898 matches
-
romană, astfel încât armata rămânea fidelă generalului de care depindeau bogățiile soldaților săi, prăzile de război și distribuirile masive de pământuri. Începând de la Marius și în continuare, deși rămânea obligația formală de înrolare, s-a recurs cu o frecvență crescândă la înrolarea voluntară. Pe vremea lui Augustus (27 a.Chr.-14 p.Chr.), când prestarea serviciului militar a devenit o necesitate stabilă pe limesul Imperiului, s-a menținut sistemul înrolării voluntare, s-a redus numărul legiunilor iar permanența soldaților a fost stabilită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
obligația formală de înrolare, s-a recurs cu o frecvență crescândă la înrolarea voluntară. Pe vremea lui Augustus (27 a.Chr.-14 p.Chr.), când prestarea serviciului militar a devenit o necesitate stabilă pe limesul Imperiului, s-a menținut sistemul înrolării voluntare, s-a redus numărul legiunilor iar permanența soldaților a fost stabilită în jurul a 25 de ani, la sfârșitul cărora veteranul avea dreptul la o indemnizație economică, constând într-o sumă de bani ori a unei bucăți de pământ. Legiunile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu era prea dificilă pentru ei, împlinind-o cu certitudine. În Imperiul roman nu exista un serviciu militar obligatoriu, iar numărul trupelor, raportat la totalul populației, în general nu era prea mare. De obicei, legiunile erau recrutate din voluntari, iar înrolarea forțată a persoanelor singulare, în vederea prestării serviciului militar, era cauzată de apariția unor situații de necesitate reală. În cazul în care, în rândurile armatei romane apăreau depopulări vizibile, se admiteau, date fiind situațiile excepționale: gladiatori, sclavi, barbari, bandiți și canalii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu rugăciunea pentru binele împăratului și al societății. Pentru succesiva evoluție teologică devine relevantă ideea apologetului de a echivala sacerdoții păgâni totalității creștinilor: nu este nici o referință strictă numai la preoții creștini, pentru care mai apoi va fi prevăzută interdicția înrolării militare în timpul lui Constantin (306-337), coercitivă pentru laici. Tot acum este evidențiată valoarea activă a rugăciunii, sarcină specifică creștinilor, simultană inutilității războiului ineficace și generator de ucideri. Dacă războiul este o luptă falsă, rugăciunea nu sprijină spre victorie luptele pământești
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ultim aspect de trăda, în opinia sa, o anumită relaxare spirituală, încurajată și de o pace bună și îndelungă. În timpul dinastiei Severilor (193-238) condițiile economice ale soldaților ajunseseră la un nivel optimal și atrăgeau numeroase persoane. Nu este exclus ca înrolarea în structura militară a unui număr sporit de creștini, cu acest prilej să fi determinat și o anumită elasticitate din partea Bisericilor locale care, deși nu aprobau, tolerau această situație de facto. Slăvind comportamentul soldatului în De corona, 1, și utilizând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în botez, făcea absurde vegherile gărzilor în templele zeilor; c) signum creștin, primit la botez, remarca neacceptarea celui mi-litar. Tot în acest context, relua și dualismul prezent în Apocalips despre apartenența la castra tenebrarum ori la castra lucis, afirmând că înrolarea în cele dintâi manifestă păcatul (transgressio); ipoteza soldaților convertiți la creștinism, după întreprinderea carierei militare, este comparată cu a omologilor lor din Noul Testament. În practică, după primirea botezului, soldatul care pretinde o ruptură cu un anumit tip de viață are
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
individ de persoana împăratului. Nu există pretenția ca nou-convertitul să abandoneze armata, din moment ce putea desfășura anumite servicii publice fără a risca să verse sânge. Catehumenului sau simplului credincios îi era interzis să întreprindă cariera militară: vinovăția nu se regăsea în înrolarea voluntară în oștire, ci în disprețuirea lui Dumnezeu, iar o consecință a acestei acțiuni ducea la devenirea de parte integrantă a structurii militare. Astfel, comunitatea creștină îi excludea din sânul ei pe cei care qui habet potestatem gladii, care dețineau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fiecărui creștin din primele secole. Din acest motiv era orientat spre actualizarea acestui mandat atât în mijlocul popoarelor păgâne, unde se stabilea unitatea sa militară, cât și în mijlocul propriilor camarazi. Sporirea continuă a creștinilor în diferitele legiuni nu se datorează doar înrolării tinerilor creștini, ci și convertirii soldaților păgâni chiar în cadrul acestora. Persecuțiile care vizau direct militarii creștini și prescriau îndepărtarea lor din rândurile armatei, urmăreau și eliminarea, sau cel puțin frânarea, răspândirii creștinismului în mijlocul soldaților și civililor. Nu dispunem de alte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
războiul imoral, iar meseria armelor josnică. Nu știm dacă au fost mulți sau puțini acei soldați care au îmbrățișat cuvântul lor, însă Filaster (330-397) ne spune că, carpocrațienii, au fost numiți și soldați, pentru că rândurile lor s-au îngroșat prin înrolarea dezertorilor și a foștilor soldați; negau nașterea lui Cristos dintr-o Fecioară. Dintr-un fragment din Apologia lui Iustin aflăm că doctrinele anarhice ale gnosticismului ar fi influențat o bună parte a creștinilor care luptau sub arme, deoarece, în scrisoarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a moșteni și de a avea cimitire, le interziceau să se înroleze, îi îndepărtau din armată și îi degradau pe toți ofițerii manihei. Aceste legi i-au lovit pe manihei, montaniști și priscilieni, pe iudei și samariteni, oprindu-le înrolarea și cariera militară în armata imperială. 5. Reacția punitivă a Imperiului roman În aceste condiții, îndeplinirea diferitelor sarcini încredințate soldaților creștini de către Biserica antică comporta anumite pericole și chiar condamnarea la moarte a celui prins asupra faptului și a coreligionarilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la decăderea cultului oficial și la consecința acestuia: regresul spiritului războinic al soldaților era privit ca un semn al moleșelii provocate de doctrina pacifistă a creștinismului. Ba mai mult chiar, apariția unor cazuri de dezertare în Africa romană, unde refuzurile înrolării lui Maximilian și Marcellus nu puteau fi considerate situații izolate, ori secundare din punct de vedere social, confirmau aceste suspiciuni. Antimilitarismul revoluționar al obiectorilor de conștiință a constituit o problemă gravă pentru situația Bisericii, care a trebuit să suporte consecințele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de deschidere de locuri de cult și de a fi considerată ca o asociație și o religie licită în mod tacit. Creștinii se simțeau asemenea celorlalți cetățeni și, asemenea acestora, nu refuzau să se pună în serviciul statului roman prin înrolarea în armată fie datorită soldei, fie posibilității de carieră, care nu excludea sacrificiile și privațiunile, absența din familie pe durate nedeterminate și chiar moartea în luptă. Nu erau umiliți în practicarea religiei lor și nu aveau motive să ia în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu putea să accepte nici cea mai mică nesupunere din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca învinuit în fața proconsulului Dio pentru audiența judiciară. În timpul înfățișării sale precedente în fața consiliului de înrolare tânărul și-a exprimat refuzul de a se înrola și de a presta sacramentum militiae. Asemănarea procedurii audienței judiciare celei desfășurate în timpul operațiunii de recrutare ne spune că anumite gesturi de tip juridico-sacral, refuzate de Maximilianus pe durata precedentului consiliu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cererea împăratului, au fost episcopii, îndemnând credincioșii să revină la îndeplinirea îndatoririlor militare, fapt sancționat prin canonul 3 al conciliului din Arelate (Arles, Gallia, 314), care-i lovea cu excomunicarea pe toți cei care renunțau la serviciul militar ori refuzau înrolarea în rândurile oștirii romane. Intervenției religioase i-a urmat după patru ani și cea politică. Pentru a opri, prin autoritatea și severitatea legilor, ardoarea acestor idei pacifiste, care se răspândeau oriunde printre supușii săi, împăratul Constantin a dat un decret
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
barbară în armata lui Theodosius I este mărturisită de izvoare; elementul barbar nu era totdeauna și creștin când începea să slujească în armata romană. Dacă momentul convertirii vizigoților s-a petrecut între 382-395 când s-au stabilit în Moesia, la înrolarea lor armata theodosiană erau cel puțin parțial păgâni. În secolul V soldații barbari se converteau pe durata serviciului și se întorceau acasă creștini. Această nouă situație schimbă complet datele problemei care apăreau în perioada dioclețiano-constantiniană (284-363). Pentru a doua jumătate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este depășită de Biserica primară care propune tuturor celor botezați, indiferent de națiune sau condiție socială, cetățenia cerească superioară celei pământești. Unele acte sigure ale martirilor (Maximilian, Tipasius, Marcellus) din Africa sfârșitului de secol III ne mărturisesc despre prezența sau înrolarea după caz a elementelor creștine, în armata africană a Imperiului roman. Sunt evocate niște cazuri izolate, care nu ne spun nimic decisiv despre adevărata dimensiune a prezenței creștine din armată. În realitate, atât raționamentele cât și calculele numerice sunt destinate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai mare parte la zonele orientale ale Imperiului mult mai profund creștinate ori la cele ale Africii de nord, nu sunt nicidecum întâmplătoare. Cazul legiunii a XII-a înrolată la Capadocia ne indică prezența cetățenilor creștini ori deveniți astfel după înrolare. O situație cvasiidentică întâlnim și în cazul legio III Augusta. Am putea crede că soldații creștini din trupele auxiliare erau superiori numeric celor din legiuni? Nu știm. E foarte posibil ca spre jumătatea secolului III să fi existat creștini la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
auxiliare erau superiori numeric celor din legiuni? Nu știm. E foarte posibil ca spre jumătatea secolului III să fi existat creștini la Dura Europos (aici a fost descoperită și prima biserică creștină) în efectivele militare ale cohors III Palmyrenorum. Întrucât înrolările pentru trupele legionare și cele auxiliare se efectuau adesea în medii diferite celor în care se răspândise creștinismul, ar explica lenta extindere numerică a fenomenului și limitata incidență a problemei serviciului militar asupra conștiinței religioase a maselor creștine direct interesate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a vizat diferite categorii militare. Expresia de martirii militari, în bună parte orientali, dependentă de marea persecuție din anul 303, începe să capete o importanță covârșitoare pentru mentalitatea populară creștină și cea militară. Armata occidentală a lui Constantin, dependentă de înrolările din această parte a Imperiului, la început era păgână și ca atare fost declarată și de izvoare. Pentru secolul III și începutul secolului IV nu putem vorbi despre armata romană, cu anumite excepții, ca despre instrumentul efectiv al propagării susținute
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca "o fetiță de vreo șaptesprezece ani, drăgălașă și isteață cum nu s-a mai pomenit pe valea Someșului"; "cochetă și ușuratecă", însă, după cum o vede la început mama lui Apostol) îl împinge spre actul de bravadă care va fi înrolarea în armata Imperiului: În trei zile sufletul logodnicului s-a umplut de otravă. Se simțea nenorocit și-l băteau gînduri de moarte. Se compara cu locotenentul în inima Martei și era sigur că Marta alege uniforma strălucitoare, pintenii... Și el
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
spirit religios de mama sa și în spirit de respect față de valorile naționale, Apostol Bologa a studiat filosofia la Budapesta, și-a făurit o concepție despre viață bazată pe ideea datoriei față de stat. Fiind fiu de văduvă, era scutit de înrolare în armată, dar o va face voluntar, văzând admirația logodnicei sale față de "uniformele ofițerilor" și totodată pentru a-și verifica în practică ideea datoriei față de stat. Rănit, decorat de câteva ori, avansat locotenent, protagonistul ajunge la concluzia că "războiul e
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În totalul populației ocupate sau la un milion populație, numărul de patente naționale sau internaționale elaborate și numărul publicațiilor științifice la un milion populație. Fondul resurselor umane destinate activității inovaționale este măsurat prin: rata literalității populației În populația totală, nivelul Înrolării În școala secundară ca % În grupa de vîrstă respectivă, nivelul Înrolării terțiare ca % În grupa de vîrstă respectivă. Acestea sunt unicele date valabile pentru determinarea și măsurarea abilităților inovaționale, care indică diferențele existente În baza educațională, și pe fondul cărora
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
patente naționale sau internaționale elaborate și numărul publicațiilor științifice la un milion populație. Fondul resurselor umane destinate activității inovaționale este măsurat prin: rata literalității populației În populația totală, nivelul Înrolării În școala secundară ca % În grupa de vîrstă respectivă, nivelul Înrolării terțiare ca % În grupa de vîrstă respectivă. Acestea sunt unicele date valabile pentru determinarea și măsurarea abilităților inovaționale, care indică diferențele existente În baza educațională, și pe fondul cărora se formează ulterior abilitățile tehnologice ale populației. UNCTAD calculează Indicile Abilităților
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
soarelui” pentru ultima dată, apoi după ce vătaful trage câte un foc de pistol pentru fiecare din ei, fug toți spre casele lor, neuitându-se Înapoi. Obiceiul Călușarilor, deși În esență același, prezintă diferențe de regiuni, Însă, În general, ritualul de Înrolare se păstrează peste tot la fel. Vătaful umblă pe la târguri și urmărește tineri care joacă frumos. Dacă cei aleși acceptă să intre În călușerie sunt chemați În ziua de Ispas (Înălțare la casa lui. Acolo Începe prima parte a ritualului
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
lung pentru destinele României! e. „Cerem Regionalei Tineretului Progresist să trimită delegați speciali” Simțindu-și și declarându-și neputința în fața cerbiciei tineretului vasluian, profesorul C. Russu cheamă „artileria grea” de la Iași pentru a-i putea convinge pe aceștia de necesitatea înrolării măcar în rândurile Tineretului Progresist, până când se va reuși „alipirea” la UTC. Iată ce a scris spre finalul adresei: „...cerem pentru bunul mers și dezvoltarea T.P. (subl.ns.), Regionala T.P. să trimită delegați speciali pentru T.P. fără a lua contact
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]