6,541 matches
-
ca pedeapsă, decăderea lui din drepturile succesorale, întrucît acest nou scandal dăuna imaginii Coroanei României. La un moment dat, sfătuită, d-na Lupescu a părăsit țara. Curînd, Carol a fost delegat oficial să participe, ca reprezentant al familiei regale, la înmormîntarea reginei Alexandra la Londra. Imediat după ceremonia funebră s-a îndreptat spre localitatea unde locuia Lupeasca și, la sfîrșitul lui 1925, a scris de la Milano soției, părinților și guvernului că nu se mai înapoiază în țară. La stăruința premierului Ionel
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
aceste direcții." Cred că această din urmă caracterizare e mai dreaptă pentru că dincolo de banalitatea reflexiilor interioare ale personajului, acută e aici numai autenticitatea agitației sufletești și a febrei mintale. Neputința de a suporta oamenii, fuga permanentă de ei, atracția pentru înmormîntări în alaiul uneia alăturîndu-se, bucuros și recules. Dar și această din urmă predispoziție e explicitată filosofic în- tr-un mod care îndreaptă cititorul tot spre un caz clinic: Ce are a face un doctor alienist și boala mea? Sînt sănătos; nu
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
al măsurii proprii, precum și printr-un vădit antitalent combinatoriu moștenit de la liberalul pedeserizat, Radu Câmpeanu. A se vedea combinația cu dl. Pădure sau tratativele de alianță cu APR. Una peste alta, editorialiștii s-au întrecut în a scrie discursuri la înmormântarea Convenției. În ADEVĂRUL, Adrian Ursu se grăbește să descrie agonia PNȚCD, într-un stil amintind de cel al lui Cristian Tudor Popescu în zilele sale proaste: În ochiul stins al PNȚCD, cu geana mucegăită, de-abia se mai citește un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
azi, prin noutatea ei, e stimată și citată. Repede, din 1890 începe publicarea trilogiei monografice (reeditată în 1990, prin grija devotată a d-lui Iordan Datcu), Nunta la români (apoi, reîntorcîndu-se, în 1892, Nașterea la români și, în același an, Înmormîntarea la români). E o trilogie monografică fixînd momentele fundamentale din viața românilor, așa cum se reflectă ele în datinile și literatura poporană. Și tot acestui harnic și învățat etnograf i se datorează apariția din 1898 pînă în 1901, tot a unei
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
o premieră. Dar mersul civilizației noastre ar fi trebuit să schimbe lucrurile. Este o mîngîiere, oare, (deși nu doresc să fiu macabră) că Uniunea Scriitorilor din România mai are încă posibilități să achite costul coșciugelor și, uneori, costul integral al înmormîntărilor membrilor ei? Dar, oare, premiile Uniunii Scriitorilor nu au ajuns să însemne, mai mult decît glorie și valoare, o bătălie pentru bani peșin? Oare culisele premiilor de orice tip nu mai ales așa ceva au ajuns să reprezinte? Dintr-un premiu
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
și am discutat cu soția lui nea Tudor, cu care de altfel mă cunoșteam de la spital, în urma numeroaselor vizite făcute soțului său. Aceasta a rămas înmărmurită când am descris cum era îmbrăcat la prezumtiva întâlnire, hainele fiind exact cele de înmormântare dar pe care eu nu aveam de unde să le știu deoarece fuseseră cumpărate a doua zi după deces. Vizibil tulburată s-a scuzat puțin și a dispărut într-o încăpere alăturată de unde a venit cu un... plic mare albastru pe
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
Al. Buleandră, redactor-șef la Magazinul de Urziceni. Dar ce stau eu și mă mir... Urziceniul, față de atâtea orășele mai mici, avea pe vremuri o faimă a lui de muzicanți de forță, - vestiții lăutari nelipsiți la chefuri, nunți, ca și înmormântări, când legau de gâtul viorilor năframe albe. Orice urzicenean în vârstă nu poate să nu știe de familia Carabulea ori de tribul Olmazu (cu acordeonistul mai tânăr, Basacu, jucam biliard la nea Luca). Țigan să fure, să șterpelească, la Urziceni
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
cu Barbu Știrbei, cumnat cu Ionel Brătianu, triunghi care domina viața politică a țării. Carol se definea, tot mai mult, ca un antiliberal acrit. A fost trimis, în noiembrie 1925, în Anglia să reprezinte familia regală la solemnitatea unei importante înmormîntări. După funeralii, s-a întîlnit, la Paris, cu amanta sa Elena Lupescu, care îl subjugase total. De la Veneția Carol i-a trimis tatălui declarația de renunțare la toate drepturile sale succesorale. Renunța, din dragoste, a doua oară, la tron. Părinții
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
de o fidelitate absolută, se poartă ca un fel de roabă a ei. Nu are cercei, inele, nu se fardează, e îmbrăcată modest, doar într-un taior cenușiu cu aspect cazon, cum se îmbracă ." Memorialistul își amintește amănunte picante de la înmormîntarea lui Arghezi, umorul unui activist bătrîn, Ion Barbu în micul bar de la Athénée Palace, o replică a lui Gabriel Dimisianu cu care se afla în Rusia. Și totuși, oricît de savuroase ar fi aceste notații și oricît s-ar fi
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
nici un proces în ultimii cinci ani, s-a întors la fereastră, cu privirea ațintită spre piața agresiv luminată și stăpânită de vacarmul manifestației: - Este ca în ziua în care a murit Stalin... toată lumea plânge pe stradă. Cred că românii iubesc înmormântările. Este singura lor șansă de a lăsa să li se vadă tristețea, de a-și revărsa lacrimile zăgăzuite. - Așadar, Onorată Instanță, începu Anrad, ironic, nu te tulbură nimic? - Sunt un filosof... Toate întâmplările lumii au aceeași importanță pentru mine. Acesta
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
botez, trebuie să te duci cu flori, la nuntă flori, la onomastică flori..." - Și la mort, flori, îi aduse aminte celălalt numaidecât, care avea o sacoșă goală pe care scria Victoria. - Da, așa e, își aduse aminte celălalt, și la înmormântare flori! - Dar de unde atâția bani?! - Și criza abia a început, îi aminti al doilea... După ce tac, și mai înaintează, primul spune că în dimineața respectivă a văzut multe femei măturând... Să fie vreo sărbătoare, și noi să nu știm? face
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
bandajând un pacient. Picioare albe, netede, având nuanța mestecenilor, meditativă, și care se văd și pe întuneric... * * * Individul cu tricicletă expunându-și într-un scuar tabloul intitulat Toamnă într-un singur copac. Titlul, frumos, literar, nul ca pictură... * * * Fiecare are înmormântarea ce i se potrivește. Moartea actorului modest Colas Tomazoglu, săracă, adus neras de la morgă, cu o batistă colorată la piept și fără certificat de la Sanepid. Moartea lui Tony, scenograful răsfățat de toți, o moarte modernă, spectaculoasă, sicriul adus noaptea din
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
Johnny înseamnă un acces la ceva din comorile acestea. Pe el nu-l interesează bogățiile pămîntești, lumești, trecătoare și înșelătoare. Averea lui e în sac. E în muzica și în prietenii lui. Nu l-am văzut de un an. De la înmormîntarea lui Bernea. M-a luat de braț și a turuit o oră. Continuu. În poarta cimitirului vorbele erau lacrimile lui, durerea, strigătul neputinței și "adio bătrîne!" Neliniștile, cele ale creației, sfîșierile, cele ale creatorului, se traduc, de multe ori, înainte de
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
ar mîndri orice mare literatură: " Toți oamenii par că mor atunci cînd li se oprește inima și nu mai respiră, dar nu se putea ca ei să moară de tot, imediat, să nu mai simtă agitația din jurul lor, pregătirile pentru înmormîntare, s-audă plînsetele, vorbele, bufniturile ușilor. Atîta doar că treptat-treptat simt tot mai puțin, aud tot mai slab, trec din moartea aparentă în moartea cea adevărată și la două zile după ce-au încetat să respire, la înmormîntare, trebuie că
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
pregătirile pentru înmormîntare, s-audă plînsetele, vorbele, bufniturile ușilor. Atîta doar că treptat-treptat simt tot mai puțin, aud tot mai slab, trec din moartea aparentă în moartea cea adevărată și la două zile după ce-au încetat să respire, la înmormîntare, trebuie că se-ncordează teribil să prindă cîte ceva din ce spune popa și poate că ultimele lucruri ce le mai aud depărtat, ca prin vis, sînt loviturile ciocanului în cuie." Claudiu încearcă o ultimă comunicare cu bunicul mort, nu
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
marginalității, ale confruntării fizice și ale sincerității emoțiilor, și a aduce în prim-plan, ca erou-limită nebunul, idiotul. Kresten - proaspăt căsătorit - este nevoit să-și lase soția la Copenhaga pentru a reveni - în cătunul unde a copilărit ca să participe la înmormântarea tatălui său. Aici, în viața lui vor intra Rud - fratele său retardat mintal -, o tânără prostituată angajată ca guvernantă și fratele ei cu porniri de delincvent. Mai puțin original decât filmele lui Trier și Vinterberg, dar mai tandru și mai
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
și alte aluzii culturale. Printre timișoreni circulă zvonul că Disici și asasinii săi se cunoșteau. Fără a întina memoria unui mort, lumea se întreabă de unde avea un simplu plutonier bani să-și cumpere un "Audi". Cei care-au participat la înmormântare spun că familia polițistului decedat era departe de-a fi înstărită, iar salarul său de bugetar nu permitea, în nici un caz, achiziționarea unui astfel de automobil, fie el și la mâna a doua! Trecând peste toate aceste supoziții, am ajuns
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
1885, a lui C.A. Rosetti, certat definitiv cu prietenul ("fratele") I.C. Brătianu și alți liberali fruntași pentru că nu i se acceptaseră reformele politice preconizate (Colegiul unic în locul celor patru colegii electorale și libertatea deplină a presei). A fost o înmormîntare solemnă, cu mulți participanți (aproximativ 10.000 persoane și o sută de mii pe străzile pe unde a trecut cortegiul). Era o lovitură administrată guvernului. Apoi, în același an, guvernul expulzează cîțiva gazetari ardeleni (unii membri ai Societății iredentiste "Carpații
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
neplăcută, ceva de torționar... violentarea... deși era invers, fiind un urmărit din p.v. politic... Celălalt aștepta să termine, prins de brațul lui, ferm strîns, pînă ce B. îl elibera, ascultînd tot timpul crispat cu degetele înfipte... Ofițerul care, noaptea, înainte de înmormîntarea lui Dej, măsoară cu pasul distanța de la Piața Sfîntu Gheorghe pînă la monumentul eroilor - cu cronometrul în mînă, să stabilească timpul de parcurs al cortegiului funerar de a doua zi. Un ofițer din arma geniu. Este noaptea, unu și treizeci
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
recunoscător, ne-ascultător, liber de capul lui (fără a ști măcar că e liber față de ceilalți membri ai speciei sale); despre firea să aspră de pustnic vrăjmaș, cu ghiarele lui oțelii aproape albastre... Un caracter adevărat. Aplicație. * Erau mulți morți, multe înmormîntări, mizerie, lipsuri, stare de asediu. Asta dădea orașului în mod ciudat o atmosferă agitată de carnaval, un carnaval funebru, o sărbătoare funebra. Marile cataclisme, se știe, excită lumea, oamenii, le dau senzația că există cu adevarat, că trăiesc, desi precar
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
tare ca un fel de rîset grotesc, scuturîndu-și penele cu bătăi puternice de aripi azvîrlind stropi în sus. * Țipetele, chiotele cheflii ale unei nunți sud-dunărene semănînd atît de bine cu țipetele de durere, cu tînguirile, strigătele de disperare ale unei înmormîntări din același spațiu geografic. O țărancă beată, între două vîrste, purta în fruntea alaiului, în plin soare, era în iunie, o gîscă mare, albă, vie, legată la gît cu o panglică roșie, să nu se deoache, și pe care femeia
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
pot aproba sau combate pentru simplul motiv că nu le cunosc. Totuși, într-o seară de toamnă-iarnă friguroasă și monotonă am reușit să o văd pe scenă, onorabil, pe Yasmina Reza sau, mai exact, să văd pusă piesa Conversație după înmormîntare în premieră românească absolută. Tentantă în egală măsură cu originalul (pe care am avut ocazia să-l citesc între timp) este și traducerea extraordinară a lui Alex. Leo Șerban, nu doar modernă în spirit și limbaj, ci, mai ales, exemplificatoare
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
mai degrabă linear, nu lipsit de rafinament, dar nu neapărat în discurs, în conținut, ci unul în sine, cumva pe deasupra. Nu sînt erori sau greșeli. Lipsește însă ceva esențial pentru scriitura Yasminei Reza: tensiunea relațiilor și evoluția stărilor personajelor. La înmormîntarea capului de familie se strîng apropiații: cei trei copii - doi băieți și o fată, fosta iubită a celui mai tînăr, unchiul fraților și soția lui. Fiecare are problemele lui, verbalizate în mare parte la vedere. Grupurile se fac și desfac
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
emoție și tensiune, durere și bucurie, energii umane ce sînt provocate să erupă de Yasmina Reza, un suflu actoricesc total. Mai ales că trupa crede și în text, și în propunerea regizorului Cristian Juncu. Teatrul "Hanul cu tei": Conversație după înmormîntare de Yasmina Reza. În românește de Alex Leo Șerban. Regia artistică și ilustrația amuzicală: Cristian Juncu. Scenografia: Andreea Mincic. Distribuția: Claudiu Istodor, Raluca Zamfirescu, Ioan Coman, Alexandru Pandele, Lucia Ștefănescu, Oxana Moravec.
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
în el, ei! nici chiar așa. Poftim, ar trebui să-i spun mormântul meu de fiecare dată când el îmi zice nevastă-mea. Eu îngropată în el alături de câteva obiecte prețioase, și mai ce? îngropată de vie. O idee fixă, înmormântarea. Chiar și cu mama lui, și-a băgat în cap că trebuie cu orice preț înmormântată în Italia. Locul ei e acolo! Și ea, ea nu contează cumva? Unde mai pui că mama lui e sănătoasă, că e indecent s-
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]