465 matches
-
în podul casei, Nuței i-a venit să leșine. Din câteva lădițe de tablă, bancnote și mărunțiș, străluceau în soarele care pătrundea, pe undeva, prin acoperiș, de i-au trebuit, apoi, zile și nopți, să tot numere, ce-și depozitase, înnebunitul de Zârcenie Nuțu, capul acelei renumite familii de basme, de prin aceste intrate în istorie, de-acuma, locuri! DUREREA Viața acestei familii s-a constituit dintr-un nesfârșit șir de mai mici ori de mai mari scandaluri, care s-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o casă aseismică, n-o să fie nevoiți să iasă afară În timpul cutremurelor, nici măcar n-o să le simtă. Lui Juan Lucas Îi plăcu grozav de mult ideea asta și spuse că În timpul cutremurului o să iasă la fereastră ca să vadă lumea fugind Înnebunită de spaimă și noi o să stăm și-o să ne uităm ca la o procesiune. Au rîs și au băut pentru a sărbători terminarea planurilor; apoi trecură imediat În sufragerie. Julius veni și el, fiindcă de cîteva zile Îl acceptaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
expresie nici de tristețe, nici de dez nădejde, nici de durere, ceva ce n-a mai apărut nici odată pe o față de om... Sau pielea aceea cenușie ca de cauciuc... Pitica nu privea pe nimeni. Cât am stat în spatele copiilor, înnebunit și fascinat, nu s-a uitat niciodată în ochii nimănui. Nici la orice alt ceva nu privea. Doar vorbea. O italiană rece, de bandă înregistrată. După câteva minute a tăcut brusc și-a ieșit dintre copii. Am privit-o levitând
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Thurman“. Continuase să-i povestească femeii îngrozite cât de multe lucruri frumoase făcuseră împreună, el și domnul Thurman. Joan Schluter convocă în păr poliția din Kearney. După o pândă în luncă și interogarea amănunțită a martorului, poliția le spusese părinților înnebuniți nu numai că domnul Thurman nu avea cazier, dar că nu exista nicăieri o asemenea persoană în afara minții fiului lor. Karin era singura șansă a lui Mark de a supraviețui adolescenței. Când împlini treisprezece ani, ea încercă să-l învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
om, o replică separată într-o piesă atât de mare și de lentă, că nimeni n-o poate auzi. Timpul e doar un etalon de măsură pentru durere. Iar el are tot timpul din lume. Uneori tresaltă, aducându-și aminte, înnebunit, să se ducă, să repare, să desfacă. Cel mai adesea stă liniștit, cu semnalele lumii debranșate zumzăindu-i pe dinăuntru ca un roi de țânțari pe care ar vrea să-i prindă și să-i omoare. Se împrăștie când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oraș. Mă mir că reușesc să vândă carne de vacă în zona asta. Dac-ați ști ce se întâmplă la abator... Întrebați-l pe Mark. O să vă treacă definitiv pofta de mâncare. Știți, trebuie să le reteze coarnele pentru ca animalele înnebunite să nu se împungă între ele. Pofta ei de mâncare nu părea prea afectată. Weber scormonea în pizza lui hawaiiană de parcă ar fi făcut studii de etnografie. În cele din urmă, mâncarea se termină, ca și cuvintele lor. Sunteți gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
locul. Ce zici? Conștiinciozitatea mai durabilă decât propria-i utilitate - Weber văzuse asta de multe ori. Cu douăzeci de ani în urmă, Jessica, fiica lui de opt ani, cât pe ce să moară din cauza unui apendice crăpat, își recăpătase cunoștința înnebunită că avea să întârzie cu referatul ei despre dansul mierii la albine. Nu-mi permit să pierd slujba asta, frate. E cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat de la moartea tatei. Au nevoie de mine ca să le pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îndepărtaseră categoriile mentale care-l împiedicau să vadă cu adevărat. Presupunerea nu mai atenua observația. Acum, fiecare privire crea propriul său peisaj nou. Blackie scăpase din curtea din spate, unde fusese legată, și se agita pe treptele de la intrare, gâfâind înnebunită. Se ținea deoparte, scheunând, amintindu-și cum fusese maltratată de mâinile stăpânului la ultima lor întâlnire. Dar amintirile mai vechi triumfară. În timp ce oamenii se apropiau, ea sări pe peluză, bucuroasă și răbdătoare, țopăind înainte, dar ferindu-se într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui, imita tot jargonul, stătea în barcă și-și blestema ghinionul ca un prezentator robotizat al unei emisiuni TV despre pescuit, făcând tot ceea ce trebuia cu o intensitate temătoare, uniformă, înnebunit să demonstreze că era încă întreg, pe dinăuntrul ambalajului. Un timp continuase să-și dea seama că accidentul îi făcuse praf pe amândoi și că toată grija altruistă pe care ar fi putut s-o ofere nu avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un junghi într-o parte. Cum de și-a ieșit din formă în halul ăsta? Se năpustește pe ușa de la intrare, dornic să spună cuiva, chiar și celor cărora ar fi mai bine, poate, să nu le spună. O Blackie-doi înnebunită aproape că-l doboară la pământ, știind deja, cu telepatia sa de animal, despre revelația lui. Femeia e tot acolo, așezată la biroul lui, la computerul lui, de parcă ar fi stăpâna casei. Se întoarce, vinovată, luată prin surprindere de întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aveți treabă...? Daniel își ridică farfuria pe jumătate goală, ferindu-și ochii de Meduză. Schimonoseala lui îi dădea dreptate ei și făcea ca lucrurile să fie și mai triste. Când fata plecă, el canaliză spre Karin toată forța voinței sale, înnebunit să demonstreze o decență pe care până și ea avea să fie nevoită s-o recunoască. —Trebuie să-i spunem lui Weber de Mark. Aici suntem pe teritoriu necunoscut. Karin încuviință din cap, dar nu putu să-l privească. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi spune ea. Noaptea, Karin abia se abține să se ghemuiască în pat lângă ea. În cea de-a doua seară, intră în casă după ce fumase jumătate de pachet de țigări pe veranda lui Bonnie și o găsește pe fată înnebunită. La început, nu vrea să spună de ce. Nu face decât să repete întruna „Nu-i nimic. Nici o problemă“. Dar nu se poate concentra și până la urmă arde plăcintele. Karin găsește vinovatul pe măsuța de cafea a lui Bonnie: noua carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la ei, Îi Înjură și-i blestemă trivial, o clipă e gata parcă să se repeadă asupra lor. Iar ei se strîng În jurul lui plîngînd, jelind, implorîndu-l să-i ajute și să-i scape pînă cînd, În cele din urmă, Înnebunit parcă de glasurile lor, locotenentul Își astupă urechile cu amîndouă mîinile și țipă: Bine, bine, bine! O să-ncerc... și, dacă vă dau drumul, sper să crăpați cu toții la primul atac, și se repede la masa unde ofițerii supraveghetori Își văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pic ciobit într-o margine, se înălță din nou din spatele muntelui, la stînga. Rima rămase nemișcată și zise cu disperare: — Nu mai pot merge. Mă doare spatele, mi s-a umflat stomacul, iar haina e prea strîmtă. își desfăcu nasturii înnebunită și Lanark o privi surprins. Rochia îi stătuse înainte lejeră pe corp, dar acum stomacul îi era umflat, ajungîndu-i aproape de sîni, iar catifeaua de culoarea chihlimbarului era întinsă ca un balon. Ea se uită în jos, de parcă o izbise ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intrare laterală, traversară un mic portic și intrară în catedrală. Un tînăr cu părul lung, îmbrăcat în salopetă albastră, stătea citind o carte pe capacul baptisteri de lîngă ușă. își ridică privirea și zise: — Unde-ai fost, Arthur? Polifemus umblă înnebunit. Crede c-a descoperit ceva. — Sînt grăbit, Jack, spuse Ritchie-Smollet aspru. Acești oameni au nevoie de odihnă și grijă. E vreun loc liber pentru o vreme? Vreau să zic, într-adevăr liber. Nu-i nimic programat în laboratorul de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai luptat cu el pe o curvă-dragonească și ai blocat curentul în tot institutul, spuse Solveig. — I-ai zis exact ce crezi despre el și ai ieșit de pe coridoarele consiliului drept în zona intercalendaristică. Pe picioarele tale! adăugă Joy. Sîntem înnebunite să vedem ce-o să faci în seara asta, zise cealaltă Joy. îl terifiezi pe Monboddo. Lanark începu să le explice cum s-au petrecut, de fapt, lucrurile, dar colțurile gurii i se ridicaseră și-i strîngeau obrajii, unflndu-i și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el mă cunoaște, dacă roboții lui cretini, nu. îmi cer scuze că-i atît de devreme, dar... Ezită, pentru că vocea îi suna din nou neconvingător iar sergentul clătina iar din cap: — Dă-mi voie să dovedesc cine sînt! spuse Lanark înnebunit. Servieta mea e în camera Răutăciosului, la stadion... nu, i-am dat-o lui Joy, o Fată Roșie, o gazdă din galeria executivului; a pus-o după bar și trebuie să mă întorc pentru că acolo e un document extrem de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-aș fi bănuit că ești dumneata. Cu ce ocazie pe aici ?“ „V-am căutat o grămadă“, mi-a spus el, „mă temeam să nu vă fi mâncat lupii care au trecut Dunărea, încoace; am văzut ieri un mânz, alerga înnebunit, sângele îi flutura ca o coamă, pe gât, îl mușcaseră lupii, eu nu ies niciodată fără pușcă“. „Păi, dumitale îți convine, ai pușca aia, din odaia de jos“, i-am spus, „pe când noi, adică Zenobia și eu, îngropați aici ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
auzea. Încremenise. În fața lui se petrecea un lucru de necrezut : trăgea încet baioneta din teacă și lama ei incandescentă împrăștia văpăi. Părea făcută din flăcări, ca săbiile arhanghelilor zugrăviți prin biserici. Numai că flăcările erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și se încinse cu ea. Își îmbrăcase vestonul, își luase capela și geanta din cuier. Lui Constantin i se păru o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fi ajuns dincolo de buturi și aș fi culcat balonul acolo, s-ar fi săvârșit una din marile minuni ale lumii. Atunci totul în jurul meu dispărea, mi se părea că alerg de secole, pe un teren nemărginit. Ceilalți alergau și ei înnebuniți, să mă prindă din urmă, să mă dărâme. Aș fi putut să pasez balonul și atunci altul ar fi devenit ținta furiei lor, dar alergam înainte...“. Îmi auzeam glasul, îmi era rușine de mine. „și mai află, bătrâne, că o dată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pot fi atacate prea ușor. Simultan, vom contacta orice potențial al imperiului care ne poate ajuta, direct sau indirect, în acțiunea noastră, iar, în cele din urmă, trebuie să... Glasul vorbea înainte, dar McAllister nu-l mai auzea. Privirile lui înnebunite se opriră asupra fetei, care stătea, tăcută și intimidată, lângă ușa din față. Păși către ea. Fie privirile lui aspre, fie prezența lui impunătoare o speriară, căci se trase înapoi, cu chipul cuprins de paloare. - Uitați! strigă el. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cucerit. Se întrebă ce-ar face soldații Împărătesei dacă ar fi chemați să acționeze. Și deodată prevăzu, printr-o străfulgerare, că nici măcar ei n-ar fi în stare să facă nimic. - Ușa s-a deschis o dată pentru mine, zise el înnebunit. Trebuie să se redeschidă. Și chiar așa se și întâmplă. Ușurel, fără împotrivire, producând aceeași senzație de imponderabilitate, ușa stranie și sensibilă se supuse mișcărilor degetelor lui. Dincolo de prag nu era decât o lumină slabă, o boltă largă și întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Palatul!" Cuvântul îl smulse pe Fara din letargie. - Uite ce este, începu el, acum văd că m-ați mințit. Pistolul acesta nici nu e încărcat. Este... N-avea nici un pistol în mână. - Păi atunci înseamnă că m-ați... reluă el înnebunit. Dar iarăși se opri. Lupta cu senzația de amețeală și, în cele din urmă, tremurând, se gândi: " Probabil mi-a smuls cineva pistolul din mână. Asta înseamnă că e cineva în spatele meu. Deci glasul nu era ceva mecanic". Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
scurt timp, de tristețea schimbării neașteptate. Moartea ei îl făcu bărbat și apoi îl îmbătrâni peste noapte. Deși nu avea nouă ani, Omar deveni stăpânit, ca un luciu de apă cuprins între stăvilare. Nu i se mai zbătea inima. Mai înnebunit era tată- său, care nu apucase să vândă casa, cele două orezării și grădinile. Se-ncorda precum peștele azvârlit pe uscat, încercând să găsească taina acelei pedepse din soarta lui. Chemase toți medicii. Plătise cu bani agonisiți într-o viață
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
izbitură sau o explozie îl făcu să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit și se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]