391 matches
-
Bîlcu, care se prăbușise cu capul pe masă: - Cumetre, am iubit și eu la viața mea una, of! și-i venea să plângă. Apucă un pahar și-l mușcă în margine cu dinții lui puternici. Sticla se sparse și-i însîngeră buza. Nașa sări cu gura pe el: - Te-ai îmbătat, Ghițișor! Masa se mai rărise. Zestrea mirilor creștea. Aglaia tot mai striga pe rând numele unora. Se mai oprea la câte unul: - Masă bogată! Nae Dragavei, aici de față, picior
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îmi pare că îngerii și-au rupt aripile din tării ca să-mi facă vânt din lume. Ce rană mi s-a deschis, ca o primăvară neagră, și-mi înverzește simțurile cu muguri funebri? Ce înger, cu ce arme, mi-a însîngerat seva? Sau Dumnezeu mi-a întors blestemele? Orice ocară la adresa Lui se întoarce împotriva celui ce a spus-o. Căci distrugîndu-L, ți-ai tăiat creanga de sub picioare. Ai zdruncinat tăriile; ți-ai zdruncinat tăria. Ura împotriva lui Dumnezeu pleacă din scârba
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o anumită forță lirică. Ea se constituie, din mulțimea detaliilor, Într-un univers imaginar specific și, În raport cu el, se prefigurează mai bine o apropiere de lucruri, o formă particulară a sensibilității poetice. Întîiul cînt (Ionienele) Începe cu descrierea unui apus Însîngerat În valurile albe ale mării. Descriere fără strălucire, salvată de un singur vers. Un vers extraordinar: „Cotind pe Cornul d-aur, ieșea În Propontide Un vas spărgînd cu pieptul tărîmele lichide”. În același cînt, spre sfîrșit, dăm peste un mic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i Decît un scheletru răce, răzămat pe cîrja lui.” Biografii poetului semnalează faptul că, după moartea Zulniei, Conachi nu s-a hotărît, cum pretinde, să ducă o viață exclusiv canonică. CÎteva, alte, „frumușăle” i-au marcat viața și i-au Însîngerat poezia. Poezia, În vicleana ei indeterminare, rămîne Însă fidelă, pasiunii unice, dumnezeiești pentru ibovnica slăvită. După ce a trăit ca un Don Juan. Conachi arc inteligența să moară (În poezie) ca un Tristan. 13. Erotologii atrag atenția asupra dificultății de a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stare de irealitate. În cele câteva zile cât fusese lovită, dusă la secția de poliție, apoi, laolaltă cu alte sute ca ea, în hangarul unde se chirceau pe pardoseala de beton, avusese sentimentul că lumea aceea care amenința, lovea, striga, însângera și zdrobea era de o neînduplecată realitate, dar că nu ei i se întâmplau toate astea, ci altcuiva, prin ochii căruia se uita șerpește, ca în copilărie, la cinematograf. Apoi, pe străzile poleite, cu taxiuri care nu opresc când le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu toții jurământ/ Să n-avem drepturi și cuvânt;/Bătăi și chinuri când țipăm,/ Obezi și lanț când ne mișcăm,/ Și plumb când istoviți strigăm,/ Că vrem pământ !” G. Goșbuc N-am putea spune că despre 1907, „anul, când răscoalele țărănești însângerează câmpiile” și îndoliază satele, s-a scris mult sau puțin. Se poate însă ușor constata că tragicul eveniment a fost apreciat diferit ca semnificație istorică, socială, juridică, atât în demersurile politicienilor vremii, cât și în ale cărturarilor de atunci și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
totul și cu totul ștearsă de pe fața pământului... ca o față proprie față de altă față proprie, Mariedl. Mariedl... Dragă Mariedl. Așa o muzică ești tu, că toți oamenii ar trebui s-o cânte. PATRU Încăperea, însângerată. Mariedl scoate o cârpă însângerată de sub fustă. O saltea cu fratele lui Mariedl, care se masturbează privind într-o revistă porno. FRATELE LUI MARIEDL (masturbându-se): Mama noastră zice că-i gata cu ea, că nu mai poate să ține pasul cu noi. După ziua de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dublul cur-rău al nimicului ei. Iar pe tine frățioare, am să te dăruiesc pur și simplu cu porcăria . Fratele sărută recunoscător fundul lui Mariedl. MAMA LUI MARIEDL (ridică în sus rochia lui Mariedl): E tare sfârtecată azi? (îi trage cârpele însângerate dintre picioare și le cercetează) Ah, nu, nu sunt chiar așa de scârboase, numai obișnuitele fântânele încârligate-n roșu, care arată că viața din viață se trage. Și ici și colo locu-i bun, sănătos pe însănătoșire. (o unge pe Mariedl
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
este prieten celor care fac parte din Biserica Lui; și i-a înconjurat pe ei cu zid de apărare; cununa aceasta de spini este floare pentru cei ce cred în Cel Care a fost slăvit; dar cununa aceasta de spini însângerează și pedepsește pe cei care nu cred. Da, cununa aceasta de spini este simbol al faptei Lui de Stăpân; El a purtat pe capul și în mintea trupului Său toate răutățile noastre, cu care ne-am rănit. Că El, cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o rană de țigările care nu se mai termină, pupeze cu un ochi în frunte privind la iapă cum paște... acum își schimbă rochia... din scaunul dentistului, fără guri, omorând cu o paletă musca țețe așezată bâzâind pe o rădăcină: însângerați, ne semețim... iar și iar... că de după perdeaua de fum, afară, o să ne scuipe un leu... Eul auctorial discută (obișnuit) cu un alt Eu, secund, ori cu o Ea. În fapt, poetul e un insular, un elegiac agresat de singurătate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un asemena datum genetic, instalarea în alt mediu rănește. Titluri precum Camerele, Ziduri paralele, Viziune dintr-un oraș de Nord-Vest sau Ochi obosit de varul pereților (dintr-o altă secțiune a plachetei) circumscriu un spațiu citadin închis, restrictiv. "Cuvintele sunt însângerate" (Rezerve mai atenuate formulaseră, anterior, Blaga, Philippide și alții). Un excelent poem, Complicitatea lecturii, e o declarație de principii, un mod de departajare estetică și, concomitent, ridicare a privitorului la starea de grație: Era duminică în orașul în care poeții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
trilurile ciocârliilor. Arcuite în lizieră, se lansează ca niște săgeți spre albastrul cerului stăpânit de șoimi nemiloși. Sunete ascuțite, scoase de greieri trândavi, sparg liniștea. Prin preajma lor, furnicile trebăluiesc. Din ciornoziom își trag seva holde de grâu cu spic încărcat. Însângerate de maci, unduiesc ca niște valuri aurii sub adierea vântului. Sunt vegheate îndeaproape de lanuri de floarea soarelui, cocoșate de povara rodului copt. Se scurg, dimpreună, tăcut și lent spre deltă, cuprinzându-se în nemărginirea câmpiilor. Așteaptă să se împlinească
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
debut, prin "Patimile după Bacovia". Aici încearcă să persifleze pustiul și târziul bacovian, trăirea apăsătoare în locul unde nu se întâmplă nimic, târgul în care ceața este chinuitoare, căruia-i lipsește pitorescul de altădată: "Numai tusea mai aruncă pe caldarâm frunze însângerate". O mlaștină filistină, care la strigătul poetului rămâne și insensibilă, îi va genera un sentiment de melancolie, de aceea numai dragostea îl ajută să reziste prin "măhălălile lui noiembrie". "Țara lui π" este o carte scrisă fără emoție. Poeme ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în vidul existențial. Nu puține dintre texte meditează pe mai vechiul raport Eros-Thanatos. Dragostea întunecată, care dă naștere și paradoxal ucide, este invocată câteodată, ca un etern Ianus bifrons ("O, dragoste,/ zeu cu două fețe,/ una mușcând-o pe cealaltă,/ însângerând-o,/ insomnie a clipei,/ levitație tristă,/ lentoare..."), mai ales în șirul de invocații având ca pretext drama celor uniți printr-o iubire vinovată. Același zeu multiform, veritabil Hermes contopit cu Hades, pare a-și lumina, succesiv, câte una dintre fețele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea Amânări
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un sine căruia nu îi este străină alteritatea interioară, perceperea străinului ostil ce încearcă evadarea dintr-un sine multiplu, dar egal zbuciumat, este construit poemul Non plus ultra: "eu vin/ pornind de la zero/ desculț/ vin îmbrăcat simbolic// în coastele veacului/ însângerat de un sfârșit/ enigmatic// acesta-i cuvântul/ strigătul verde/ oblic pe cer/ drept în Ocean/ pe obraz trăgând linii sângerânde/ neverosimile/ soarele ca o tipsie încinsă pe creier/ nevoile fiziologice ale trupului/ în care... Doamne!/ mă satur de zbuciumul interior
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din ura împotriva evreilor și a creștinilor un obiect de studiu pentru tînăra generație. Astfel, nu întâmplător, acest maestru al haosului, numit Ossama Bin Laden, provine din regatul saudit, ca și 15 din cei 19 pirați ai aerului care au însîngerat America. Arabia Saudită se evidențiază ca o societate plină de contradicții, sfîșiată între modernitatea infrastructurilor sale și tradiția tare a islamului celui mai rigorist, wahhabismul. O țară din care mana petrolieră a făcut o putere financiară a lumii, cu plasamente de peste
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Stelian Cincă, "[a]re o frică organică de frig" (1995: 68), într-o viață bântuită de spectrul omnipotent și, paradoxal, seducător al înghețului. În mod neașteptat, debutul prozei aduce în prim-plan un tablou din registrul sublimului apocaliptic: un soare însângerat de amurg. Sugestiile crude, viscerale sunt augmentate de omniprezența rubiniului vâscos: Ea privește soarele cum se îneacă în propriul lui sânge; ceva grozav și sfâșietor parcă se petrece la hotarul amurgului. Tot zidul trebuie să fie împroșcat cu sânge, și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de-un legământ, cel al lui eippocrate. în acest sens, capitolul 20 se impune a fi analizat prin cheia triunghiului ce ni-l oferă subtilitățile decizionale și subînțelesurile, în care umanul este subordonat politicului. Deșerticul și insidiosul mister planează, fie însângerat de lacrima neputinței de a-l desfoia, fie învăluit în mantia fantomaticului, pentru a calma mințile înfierbântate. Merită doar să reținem: “Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele”. (Eclesiastul 12.14) Bibliografie: Tatiana Niculescu Bran - Nopțile Patriarhului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
acum altor etnii favorabile albilor, altor oameni însemnați, noilor regi. Urgia și stînga Aceste elemente de noapte, de respingere a condiției umane și de transgresare a limitelor vin să se adauge unei alte date: întoarcerea la Mamă. Thugii, care au însîngerat India din 1326 (data primei mențiuni scrise) și pînă la începutul secolului XX, nu erau asasini ocazionali împinși la crimă de profituri mai mult sau mai puțin ilicite sau din pasiune, ci oameni inteligenți, cultivați, aparținînd castelor elevate ale Indiei
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
niciodată, care nu poate avea loc. Nu le rămîne atunci acestor nostalgici ai unui marxism-leninism năruit decît să aștepte, în ciuda tuturor faptelor, în lipsa Marii Seri ce i-ar menține la putere împotriva oricărei verosimilități, a nopților de revolte, a nopților însîngerate pe alocuri în Europa. "Gherila urbană", deja înscrisă în scenariul din 1968, preludiu dar cine ar putea să prevadă? al unui război civil susținut, ca toate războaiele civile, de către puterile străine. Există fără îndoială pentru terorist impasul integrării sale sociale
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
dacă tu nu ai identitate? În acel an școlar '40-'41 eram legați prin ură. Ți-amintești cum ne-am bătut odată cu disperare, fără să știm de ce? Tu ai sărit la mine, ne-am rupt gulerele de la cămăși, ne-am însîngerat obrajii, ne-am tăvălit pe jos gâfâind, căutîndu-ne gâturile să ne ucidem, să dispară unul din noi doi, deși te ajutam la lecții, îți arătam dificul- tățile.... Îmi plecam fruntea lângă a ta, cu toate că nici eu nu stăteam prea bine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu ea, infirmiera, cinică, mi-a răspuns cu humor brutal: Mergeți dumneavoastră colea alături, în odaie și"... și a folosit expresia populară a ceea ce trebuia să fac în ea, adică să-și dea seama dacă pot să procreez, mi-au însîngerat brațul cu seringi umplând cu sânge cinci eprubete, mi-au dat să înghit un maț subțire de cauciuc care mi-a scos timp de trei, patru ore, întîi din stomacul gol substanță pentru chimismul gastric, apoi din vezica biliară tot
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întinderii fără hotar. De la răsărit la apus, privirea îi alunecă încet, fără a întâlni nici cel mai mic obstacol, de-a lungul unei curbe perfecte. La picioarele ei era orașul arab, cu terasele albastre și albe îngrămădite unele într-altele, însângerate de petele de un roșu întunecat ale ardeilor ce se uscau la soare. Nu se vedea țipenie, dar din curțile interioare urcau, o dată cu aburul aromat al boabelor de'cafea puse la prăjit, voci vesele sau tropăieli nedeslușite. Ceva mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
către capacul cerului de un albastru tăios, sprijinit pe marginile căldării. Eram acolo, în genunchi, în scobitura acelui scut alb, cu ochii mâncați de săbiile de sare și de foc care izbucneau din toate zidurile, palid de oboseală, cu urechea însângerată de lovitura pe care mi-o dăduse călăuza, iar ei, înalți și negri, mă priveau fără un cuvânt. Era amiază. Sub loviturile soarelui de fier cerul răsuna prelung, foaie de tablă încinsă de foc, era aceeași tăcere, și ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]