1,283 matches
-
Ciufulite de zambile Sau la fir de mărgărint Înzăuatul tău argint... Peste gardurile vii Dinspre vii, Ori de vrei și mai la vale, În tarlale, Tipărește brâu de zale..." După ce l-am descântat, L-am pus jos Și-am așteptat... Înserase mai de-a bine; Crengi uscate, peste mine, Bâzâind la vântul strâmb, Îmi ziceau răstit din drîmb... Năzdrăvana de pădure Jumulită de secure, Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
miul biul giù Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Gât bătrân de prezevenghe Sângeră pe lemn de-a latu Cum l-a retezat gealatu... Pe nod tare, răzbuzat Zace gâtul retezat... Să nu-l vezi pe înserat Că te bate vîntu-n spate Și duh rău și necurat... Că vis mort, ursuz te fură Apă stînsă, râu cu zgură, Și-n pustia care cură Numai gâtul... ca o gură Uriașe, căpcăună. - Gură bună S-o dezumfi, de nebună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe sine, se contopea cu frumusețile ce o înconjurau, putând să asculte în voie muzica universului. - Hei, Trezește-te! Hai, că trebuie să plecăm acasă. Am spus alor mei că voi întârzia 2 ore, și iată a început să se însereze. - Da, imediat! Prietena mea, Riana, era o fire pragmatică și nu se lăsa prea repede prinsă în „mrejele” trăirilor. De altfel, fizica și matematica erau materiile care o atrăgeau cel mai mult. - Vezi că mâine avem de făcut o compunere
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
acestui sentiment - adevărat călău cu sânge rece. Doar calmantele m-au ajutat să fac față ( într-o mică măsură)acestui eveniment ( aparent simplu) pentru cei neimplicați într-o astfel de poveste de viață. A ajuns acasă a doua zi, pe înserat. Stabilisem cu mult timp înainte că va fi o despărțire civilizată. Și totuși... cum îmi doream și cât de mult mai speram la o minune! Eram gata să implor, să mă învinuiesc de întregul eșec, numai să nu plece. Nimeni
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
ceva timp? Am privit prin spărtura din zid și am văzut-o cum se plimba țanțoșă cu o nuielușa în mână și m-am hotărât să rămân acolo chiar și toată noaptea decât să primesc bătaie. După un timp se înserase, iar mama mă tot căuta și mi s-a făcut milă de ea gândindu-mă că poate mă iubește și m-a iertat. Am ieșit din ascunzătoare, cu capul plecat și i-am spus. -Iartă-mă mămico, că nu o să mai
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
te rog, și te las să pleci cu banii. C-așa am făcut eu toată viața, am pierdut și ce brumă câștigasem. HALVIȚĂ: Goange Cucule, vrei să pui laba pe mine. Mai bine o iau pe scurtătură că uite se înserează și noi discutăm aici ca la Geneva despre dezarmare. COR STÂNGA: Dacă nu mai sare nimeni, plecăm. COR DREAPTA: Întotdeauna se mai găsește câte unul cu pinioanele supraîncălzite, așa că noi mai așteptăm. COR STÂNGA: Atunci așteptăm și noi. Halviță se
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
nu a fost vorba. Erau preocupați, unul cu pescuitul și celălalt cu fotbalul și joaca cu bișonii. Așa că mămicile i-au îndopat imediat ca pe curcani, cu tot ce doreau să mănânce pentru a-i scăpa de foame. Cum se înserase bine, fiecare familie și-a luat bagajul, copilașii și a pornit-o spre casele lor, nu prea îndepărtate de a noastră. A fost o zi petrecută în familie deosebit de reușită. Speram să o mai repetăm și altădată. Mangalia - mai 2009
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
Iulia Hașdeu” și redenumește stațiile despre care am vorbit ș.a. Până și președintele de bloc, Șuteu (alt nume predestinat, intelectual care a absolvit cursul scurt de democrație originală, urmaș vrednic al lui ceașcă, iliescu, băsescu...!) a tăiat, tot ieri, pe înserat, în prezența unui grup de tovarăși, panglica la liftul cel nou. Ăla pentru sicrie și alte piese de mobilă! În fine, ardeleanca mi-a făcut mult visata ciulama de ciuperci! Stranii coincidențe! Caut o pisică. M-am hotărât, plec la
TABLETA DE WEEKEND (39): SECRETUL LUI POLICHINELLE LA COTROCENI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363918_a_365247]
-
geamului, de la camera în care dormea. Pomii s-au înălțat și o dată cu ei a crescut și Ilieș. În fiecare vară, coroanele pomilor erau pline de fructe și de păsări ce cântau, care mai de care mai frumos, mai ales pe înserat. Într-o noapte cu lună plină, prințesa Lia se plimba cu prietenele sale prin poiana în care, cu ani în urmă, o zână își prinsese piciorul în laț. De undeva, de la marginea pădurii, se auzeau cântece de păsări măiastre, iar
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
sau într-adevăr exiști? EL: Nebuni suntem amândoi, pentru că orice supraviețuitor din pustiu înnebunește. Nebuni suntem toți cei care mai trăim. EA:Noi, nebuni? Nebuni sunt acei care-au distrus civilizația. (Între timp, lumina scade în intensitate, ca și cum s-ar însera). EL: Acum...asta este... EA: Ciudat! Nu ai mai încercat să cauți pe nimeni în acest timp? EL: La început, în primele zile după cataclismul atomic am încercat, dar constatând că de jur împrejur, pe o distanță de zeci de
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
e trimis. În sfântă zi e prăznuită Sărbătoarea Eroilor. De duhovnici e amintită creștinilor, jertfirea lor. Morților se dă pomană cu lumină și prescură, lângă porția de hrană, un pahar de băutură. După tradiție sfântă, din zori de zi la înserat, credincioșii se salută, spunând ,,Hristos s-a înălțat!" Prin obiceiuri străbune, ouă în roșu se vopsesc și se invocă minune de credincioși, când le ciocnesc. Din obiceiuri străbune, semănatul se sfârșește. Că sămânța-n sol rămâne seacă, sau planta nu
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, ZIUA EROILOR, SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362987_a_364316]
-
băiat, făceam toate năzbâtiile posibile, iar ea, se enerva foarte rar. Era femeia de modă veche care-mi spunea: -Prin fața omului nu se trece! Am înțeles mai târziu că ”omul” înseamnă bărbat. Cum puteam să accept așa ceva!? Și, pe înserat, după ce mâncam, potolea orătăniile, animalele, pe Grivei, dar cu Grivei sunt alte povești, ieșeam la poartă, la taină unde, spre disperarea bietei femei, pândeam să treacă câte-un bărbat și eu, țâșt, prin fața lui, mă făceam că am treabă pe
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
doresc să mă nasc mi-aduc aminte doar că părinții erau înjugați la ea pe-o cale de stele robi la o zdreanță de care țineau cu dinții. Nu m-au întrebat De vreau s-au nu Să urca pe înserat În căruța cu roțile Celor patru anotimpuri: Copilărie,tinerețea, Maturitatea și bătrânețea... Scârțâia din toate încheieturile Pe osie,tristețea. “Mamă?”-am întrebat-o,când noaptea ardea pe pe rug... ea trăgea la jug și tata rătăcea prin gând. “Ce este
CE ESTE PATRIA, MAMĂ ? POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363320_a_364649]
-
apropiere de capitală s-au oprit la hipermarketul Carrefour și au făcut cumpărături. Ilinca îl admiră cât de gospodar este, știind să facă atâtea cumpărături cu răbdare, fără să aibe o listă. Când au ajuns în București, începuse să se însereze. Ștefan traversă centrul orașului și o luă spre Mitropolie, apoi, pe niște străzi unde erau numai vile. Se opri în fața uneia, frumoasă, cu un etaj. Ilinca rămase impresionată. Ștefan deschise poarta și intră în curte cu mașina, parcând într-un
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363360_a_364689]
-
Ionescu-Gion. Aproape de noi... Mircea Cărtărescu este acuzat în „Săptămâna” din 1981, tot de un „confrate” care făcuse pactul cu Securitatea, că ar fi plagiat în „Levantul”! Chiar eu am fost acuzat de plagiat în romanul „Insula viscolului” în care am înserat, ca intertextualitate, cu ghilimelele de rigoare, o povestire despre care personajul meu spunea că o citise într-o carte, a unei scriitoare necunoscute. Motivul fiind răzbunarea pentru un articol publicat în presă în care arătam: că o parte din scriitorii
FERICIREA DE A FI CONDAMNAT DE CONFRAŢI, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363336_a_364665]
-
Maria, să vină și ea. - Chiar azi dimineață Maria a primit scrisoarea de la Ilona, așa mi-a spus Ștefan. De fapt, azi a găsit-o ea. - Știu, și pe mine m-a informat scriitorul. Când au ajuns la Zăvoaia se înserase. Maria era în mașină, cu Bogdan. Nu coborâseră. Îl așteptau pe polițist. Când l-au văzut că se apropie, deschiseră ușa și înaintară câțiva pași. -Șșșșt, zise aceasta, ducând mâna la buze. Să nu tulburăm clipele acelei femei! Pe fundalul
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
deschiseră ușa și înaintară câțiva pași. -Șșșșt, zise aceasta, ducând mâna la buze. Să nu tulburăm clipele acelei femei! Pe fundalul unei cascade superbe, Ilona îngenunchease într-un tablou blestemat. Stătea acolo, în pârâul cu pietre grele și plângea. Se înserase bine iar umbrele stejarilor dansau tiranic, la lumina lunii, peste trupul ei, iar și iar, întinzându-i o plasă de răcoare. Era ca o pasăre pe rugul fricii de a nu pieri sub tăișul neîncrederii în sine, de a nu
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
Sunt persoana care apreciază omul de calitate și nu găștile și mi-aș dori ca acele criterii de evaluare ale autorilor să fie făcute la adevărata lor valoare. Am să închei acest eseu cu câteva aforisme pe care le-am înserat într-o plachetă, intitulată „Prin labirintul gândurilor”, carte ce va aparea cât de curând, pe lângă alte proiecte pe care le am în lucru: „Nu trebuie să trăiești neapărat într-o colibă, să porți haine sărăcăcioase, ca să fii modest; totul ține
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
nu se rad; pudoarea, denaturînd imaginea, o amplifică!; un fel de reflectare a cerului în apa rîului, cu cosițele ei aurii, risipite pe umerii ei fragili, de porțelan de Meissen, luată de Mancuse, cu tot cu fulgi, pe neașteptate, pe la spate, pe înserat, pe malul apei, pe suspinuri, plinuri, pliuri ... Bărbat-atrist ... altruist ... aia, ailaltă, nefericitul!, nu se aștepta să i se întîmple, să-l apuce și, dacă nu-i zicea Fadul: “Pe dumnezeul maroniților!”, care era mai consistent decît Dumnezeul văgăunenilor, “era scris
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
frumoasele baticuri ce vor putea înfrumuseța fetele sau femeile. A avut o zi bună, reușise să fie mai convingător ca-n alte zile, semn bun, Lea îi aducea noroc. Ajuns la a doua parte a zilei, cum începuse să se însereze, se grăbi să se reîntoarcă la casa lui acolo unde, conform promisiunii îl va aștepta Lea. O văzu îndreptându-se spre casa lui și inima-i tresări cu putere accentuându-și ritmul, de parcă ar fi dorit să iasă din locașul
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
fiecare, însă, altele. În funcție de vârstă, stare de spirit, influența pe care o au asupra cititorului. Fiindcă după ce te întorci obosit de la serviciu, după ce petreci o seară minunată în compania unor prieteni apropiați, după ce iubești cu pasiune, după ce te plimbi pe înserat pe alei pustii de parc... restul e literatură. Și chiar dacă se poate trăi foarte bine fără lectură, aș vrea să-i pot face să înțeleagă ce pierd pe toți cei care n-au deschis niciodată o carte. Când, la un
CLUBUL DE ELITĂ AL REPREZENTANŢILOR DE SEAMĂ AI LITERELOR ŞI ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364185_a_365514]
-
nu își mai bată gura cu prostii, se duseră pe creneluri ca să vadă cu ochii lor despre ce era vorba. Cum de la înălțime nu se vedea și nu se auzea nimic, plecară liniștiți la o băută, că era deja pe înserat. Noaptea aduse însă o surpriză de proporții tuturor. Miliarde de furnici, extrem de bine organizate, atacară splendida capitală a imperiului. Furnicile de foc, mici și roșii, se strecurau peste tot și cu o singură mușcătură te înnebuneau de durere. Numai că
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
al prea cititorului, un punct de vedere a cărei demolare stă în puterea autorului asupra mesajului cărților, ca și al dumneavoastră, avizați cititori. Consider că o carte se prezintă singură, sau, mai nou, pe coperta patru a fiecăreia s-ar însera câteva cuvine ale criticilor avizați. Dar cum stilul sobru al celor două volume ne aduce trainice, clasice impresii, trec peste uzualul instaurat într-un prezent în care, notele de cititor mai mult încarcă decât simplifică orice conținut. Lumea se grăbește
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
rost (!) Dând semne că putea să și gândească, Însă de ani, prin Eden, cum am spus, De păsări, flori și animale plin, Create pentru ea de Cel de sus, Mai trist se contura chipu-i divin, Că Domnul, iubitor, pe înserat N-a mai putut, din bolta infinită Cu-n tunet a-ntrebat-o răspicat : -De ce ești, fata mea, nefericită ? -Părinte, Ți-o declar fără sfială, De mere până-n gât mi s-a acrit, Sunt singură și mor de plictiseală, Iar șarpele
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]