evident că ștacheta ridicată de H.-R. Patapievici e foarte înaltă. Oamenii trebuie duși la masa dialogului. Dar ei mai trebuie să și știe să
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
rîdem, tovarăși, dar să rîdem organizat". Personajul Candid Desiderius din Adio, Europa! (parabolă autobiografică) este arestat pentru că își permite să rîdă în fața unui afiș "aprobat cu trei ștampile, cinci vize și șapte iscălituri" în care numele lui Karl May este înlocuit (eroare? ignoranță? exces de zel?) cu acela al lui Karl Marx. Și nu oricum, ci, nota bene, între niște autori de literatură științifico-fantastică. Gluma se îngroașă în subtext. Dar ar fi nedrept să îi plasăm pe cei doi doar în
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
sfârșitul filmului e experimental), bazându-se pe capacitatea de semnificare a detaliilor într-o manieră cum nu se poate mai balzaciană... Celelalte două lungmetraje te copleșesc tocmai prin lipsa lor de discreție, detaliile nici nu mai există pe ecran, fiind înlocuite de litri de sânge sau de pornografie pseudo-filozofică. Filmului lui Alexandre Aja (Haute tension) îi lipsesc ambițiile artistice; nu vrea să reinventeze genul "de groază", nu aspiră la originalitate (s-a remarcat deja asemănarea uimitoare cu romanul Intensitate de Dean
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
-o în resursă privilegiată a procesului de transformare post-totalitar. Așa de pildă, căderea regimului comunist este adesea considerată ca o revoluție întoarsă cu fața spre trecut. Pentru că, spre deosebire de marile revoluții ale istoriei (franceză, americană, rusă) socialismul de stat a fost înlocuit cu un regim care îl preceda în ordine cronologică și logică, democrația liberală, și pe care îl destituise el însuși anterior din istoria țărilor din Europa Centrală și Orientală. Am putea spune, cu o oarecare ironie, conchide Daniel Barbu, că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
cu succes social, cu participare, cu gîndire pozitivă etc. - înseamnă că faimoasa diversitate, unicitatea fiecărui individ rămîn de fapt vorbe goale. Paradoxul unei societăți care îi disprețuiește pe cei trecuți la categoria învinșilor nici nu este atît de paradoxal. Ea înlocuiește doar o fostă presiune socială cu una nouă, fiindcă vieții umane i se impune o normă ce abuzează de misterul acestei vieți. O astfel de societate fals tolerantă te obligă, de fapt, să începi să-ți cauți singurătatea. În noul
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
lui Jane Austen - de Patricia Rozema. Ea păstrează o tramă aidoma celei din roman, numai că în afară de aceasta, n-a mai rămas nimic din Jane Austen. Fanny Price e feministă și anticolonialistă avant-la-lettre; spiritele frivole ale eroinelor austeniene au fost înlocuite de cinism sarcastic, ba chiar Fanny, privind direct în cameră, își bate joc de viața acestui tip de eroine numind-o "o succesiune rapidă de fleacuri". Rozema accentuează voit artificialitatea romanului prin câteva artificii, ca de pildă comentariile ironice ale
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
poveste, de lemn aprins în sobă, de stihie a naturii (loan Măric,Bacău și Gheorghe Ciobanu, Iași).Astfel, m-am plimbat printre costume populare, păpuși și coșulețe din foi de porumb (pănușă) - Balint Iulia,Odorheiul Secuiesc.Un instrument muzical care înlocuiește cimpoiul intitulat tâlv, meșterit dintr-un fruct numit tot tâlv și folosit anterior la tras vin din butoi este prezentat de Toader Busnea. Are și de ce să fie mândru, fructele se mănâncă de obicei, mai rar vezi să se facă
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
și compoziții, iernile la Sinaia și verile la 2 Mai, iubirea devastatoare pentru soțul ei Al. I. Ștefănescu, presărată cu sportive amoruri extraconjugale cu scriitori mai mult sau mai puțin notorii. E drept, spre nemulțumirea ei, confortul de la Pelișor trebuie înlocuit cu unul inferior, cel al vilei de la Cumpătu, dar dezagrementul este compensat pentru scriitorii dragi regimului de posibilitatea efectuării unor excursii în străinătate (în 1958, în vreme ce N. Steinhardt și Alexandru Paleologu se pregăteau să intre la închisoare, Nina Cassian face
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
de surâsurile enervate și indignate" (p. 61). Tristețea lipsei de glorie s-a însoțit cu grija excesivă pentru posteritate. Aceasta e, în cele din urmă, profunda motivație a jurnalului camilpetrescian. Ediția Floricăi Ichim, fără omisiuni datorate cenzurii, va trebui să înlocuiască de acum încolo ediția lui Mircea Zaciu. Nu ar fi fost rău să recupereze prefața criticului clujean și unele comentarii din note în mod declarat (căci, de pildă, în istoricul relațiilor dintre Cezar și Camil Petrescu, Florica Ichim beneficiază clar
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
substanța secretată de nostalgiile ceaușiste și resentimentul față de învârtiții tranziției. Strada Salcâmilor apare astfel ca o rețea de fire invizibile trase din ghemul mentalului colectiv în toate direcțiile, sub steaua eternă a invidiei omenești și a ranchiunei românești. Dar a înlocui o galerie de personaje cu un stup forfotitor de zvonistică și cazuistică de mahala nu este un lucru atât de simplu pe cât pare. Scăpând de obligația portretisticii și a psihologiei, sub pretextul unei definiții supra-individuale, Dan Lungu calcă pe terenul
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
înceapă. Lucídio a vrut să știe de ce. - Grupul e pe terminate. S-a terminat și cu pofta. - De câți ani vă întâlniți? - De douăzeci și unu. Douăzeci și doi, anul ăsta. - Mereu același grup? - Da. Nu. Unul a murit și a fost înlocuit. Suntem tot timpul zece. - Toți aveți mai mult sau mai puțin aceeași vârstă? Dacă Lucídio ar fi luat și notițe pe masa aceea de cafenea, n-ar fi fost ceva distonant față de tonul întrebărilor sale. Dar pe moment nu mi-
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
buzele trebuie să se împlinească în conștiință, adică, tot astfel cum buzele se apropie de buzele fratelui, tot astfel inima ta nu trebuie să se îndepărteze de inima lui12." Sărutul, semn de pace, de unire, de dragoste și reconciliere, a înlocuit de altfel la nevoie comuniunea însăși din secolul al XI-lea pînă în secolul al XIII-lea. Este adevărat că el era strîns legat de euharistie prin locul său în liturghie. Dar sărutul nu era supus acelorași exigențe ca și
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]