365 matches
-
Paul. Tu nu știi că iubirea doare, mai mult decât lumina rostogolită-n soare? Chiar de nu știi: durerea moare, țărâna răsucindu-se în trup. Nimic nu poate răsări din floare, de apa ce-ți lipsește nu arde-n alambic înmiresmând în moarte și nepăsare iubirea care doare și nu moare. Forța iubirii reunește elementele cosmosului și universalizează simțămintele în armonie, după cum lipsa iubirii generează durere și haos. Ca și în vechime schimbarea omului determinată de sentiment este un adevărat miracol
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sofisticate, izbucnind prin revoltă sau iubire, minunile naturii care ne înconjoară de mii de ani. În munți, la noi, cea mai curată apă Trei șipote îngemănate-o dau, În ele cerbii noaptea se adapă, Ciobanii dimineața vin și beau. Le-nmiresmează cetina și floarea, Miloase crengi cu umbra le-nvelesc... Pe doaga lor se împletește unda Ca sunetu-ntr-un fluier ciobănesc 1050. Acest ritual repetat în athanor permite noosului strecurat prin rouă în rețeaua neuronală să realizeze contactul, hermeneutica și aplcabilitatea practică
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe omul zâmbitor pe care soarele îl aducea înapoi acasă, sau poate că tocmai întoarcerea tatălui cufunda soarele printre ramurile pădurii, dând razelor o culoare arămie. Mâinile mamei miroseau a rufe spălate în apa înghețată a torentului, iar mirosul lor înmiresma primele ceasuri ale dimineților, amestecându-se cu aroma aerului tare ce cobora dinspre munți. Și fluxul acesta plăcut mirositor era inseparabil de scurta mângâiere a degetelor mamei, ce rătăceau prin părul copilului, trezindu-l. Uneori, în mijlocul țesăturii de lumini și
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și Lacul laptelui (2000). O poezie a sentimentelor dulci-amare, oscilând cu grație muzicală între tradiție și modernitate, un spațiu unde poetul pare că descoperă secretul tinereții fără bătrânețe, încheind destinul său de cărturar precum îl începuse, în jocurile calde și înmiresmate de culori dobrogene ale versului. SCRIERI: Viața și opera lui Miron Costin, București, 1975; Scriitori și reviste la Pontul Euxin, Constanța, 1997; Bulevardul Șarpe, Constanța, 1997; Lacul laptelui, Constanța, 2000. Ediții: Ștefan Vlădoianu, Sângele lui Nessus, București, 1995; Aurel Dumitrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
că sunt centrul definitoriu al vieții umane laudă lor! să mă ierte: dar rusoaicele n’au avut niciodată alt rol decât acela de a „produce“ soldați. Ne-au devenit „oaspeți“ de felul vulpii care-și schimbă vizuina, Învechită și proverbial „Înmiresmată“, exportând „parfumul“ În vizuina vecină a viezurelui. Dar, tot răul spre bine, fie că rușii au pornit prea târziu la drum, fie că tehnica militară a progresat prea rapid, noi am pierdut doar, dureros doar, Basarabia. Urma altminteri restul Moldovei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-se instantaneu la organul decizional, pentru a se încerca o diferențiere, ordonare și clasificare a stimulilor care puseseră deja în funcțiune, la capacitate maximă, activitatea glandelor salivare. Iarba udă și proaspătă, verde și suculentă, stropită de rouă dimineții, policromia florilor înmiresmate din liniștitele poieni montane, macii, gălbenelele, piciorul-cocoșului, caprifoiul, trifoiul cu patru foi, întreaga floră terestră își dăduse întâlnire la acest summit cu finalitate gastronomică. Nările zburdau și galopau furtunos asemenea "mustangului trăpaș" din herghelia sălbatică a lui Rudyard Kipling -, spintecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s)u. Ne plimb)m, dup) micul dejun, prin livezile de citrice, luând-o cu noi pe Mississippi (rareori pleac) John f)r) ea); p)mântul se menține f)râmicios și moale printre pomi, frunzele sunt lucioase, solul Însuși fiind Înmiresmat. Numeroși pomi Inc) plini de roade au crengile l)sate, iar mandarinele și l)mâile sunt la fel de dese că și stelele. „Oh, de-aș fi un portocal/ Aceast) plant) harnic)!”, scria George Herbert. A face asemenea frunze, a fi plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Înainte că el s) pun) un picior pe podea, ne-ar secera pe loc. Mississippi face parte din sistemul de alarm). Ea ar trebui s) latre, spune John. În momentul acesta, Mississippi alearg) prin livad), adulmecând p)mântul. Aerul e Înmiresmat, iar soarele, ca o b)utur) slab), te face s) tânjești dup) lucruri bune. Te odihnești sub un pom și m)nânci mandarine, nu f)r) un ușor sentiment de tristețe. De la portocali mergem spre livezile de bananieri. Bananele verzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și „3ăcatul” (întrupări diabolice). „E vinul limpede și bun / Iar mirele e altul” decât cel iubit și dorit de mireasă. îndrăzneț, mirele-și cere dreptul: un sărut care pare că ar fi „strivit” însăși „natura”, adică legile firii. Locul acela înmiresmat de prezența iubirii, ce ar fi trebuit să fie o „Sădure de argint” - ca triumf al iubirii, devine, dintr-odat’, „ca de smoală”, adică o pădure îndoliată. Ce-au decis zeii? Ca el „Vă piară”. Momentul culminant este prefigurat de „gemetele
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Schweitzer. șiavem convingerea că maestrul e neîntrecut în explorarea și focalizarea introspectivă și exhaustivă a preceptelor la care face referire. în concluzie, dorind să depășim acele efuziune ale melancolicului, „semn de grație intelectuală” (cum bine spune Eric G. tilson) care înmiresmează volumul, să conchidem într-o tonalitate degajată (după afirmația lui Noica): suntem și rămânem „un finit (făptură de lumină) într-acest infinit (mărginire a nemărginirilor), scăldându-ne într-o infinitate de visuri...” Mihail Gălățanu Poezia - formă a nedisimulării „Viața noastră
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un singur fecior, dar bine înzestrat sufletește, care să aducă cu adevărat cinste întregii familii: Un singur fiu isteț mai bine, Decît o droaie fără minte: Și bezna, -n fața lunii pline, Nu-n fața stelelor, asfinte. [5] Căci el înmiresmează cu parfumul său întregul neam, întocmai ca un pom frumos și înflorit ce-mbălsămează pădurea întreagă: Un singur pom frumos, de am, Și-n floare, bine-mbălsămat, Pădurea-ntreagă a-nmiresmat... Ca un copil deștept, întregul neam. [12] Cum se poate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lunii pline, Nu-n fața stelelor, asfinte. [5] Căci el înmiresmează cu parfumul său întregul neam, întocmai ca un pom frumos și înflorit ce-mbălsămează pădurea întreagă: Un singur pom frumos, de am, Și-n floare, bine-mbălsămat, Pădurea-ntreagă a-nmiresmat... Ca un copil deștept, întregul neam. [12] Cum se poate releva, comparația cu elementele din natură dă mai mare evidență și sprijin totodată în stabilirea preferinței acordate. În treacăt, observăm că un gînd asemănător celui citat mai sus se citește
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
marii filosofii a Luminilor, este din ce în ce mai mult temperat, relativizat de alte viziuni asupra lumii. Și putem chiar să ne întrebăm dacă, în forma lui dogmatică, nu este pe cale de a deveni el însuși expresia unui obscurantism desuet. Astfel, progresismului care înmiresmează secolul al XIX-lea, acestui progresism ce explică lumea în totalitatea ei, poate nu este nepotrivit să-i opunem o gândire tradițională progresivă care știe să implice toate aspectele realității umane. Știind, de asemenea, să se implice într-o astfel
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și singura lumină/ și nimeni, niciodată/ izvorul să-l privească,/ buna umbră/ adâncul necuprins"52. Necuprinsul - incomprehensibilul - e neasemuirea, apariția de nespus și de neprivit a străfundului, "Cuvânt/ văzduh", "roua Cuvântului ce-nvie dăruiește", dă numele și "înfățișarea cuvintelor": "izvor/ înmiresmată de Cuvânt amiază"53. Numește fără a putea fi numit, ridică lucrurile din moarte la viață, căci ele respiră acum în lumina în care semnifică, rostesc viața care le cuprinde. Poate cuvântul poetic să rostească acest grai în care Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se rostească în el ultimul, primultimitatea izvorului din care procesează toate cuvintele. Logos-ul este izvor de revelație, Cuvântul nevăzut care face cuvintele să vadă, să mărturisească "minunea/ și ce e mai presus", să fie cuvintele vieții, înviind în lumină, "înmiresmând// cerul numindu-l cer", "înmiresmând ultimul val al lumii", cel care fără durere se întoarce - precum reflectarea într-o oglindă - în Cuvântul care îi dă viață 55. A vorbi în lumină înseamnă a lumina, a vedea numind "lumină/ odihnind lumină
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
primultimitatea izvorului din care procesează toate cuvintele. Logos-ul este izvor de revelație, Cuvântul nevăzut care face cuvintele să vadă, să mărturisească "minunea/ și ce e mai presus", să fie cuvintele vieții, înviind în lumină, "înmiresmând// cerul numindu-l cer", "înmiresmând ultimul val al lumii", cel care fără durere se întoarce - precum reflectarea într-o oglindă - în Cuvântul care îi dă viață 55. A vorbi în lumină înseamnă a lumina, a vedea numind "lumină/ odihnind lumină", "făcând fiecare lucru rostit, străveziu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
coapte și a petelor galbene de lanuri care sunt unduite de vântul ștrengar care umblă hoinar. Și tot vara poruncește păsărilor să cânte și florilor să crească mari. Acum vedem case cu grădini pline de flori, cu mirosul lor ce înmiresmează aerul. Iarba este plină de gâze care mișună încolo și încoace fără încetare. Păsări care zboară deasupra noastră, ciripind mereu iar unele rămân pe jos printre frunze și flori și cu mișcări fulgerătoare apucă câte o gâză. Peste tot predomină
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
ne oprească. Maya i-a învăluit atât de bine... Nu aveam nevoie de fluturașii lor!... Mi-a rămas întipărit în minte Lipscani-ul brașovean pentru contrastele lui: pentru lumina în care a fost scăldat într-o anumită zi de primăvară, înmiresmată de izurile naturii ce începea un nou ciclu de viață, dar și de cele stradale; pentru pavilioanele urechilor alintate de sunetele corzilor sau ale clapelor - multe și variate flash-uri. Circulam pe mijlocul străzii, mai bine-zis existam, independent de tot
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu Alin. Din cauză că se mutase din Solnok în Abony, nu mai reușise să ia legătura cu Alin, ajungând într-o situație nedorită. Abony era un orășel mai mic decât Solnok, dar cu străzile foarte largi, bine îngrijite, străjuite de pajiști înmiresmate cu flori umbroase de diferite mărimi și culori, iar locuințele semănau cu niște perle luminoase și atrăgătoare. Chiar în perioada când Carlina se mutase, se declarase oraș, iar comerțul era mult mai avantajos pentru ea. În prima noapte nu dormise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ciudate, iar cele care se lovesc mai tare se sfărâmă în mii de bucăți. Afară era o vreme încântătoare numai bună pentru a te face să gândești la cele mai îndrăznețe vise. Soarele aurea pretutindeni cu strălucirea lui. Aerul era înmiresmat, deși părea uscat. Acasă la ei se simțea o anumită îngrijorare. Carmen îl cunoștea destul de bine pe Nicky. Era ambițios, puternic, curajos dar lipsa lui de comunicare cu ea și cu Victoria era de natură să o neliniștească. Când se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am văzut oameni zgribuliți de ploaie și de frig - iar în cameră era bine. Nu mă mai doare urechea. Și atunci? Puteam să mă aștept la ceva mai bun? Pe masă, cele trei garoafe roz în vasul Tutankamon de la Cairo înmiresmează camera și se înclină în fața unei fotografii cu tine... Mi s-a spus la telefon că au mai fost în oraș și alte bucurii: brazi pentru cei mici, chipuri complice și apropiate, flecăreli, zâmbete intime și râsete de copii pătrunzând
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
precum Adela semnat de criticul ieșean G. Ibrăileanu, cele ale lui Holban, pentru a nu mai vorbi de un Blecher, rămâneau aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște curiozități epice. Lupta pentru pământ, istoria văzută anecdotic și parfumat, „înmiresmată” de o domoală și colorată limbă, ca la Sadoveanu, urmașul stilistic al marilor cronicari și al textelor bisericești, sau cazuri „anecdotice” și fantastice ca la un Gala Galaction sau V. Voiculescu acaparau atenția și emoția cititorilor. Școala de roman și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
măslini, smochini, sau chiparoși, dar pe de altă parte întâlneam dealuri golașe cu stânci pleșuve care mă făceau să-mi aduc aminte de pădurile bogate de pe la noi, de iarba mare și fragedă din poienile noastre și de toate florile care înmiresmau aerul curat cu parfumuri îmbătătoare. În fine, am ajuns și la destinație cred că era 7 iunie, pe la ora 14. După multe negocieri m reușit să intru și eu în camera mea de la vila Galaxia, bucuria cea mare era că
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
într-un vas de cristal, și dacă soarele trecându-și razele sale mirifice prin fereastră îl mângâie tainic, el nu-i decât un crin asemeni fratelui său care n-a avut această favoare, care a crescut, a înflorit și a înmiresmat un loc părăsit pe care, alături de el mai cresc și bălării rău mirositoatre. Cu acest din urmă crin se aseamănă mămica, și acest contrast mă determină să o prețuiesc și mai mult, și să stropesc cu lacrimi nefericita ei noblețe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai adânc, n-a fost mai total înțeleasă.“ (Ateneu, martie 1971) „Credința mea rămâi și vei rămâne, frumos, cu imnuri te împodobesc! - tu, demn stăpân pe forțele stăpâne, mai omenesc în tot ce-i omenesc - tu, vis mereu, mereu întruchipare, înmiresmând al cântecelor grai, ce mândru sunt în marea ta splendoare, tu, dor al meu, gura mea de rai...“ („Luminos partid“, Scînteia, 19 august 1973) „Am preamărit și muntele, și marea - îmbrățișarea lor în țărm avid -, ci, iată-mă: îți’nalț
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]