5,514 matches
-
întâmplări au rămas scrise adânc în cartea sufletului meu, care m-au ajutat să îmi zidesc credința și pentru care mereu îi mulțumesc lui Dumnezeu. Cealaltă ne povesti următoarele: Eu îl aveam pe Nicușor de unsprezece luni când rămasem iar însărcinată. Eu nu știam, era foarte mic termenul. Copilul se îmbolnăvise de dizenterie și am fost internați în spital. Acolo, mă molipsisem și eu. Am primit tratament la fel cu copilul. Când ne-am întors acasă, după câteva zile, am mers
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se îmbolnăvise de dizenterie și am fost internați în spital. Acolo, mă molipsisem și eu. Am primit tratament la fel cu copilul. Când ne-am întors acasă, după câteva zile, am mers la medic care îmi spuse vestea că eram însărcinată. Îl întrebasem dacă tratamentul pe care-l primisem putea dăuna embrionului. Medicul îmi explică lucrurile și îmi zise clar că riscam să nasc un copil bolnav. Acasă, și rudele și toți mă îndemnau să fac avort. Îmi ziceau că, dacă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ne ajungea pentru trai. Noi nu pierdeam speranța, credeam că vor veni și zile bune. Cam aceeași situație era și la prietenii noștri. Așa trecură ani de zile. Peste ceva timp, prietena mea încălcă înțelegerea pe care o făcusem, rămase însărcinată. Născu copilul și în scurt timp, după aceea, începuse să le meargă bine. Găsise de muncă mai întăi soțul, iar mai târziu și ea. Copilul le adusese bunecuvântare, doar că eu am înțeles mai târziu aceasta. Eu nu mă puteam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că după 12 ani soarta îi va despărți cu brutalitate. După căsătorie, s-au mutat la Vatra-Dornei, datorită serviciului tatei la CFR și al mamei ca funcționară de birou, unde am văzut lumina zilei pentru prima dată. Când a rămas însărcinată cu sora Dorina, mama a revenit acasă împreună cu mine și nu s-a mai întors la Dorna, intrând în învățământ la Vama ca educatoare în satul Prisaca-Dornei, pe urmă la Grădinițele Vama de Sus și de Centru, apoi ca profesoară
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
jumătate, datorită serviciului celor doi părinți, și din nevoia tatei de a-și recâștiga o poziție socială pierdută parțial prin confiscarea averii de noul regim comunist în 1948, când el era încă prizonier în Siberia. La începutul anului 1954, mama, însărcinată, s-a retras definitiv la Vama împreună cu mine, tata continuând naveta săptămânală. Până la nașterea Dorinei, am fost în centrul universului familiei, mai ales duminica, după slujba religioasă de la biserică. Bunica, dăscălița Ilinca, voia ca nepotul ei să se facă preot
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
hoților! Da. Bafta lui! Ultimul duș Soții Tinu s-au trezit din somn mai devreme ca de obicei.Așa se și înțeleseseră, decuseară. Aveau treburi importante de făcut. Mai întâi, însă, dânsei i-a venit a face dragoste. Cum era însărcinată, în șapte luni, l-a rugat, cu voce de mătase, pe Tinu, s-o lase pe ea deasupra. Asta, spre protecția celui mititel, din camera de veghe. El a fost de acord. Pe urmă, au intrat în cadă, au făcut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
infuziile mele. Toate astea au ațâțat reminiscențele refulate pe care tatăl meu le purta cu el. Devenise nebun după baiaderă, atât de nebun, încât se converti la religia ei, la religia templului Lingam. După un timp, tânăra femeie se trezi însărcinată și fu alungată din templu. La puțin timp de la nașterea mea, unchiul se întoarse la Benares și, la rândul său, ca și cum impulsurile lui ascultaseră de aceleași legi ca acelea ale tatălui meu, se îndrăgosti de baiaderă. Profitând de asemănarea fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în dimineața asta, fiica mea (voia să spună „târfa“) mi s-a plâns că cineva i-a furat cămașa. Nu vreau să spun nimic rău, dar ieri a avortat. Noi știm bine, copilul... Spunea ea însăși: «La baie am rămas însărcinată.» Ieri-seară, m-am dus să-i fac frecție, avea vânătăi pe braț. Ea mi le-a arătat. Mi-a spus: «Am coborât la subsol la căderea nopții, atunci m-au străpuns djinnii»“ Apoi mă întrebă: „Nu știai că nevastă-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
m-am dus să-i fac frecție, avea vânătăi pe braț. Ea mi le-a arătat. Mi-a spus: «Am coborât la subsol la căderea nopții, atunci m-au străpuns djinnii»“ Apoi mă întrebă: „Nu știai că nevastă-ta e însărcinată de mai multă vreme?“ I-am răspuns râzând: „Pe cât punem pariu că acest copil i-ar fi semănat cititorului de versete din Coran, pe cât punem pariu că ar fi avut același cap ca al lui?“ Doica ieși contrariată, neașteptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
discuție din nou, ca să rup tăcerea. Cam așa am pățit și eu - vorbește rar Iozefina, ca și cum i-ar fi fost groază să nu cadă de pe niște scări - numai că l-au silit părinții mei să mă ia de nevastă. Rămăsesem însărcinată cu el, deși eram căsătorită cu prietenul lui cel mai bun, Vlad. Recunosc, a fost și greșeala mea că am cedat prea repede. Soțul meu era plecat în misiune pe mai multe săptămâni. Eu am fost, ce-i drept, slabă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
susținerii alăptării, a desfășurat între 2004-2011 proiecte de educație pentru profesioniști și cuplurile de viitori părinți. Din 2009, Asociația este afiliată la Alianța Europeană a Consultanților de Lactație. Misiunea principală a Asociației o reprezintă educarea, asistarea și susținerea cuplurilor, femeilor însărcinate, lăuzelor și nounăscuților prin profesionalism și totala dedicare.
Revista Spitalului Elias by GEORGETA MUŞAT () [Corola-journal/Journalistic/92044_a_92539]
-
se simțea complet dezorientată, Într-o lume care-și schimbase pe neașteptate reperele, devenind dintr-o dată ostilă și de neînțeles. — Stați puțin... Despre ce copil vorbiți? Întrebă. — Despre copilul meu, evident! Aveți un copil? — Doar v-am spus că sunt Însărcinată În luna a patra! Nu pentru copil m-ați chemat? Nu vreți să-l luați? — Bine, dar eu am dat un anunț matrimonial și mă așteptam să vorbim despre o căsătorie!... — Știu, așa Încep toate discuțiile, mi-a explicat o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ci și o perspectivă superioară asupra acelorași chestiuni, căutînd să le extragă din orizontul Îngust al interesului egoist și să le dezvolte, pe cît posibil, responsabilitatea față de destinul umanității În Întregul ei. Le Îndemna, de exemplu, ca atunci cînd rămîneau Însărcinate, ceea ce din păcate se Întîmpla destul de frecvent, să vadă partea bună a acestei Întîmplări și să nu-și mai provoace avort, deoarece copiii sunt sursa adevăratei fericiri În viață. Dacă vreuna Încerca să replice timid că nu are cu ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar putea ști decît unul care a murit. Pentru a fi mai convingător, soldatul scoase din buzunarul vestonului un aparat de vizualizare a ectoplasmei, cu imagini metaforice dintr-o maternitate unde, pe mai multe paturi puse la rînd, niște femei Însărcinate se pregăteau să dea naștere vieții veșnice, și totuși nu nășteau decît un fel de pisici. Dintr-un motiv de neînțeles, În timp ce-i vorbea despre funcția de undă și instabilitatea viitorului, unde, potrivit teoriei lui Ilya Prigogine, toate posibilitățile se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ea tot drumul, Însă Îi simțeam ostilitatea. Aveam aceeași senzație de penibil și de ciudă pe care o mai avusesem cu cîteva luni În urmă, cînd o educatoare cu care mă culcasem de cîteva ori mă anunțase că a rămas Însărcinată. Era nemăritată și Încerca, În acest fel, să forțeze nota - fiindcă În ultimul timp o cam evitasem. Nu am acceptat șantajul, i-am dat bani să-și facă un chiuretaj și asta a jignit-o foarte tare. Mi-a spus
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se Îndrăgostise de omul nepotrivit. — Te referi la „micul tău secret murdar“? am Întrebat-o după ce a terminat. Chelnerul ne luase farfuriile și n-a mai prins ultimele ei cuvinte. — Vreau doar să zic că aveam optsprezece ani și eram Însărcinată. Brusc, păru aproape nerăbdătoare. N-aveam alt motiv să mă mut aici, știi. Dacă te interesează, am sosit În același weekend În care s-a organizat competiția de baloane cu aer, organizată În nordul orașului. Atâta Îmi amintesc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era ciobit la colț. — A, iat-o. Karp părea că răsuflă ușurat. Încordarea de dinainte dispăru. Mă gândeam să Începem de-aici. Cu momentul În care Dora a apărut În orașul nostru. Cunoșteam deja Începutul poveștii. Dora era o adolescentă Însărcinată când a sosit, doar cu o adresă mâzgâlită pe o bucată de hârtie. Dar nu știam că aproape nimeni din orașul ei natal nu știa de sarcina ei. — Poate doar două persoane; cel al cărui copil Îl purta și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ale umanității. Urmărindu-și adnotările cu creionul, Wickert pronunță prudent: — Hermafrodiți, androgini, travestiți - oameni de genul acesta, domnule Knisch. reprezentați ai „sexului gri“. Ridică privirea, apoi o coborî din nou. Da, eram Încă În viață. Dar Froehlich primea și femei Însărcinate, despre care susținea că-i sunt surori și făcea avorturi ilegale. Numai pentru activitatea din urmă, și cancelarul Sănătății era un ucigaș În ochii legii - „cel puțin atâta timp cât anumite paragrafe nu vor fi rescrise, domnule Knisch. Și, sincer să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Manetti schiță un zâmbet vag. Însă nu prea avem timp, așa că, dacă sunteți drăguț, haideți să aflăm motivul vizitei dvs. Bine, domnule Knisch? Văzând că nu răspund, continuă. — Povestea această nefericită a Început În primăvara anului 1907, când o fată Însărcinată a bătut la ușa lui Martin Froehlich. Presupun că știți despre cine vorbesc? Bun. Pe vremea aceea, fata avea șaisprezece ani și se numea Dorothea Walter. Ea avea un prieten de copilărie, care lucra ca asistent medical la clinica Doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mea nu fusese completă. Acum mi-am dat seama cine era fiul Dorei. Și nu era Alf Kinkel. Înainte de-a apuca să rostesc numele băiatului, Inspectorul continuă. — Din moment ce Hatz simțea nevoia, chiar dacă nu și dorința, de a o lăsa Însărcinată pe soția sa, cuplul se hotărî să adopte un copil. Astfel, Froehlich a reușit să rezolve două probleme dintr-o mișcare. Ajutându-l pe Adam Hatz să-și demonstreze virilitatea, găsise și părinți pentru copilul d-șoarei Walther. Conform spuselor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de douăzeci și doi de ani, înaltă, delicată, în banca ei, care lucra ca secretară de protocol în biroul senatorului de Connecticut în toamna lui 1959, când ne-am cunoscut și ne-am cuplat. Eu făceam parte din subcomisia Congresului însărcinată cu anchetarea scandalului legat de concursurile TV de cultură generală. Perfect pentru un socialist de budoar ca mine: fraudă comercială la scară națională, exploatarea publicului inocent, șicanele subtile ale marilor corporații - pe scurt, clasica lăcomie capitalistă. Și-apoi, beneficiul suplimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o mișcare nu era condamnată de lipsa de onestitate a ofițerilor ei. El Însuși nu era absolut onest, iar adevărul credinței lui nu era alterat pentru că se făcuse vinovat de trufie și de alte câteva răutăți. Lăsase odată o fată Însărcinată. Chiar și motivele lui de a călători cu clasa Întâi erau amestecate: era mai ușor să treacă de poliția de frontieră, dar era, de asemenea, și mai confortabil, mai potrivit cu orgoliul unui lider. Se surprinse rugându-se „Doamne, iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șampanie. Vrei unul? am Întrebat-o pe Salome. Nu. Șampania nu-mi face nimic. Eu beau doar tărie. O votcă, te rog, Îi ceru ea chelnerului. — Imediat, răspunse el și se Întoarse la postul lui. Chiar atunci apăru o tipă Însărcinată, dar cu proporții foarte normale, care este, de fapt, din câte Îmi dau eu seama, singurul gen de femeie Însărcinată care are voie să iasă În oraș noaptea la New York. Avea o coadă de cal lucioasă și purta jeans mulați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
te rog, Îi ceru ea chelnerului. — Imediat, răspunse el și se Întoarse la postul lui. Chiar atunci apăru o tipă Însărcinată, dar cu proporții foarte normale, care este, de fapt, din câte Îmi dau eu seama, singurul gen de femeie Însărcinată care are voie să iasă În oraș noaptea la New York. Avea o coadă de cal lucioasă și purta jeans mulați și o bluză cu volănașe de inspirație țărănească. Pe sub ea, burta era la fel de netedă ca un pepene galben. —Lauren! Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pe sub ea, burta era la fel de netedă ca un pepene galben. —Lauren! Bărbatul meu eligibil este deja cu altcineva! zise ea cu avânt. —Phoebe Calder. Dumnezeule, ce recunoscătoare sunt că ești aici. Miezul nopții este o oră târzie pentru o doamnă Însărcinată. Ești foarte slabă, minți Lauren. —Mă simt ca o cămilă Întoarsă pe dos, minți Phoebe. Nici nu mi-am dat seama că ești gravidă, minți Salome. În clipa aia apăru chelnerul, aducând o tavă plină cu păhărele de votcă. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]