396 matches
-
într-un egotism sublim, care să-l ignore. Celălalt, izvorul sartrian al Răului, e privit aci ca un martor, ca un garant pururi prezent. Ca, pînă la urmă, un alter-ego: "el tu arzi de viu/ mie nu mi-este dat/ înmărmuresc în revărsarea/ flăcării ce-mi spală mîinile// el tu/ la marginea marginii/ la capătul puterii contemplînd/ neliniștea cu care resping/ căldură și răni// deasupra și dedesubt/ o veșnică mare de ceață/ visează să-nece ființa/ în fîșii de cenușă// mi-
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
ea este adevărată. Aparține unei doamne cu care personajul nostru a fost foarte bun prieten. Mărturia în cauză se află, prin urmare, dincolo de orice suspiciune a lipsei de autenticitate. Bărbatul misterios trimite după manuscris, iar apoi citește, în fața unei audiențe înmărmurite de spaimă (audiență care nici nu mai apare, pentru „comentarii", în final!) o confesiune ce-ți îngheață sîngele în vene. Naratoarea (de douăzeci de ani, la momentul întîmplărilor) vine la Londra pentru a se recupera după o nevroză -iată, totuși
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
cu nonșalanță criminală. Desigur, revenirea la putere a neocomuniștilor de dreapta și de stânga ar însemna îngroparea țării în văgăunile fără fund ale minciunii egalitariste. Bolșevicii înveterați sau demagogii din partidele naționaliste, extremiste și xenofobe, ce recompun sub privirile noastre înmărmurite stârvul defunctei ideologii comuniste, au tot interesul să mențină țara în beznă. Pescuind în ape tulburi, ei sunt dispuși la cele mai hidoase aranjamente și la cele mai înspăimântătoare tranzacții cu sprijinitorii de la Răsărit. Să nu ne prefacem, însă, că
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
e întreruptă, deși oarecum dependentă, de micile spaime ale proaspătului tată: „Deschizi repede ochii, Sebastian fornăie,/ te precipiți prin semiîntuneric/ spre pătuțul cu febră mică,// îi pui palma pe frunte, îi iei mânuța,/ îi aduci unghiuțele aproape de ochii tăi/ și înmărmurești așa până dimineață”. Tocmai capacitatea de a-și purta în spate integral obsesiile, fără a renunța la vreuna dintre ele când o angoasă nouă se ivește la orizont, face din Radu Vancu un poet profund, cu un imaginar autonom. Ceea ce
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
doar constatat: nașterea marilor talente. Popoare întregi se pot enerva din cauză că, în țările lor, decenii la rînd, literatura, muzica, pictura ori filozofia bat pasul pe loc, trăiesc din amintiri și nu produc nici o personalitate nouă. Alte popoare, în schimb, asistă înmărmurite de uimire la afirmarea simultană, pe un interval de doar cîțiva ani, a unei pletore de talente extraordinare, aparținînd - toate - aceleiași generații. Oricîte eforturi financiare sau educative, oricîte măsuri politico-sociale ar lua conducerea unei țări, fenomenul nașterii și al formării
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
fără un obiect clar, de refuzul capitulării, al resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni îmi caută inima./ Este o lumină ce se stinge în gura mea.// Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,/ Înmărmurit de murdăria și praful stelelor./ În tufișul alunului/ Din nou răsunau îngeri de cristal." (De Profundis) Dacă ar fi să stabilim niște coordonate de afinități (proces destul de dificil, aproape ratat în cazul lui Trakl) am aduce în vizor întreaga serie
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
cu ața tăiată, ciocnind, una cîte una, timpanul dedulcit la rime: "Crepusculul se'ncrustează în bufniță, în fluer,/ Prevestitoarea întârzie în tâmplă, rotește în turlă,/ Cu fundele distanței mărite prin cristaluri,/ Cu ghețurile zdrobind în strângeri corabia spiritului/ Și anotimpul înmărmurit pe colină ca un luptător în armură." (VII). E un sfîrșit de vară, sau cine știe... Hazard pe care ar fi de rău augur să cauți să-l înțelegi, dar pe care îl asculți, totuși, ca pe difuza melodie a
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
am plictisit copios urmărindu-i pe cei doi asiatici îndrăgostindu-se fără cuvinte, cu ploaie și muzică, că mi-am amintit de filmele de artă și atmosferă românești, că am priceput de ce ar fi de bon ton să mă arăt înmărmurită de atîta finețe, dar că uite nu pot și-mi vine să rîd cînd mi-aduc aminte cum din zece în zece minute începea o muzică obsedantă și cam din cinci în cinci minute femeia își schimba rochiile care aveau
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
și continuă să mă fascineze. Regula pe care mi-o impun e să fie o dorință utopică, o iluzie căreia îi stă bine să nu se împinească niciodată. Din acest motiv, nu voi evoca diminețile hipnotice în care-l ascultam înmărmurit de coerența discursului, de limpezimea judecăților și de spectaculozitatea mizanscenei pe Vladimir Tismăneanu. Lumina filtrată blând prin perdele, canapelele moi, în care te scufundai ca-ntr-un al doilea somn, muzica pusă exact la intensitatea dintre murmur și articulare coerentă
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
o treabă bună. Este, după acumularea subterană a întregului film, un gest logic și necesar. După care, colonelul în rezervă se întoarce acasă, se așează la o masă și privește în gol, cu fața înroșită de sînge, ca un clovn înmărmurit de propriul curaj... În ciuda a ceea ce se vede pe ecran, filmul analizează nu fizica, ci metafizica faptului divers. Diagnosticul cel mai exact îi aparține lui Pintilie: “Istoria filmului e istoria desfășurării unei deposedări integrale, pe care un om o exercită
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
pușcă prin Piața Universității din Capitală, chiar în miezul zilei. În ciuda ploii, femeia a început să se plimbe dezbăcată în mijlocul străzii, printre mașini, după care a luat-o la fugă pe trotuar. Atât trecătorii cât și șoferii au privit-o înmărmuriți cum aleargă pe stradă, mai ales că afară era frig. Incidentul nu a trecut neobservat pe internet. Un șofer a filmat întreaga scenă și a postat sâmbătă clipul pe un site.
O femeie s-a plimbat dezbrăcată prin Piața Universității în miezul zilei - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66905_a_68230]
-
a fost oponentul absolut, căruia cu greu îi poți găsi un egal în epocă: un Vasile Paraschiv sau un Grigore Caraza. Dar ce va rămîne de pe urma acestui lemur sunt întîmplările fabulești al căror protagonist a fost, genul de evenimente care înmărmuresc prin irealitatea lor crasă, chiar dacă s-au petrecut aievea. Și fiindcă s-au petrecut cu adevărat, ele sunt de fabulă, adică merită să fie povestite, deși nu sunt deloc fabuloase, fiindcă nu au nimic fictiv în ele. Oswald Spengler, în
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
XV, pe care ședea, făcuse o expunere teoretică plicticoasă, din care reieși că nimeni în viitor nu va mai munci, în cele din urmă, ci toată lumea va citi și se va instrui - "pe rupte!" strigase tare Brummer înveselind oarecum auditoriul înmărmurit înaintea viitorului ce-i aștepta... Vera (Praxiteea) aplaudase cel mai mult expunerea lui Axente ca o veritabilă șampioană a Utopiei din toate vremurile, continuînd să bată din palmele ei fine înmănușate în pielea de crocodil din portretul celebru, și după
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
aerul contaminat de reziduurile radioactive consecutive unui accident nuclear. Totul este supradimensionat, macroscopat, ca și cum ar fi consecința dorinței plecate din vidul unei inimi neliniștite. Aripi uriașe de beton și sticlă, siluete gigantice reflectându-se reciproc și fractal, ochiuri de apă înmărmurind lumina și, colac peste pupăză, un arc de triumf în stare să sfideze cu obezitatea lui imaginea tizului napoleonian, pe care îl privește de sus, cu un aer de superioritate fizică. Una peste alta, un fragment de New York pus ca
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
Rellys Tonu, playmate-ul pe iulie-august al revistei Playboy. Cei doi au vorbit, au ciocnit câteva pahare cu șampanie, după care designerul a luat-o în brațe și a sărutat-o cu foc... franțuzește, spre deliciul celor din jur care priveau înmărmuriți la scena lipsită de inhibiții care se desfășura în fața lor.
Botezatu s-a sărutat cu un iepuraș Playboy - FOTO HOT by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71904_a_73229]
-
trage curelușa poșetei peste umăr până când simte cum aceasta îi sapă în carne. Durerea fizică îi priește. O dezmeticește. Gândul că și-a părăsit bunica nu o mai doare. S-a dezlipit și de dalele, pe care părea a fi înmărmurită. Reface drumul în arc de cerc, se prelinge ca o dâră de culoare incertă, de la un exponat la alt exponat... A făcut deja de două ori turul sitului cu arme, pe cel de la însemne și trofee vechi, militare. Nimic de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în caleașca mea de gheață? Tu ești zâna zăpezii? am întrebat-o cu glas tremurat. Da eu sunt. Vii cu mine? Dar, deodată aud glasul mamei: Trezește-te. E timpul să mergi la școală. Când m-am trezit, am rămas înmărmurită de minunea petrecută în acea noapte. Afară totul era acoperit de zăpadă . Era un peisaj de basm. Casele păreau mai mici, sub căciulile grele de nea, iar copacii muiați în zahăr. Întreaga natură își purta cu mândrie straiele albe de
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
O oră, și să mor. Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea tîmpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci Și rînduri de vieți, Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț, Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zîne ce străbat Din timpurile vechi. Căci te iubeam cu ochi pagini Și plini de suferinți, Ce mi-i lașară din bătrîni Părinții din părinți. Azi nici macar
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
de omenie, a aruncat-o ca pe un sac de cartofi în cărută, a acoperit-o cu o pătură ponosită și a dat bice cailor, care nu s-au oprit până la Sasca, la azilul de bătrâni demenți.Vecinii au asistat înmărmuriți cu mâinile la gură. Cum se întâmpla ceva nou, cum afla întreg târgul și vestea căpăta consistență, mergând din om în om, dublându-și încărcătura emoțională. Așa a fost și cu zvonul, că dom' ofițer Țanțu are două neveste? Una
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
etc. în vara aia însă, sosind din ce în ce mai multe legiuni de mumii bronzate pentru cure cu Gerovital, le-a mai trebuit cineva ca mine, și până la urmă au adus-o, de nu știu unde, pe Imola. Când am văzut-o prima oară, am înmărmurit... zâmbet nemilos însoțit de puf mitologic pe antebrațe și pâlpâit virginal din pleoape umbrite cu albastru. Nu doar că arăta ca Afrodita coborâtă impertinent pe pământ și avea haine ca în revistele de design avangardist, dar mai și vorbea impecabil
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
iar unii plimbăreți sumbri ne cercetau interlocați. Mergeam mână în mână, cu cărțile sub braț, și deodată mi-a tras brațul în jos, oprindu-mă în fața unei vitrine. — Asta, a șoptit. Vreau cu asta. I-am urmat privirea și am înmărmurit... Despuiata din neon era tot ea. De o asemănare con vingătoare, era ea, da, însă cu semne de ironie ușoară, vreo douăzeci de ani mai mult și tot atâtea sigilii de depravare blândă pe chip. — Am mai trecut pe aici
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de la graf și de prin târg. O ascunse într-o scorbură, acoperind-o cu mușchi și crengi. Tot timpul drumului au fost însoțiți de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mântuită, nu numai cei aleși, bogățiile și durerile vor fi împărțite între toți, iar dumneavoastră, de pildă, cu începere de azi, vă veți culca în fiecare noapte pe dușumea pentru mine. Am devenit liric, nu găsiți? Hai, recunoașteți că ați înmărmuri dacă un car s-ar coborî din cer, răpindu-vă, sau dacă zăpada ar lua dintr-o dată foc. Nu credeți să se întâmple? Nici eu. Dar trebuie, totuși, să ies. Bine, bine, stau liniștit, nu-mi duceți grija! Vă sfătuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în acest univers. Dumnezeule! Prinsă de iureșul acestor gânduri, n-am realizat că, de mai bine de zece minute, mă învârt ca un leu în cușcă prin birou, gesticulând haotic. Nu-i de mirare că Lidia, secretara mea, a rămas înmărmurită în prag, cu ceașca de cafea în mână și cu o privire... ce spune multe. Pasămite crede că am luat-o razna... cam devreme totuși, pentru asta. O expediez rapid, închid ușa și mă decid să o sun pe Maria
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
două capete. Era, în mijlocul acelei mulțimi, și un postament gol, pe care odihneau un vestmânt de purpură și o liră. Maarten se-ndreptă ca-n vis către el, îmbrăcă toga și, cu lira în mâini, urcă pe lada de lemn. Înmărmuri acolo, între sutele de statui, cu gura întredeschisă într-o cântare neauzită și ciupind strune inerte, privind, asemenea tuturor, spre fereastra rotundă. Cedric ridică din umeri, se-ndreptă către mal murmurând "In Your Own Sweet Way", și privi multă vreme
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]