2,895 matches
-
înăuntru și se întoarce cu găleata pe care o folosește de obicei la spălat pe jos, plină cu apă. O cîrpă curată, mai cere Dendé, iar Gulie fără să mai stea pe gînduri, își sfîșie o mînecă de la cămașă, o înmoaie, o stoarce, și i-o întinde. A căutat-o cu lumînarea, se vaită Tîrnăcop, n-am vrut să-l plesnesc chiar așa de tare, acum e prea tîrziu să-ți faci mea culpa, i-ai scăpat-o și gata, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
desfăcea și o ducea la nas. Extrăgea un plic și îl scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav de ierburi umplea bucătăria. Inhalîndu-l, simțea cum o lene plăcută i se instala în tot corpul înmuindu-i mușchii, dilatîndu-i încheieturile mîinilor și picioarelor. Vreți să vă răzbunați, dom’ Roja? spune Tîrnăcop. — Credeți că ar mai folosi la ceva? întreabă Roja. — Niciodată nu e prea tîrziu, spune Tîrnăcop. Chiar dacă după alegeri, Părințelul și Curistul s-au ajuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu tot felul de scenarii realiste, să-i convingi cu argumente s-o lase mai moale pentru că mai devreme sau mai tîrziu tot se va dovedi că asta e calea cea dreaptă și că, de fapt, dacă se vor mai înmuia puțin, n-o vor face decît spre binele lor. Apă de ploaie. În schimb, toarnă-le pe gît băutură pînă n-o mai pot duce, fă-le rost de niște fuste dispuse să i reguleze de-a moaca, fii dispus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o umbră. Ochii lui asiatici sunt Înfundați În orbite și-i dau chipului o expresie de sălbăticiune. Zce pe mormanul de cârpe, tușind și oftând, iar atunci când vrea să se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe care Antoniui i-l dă cu regularitate. Îi mai citește din ,,Psalmi,,.cu o voce domoală și tainică și atunci, Kawabata pare Împăcat și senin. ,, Iubesc pe Domnul, pentru că a auzit glasul meu, cererile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și e cel mai adevărat tovarăș de liniște. Cu o simplă atingere poate incendia cerul și casele și vegetația. Ai vrea bani de mărimea ei. Acolo unde este Îți dă un sentiment de siguranță. În clubul de jazz pereții se Înmuiaseră parcă de respirația fierbinte a consumatorilor de hot-dog și vin fiert. Nu mai puteai suporta fumul de țigară și nici mirosul de transpirație. Lângă tine, două fete amețite de băutură Își balansau capul și mâinile În ritmul muzicii. Fotograful te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau smeriți, târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu Îl strivesc valuri de amintiri, făcându-l inactiv și absent. O voce interioară, clară, limpede răspicată Îi spune că nu prea mai are mare lucru de făcut pe lumea asta. Rostul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
glas tare, ca o adolescentă ce Îmbracă prima rochie de bal și se privește În oglindă. Mă Îndrăgostisem nebunește, nu de el, ci de picturile lui. M-a Învățat În câteva scurte ședințe, să ating cu pensula culorile, să le Înmoi În substanța care le aduna Într-o pastă ce se fluidiza, și să le Întind pe mici bucăți de carton, grunduit. Imi aduc aminte că am pictat Într-o zi, o floarea soarelui de care am râs amândoi cu poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îmi spunea asta cu ironie, ca să sublinieze stângăciile mele de percepție. Au venit ploile reci de noiembrie și eu Încă nu părăsisem casa bătrânilor, deși primeam telegrame disperate din partea soțului. Copacii goi se scuturau sub rafalele de vânt, și, apa, Înmuiase zidurile albe ale bisericii. Satul părea o navă Înconjurată de ape, dar pictorul lucra cu Îndârjire și mirosul vopselelor se amesteca cu mirosul de mărar, leuștean, tei și ceapă, care nu lipseau de la dejunurile noastre. Nu puteam să mă desprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deasupra mormântului, Antoniu pune cele două margarete. Antoniu mai are Însă ceva de făcut. Scoate din buzunarul pantalonului un borcănel. Dimineață, a dizolvat În apă câteva gogoloaie de baiț negru pe care le-a cerut de la femeia lui Ben. Își Înmoaie ca pe o pensulă degetul arătător de la mâna dreaptă În concentratul negru ca smoala și scrie cu litere mari, drepte, pe partea interioară a crucii: Kawabata, după care, scade din 2008, 74 și află că bătrânul lui tovarăș s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
după câteva Îmbucături. În schimb, În drum spre ieșire am primit două mere tari ca piatra. Fiindcă mi-am lăsat ziarul la Heino, mi-am cumpărat un 8-Uhr Abendblatt de la un bărbat cu niște degete atât de negre, că păreau Înmuiate În cerneală. M-a enervat că Împăturise ziarul Înainte de-a mi-l Înmâna, drept pentru care pe trenul spre vest l-am reîmpăturit, de data aceasta vertical, ca să marchez cumva trecerea sa În posesia mea. Apoi, mușcând Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mi-am dat jos haina, mi-am desfăcut șireturile ude și mi-am așezat bocancii lângă mine. Cu picioarele Întinse, am Încercat să-mi mișc membrele. Șosetele erau reci și ude. Dar cu fiecare minut care trecea, tălpile mi se Înmuiau mai tare și până la urmă am putut chiar să simt transpirația rece dintre degetele de la picioare. Era o senzație reconfortantă, asemănătoare cu cea pe care o smițim când se golește cada sau când deodată se eliberează un loc În tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
își întinde grijuliu prosopul lângă apă. Își pune ceasul într-un pantof, ochelarii în celălalt, iar apoi e gata să-și facă intrarea în apă. Până-n ziua de azi intru-n apa mării așa cum m-a învățat el: întâi îmi înmoi încheieturile mâinilor, pe urmă îmi stropesc subțiorile, apoi iau apa în pumni și-mi umezesc tâmplele și ceafa... ei, dar încet, încetișor de fiecare dată. Astfel ajungi să te răcorești evitând, totodată, un șoc fatal la contactul cu apa rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nici un motiv de îngrijorare! Ținându-mă după cutele feselor lui albe, ies din dormitor și cobor pe scara metalică în purgatoriul unde suferințele ce decurg din statutul de agent de asigurări, de cap de familie și de evreu vor fi înmuiate în aburi și apoi îndepărtate de pe trupul tatii. Pe palierul de jos, ocolim un maldăr de cearșafuri albe și un morman de prosoape jilave, tata se proptește cu umărul într-o ușă masivă, fără geam, și intrăm într-un ambient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mă, confluența celor două fluxuri a fost formidabilă! Și la ea! Chiar mi-a și spus-o! Sau crezi că de vină o fi fost culoarea frunzelor, focul ce ardea în sufrageria hanului din Woodstock, doar asta să ne fi înmuiat pe amândoi? Să fi fost chiar tandrețe ceea ce am simțit unul pentru celălalt sau să fi fost aici mâna toamnei pârguind bostanii (John Keats) și aburindu-i pe turiști să se lase extaziați de nostalgia unei vieți simple și mirifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chiloți și sutien, cu făină în urechi și linia frunții îmbrobonită de sudoare - ții minte? cum îmi demonstrai, în ciuda temperaturii, ce gust trebuie să aibă pâinea adevărată? Mi-ai fi putut folosi inima drept cocă, atât de tare mi se înmuiase!). Bag mâna-n foc că trăiești într-un loc unde aerul continuă să fie neotrăvit și nimeni nu ține ușa încuiată - și pe toți îi doare-n cur de bani sau averi. Hei, și pe mine mă doare-n cur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe cale să schimb viitorul seminției! Dar evident că n-am reușit. I-am lins urechile, i-am supt gâtul nespălat, mi-am înfipt dinții în cosițele ei răsucite... și-apoi, exact în clipa când rezistența ei poate că se și înmuiase în urma asaltului meu viguros, m-am rostogolit de pe ea și-am rămas să-mi trag sufletul, înfrânt, lipit de perete - pe spate. — N-are nici un rost, am zis eu, aici nu mi se scoală. Ea s-a ridicat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral Încercă să se elibereze din strânsoare. După toată hărmălaia de dinainte, pământul se ridica plutind spre ea În tăcere. La foarte mare depărtare, o voce spuse „Inima ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hăinuțe de copil. În sufragerie, doamna Puișor se uită tot în tavan, numai că acum e scuturată de suspine lungi și spasmodice. Pieptul acoperit de șorț îi tremură. Helen îi tamponează machiajul scurs cu colțul unei batiste împăturite. Batista e înmuiată și înnegrită de rimel, și Helen zice: — O sa fie mai bine, Rhonda. Acum nu ai cum sa-ti dai seama, dar o să vezi. Împăturind încă un servețel și întingându-i fardurile, zice: Trebuie să fii tare. Gândește-te că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pantofii galbeni îi alunecă din picioare și i se rostogolesc pe scânduri. Cu aceeași voce monotonă și egală, Helen se uită în jos la mine și zâmbește. Și, apoi, simt că nu mai ating pământul cu un picior. Mi se înmoaie și celălalt, și încep că calc așa cum faci atunci când încerci să dai de fund într-o piscină adâncă. Întind mâinile în lături ca să-mi mențin echilibrul. Calc aerul, și picioarele mi se ridică dinapoi, până ce ajung cu fața în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se taie și mă prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu lucrează oriunde... Ce amestec are mama? Cînd vii la noi ești invitatul lui tăticu'... aude răspunsul supărat la Doinei. Pînă-și inaugurează vila dă Mihai frîu liber gîndurilor. Ce vrei să spui? tresare fata. Prietenia dintre noi e..., așa... se înmoaie Mihai, zicîndu-și din nou că,-n fond, ce vină are fata? Nu înțeleg la ce faci aluzie! izbucnește Doina. Poate că după-masă, cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu propria-i fiică... Ia te rog mîna de pe mine! tremură Maria furioasă. În fața tonului aspru, Mihai, dezumflat, se retrage. Ai impresia că am venit la tine ca să... să... să fiu ținta gesturilor tale vulgare?! Surîsul lui Mihai, calm, senin, înmoaie furia femeii: Gesturile, judecate în context, n-au fost vulgare, doamnă. Vulgare pot fi intenția cu care sînt făcute și modul de receptare a lor. Mintea noastră vulgarizează gesturile din jocul dragostei; ele, în sine, nu au nimic vulgar, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e băut cu sete. Studenta ia unul din băieți în brațe și-l duce pînă lîngă ferastră, să-i arate zăpada, cu gînd că-l va putea face să uite de paharul cu vin spre care se întinde să-și înmoaie toate degetele, ca apoi să le sugă. Tatăl a luat și el pe celălalt băiat, rugînd-o pe soție să ducă paharele la bar. De unde-o fi știind-o ăsta pe Coca? întoarce capul bătrîna cu ochelari spre soțul ei, arătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu figură inexpresivă din Shrewsbury. Mânerul de metal era cam neplăcut. Cu toate acestea, simțindu-l înăuntrul ei, Carol deveni brusc conștientă de potențialul pentru plăcere determinat tocmai de rigiditatea lui permanentă, de faptul că nu avea cum să se înmoaie și că va rămâne tot timpul exact așa cum era. Dacă n-ar fi fost fața îngrozitoare a lui Beverley, miopia ei de școlăriță și buclele ei ca din desene animate (și, desigur, mirosul acela de smântână: de la transpirație sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din momentul în care îl văzuse ițindu-și capul teșit pe ușa care dădea spre sala de așteptare și o poftise în sanctuarul său. Căci Flaherty puțea a alcool. Puțea marțea după-amiaza la ora trei. Puțea de parcă tot trupul îi fusese înmuiat într-un amestec de sherry pentru gătit și Rémy Martin. Flaherty era un împuțit, beat mort. Beat pulbere. Făcuse o tentativă șovăielnică să o convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]