603 matches
-
domnilor munteni: unul de la Radu vodă Mihnea și alte două de la Matei vodă Basarab. Într-una dintre aceste lucrări, observându-se lipsa acestui fel de hrisoave în Moldova, s-a spus: „cancelaria Moldovei e și în această privință mai puțin înnoitoare. Sub înrâuriri primite de dincoace de Milcov s-a statornicit în actele moldovenești, pentru aproape două veacuri, semnul crucii sub formă de prapor. Invocația simbolică, într-o atitudine hieratică, ține tovărășie inițialei...“11, iar monograma lipsește. Primul hrisov muntean, din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
l-a însoțit în toate nevoile și năzuințele sale trupești și sufletești. Acest cler, care a dat poporului pe popa Radu Șapcă, pe popa Neagu Benescu, pe popa Ambrozie Tun și pe atâția alții, nu poate trece sub tăcere caracterul înnoitor și deci revoluționar al adevăratului creștinism, spre a stărui numai asupra caracterului lui transcendent“65. Aceleași idei le susținea și profesorul I. Nistor, consilierul tehnic al Ministerului Cultelor, care afirma că rolul cursurilor era acela de a-i face pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
circumscripții electorale pentru fiecare provincie imperială, cu excepția Galiției, unde, pentru protecția minorităților, se introducea o a doua8. În acest fel se urmărea ca, în viitoarea reprezentanță imperială, să intre forțe noi, capabile să-l reformeze și să aducă un suflu înnoitor în viața politică a monarhiei. Totodată, se intenționa o nouă împărțire a mandatelor de deputat, pe provincii, după criterii naționale, pentru a se obține o mai bună reprezentare a tuturor naționalităților existente în cadrul fiecărei provincii. Regimul Gautsch, conștientizând faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Șerban Cioculescu, Scriitorul, RFR, 1941, 7; Petre V. Haneș, Tinerețe, București, 1941, 28-68; N. Cartojan, Mihail Kogălniceanu. Activitatea literară, București, 1942; Perpessicius, Jurnal de lectură completat cu Eminesciana, București, 1944, 85-114; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 50-53; Gh. I. Georgescu-Buzău, Mihail Kogălniceanu înnoitorul, București, 1947; Popovici, Romant. rom., 377-406; Dan Simonescu, Contribuția lui M. Kogălniceanu la dezvoltarea și îmbogățirea limbii literare, CIL, I, 67-87; Dan Simonescu, Mihail Kogălniceanu ca tipograf și editor la Iași, SCB, 1957; Dumitru Hâncu, Kogălniceanu, București, 1960; Virgil Ionescu
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
suflul poeziei. Folclorul indigen favorizează la Asturias aplecarea spre mitologicul local de origine maya, prozatorul preluând și de la suprarealiști imaginea dislocată, fervoarea metaforică și irumperea în subconștient și oniric, iar de la Dostoievski priza la suferință și descrierea situațiilor-limită. Mai pronunțat înnoitoare sunt intențiile volumului Literatura hispano-americană în lumină sistemică (1979), care are o dublă finalitate: cuprinderea întregii arii a literaturilor din America Latină și investigarea lor dintr-un unghi metodologic nou, sistemic. Având izvoare în disciplinele exacte, teoria sistemică gândește fenomenul de
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
momente ale tranziției, călăuzindu-mă după paradigma unui imaginar social nou ori a unei utopii sociale de tranziție. Sensul pe care Îl dau utopiei este unul constructiv-destructiv, arătând confruntarea cu imaginea totalizantă a trecutului, adesea eșecul de a articula formule Înnoitoare, constatarea unor remanențe rezistente sociale și politice. Schimbarea cere neîndoios o investiție utopică - În acest sens, utopia e necesară ca debut propriu-zis al schimbării, prefacere a realității care să ilustreze conexiunea dintre formele noutății culturale și politice. Căderea comunismului a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
despre artă. D. cultivă o frază articulată după legile naturalului, simplității și ale tăcerii semnificative. Ea trebuie auzită, stângăcia expresivă poartă pecetea ingenuității și rostirii disimulate, ocolite, țărănești. Pe de altă parte, ea vorbește despre refuzul sincronizării totale cu tendințele înnoitoare din proza secolului. Prozatorul accentuează, cu mândrie, faptul că aparține lumii pe care o înfățișează. Întregul e o formă de existență a lumii rurale, un mod de a fi. Conștiința lui naște, dincolo de formula lirică, suflul epic; Horodiștea, Ciutura, Ocolina
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Bergson, autoarea subliniind rolul emulativ al marilor creatori în contextul unei colectivități, începând de la miturile Antichității - vânătorul, aripile, demonul, Prometeu ș.a. Idei similare, aduse până la contemporaneitate, sunt cuprinse și în volumul Intelectualul și epoca sa (1966). Considerând intelectualitatea un factor înnoitor în procesul cunoașterii, F. examinează critic poziția și realizările ei în angrenajul societății italiene. Demersul analitic se menține în sfera culturii, dar sunt frecvente trimiterile la alte domenii. Militantismul creatorilor de idei și frumos este urmărit pe un traiect care
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
face simțită în articole ca acela al lui Tudor Vianu despre polemica dintre antici și moderni sau al lui N.I. Herescu despre ecourile din poezia lui Horațiu și Vergiliu în opera lui Giosuè Carducci. Cealaltă tendință este ilustrată de tălmăcirile înnoitoare din Homer (G. Murnu, Cezar Papacostea), Teocrit (T. Naum), Lucrețiu (D. Murărașu), Catul (T. Naum, G. Murnu), Horațiu (N.I. Herescu, C. Niculescu, V. Georgescu), Vergiliu (V. Georgescu), Marțial (V. Georgescu) sau Iuvenal (I.M. Marinescu). Unele dintre articole anunță interesul autorilor
FAVONIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286972_a_288301]
-
de spirit ce se stabilizează cu trecerea timpului pe linia fragilă dintre așteptare și dezamăgire și care minează încet acel optimism delicat, ce s-ar putea bănui ca aparținând temperamentului său, mitropolitul se stingea curând, la Zolkiew. Ctitor al tiparului, înnoitor al cultului, promotor al culturii și literaturii în limba națională, D. reprezintă în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, asemenea cronicarului Miron Costin, o conștiință umanistă. Teologia (patristica și dogmatica), istoria, filologia și poezia sunt discipline
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
total 34 numere, purtând denumirea „caiete”. Editorii sunt I. Mihăescu, Tiberiu Iliescu, Constant I. Manea, mai tarziu fiind menționați Marcel Saraș (redactor) și D. Marian (secretar de redacție). Rubrici: „Spiritul cărților”, „Pretexte critice”, „Variațiuni”, „Ecoul cărților și al revistelor”. Spiritul înnoitor, bătăios și contestatar al revistei - reflex al ideilor nonconformiste ale „tinerei generații” - transpare atât din literatura cuprinsă în paginile ei, cât și din articolele de atitudine sau din selecția numelor și a cărților reținute spre recenzare. Publică versuri de factură
MERIDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
Organ al Asociației studenților creștini-centrul Iași”. Condusă de un comitet, publicația îl are ca redactor responsabil pe Alecu Tomescu Băltești. Într-un scurt articol-program din numărul 2/1934, intitulat Ce vrem?, revista se autodefinește ca purtătoare a unui mesaj moral înnoitor pentru tânăra generație. Deși declară că nu „vrea” politică, G.s. manifestă o puternică orientare antidemocratică și naționalistă, cu unele accente antisemite, comune și altor publicații de dreapta din epocă. Preponderent socială și politică, revista dă totodată atenție culturii și literaturii
GLASUL STUDENŢIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
Conferința pe țară a scriitorilor din 22-24 ianuarie 1962 (4/1962) și a angajamentului lansat de Uniunea Scriitorilor, în care se scrie: „Partidul ne-a deschis drumul larg spre cunoașterea vieții poporului, spre adevărul și frumusețea celei mai înaintate și înnoitoare arte - arta realismului socialist” (6/1962). Bascularea conceptelor, întrezărită la un moment dat, devine din nou imposibilă, diferențierea între „amici” și „inamici” fiind greu de făcut, deoarece „frontul” luptei duse cu dogmatismul, pentru care G.l. continuă să fie arena principală
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
în cărțile consacrate unor curente de largă audiență în artele plastice din secolul al XX-lea, istoricul de artă, asemenea celui literar, preferând în comentariu imaginea amplă, proiecția deschisă. Mai totdeauna el își alege personalități și direcții cu substanțial aport înnoitor în epoci de dramatică efervescență culturală. Expresionismul în literatură și artă (1969), Cubismul (1972), Pop Art (1975), Istoria unei generații pierdute: expresioniștii (1980) ș.a. sunt exegeze ale unor manifestări de șoc, ce violentează vechile estetici, afirmând poetici noi, născute din
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
și doctoratul cu teza Fenomenul povestitului astăzi (1996). Coordonează, de la volumul al optulea (1998), împreună cu Ioan Viorel Boldureanu, publicația academică „Folclor literar”, devenită, din anul 2001, „Revista de etnologie”. În cărțile pe care H. le-a publicat se simte suflul înnoitor adus de formația și lecturile noului val de etnologi români. Deloc intimidată de perspectiva senzaționalistă, care a exploatat în Occident mitul vampirului și al strigoiului, în Șapte eseuri despre strigoi (1998) autoarea procedează metodic, lucid, la alcătuirea unui dosar al
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
Confesiuni, Destinderi, Oda soarelui, Intima comedie din Lupta cu inerția, volum care preia texte apărute în periodice sau găsite în arhiva poetului de Savin Bratu, Aurel Covaci, Eugen Mandric și Lucian Raicu. Se confruntă aici din nou demersul creator energic, înnoitor, și modelul restrictiv al liricii angajate, spiritul vizionar și spiritul conformist. Astfel, un ciclu de „pseudo-spleenuri” stă alături de poeme dedicate muncii, Partidului, lui Marx. Din aceeași perspectivă trebuie văzut amplul poem Omul comun (din care L. publicase fragmente în presă
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
numerele dedicate lui Mihail Sadoveanu (5/1955, 4/1980), Tudor Arghezi (4/1980) și Mihai Eminescu (5/1975). Un loc deosebit îl au cercetările referitoare la literatura română veche, unde se disting câteva direcții: începutul scrisului în limba română (studiile înnoitoare metodologic publicate de I. Gheție și Alexandru Mareș de-a lungul mai multor ani au dus la elaborarea lucrării de sinteză Originile scrisului în limba română, 1985); letopisețe (P.P. Panaitescu despre letopisețul lui Grigore Ureche și editarea lui, Liviu Onu
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
de necesitățile momentului, deoarece noul ziar adoptă de la început, sub toate aspectele, o ținută inovatoare în raport cu celelalte foi ale epocii. Ambiția lui Rosetti, sprijinit de I.C. Brătianu, de Eugeniu Carada și Enrich Winterhalder, era aceea de a edita un ziar înnoitor și sub aspect tipografic, lucru destul de dificil în condițiile de atunci, dar nou mai ales în ceea ce privește maniera publicistică și structura. O izbândă completă nu a fost posibilă; totuși, prin apariția R. presa românească a primit, fără îndoială, un îndemn spre
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
a clasicilor și a modernilor. E drept însă că, în ceea ce privește literatura română, nu are o chemare deosebită către cei dintâi. Caută unicitatea ireductibilă a operei, nu locul ocupat într-un ansamblu. Se ferește de clasificări, caracterizări, concepte, aruncă o privire înnoitoare, conformă spiritului modern, fără să pornească de la o concepție prestabilită și fără să folosească un aparat sofisticat. Cu o astfel de perspectivă, nu se apropie de metodele noii critici, ale cărei grile de lectură le socotește constrângătoare. Nu e mai
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
Radu Stanca, D. Popovici, Ion Negoițescu ș.a. Au fost recenzați și prezentați în primul rând scriitorii asimilați liniei tradiționaliste, privilegiată de revistă: O. Goga, I. Agârbiceanu, N. Iorga, Z. Bârsan, Liviu Rebreanu. După 1928 se va acorda atenție și tendințelor înnoitoare, prin găzduirea unor scrieri de Ion Minulescu, Gib I. Mihăescu, Victor Papilian, Emil Isac, Mihai Beniuc. Se încerca „o transpunere suplă în miezul mentalității timpului”, dar și - conform articolului-program redactat în 1936 de Al. Dima - ridicarea „virtualităților etnice și etice
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
va lua însă ca model liric din pricini pe care le va explica mai târziu. Învățase din Jocul secund tehnica poetică, dar nu „vederea” (viziunea) lirică. Îi rămâne recunoscător pentru că îi atrăsese atenția asupra faptului că esențial și cu adevărat înnoitor, modern în poezia lui Eminescu nu este Luceafărul, ci Odă în metru antic. O idee asumată de S. în teoria lui despre al patrulea tip de poezie, acela pentru care optează în cele din urmă. Este vorba de tipul „metalingvistic
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
existență, dar având o încredere neclintită în posibilitatea de cunoaștere prin revelație, T. a devenit un contestatar tot mai vehement al modului de viețuire contemporan. Apropiat, inițial, de cei mai de seamă frondeuri „bântuiți de patima de foc a Duhului înnoitor” (Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran ș.a.), el visează, în articolul-program din „Floarea de foc”, „un stil arzător cum sunt flăcările”, menit să demoleze o ordine spirituală „hâdă”, falsă, și să reformeze viața socială. Revoltat împotriva politicianismului și a arivismului
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
Ulise. Cu același ton insurgent și în imagini violente se precizează că Voronca, „inventatorul pictopoeziei”, este semnatarul Aviogramei - manifestul revistei „75 HP” -, „eroica bombă [...] care a transformat capul tuturor stârpiturilor într-o imensă pădure de bidinele”. Pentru a sublinia impactul înnoitor al demersului său, evoluția literară a scriitorului e văzută în termenii unei bătălii: trimisă din primele linii ale avangardei, unde se dădea lupta împotriva unor „stări false care se cuibăriseră într-un suflet prăfuit”, bomba „a izbit în plin”, iar
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
lui Theodor-Arthur Vasiliu, ofițer. A urmat la București, unde familia se mutase în 1933, Școala „Clemența” (1935-1939), Liceul „Cantemir Vodă” (1939-1947) și Facultatea de Istorie, absolvită în 1951. Obține titlul de doctor în filologie cu teza Al. Davila - dramaturg și înnoitor al artei scenice naționale (1979). Lucrează la Radiodifuziunea Română ca reporter și redactor pentru emisiunile culturale (1948-1955), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1961) și la Editura pentru Literatură Universală (1961-1967), unde conduce redacția de critică și istorie
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
cu perioada actuală. În atenția cercetătorului a intrat, mai restrâns, și spațiul Extremului Orient - India, China, Japonia ș.a. Prinse analitic în contextura epocii, fenomenele de teatru sunt judecate din numeroase unghiuri - repertoriu, actor, public, regie, subiecte, intrigi, forme și idei înnoitoare, influențe, semnificații etc. -, spre a le revela permanențele estetice și umane. Efortul de a ordona și sintetiza un material uriaș într-o imagine de ansamblu care să sugereze dinamica manifestărilor scenice din toate timpurile, și nu în ultimul rând achizițiile
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]