743 matches
-
arate mai curat. Nu sunt fețe mâncate de sifilis, cu găuri În loc de nas ca În antichitate. — Tata are așa un respect pentru dumneata. Și cum ar trebui să mă folosesc de acest respect? — Toate prejudecățile sexuale cele mai vechi, mai Înrădăcinate și mai oribile sunt mobilizate Împotriva mea. — Numai Dumnezeu știe ce e În mintea lui, spuse Sammler. Poate e doar Încă o suferință pe lângă multe altele. — Mi-a spus lucruri pline de cruzime. — Incidentul ăsta din Mexic nu este primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
League. Un adevărat gentleman. Emil dădu cu spatele mașina lentă, argintie, Înaltă, aparținând sărmanului Elya, și ieși de pe alee. Îi dădu corect lui Sammler posibilitatea de a alege conversația sau solitudinea. Sammler alese solitudinea și Închise geamul despărțitor. Sentimentul adânc Înrădăcinat al domnului Sammler (o prejudecată, dacă vreți s-o numiți așa) era că femeile cu picioare foarte subțiri nu puteau fi soții iubitoare sau amante Înfocate. Mai ales dacă pe lângă asemenea picioare mai aveau și coafuri Înfoiate. Hilda fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
creștină specifică spațiului ortodox este Paștele, mai precis Învierea care reprezintă triumful vieții organice asupra morții. Legendele și miturile exemplificate sunt rodul unei conștiințe colective populare a unor oameni care au înglobat inconștient în aceste legende mărci ale spiritualității lor înrădăcinate organic de viața, pământul și firea lor, categorii care determina și caracterul bipolar al credinței ortodoxe. Credința ortodoxă este, așadar adânc imprimată în subconștientul nostru, iar o consecință a acestui fapt este chiar impresionanta stabilitate a credincioșilor ortodocși care rareori
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște acest vechi și înrădăcinat principiu al bețivilor de cursă lungă care sunt și slujbași. S-or fi schimbat, poate, regulile în ultimul timp, de când nu mai beau... Îmi pare rău de dimineața pierdută, chiar dacă citesc altceva. Scriu aceste rânduri și mă las toropit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și sufletul ți-e senin. Iisus pentru noi se naște. Măriți-L, iubiți creștini! Primiți-L în casa voastră, ca și El să vă primească. Dăruindu-se pe Sine în Casa Împărătească. Deschide ușa, creștine, ca să intre Lerui Ler, Colinde-nrădăcinate, care niciodat’ nu pier! În ele se preamărește nașterea Fiului Sfânt, Aducând salvarea noastră pe-acest zbuciumat pământ. Pruncul pentru noi se naște!..S-avem inimile sus! Să-L slăvim în gând și faptă pe Domnul nostru, Iisus!
Hristos se naşte. Slăviţi-L !. In: Bucuriile Credinţei by Maria Lascu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/536_a_758]
-
fumez o țigară, ceea ce mă făcu să mă simt un pic mai bine. Am Încercat să mă conving singură că nefericirea mea izvora din teama sinceră că Penelope se mărita cu un tip oribil și nu dintr-o invidie adânc Înrădăcinată că ea are acum un logodnic, iar eu nici măcar nu ajunsesem să mă Întâlnesc de două ori cu același tip. Nu puteam. Se Împliniseră doi ani de când plecase Cameron și, deși trecusem prin etapele necesare ale recuperării (obsesia față de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
relația dintre un individ și obiectele care-l înconjoară sau soarele care-l încălzește. Ba, de ce să ne oprim aici? Un individ fără nici un fel de relație. Nu este o plăcere? În lumea noastră literară a apărut o prejudecată foarte înrădăcinată, că literatura trebuie negreșit să desbată probleme de conștiință. E adevărat că le desbate, dar de ce trebuie negreșit? Cine a hotărât chestia asta? Și, mai ales, cine a hotărât că singurul mod de a o face este cel de relație
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
știa cum ar fi de procedat cu ea, dar nu se simțea în stare. Prea tare îl amărâseră fuga și trădarea fraierului și idiotului ăluia fleșcăindu-i puterea și răbdarea dovedite cândva în preajma femeii ăleia care avea un tabiet trainic înrădăcinat: bătea copiii până-i căpia. Dintre toți cu care lucrase, doar Rafael se pricepuse s-o țină în frâu cât de cât, dar de-acum nu s-ar mai fi bazat. Simțea o slăbiciune acută, aceeași slăbiciune de altfel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rezultat din utilizarea drapelului, neprevăzut, neașteptat, dar care a venit să demonstreze până la ce punct ne putem Înșela când ne apucăm să cultivăm scepticisme ale speciei sistematice, a fost virtuosul gest al câtorva cetățeni cu respect pentru tradițiile cele mai Înrădăcinate de conduită socială rafinată și care Încă purtau pălărie, de a se descoperi când treceau prin fața ferestrelor Împodobite, lăsând În urma lor Întrebarea uimitoare dacă o făceau din cauza decedatului sau din cauza simbolului viu și sfânt al patriei. Ziarele, bineînțeles, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
bune și laudele de adineaori, la reformele și înlesnirile din manifestul guvernului, ticăloșii au incendiat conacul îndată ce trupele au părăsit satul. Asta era grav. Dacă ei îndrăznesc să se răscoale și în spatele armatei, înseamnă că duhul răului e mai adânc înrădăcinat decât se crede... Maiorul Tănăsescu declară ritos prefectului că, având răspunderea întreagă pentru siguranța trupelor, el nu poate îngădui să fie încercuit. Baloleanu fu cuprins de spaimă. Se și vedea înconjurat de cete de țărani sălbăticiți, bătut, schingiuit și omorât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numită și umană, este puternică și acționează instantaneu, pe când natura divină trebuie dezvoltată. Autorul scrie „Înțelepciunea a apărut prima, dar instalarea ei în om nu durează de multă vreme, de aceea ea este încă fragilă, în timp ce instinctul zace foarte bine înrădăcinat”. Stefan Zweig în cartea „Triumful și destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam” scrie despre credința nestrămutată că istoria este un progres moral, în care specia umană se înalță de la animalitate la divinitate, de la forță brutală la un spirit înțelept
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a fost transmis dintr-o epocă imemorabilă. Sunt puține cazurile în care este stabilit cu exactitate începutul tradiției de la o persoană anume: budismul (care de fapt își înfige rădăcinile în hinduism), zoroastrismul (despre care se cunosc foarte puține), creștinismul (bine înrădăcinat în forme neortodoxe de ebraism, credință de care nu a dorit niciodată să se rupă cel puțin la început, sperând ca aceasta să accepte caracterul mesianic al lui Isus din Nazaret), islamul (care, pe baza profețiilor lui Mahomed, se dorea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ceea ce umanul "deține ca natural", și care se caracterizează, în mod fundamental, prin funcția sa agregativă, prin revenirea la "înțelepciunea imemorială", la acceptarea instinctelor (Spiritul, Conștiința, Rațiunea, Societatea) unei umanități universale, în profitul valorizării obiceiurilor specifice diverselor grupuri de "indivizi înrădăcinați". După Michel Maffesoli, proliferarea "comunităților postmoderne" (manifestă în celebrările exuberante, în emisiunile de telerealitate, în jocurile de roluri pe Internet, în spectacolele sportive, în scandalurile mediatice etc.) își află o explicație și o posibilă origine în rădăcinile arhaice, arhetipale ale
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
între rațiune și simțuri este cel care permite înțelegerea formei noi pe care o ia o acordare la lume mai complexă. Un policulturalism cu forme mai vaste. Emergența unor moduri de viață și de gândire uimitoare. O accentuare a particularismelor înrădăcinate indiferente la universalismul schematic care prevalează în reprezentările monoteiste ale Occidentului. Fără să insistăm aici, se poate aminti că figura barocului poate fi un bun unghi de atac pentru a înțelege o astfel de polisemie la lucru. Iată, în sensul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
încă. Nu zace în spatele nostru... ci se înalță în fața noastră"51. Acest lucru este în joc în moravurile în gestație. Nu mai este o morală de esență pur rațională, ci o etică în care afectul își are partea lui. Etos înrădăcinat care, disimulat, subteran, țese o legătură solidă între indivizi, pornind de la o participare comună la un ansamblu mai vast ale cărui elemente sunt importante, desigur, dar nu dominante. Lumea ca "intimare obiectivă" (G. Durand) pe care trebuie să o examinăm
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este acest etos care unește cu celălalt social sau natural. Venele profunde ale unui loc care irigă corpul social. Deep ecology pe care o putem înțelege, într-un mod metaforic, ca fiind ceea ce susține un mod de a fi împreună înrădăcinat. Iată deci "participarea magică" sau "mistică", care, dincolo de separarea rațională, va "antropomorfiza" spațiul în care trăim, produsele specifice pe care le mâncăm, specialitățile culinare ale locului, pentru a face din ele o parte a eului. Renaștere a unui canibalism originar
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
rău, nu este întru nimic rațională, abstractă, generală, ci, din contră, emoțională, concretă, particulară. Trebuie să avem luciditatea de a o recunoaște. Fie și numai pentru a-i tempera efectele perverse. Ea face referire la experiență în aspectul ei trăit, înrădăcinat, original. Trăit cu o puternică încărcătură instinctuală. Acest instinct este cel care fondează, ca un non-spus, comunitatea de destin. În sens strict, fără știrea ei acționează acest instinct. Dar nu este mai puțin eficace. Sistemele teoretice au uitat-o progresiv
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care trebuie să o integrăm pentru a dobândi un surplus de ființă. Înțelepciune imemorială care revine. Aceea a acceptării instinctelor, ce deconstruiește construcțiile intelectuale (Spiritul, Conștiința, Rațiunea, Societatea...) ale unei umanități universale, pentru a valoriza obiceiurile specifice grupurilor de oameni înrădăcinați. Astfel trebuie înțeleasă dezinvoltura, din ce în ce mai generalizată, față de politic, ca și reîntoarcerea formelor tradiționale de existență, explozia religiozității, revendicările "necredinței" și alte perspective "arhaice" care derutează observatorii sociali. Oricare ar fi obiectivele, regăsim în triburile postmoderne ecoul gândirii libertare a lui
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
putem da o rațiune și un scop îndepărtate. Acesta a fost cazul moralității moderne. Dar acest normativism se uzează destul de repede. Și, prin urmare, revin în prim-planul scenei sociale aceste fundamente arhaice care fac toată substanța unui corp social înrădăcinat, sensibil, făcut din umori, pasiuni și emoții împărtășite. Este ceea ce Joseph de Maistre numea "forța invizibilă a experienței". Formulă fericită ce arată pe deplin că această experiență colectivă (cultură, uzuri și cutume, viață cotidiană) este cea care asigură coeziunea și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
personaje carnale, instinctuale, sangvinice, exprimând în același timp partea bună și pe cea rea a lucrurilor umane. Pe scurt, nu mai tinde să predomine modelul unui "om teoretic". Ci, din contră, cel care trăiește, reacționează, se comportă în funcție de situații. Situații înrădăcinate foarte departe (arhetipale) și trăind în prezent. Astfel, numai privind departe în urmă putem înțelege departe în viitor. Poate fi vorba de fiul luminii sau de un paria al forțelor răului. Protagoniștii generoși ai mișcărilor caritative, galezul mustăcios care critică
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Truici, Columbeni, Țînțăreni, Zăvorance, maneliști sfidători prin opulență, fotbaliști decerebrați, vedete grețos siliconate din sistemul pornofițelor de tractir deghizat, gorile cefoase cu ghiuluri uriașe, limuzine cu maimuțe milionare și măturători de euro după câte-o paranghelie, plus complicitățile străvechi, adânc înrădăcinate, între pegră și poliție, între interlopi, procurori și judecători, sigur că ajungi să urli leninist: „Moarte bogătanilor“. Ori, după caz, să exclami iresponsabil, ca John Lennon: „Power to the people!“ Exact aici a intervenit salutar Radu Soviani: să evităm confuzia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de depărtat al românimii, din Oradea Mare, - când în țara mea proprie nu voi ajunge nicicând să însemnez ceva, escepție făcând de cercul restrâns al câtorva amici. Ș-apoi să nu fiu pesimist? Grecii noștri au o ură atât de înrădăcinată și de instinctivă în contra a tot ce e românesc încît chiar studiul regulat al limbei și istoriei noastre nu se va face aci decât după ce acești oameni vor dispărea prin degenerare și stingere fizică ceea ce sperăm de la Dumnezeu că se
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
că nu vor mai aparține nici unui alt bărbat, spre a-mi potoli, o dată pentru totdeauna, neliniștea în această privință. Dar era o neliniște la care nici inima și nici imaginația nu erau părtașe. Într-adevăr, în mine era atât de înrădăcinată o anume pretenție, încât îmi era cu neputință să-mi închipui, chiar în ciuda evidenței, că o femeie care-mi aparținuse va mai putea vreodată aparține și altuia. Dar jurământul prin care se legau mă elibera, în schimb, pe mine. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dat, căminul nici nu se mai numea...numărul cutare... ca-n acte, ori, ca-n firma de deasupra ușii... de la intrare...ci, BLÂNDEȚEA. Da, da, căminul de copii, Blândețea, botezat, astfel, nu de foruri, nu prin documente, ci, de către mulțime,înrădăcinat, în folclorul local, ca o legendă vie, ca un simbol al adevărului, ca ceva deosebit de trainic, ce se întemeia, pe acceptarea liber consimțită, și neimpusă de cineva, anume,în viața tuturor. SCLIPĂTUL Ca de obicei, pe la ora asta, Alina Teodora
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Azi i-am spus că vor merge pe teren, în zona viticolă a județului. Lasă-l să sune. Dacă vede că nu vine nimeni la mașină, o să-nțeleagă că trebuie să intre-n curte. Conform unui protocol nescris, dar bine înrădăcinat, soferul va intra-n casă. Va sta pe hol, până când primul secretar va fi gata de plecare. “Ileano, cheamă-l pe Nelu aici!” “’Țeles, coane prim, ‘țeles, acușica mă duc!” “Toanto, ai grijă cum și cu cine vorbești! Nu ești
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]