381 matches
-
să mă uit la aceste „bufnituri“, care, de fapt, erau răni în sufletul mamei, iar în albumul amintirilor mele am și păstrat imaginea unui exemplar: o adâncitură cam cât buricul unui deget, pe care o descoperise mama în lemnul polisat, înnegrit, al comodei Biedermeier, încercuită de o fină linie fisurată. Își trecu mâna peste crăpătura aceea. Fața ei exprima supărare și vină. În capul ei propozițiile începeau atât de des cu: „hai să ne închipuim“ - și asta trebuia să facem, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Atunci mă voi opri iar o dată, până când întreaga clădărie a trupului se va prăbuși pentru totdeauna pe pulberea fină a măruntaielor mele prefăcute în cenușă. Omul cu drugul de fier va deschide apoi capacul iadului de foc, să sfărâme ciolanele înnegrite, insuficient carbonizate. El va găsi mădularele piticului, înfipt ca un uriaș păduche lat în colivia oaselor mele. Îl va recunoaște după forma de dovleac micuț a craniului și după piciorușele lui de Mickey Mouse. Cu drugul de fier să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înapoi și m-am privit cum săream pagini și cum, acolo unde se căscau hăuri, mâzgăleam ornamente și omuleți din liniuțe. Înflorituri inutile, povestite în grabă cu scopul de a distrage atenția, îmi ieșeau din mână pentru a fi îndată înnegrite: la o parte cu ele! Acum lipsesc elementele de legătură ale unui proces pe care nimeni nu l-a oprit, a cărui curgere nu putea fi întoarsă și a cărui urmă nu poate să o șteargă nici o gumă. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta s-a întâmplat, camera redevine un dezastru. E ca și cum în secunda în care relația a fost consumată, bărbatul urlă: —Gata, băieți! Puteți să ieșiți! Și, imediat, de sub pat încep să-și facă apariția armate întregi de chiloți murdari, șosete înnegrite, căni, farfurii, reviste cu mașini, pulovere hidoase, costume jegoase de fotbal, pahare de bere, calendare sexiste, cărți de Stephen King, prosoape umede, borcane de Wintergreen, toate astea dându-și coate, vociferând, lamentându-se cu voce tare din cauza perioadei de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
incantație, n-am găsit dar pot presupune, pot improviza, pot recompune o temă de jazz sau iepurele din Alice În țara minunilor, din Alice nu mai locuiește aici că s-a săturat și-a emigrat la Polul Nord, sau pe acela Înnegrit, decedat ca efect colateral al radiologiei asupra unor plante de apartament, niște anemone, În sfîrșit pauză, reclamă Coca-Cola, dau să mă ridic și să mă duc la bucătărie cînd văd că nu era o reclamă adevărată, adică era, Însă făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o formă oarecare. Cum va fi arătat în tinerețe cu asemenea buze roșii? Aproape că nu mai ține minte. Și cu pălăriile acelea bogate. Și cu părul strălucitor, de culoarea oțelului, tuns scurt și întotdeauna ondulat. Și cu sprâncenele arcuit înnegrite. Are pe undeva, prin sertare, o mulțime de fotografii, ar trebui să le caute și să se uite la ele. Dar i se face îndată lehamite să se ridice și să le caute, parcă ar fi o babă scorojită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să frece chiuveta, faianța, mozaicul din bucătărie, răzuind rânduri-rânduri de zoaie; apoi chiuveta și cada din baie. A măturat toate camerele, le-a privit, le-a mai măturat o dată, însă parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise în locurile unde se aflaseră tablouri sau mobile. Îl usturau mâinile, i se înroșiseră buricele degetelor și pielea din jurul unghiilor se albise și se umflase, încrețită, mergea îndoit de la mijloc. S-a așezat pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu suporta mângâierile, îmbrățișările, șoaptele pentru că-l dădeau peste cap, îl înmuiau, nu mai era în stare de nimic - și izbucnind și mai tare în lacrimi, incapabil să se stăpânească. Și-a amintit de țuguiul care ardea și de olanele înnegrite crăpând de căldură cu un trosnet înfiorător de os rupt și de bătrâna doamnă Marga Pop înmărmurită privind de lângă cotul lui, mică, subțire, delicată, slăbită de boală, înspăimântată de inevitabilul deznodământ anunțat de incendiu. Și-a amintit de o taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
venit să cred până n-am văzut o fotografie în ziarul de a doua zi, în care se vedea clădire unde fusese expusă cenușa lui, Casa Centrală a Armatei Sovietice; și în jurul ei se încolăcea, făcându-și loc prin străzile înnegrite, o coadă de oameni îndoliați, care se întindea în spate pe o lungime de nouă kilometri și în față pe o lungime de cinci kilometri. ...Si vous dormez, si vous rêvez, acceptez vos rêves. C’est le rôle du dormeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bătrînă. — Totul din cauza ei, știi... Începu iar femeia. — Ajută-mă la asta, dacă poți! țipă Kay pentru a-i distrage atenția. În tot acest timp, Mickey Îl examina pe bărbat. La Început, lui Kay i se păruse că are fața Înnegrită; Își imaginase că era acoperită cu pămînt sau funingine. Dar În momentul În care Își Îndreptase lanterna asupra ei, negrul devenise roșu-aprins. Și brațele, și pieptul erau la fel, și cînd Își mută lanterna peste ele proiectau mici luminițe delicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
piscină era un covor de lemnăraie udă, sticle de vin și pahare de hîrtie, printre care plutea și o frapieră goală. Hennessy parcă sub un umbrar de eucalipți cărora focul le transformase ramurile din partea de sus În mături de nuiele Înnegrite. Un spaniol tînăr cu o figură posomorîtă urcă treptele dinspre piscină, uitîndu-se la distrugerile din jur de parcă le vedea pentru prima dată. L-am așteptat să se apropie de noi, dar a rămas la zece metri distanță, fixîndu-mă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ambele mîini de balustradele pîrjolite și cu Încălțările afundîndu-i-se În covorul mustind de apă. Lambriul de lemn din jurul șemineului se transformase În cărbune, dar ici și colo se păstraseră contururile unui blazon. Ne-am oprit pe palier, Înconjurați de ziduri Înnegrite și cu cerul liber deasupra capetelor. Din ușile dormitorului mai rămăseseră doar Încuietorile și balamalele, iar prin cadrele goale se vedeau camerele eviscerate, cu mobila incinerată. Echipa de criminaliști Întinsese un podium de scînduri În lungul grinzilor expuse, iar Cabrera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tînăra era Însărcinată. În vreme ce Cabrera inspecta baia, măsurînd pereții cu ruleta, eu am ieșit după Paula. Am traversat amîndoi platforma de scînduri și am intrat din coridor Într-o cămăruță. Aici focul se dezlănțuise cu și mai multă furie. Rămășițele Înnegrite ale unei păpuși mari zăceau pe podea, aducînd cu un copil incinerat, dar torentul de apă revărsat pe acoperiș cu furtunul ștersese toate celelalte urme ale persoanei care ocupase camera. Într-un colț, focul iertase o măsuță de toaletă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
est, turnurile hotelurilor din Fuengirola i se Înfățișau soarelui care cobora, așteptînd să Înceapă proiectarea spectacolului vesperal de sunet și lumină pe ecranele gigantice reprezentate de fațadele lor placate cu sticlă. De la platforma de piatră, povîrnișul cobora către rariștea lămîilor Înnegriți, apoi spre poarta din spate și spre garajul de lîngă casa năruită de incendiu. Am părăsit platforma și am pornit către livadă, cercetînd terenul pietros În căutarea vreunei posibile urme lăsate de incendiator. Chiar deasupra capului meu se auzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
noi. Dacă aș juca stîngaci În mod deliberat, ar sfîrși prin a mă conduce cu un avans destul de mare și ar fi tentat să se lanseze În niște ieșiri cutezătoare la fileu... În parcare, Porsche-ul lui stătea exact În cercul Înnegrit lăsat pe asfalt de Renault-ul care arsese. Întotdeauna parca acolo, ori ca să-mi amintească mie de flăcări, ori din vreun soi pervertit de-a-și demonstra solidaritatea. În dimineața aceea testasem și-n Încuietorile Porsche-ului cheile găsite În livadă. Privind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spanioli uscau și lăcuiau carenele ce Începuseră să absoarbă apă. În tot acest timp, În centrul portului, o goeletă distrusă de foc - scheletul pe jumătate scufundat al lui Halcyon - era legată de un șlep de oțel. Catargul carbonizat și velele Înnegrite Împărățeau peste Întinderea de ape, Îmboldindu-i pe navigatorii iahturilor din Residencia Costasol să-și strîngă terțarolele și să plece În căutarea celor mai puternice vînturi și-a celor mai adînci mări. O mînă mă apucă de umăr, apoi Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
reluare la finala Cupei de anul trecut. Nici nu-și dădeau seama că așteptau să-i ia moartea. Acum montează piesele lui Harold Pinter. Nu-i un progres? — Bănuiesc că e. (În trecere pe lîngă port, i-am arătat rămășițele Înnegrite ale vasului Halcyon, priponit de șlep ca un leș de Înecat.) Goeleta lui Frank - de ce n-or lua-o de-acolo? E o priveliște supărătoare. — Mai tîrziu, Charles. Nu trebuie grăbite lucrurile astea. Oamenii au nevoie În permanență de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mașină, înarmați cu lopeți și cazmale. Peste tot unde privești, doar dezastru. Bocete, tânguiri, strigăte disperate după cei dragi prinși sub dărâmături umplu strada cu o cutremurătoare jale. Etajele superioare ale unor clădiri rămase în picioare ard cu putere. Zdrențe înnegrite se așează încet pe carcasa unei mașini calcinate. Un cadavru atârnă grotesc de niște grinzi sfărâmate. Nu mai are decât jumătate din craniu, golit de creier. În fața unui chioșc de ziare, un bărbat încearcă să dea ajutor unei bătrâne întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câteva păsări își găsesc loc pentru odihnă. Liniștea înaripatelor nu va dura mult, doar până ce începe antrenamentul. Înainte să se ridice, Felix mai trage un fum din țigară și cu zâmbet pișicher scoate din porthart un caiet gros, cu margini înnegrite. Dintre file iese la iveală un ziar împăturit, cam zdrențuit. Informația Zilei, numărul din 30 septembrie 1943 unde Arghezi scrisese celebrul pamflet "Baroane", îndreptat direct contra baronului Manfred von Killinger, ambasadorul nazist la București. Prin anumite cercuri se vehicula bârfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de fortificații din marginea orașului Turna fuseseră date peste cap. Elementele care supraviețuiseră luptelor fugiseră sau fuseseră capturate. Pe marginea drumului se văd numeroase arme aruncate, iar din loc în loc, răsturnate în șanțuri sau chiar pe mijlocul șoselei, numeroase carcase înnegrite, ciuruite și contorsionate ale unor mașini blindate. Sprijinit de zidul unei case, Marius privește coloana prizonierilor. În ceața venită odată cu gerul dimineții mulți dintre ei încearcă să se apere de frig ridicând gulerele și ascunzându-și mâinile înroșite în buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Trec peste pante abrupte și văi des împădurite, cu luminișuri din loc în loc care adăpostiseră odată mici așezări omenești, dar care acum încetaseră să mai existe. Se mai văd în picioare solitare ziduri de piatră, înconjurate de rămășițe arse și înnegrite, mărturii mute despre imensa sălbăticie a războiului. Aerul păstrează încă duhoarea dulceag amară a morții. La un moment dat, trec pe lângă un fost refugiu montan, încă în stare bună, cu excepția unei porțiuni lipsă din acoperiș. În interior un covor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de autoritarism, trebuie să dispară. Altfel nu vom fi decât niște simpli figuranți într-un scenariu scris de alții și asta este împotriva oricărei rațiuni a firii. Nicky se descheie la curelușa căștii și cu vârful degetelor își șterge obrazul înnegrit. Când au început bombardamentele asupra Bucureștiului, logodnica mea a plecat împreună cu părinții mei în refugiu. Evident, i-am însoțit și eu. Pe drum, trenul a fost surprins în câmp de câteva avioane americane care au început să ne mitralieze. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai durează. Te iau, mi-a spus, dar nu imediat, să treacă un oarecare timp de la condamnarea ta, șapte-opt luni." Pornirăm spre copacul următor. "Deci, așa e cu muierile", zisei înmuind bidineaua și albind cu ea scoarța bătrână, crăpată și înnegrită a castanului. "Da, dom' profesor, așa este: bătaie și... altă cale nu există." "Și de ce-or îi având ele tendințele astea? îl întrebai folosindu-i vocabularul. De ce, de pildă, n-ar dori ele să fie egale cu bărbatul? N-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
direcția arătată. Apoi urmă o pauză, nu prea lungă. După aceea, se auzi un pârâit și copacul izbucni în flăcări! O vreme, se încălziră apropiindu-se de flăcări. Copacul ardea destul de bine, și chiar dacă se transformă repede într-un schelet înnegrit, încă mai răspândea căldură. Dar încălzitul încetă a mai fi preocuparea lor principală, Gosseyn observă că tovarășul său privea într-o parte cu o expresie de neliniște pe față. - Uită-te! arătă el cu degetul și adăugă: Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Maria în ceață, o jumătate de-obraz încălzită de aburii ceștii pe care-o ducea la gură. Mihnea râdea, Dumnezeu știe de ce. Tânărul Lupu arăta perfect, hainele nu mișcau o cută, parcă nu zăcuse în aceeași magherniță cu noi. Galbenul înnegrit al tutunului îi dispăruse de pe degete; se lăsase brusc de fumat sau nu văzusem eu bine cu-o seară înainte? Umbrela îi strălucea. Picăturile de apă fuseseră tamponate cu șervețele igienice, iar armătura unsă cu puțin ulei la încheieturi. Plăcuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]