1,013 matches
-
cantitatea semnificativă de „adio mamă” ingurgitată, deschise ușa, viscolul nărăvaș de afară încercă să-și facă brusc loc înăuntru, smulgându-i clanța din mână, aruncând în interior o masă semnificativă de fulgi mărunți și sclipitori de zăpadă și agitând aerul înnegrit de fumul de țigară și îmbibat cu vapori puturoși de rachiu ieftin. - Închide ușa, Fănică! Răsună o voce iritată, de undeva din mijlocul speluncii. - Fănica, fir-ar a dracu'!... îmi puseși gheață-n whisky, strigă cineva de lângă ușă, iar remarca
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
subțirele, ce-și expun ale lor păsărele, care seamănă cu niște rândunele, de te uimești privind la ele. O găbiuță drăguță și cu fundele, dintre rândunelele jupuite vai de ele, s-a expus prea mult la soare și s-a înnegrit la culoare. Câteva dintre ele folosesc și jucărele, ce le pot satisface pe bietele rândunele. Au și hamuri și curele, ancorate între ele, devenind tot mai curios să te uiți la ele. În graba mare, nemaiavând răbdare, am clonat multe
ERMITAJUL RÂNDUNELELOR de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346120_a_347449]
-
undița. Cu momeala cuvintelor m-ai amețit de n-am mai știut de mine. Nopțile au devenit de atunci ciudate. În serile calde de vară, pe banca de sub tufa înmiresmată de caprifoi, am compus versuri de iubire. De câte ori deschid caietul, înnegrit de scrisu-mi mărunt, aplecat spre stânga, roșesc, de câtă îndrăzneală am avut. Ticăloasă luna, o vară întreagă a râs de mine și mi-a șoptit, iar odată mi-a strigat în față tot adevărul de am început să plâng în
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
mă mângâie gândul că au rămas și alții pe dinafară privindu-se cu îngăduință în apa de ploaie. Zilele fug de rugină mâncând pământul cad într-o groapă fără fund cu drojdii de humă, noaptile alunecă după ploi și se înnegresc, plimbă un fel de limbă de moarte pe buze. Tot ce spun se naște din singurătatea oarbă, durerea mă mângâie cu ceaiuri fierbinți și umbre la pândă vibrează prin aer, vechile cântece cu parfum de îmbălsămat amintiri sărută umerii înainte de
DESTĂINUIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369800_a_371129]
-
Pe-aici, la o palmă distanță de lanul cu grâu, șerpuia pârâul vechi de când știm noi. Au rămas pietrele goale și albia s-a pierdut. S-a pierdut? Se respiră neputință peste tot. Zile și nopți de trudă devenite scrum, înnegresc gândurile. Așteptarea ploii a fost consecventă și cu rugăciune. Încă nu se pornesc norii, încă nu scârțâie totul. Se plânge în cor sau separat, se plânge. Uleiul din candelă nu se mai termină și nici o boare de vânt nu dă
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
m-am ridicat, trupul mi-a rămas lângă femeia pe care o visam de-o viață. Am început să scriu, iar celălalt nu dădea niciun semn că ar vrea să se trezească. Călătorea lejer într-o lume paralelă, în vreme ce eu înnegream pagină după pagină. Unul din noi părea mai obosit, în vreme ce celălalt era tracasat de nimicurile singurătății în doi. Dar, ajungă-i zilei necazurile ei, căci altfel o fi altădată. Costel Zăgan , ALTER EGO (1) Referință Bibliografică: ALTER EGO / Costel Zăgan
ALTER EGO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368282_a_369611]
-
1317 din 09 august 2014 Toate Articolele Autorului ..eii, eu mi-s o prințesică cumințică, Stau și-aștept pe acel cal cu bădică, Alb calul, iar de-o fi alb și el săracul, De m-o vedea i s-ar înnegri bumbacul! Eu sunt îngerașul pe care el îl visează, Mai știu că și ziua el cu mine 'valsează, E așa timid și slab de mintea-i frizează, Iar inima lui pe față-i sânge pompează... Când mă vede prințul nu
ALB ŞI EL SĂRACUL.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368284_a_369613]
-
acoperișul este așa de aproape de cer sub streașină păsări măiestre și-au făcut cuib... Tot seninul ți-a îmbrățișat creația cu bucuria sinceră din ochi de copil! fără de arhitect planul casei a crescut din poeme... De ce plânge petecul de cer înnegrit de fumul scos pe-un horn de lut? Ai ars cuvinte din poeme care erau temelia de vis... Mă pierd fără de muză, mă rătăcește vântul mă rarefiez și cerul plânge peste mine cu lacrimi în formă de inimă, reamintindu-mă
CASA IUBIRII de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362678_a_364007]
-
a Cuvânului lui Dumnezeu și în care au fost creștinați localnicii. Aceasta a fost descoperită în anul 1920, în 1944 a fost renovată și sfințită, în comunism a devenit staul pentru animale și a fost reamenajată după 1990. În stânca înnegrită de vreme pot fi distinse părțile unei biserici rupestre cu pronaos, naos și altar. Pe laterala stângă se află un pat de piatră pe care se spune că se odihnea Sfântul Andrei și pe care vizitatorii se așază pentru a
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, ŞI LĂCAŞURILE SALE DOBROGENE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354458_a_355787]
-
parte și de alta 2 icoane din lemn, care îl prezintă pe Sfântul Apostol Andrei răstignit. În semn de respect icoanele din peșteră sunt înconjurate de ghirlande de flori, care înfrumusețează totodată acest spațiu subeteran ai cărui pereți au fost înnegriți de trecerea timpului. La aproximativ 50 km. de Peștera Sfântului Apostol Andrei se află Mânăstirea Dervent, situată în apropierea Dunării, pe un loc pe unde se spune că a trecut Sfântul Andrei și s-au săvărșit minuni în perioada de
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, ŞI LĂCAŞURILE SALE DOBROGENE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354458_a_355787]
-
covor, Sărutul unui strop se prinde de picior. Un braț dintr-un copac își sprijină vioara Și vântu-i dă un ton nostalgic și firesc, Prin marea de cuvinte încet pășește seara, O perlă sidefată adâncul și-a ales. Cerneala se înnegrește de norii care vin Ignor prezenta lor și cu senin mă închin. Cobor pân la pământ metanie de ceară Aș vrea să fie pace ca și întăia oară. foto internet 25-10-2014 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Decor de toamnă / Camelia Cristea
DECOR DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347063_a_348392]
-
de mamaie, de teamă că o broască, ce se încălzea la soare pe pământul cald, să nu ne țâșnească printre picioare. Mamaie, cu jarul aprins, pe care îl plimbase de la un capăt la altul al satului într-o cutie veche înnegrită de conservă, o dată ajunsă în fața mormintelor scutura din batistă câteva bucăți de tămâie, trecând repede cutia deasupra mormintelor. Era tot timpul grăbită, de teamă să nu facă vreun rău cârciumăreselor. O dată tămâiate mormintele, cu un aer ușurat, punea cutia jos
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
vii, fascicule mici de energie. Calitatea gândurilor determină calitatea vieții. O minte puternică, disciplinată, cultivată zi de zi, poate face miracole. Gândurile sunt cele mai valoroase comori personale ale fiecăruia. Ele ne ajută să trăim viața plenar sau să ne înnegrim cu propria cenușă existențială. Gândurile depășesc orice graniță și cine își stăpânește mintea, stăpânește, de fapt, lumea. Mintea noastră este asemenea unei grădini și pentru ca aceasta să înflorească, trebuie să o hrănim zilnic. Oamenii de știință afirmă că, într-o
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
comuniste ale perioadei staliniste care au atins paroxismul în anii 1949-52. În același timp, autorul oferă aspecte revelatoare cercetătorilor în domeniul istoriei noastre despre una din cele mai terifiante experiențe umane din pușcariile comuniste rămasă ca o pată care a înnegrit istoria contemporană. Cunoscutul disident sovietic, Alexandr Soljenițin, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, o considera drept „cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane", iar istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze o numea „una dintre cele mai cumplite experiențe de
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
cu zecile de așezări-satelit. Totul e luminat într-o risipă pe care cu greu mi-aș fi imaginat-o. În timpul zilei, citadela aceasta italiană te teleportează involuntar, printr-un tunel al timpului, în Evul Mediu. Clădiri din piatră smulsă Alpilor, înnegrite de ploile de peste secole, îți atrag atenția prin arcadele lor perfecte și turnurile semețe, acestea ( invariabil) paralelipipedice. Catedralele, adevarate opere arhitecturale, dau măsura forței de creație a omului de-acum cinci-șase sute de ani. Totodată pun în evidență dimensiunea creației
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358507_a_359836]
-
venit!”, ca de la un senior la alt senior. Ulterior ne-am dat seama că era o operație cosmetică, de întinerire. Dacă în prima zi, versanții Etnei erau înzăpeziți, de un alb imaculat, la următoarea excursie am văzut un întreg versant înnegrit de zgura eruptă peste noapte. Etna nu e singurul munte, întreaga insulă este un lanț de munți și de dealuri, care își înalță coamele direct din mare. Poate că există și câmpii ascunse între munți, dar pe unde am trecut
CLANUL SICILIENILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357521_a_358850]
-
nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Negru Text scris de Vlad Lupu: Nourii curg, ca și zilele-mi plumburii... Scâncetul izvorului de munte, al meu strigăt neajutorat, se sparge între rocile negre și reci. Răgușesc. Am sufletul înnegrit de o minte bolnavă și un trup frivol... Mă înec în propriile-mi cuvinte. Rămân fără sens! Trupu-mi inundă a morții undă... Timișoara, 24.04.2015 Vlad Lupu Colegiul Național „C.D.Loga”, Timișoara, clasa a XII-a Referință Bibliografică: Negru
NEGRU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357764_a_359093]
-
să creez impresia că le ignoram prezența. În dreptul ușii de acces în casa scărilor mă oprisem derutat, acolo existase cândva o sonerie din ebonită lucioasă, în locul ei rămăseseră doar două fire spânzurând în afară. Lemnul ușii, din stejar masiv, era înnegrit de intemperii și adânc scobit de gheare. Dar ușa era întredeschisă. O împinsesem precaut, cu speranța că, odată intrat, voi scăpa de amenințarea fioroaselor animale. Și în casa scărilor însă, pe trepte, erau aciuate potăi, care începuseră să latre sălbatic
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > VIZIUNE BOLNAVĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Bisturiul taie fără milă Rețeaua arterelor bolnave Țâșnește sânge putrezit, producând silă, Stropind pelicule de amintiri suave. Chisturile înnegrite de vreme Se lăfăie în splendoarea urâciunii Se-ntind, paralizând mintea, alene, Contorsionând viziunea despre realitate a lumii. -Doctore ai extirpat viciul,răutatea Ce-mi macină lobul conștiinței, Ce-mi hrănea vanitatea Și-mi încătușa voința ființei ? -Omule ros de
VIZIUNE BOLNAVĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359001_a_360330]
-
sângerări neglijabile; nimeni nu e suficient de vioi să urmărească orice mișcare, mai contează și pe cumințenia complice a subiectului vizat. Dar l-am convins că are rău de înălțime și am depistat orice ocheada admirativa destinată clădirilor vertical-supraponderale. A înnegrit zeci de pagini cu lozinca: "Căderile de la etaj sunt cele mai rele." .... Doar ca să mă trezesc cu el zdrobit, livrat în miez de noapte de voluntari cu suflet, la ușă de la intrare. Cu umărul dislocat, un picior cu fractură deschisă
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
I-am cântat de noapte bună. Doar cântecele de copii în spaniolă, dar nu s-a plâns. Părea că nu recunoaște oricum cuvinte uzuale din propria limbă. S-a zvârcolit, a gemut, s-a jelit, a albit nopți și a înnegrit dimineți pe umărul meu. Și-a pus cenușă în cap, a regretat, a jurat că a fost fericit numai și numai în locuința lui de la parter. Și-a suspinat clandestin, amintindu-și feeria căderii lui în noaptea impactului. Gândea, nefericitul
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
sângerări neglijabile; nimeni nu e suficient de vioi să urmărească orice mișcare, mai contează și pe cumințenia complice a subiectului vizat. Dar l-am convins că are rău de înălțime și am depistat orice ocheada admirativa destinată clădirilor vertical-supraponderale. A înnegrit zeci de pagini cu lozinca: "Căderile de la etaj sunt cele mai rele." .... Doar ca să mă trezesc cu el zdrobit, livrat în miez de noapte de voluntari cu suflet, la ușă de la intrare. Cu umărul dislocat, un ... Citește mai mult Mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
sângerări neglijabile; nimeni nu e suficient de vioi să urmărească orice mișcare, mai contează și pe cumințenia complice a subiectului vizat. Dar l-am convins că are rău de înălțime și am depistat orice ocheada admirativa destinată clădirilor vertical-supraponderale. A înnegrit zeci de pagini cu lozinca: "Căderile de la etaj sunt cele mai rele.".... Doar ca să mă trezesc cu el zdrobit, livrat în miez de noapte de voluntari cu suflet, la ușă de la intrare. Cu umărul dislocat, un ... VIII. MAMA DE OCAZIE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 343 din 09 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne-am întâlnit pe internet, roman cap.9 Primăvară timpurie cu dezgheț, cu țurțuri și streșini care plâng. Cu zăpadă plină de riduri striate și care se înnegrește pe zi ce trece, cu porțiuni de scrob adăpostite unde nu bate soarele, să-și mai lungească agonia, cu muguri care pocnesc ca niște flamuri, anunțând trezirea la viață a naturii. Cu țânci care ies la zbenguială, deși nu este
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
cerului interior, uneori imposibil de pictat sau cântat în șirurile muzicale ale Poeziei... dar... Poezia mi-e Casă. o Casă a gândurilor, a undelor primite Dar în care, îmi revărs trupul trăirilor fără teama de a fi sac al oaselor înnegrite de furia neputinței. mă bucur simplu, în centrul muzicii fără sunet al sufletului, doar vibrație, reconstruind luminile secundelor trăite sau nu, în brațele uimitoarei și blândei prietene a gândului, Poezia. ---------------------------------------- Cristalul Ființei Te-am gustat, Poezie! ai curs licoare dintr-
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]