419 matches
-
trepte duceau spre subsol, în adânc, acolo era intrarea - o ușă de lemn cu ochiuri de geam - pe care mătușa o căptușise cu draperii, covoare și pături, ca măsură de prevedere contra curentului. În față se afla bucătăria, avea pereții înnegriți și era despărțită de restul subsolului cu alte draperii și pături. În spatele lor, își găsiseră loc toate lucrurile trebuincioase unei familii. O baie nu-mi amintesc să fi văzut. Vara, ei cultivau legume în curtea casei. Stăteam împreună acolo, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-ar plăcea să umblu cu ciorapii găuriți și să n-am pe nimeni care să-mi aducă o limonadă fierbinte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mașină, înarmați cu lopeți și cazmale. Peste tot unde privești, doar dezastru. Bocete, tânguiri, strigăte disperate după cei dragi prinși sub dărâmături umplu strada cu o cutremurătoare jale. Etajele superioare ale unor clădiri rămase în picioare ard cu putere. Zdrențe înnegrite se așează încet pe carcasa unei mașini calcinate. Un cadavru atârnă grotesc de niște grinzi sfărâmate. Nu mai are decât jumătate din craniu, golit de creier. În fața unui chioșc de ziare, un bărbat încearcă să dea ajutor unei bătrâne întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câteva păsări își găsesc loc pentru odihnă. Liniștea înaripatelor nu va dura mult, doar până ce începe antrenamentul. Înainte să se ridice, Felix mai trage un fum din țigară și cu zâmbet pișicher scoate din porthart un caiet gros, cu margini înnegrite. Dintre file iese la iveală un ziar împăturit, cam zdrențuit. Informația Zilei, numărul din 30 septembrie 1943 unde Arghezi scrisese celebrul pamflet "Baroane", îndreptat direct contra baronului Manfred von Killinger, ambasadorul nazist la București. Prin anumite cercuri se vehicula bârfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de fortificații din marginea orașului Turna fuseseră date peste cap. Elementele care supraviețuiseră luptelor fugiseră sau fuseseră capturate. Pe marginea drumului se văd numeroase arme aruncate, iar din loc în loc, răsturnate în șanțuri sau chiar pe mijlocul șoselei, numeroase carcase înnegrite, ciuruite și contorsionate ale unor mașini blindate. Sprijinit de zidul unei case, Marius privește coloana prizonierilor. În ceața venită odată cu gerul dimineții mulți dintre ei încearcă să se apere de frig ridicând gulerele și ascunzându-și mâinile înroșite în buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Trec peste pante abrupte și văi des împădurite, cu luminișuri din loc în loc care adăpostiseră odată mici așezări omenești, dar care acum încetaseră să mai existe. Se mai văd în picioare solitare ziduri de piatră, înconjurate de rămășițe arse și înnegrite, mărturii mute despre imensa sălbăticie a războiului. Aerul păstrează încă duhoarea dulceag amară a morții. La un moment dat, trec pe lângă un fost refugiu montan, încă în stare bună, cu excepția unei porțiuni lipsă din acoperiș. În interior un covor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de autoritarism, trebuie să dispară. Altfel nu vom fi decât niște simpli figuranți într-un scenariu scris de alții și asta este împotriva oricărei rațiuni a firii. Nicky se descheie la curelușa căștii și cu vârful degetelor își șterge obrazul înnegrit. Când au început bombardamentele asupra Bucureștiului, logodnica mea a plecat împreună cu părinții mei în refugiu. Evident, i-am însoțit și eu. Pe drum, trenul a fost surprins în câmp de câteva avioane americane care au început să ne mitralieze. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu furci și cu topoare, împrăștiind și ucigând pojarul. Slobozite, animalele fură duse departe. Nemaiavând putere decât până la pereți, focul s-a ogoit. Vreme de un an casa a stat cu geamurile plesnite, fără acoperiș și cu grinzile din cărbune înnegrit. Apoi, împrăștiind și scoțând lemnul rămas, gospodarii au făcut, lângă cea veche, casă nouă. Pe locul ei se vedea, înălțat, un morman pe care creștea troscotul. Mai ales după războiul din urmă și, mai apoi, când fu arat pe ruptele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lor ce aruncau umbre uriașe pe pereți, deși mama nici măcar nu ridica privirea, exemplu pe care i l-a urmat la scurt timp și Luweena. Și apoi am pornit din nou pe stradă. Am trecut prin fața clădirii mătăhăloase, cu ferestre Înnegrite stil gotic, a fostului teatru Old Howard, odinioară faimos, Însă acum Închis de ani de zile. Aici locuiau o sumedenie de șobolani de cea mai joasă speță. Era, zicea mama, un loc numai bun să-ți găsești sfîrșitul. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
gânduri care îl străbăteau... ar fi vrut să oprească bătăile inimii care loveau în tâmple, în creier... Măsură camera de câteva ori, în lung și în lat, se opri în fața ferestrei și privi câteva clipe cerul în tăcere. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau pe nemărginirea lui, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită și neînțeleasă. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostenite, răscolindu-i alte amintiri, amărăciuni... speranțe, izgonind mereu liniștea sufletului. Ar fi vrut să plângă, tare ar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de aramă decrepită al cupolei, a cărei cocleală dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut un diametru de câțiva metri între pereții ovali și dușumeaua înnegrită, puțind înăbușitor a urină și a fecale pietrificate, plutea ceva ce părea o ceață intens alburie, umplând tot acel spațiu de o copleșitoare singurătate. Mi-am dat repede seama însă că nu era decât pânză de păianjen, 69 deasă și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
M-am detașat ușor de pânzele care deja prinseseră consistență pe hainele mele și, cu ochii în gol, cu părul zbârlit pe cap și pe brațe, am alunecat pe toboganul marelui 148 149 tunel până am ajuns iar pe podeaua înnegrită și putredă. Miriade de fire de praf se-nvîrteau în aerul brun-stacojiu, antrenând mirosuri dezgustătoare. Am ieșit de sub marea cupolă pe ușa dată de perete și, cu capu-n pământ, străbătut de fiori, am coborât încet scara îngustă, spiralată. M-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
că voi fi pedepsit, așteptând dintr-o clipă într-alta o răzbunare nedeslușită. Am deschis ușa. Era mama, tânără, cu părul buclat, într-un capot pătat și descusut, trebăluind în bucătărie, în fața mașinii de gătit. Ținea cu mâna stângă coada înnegrită a unei tigăi cu uleiul sfârâind, iar în cealaltă avea un pumn de cartofi tăiați, din care picura apă. Lumina crudă, matinală, venea de la fereastra cu perdeluță înnegrită de fum, prin care se vedea un zid mucegăit și o bucată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
M-am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-am lipit urechea de lemnul ud. Pe scorojeala vopselei înnegrite fluturau fulgi răzleți de zăpadă. La început n-am auzit nimic, nici măcar tăcerea, de parcă spațiul dinăuntru ar fi fost plin, compact. încetul cu încetul însă, ca niște mesaje teribile venite dintr-o lume scufundată, ca mârâitul înfundat al unui animal
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
răspunsul lui Sally. — Asta pot să observ și eu, spuse Wilt. Ai un trup foarte drăguț. — Ăsta-i cel mai drăguț lucru pe care l-am auzit vreodată de la cineva, aprecie Sally. — în cazul ăsta, comentă Wilt, apucând un cârnăcior înnegrit, probabil că ai avut o copilărie nefericită. — Adevărul e că așa a și fost, zise Sally și-i smulse cârnatul dintre degete. Din cauza asta am acum atât de multă nevoie de iubire. își vârî cea mai mare parte din cârnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
direcția arătată. Apoi urmă o pauză, nu prea lungă. După aceea, se auzi un pârâit și copacul izbucni în flăcări! O vreme, se încălziră apropiindu-se de flăcări. Copacul ardea destul de bine, și chiar dacă se transformă repede într-un schelet înnegrit, încă mai răspândea căldură. Dar încălzitul încetă a mai fi preocuparea lor principală, Gosseyn observă că tovarășul său privea într-o parte cu o expresie de neliniște pe față. - Uită-te! arătă el cu degetul și adăugă: Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu clopoței și camioanele cu remorcă. Bucureștiul plin de schelării și macarale, cu spitale și clădiri de poștă și, minuscule, chioșcuri de ziare. Cu lacuri gri, în formă de stomacuri, dând unul într-altul. Cu parcuri și statui de bronz înnegrit, popor de omuleți tuciurii, din ce în ce mai mici pe măsură ce urcam. Cu cartiere muncitorești, ca niște prăjituri din care nu ai mușca. Bucureștiul cu triaje CFR pline de stive de cherestea, grămezi de cărbuni și mormane de țevi, profile și pompe ruginite, șpan
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi fost un ceas cu cuc. Apoi, coridorul, tencuiala căzută cu paneul dezgolit, ușa capitonată cu mușama și cu urme de praf în adânciturile făcute de cuie. Apoi, aerul închis al camerei, lampa cu gaz și, deasupra ei, pe tavanul înnegrit, o pată vie de lumină, de parcă o rază de soare se strecoară printr-o lentilă măritoare. Și plapuma din petice multicolore, umedă și grea, că părea umplută cu nisip; și un sân de femeie lăsat obosit într-o parte, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe cel privit. O serie de evenimente demonstrează cât de puternic ne impresionează până și formele care se aseamănă vag cu conturul ochilor. Astfel, dacă pe o foaie de hârtie sunt reprezentate două cercuri concentrice, iar cel interior are suprafața înnegrită sugerând o pupilă, se constată că persoanele cărora li se prezintă alăturat două asemenea desene reacționează printr-o dilatare semnificativă a pupilei, pe când cele cărora li se arată numai un desen sau trei nu au nici o reacție. Strategia schimbului de
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
șoptește Ion Irimia. „Păcat di el. Dumnezău nu bati cu ghioaga... Aici o fost pedeapsă gre, bre, pedeapsă gre, se bagă în vorbă și Ștefănică Burghelea. Ia uite că a venit și Teletin, cel cu taurul furat.” Un om voinic, înnegrit tuci de soare, își face loc prin lume, să intre și el mai în față. Îl vedeam pentru prima dată. Când a ajuns lângă mort, și-a scos pălăria decolorată, a făcut cruce și a spus apăsat, pentru el, pentru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Otilia. Ce deosebire! Unde era Otilia de altădată? Nu numai Otilia era o enigmă, ci și destinul însuși. Dinadins, într-o duminică, o luă pe strada Antim. Prefacerile nu schimbaseră cu totul caracterul străzii. Casa lui moș Costache era leproasă, înnegrită. Poarta era ținută cu un lanț, și curtea toată năpădită de scaieți. Nu mai părea să fie locuită. Cele patru ferestre din față, de o înălțime absurdă, înălțau rozetele lor gotice prăfuite, iar marea ușă gotică avea geamurile plesnite. Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aducea omu ei nu s-ar fi descurcat nici o săptămână. Își ia țoașca de jos și coboară cu grijă scara tramvaiului. Aerul miroase a umed, e sfârșit de iarnă, deși oamenii cu plasele-n mână trag, pe pojghița de zăpadă înnegrită, sănii pe care stau într-o rână copiii. Între macarale - blocuri netencuite ; grămezi de moloz acoperite de bucăți de gudron, barăcile de lemn, închise. Ea gâfâie și merge mai încet ca de obicei, îi este frică să nu se-mpiedice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Se trântește pe pat și își strânge pleoapele, așteptând amintirea de nesuportat, gonind-o, scrâșnind din dinți, și ea, revenind, încălzindu-i sângele. Mirosul foarte timpuriu de primăvară al aerului, răceala lui, vie și tremurătoare, grămezile de zăpadă cu scoarța înnegrită adunate în marginea trotuarului, din care se scurg șiroaie de apă. Și el, simțindu-se foarte tânăr, alergând în lumina neașteptată, traversând în goană pe roșu, de teamă că o să întârzie. Fata avea umerii fragili și înguști, brațele subțiri, acoperite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce-și lăsa degetele umede și moi să-i alunece în trecere printre stinghiile prăfuite ale gardurilor, de-a lungul zidului gălbui și în timp ce urcaseră scările până în fața ușii scorojite, unde el bâjbâise îndelung, învârtind, din ce în ce mai neliniștit, cheia în broasca înnegrită. Studioul scârțâia necontenit și el își ferise fruntea de tăblie, din ce în ce mai copleșit de nemișcarea corpului țeapăn care nu-i răspundea, mergând totuși mai departe, văzându-și din afară, aproape cu spaimă, gesturile. Ca și când tot ce făcea de-acum înainte era
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-s rude, că-s prietini, tu să n-ajungi la mâna lor... Cum zicea și madam Ioaniu, Dumnezeu s-o ierte... O perdeluță gălbuie, stropită de ulei și cu marginea descusută, acoperă fereastra bucătăriei, zăbrelită de drugi solizi de metal înnegrit. Perdeaua a cusut-o madam Ioaniu, iar drugii de metal i-a pus cu mâna lui chiar generalul, după ce ultimul hoț a intrat prin fereastra bucătăriei, cățărându-se pe acoperișul magaziei de lemne. Pe atunci nu mai aveau soldat și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]