958 matches
-
gândesc, îndeosebi, la acel strălucit voievod muntean care a fost Neagoe Basarab, despre care se spune că, sub grijile domniei, trăia rugăciunea isihastă, rugăciunea minții. De altfel, după pravile, aceasta este calea împăratească a trăirii ortodoxe. Alții își călesc duhul însingurării evadând, la vreme potrivită, în locuri de meditare, rugăciune și sihăstrie. Unii au dobândit-o fulgerător. Alții au agonisit-o mult mai anevoie. Greutatea cea mare este, înainte de toate, întoarcerea către tine însuți, regăsirea, întâlnirea - desigur printr-un necurmat lanț
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
și rămâne aprinsă în adâncul vieții tale sufletești, ca o rezervă permanentă într-o zonă de ascunsă dar vie putere de a te despărți de toate fără șovăire - ori de câte ori se cere - pentru adevărul Domnului și voia Lui. Negreșit, fiindcă orice însingurare este un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru, dintre toate faptele pe care le facem, s-ar putea spune că formele însingurării sunt tot atâtea câți oameni sunt. Însă oricare ar fi aceste forme ale
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
șovăire - ori de câte ori se cere - pentru adevărul Domnului și voia Lui. Negreșit, fiindcă orice însingurare este un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru, dintre toate faptele pe care le facem, s-ar putea spune că formele însingurării sunt tot atâtea câți oameni sunt. Însă oricare ar fi aceste forme ale ei, două elemente domină și aici, ca pretutindenea în însingurare: o sforțare de cât mai adevărată desprindere, liberare, de lumea din jur și din noi, și iarăși
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
cel mai al nostru, dintre toate faptele pe care le facem, s-ar putea spune că formele însingurării sunt tot atâtea câți oameni sunt. Însă oricare ar fi aceste forme ale ei, două elemente domină și aici, ca pretutindenea în însingurare: o sforțare de cât mai adevărată desprindere, liberare, de lumea din jur și din noi, și iarăși o sforțare de a spori în liniștea cea împărătească, în împăcarea cu noi și cu Dumnezeu, în echilibrul viu izbutit prin această desprindere
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
cât mai adevărată desprindere, liberare, de lumea din jur și din noi, și iarăși o sforțare de a spori în liniștea cea împărătească, în împăcarea cu noi și cu Dumnezeu, în echilibrul viu izbutit prin această desprindere. Și totuși, problema însingurării cuprinde extensiuni de o mare actualitate. Este un fapt banal că toată iubirea oamenilor este întoarsă azi numai spre rosturi pământești. Am arătat însă că această preocupare, până la un punct, poate fi transfigurată și ea, poate avea un înțeles, nu
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
rosturi pământești. Am arătat însă că această preocupare, până la un punct, poate fi transfigurată și ea, poate avea un înțeles, nu doar potrivnic, dar și pe linia însăși a drumului nostru cel duhovnicesc. Nebănuit și ciudat, într-adevăr, este destinul însingurării: dacă pilda Mântuitorului pe Carantania (muntele ispitirii - n.n) și desele Lui însingurări o pun în lumină, totuși pustnicii sunt aceia care-i statornicesc în amănunt lucrarea și o încetatenesc de-a binelea printre oameni; și iată astăzi așteptăm peste
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
transfigurată și ea, poate avea un înțeles, nu doar potrivnic, dar și pe linia însăși a drumului nostru cel duhovnicesc. Nebănuit și ciudat, într-adevăr, este destinul însingurării: dacă pilda Mântuitorului pe Carantania (muntele ispitirii - n.n) și desele Lui însingurări o pun în lumină, totuși pustnicii sunt aceia care-i statornicesc în amănunt lucrarea și o încetatenesc de-a binelea printre oameni; și iată astăzi așteptăm peste tot roadele evanghelice ale însingurării. Pe toate fronturile vieții ne trebuie astăzi oameni
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
Carantania (muntele ispitirii - n.n) și desele Lui însingurări o pun în lumină, totuși pustnicii sunt aceia care-i statornicesc în amănunt lucrarea și o încetatenesc de-a binelea printre oameni; și iată astăzi așteptăm peste tot roadele evanghelice ale însingurării. Pe toate fronturile vieții ne trebuie astăzi oameni cu rezerve de însingurare. Vreau să spun: oameni cu rezerve de înțelegere, de dragoste, de rugăciune, de curățire de păcate și de patimi, oameni cu sufletul lipit de Dumnezeu și devotați, luminați
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
lumină, totuși pustnicii sunt aceia care-i statornicesc în amănunt lucrarea și o încetatenesc de-a binelea printre oameni; și iată astăzi așteptăm peste tot roadele evanghelice ale însingurării. Pe toate fronturile vieții ne trebuie astăzi oameni cu rezerve de însingurare. Vreau să spun: oameni cu rezerve de înțelegere, de dragoste, de rugăciune, de curățire de păcate și de patimi, oameni cu sufletul lipit de Dumnezeu și devotați, luminați și întăriți cu puteri de slujire, în Duhul lui Dumnezeu, în numele Lui
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
Dar viitorul este - cu siguranță - al acestei înțelegeri. Vremurile mari pe care le străbatem gem de toate făgăduințele și Pronia le are pe ale Sale, uimitoare și neașteptate: încă de pe acum sunt semne că duhul ne apropie de pragul sfintei însingurări, care ne va face generoși și darnici de noi înșine și ne va scăpa de greutatea de a ne purta sterpi în spinare numai pe noi înșine, integrându-ne în plinătate. Pentru bucuria acestor gânduri, fie-mi îngăduit să mărturisesc
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
noi înșine, integrându-ne în plinătate. Pentru bucuria acestor gânduri, fie-mi îngăduit să mărturisesc simțământul de adâncă emoție pe care l-am încercat, descoperind că Biserica noastră a făcut de mult o strânsă apropiere între Nașterea Domnului și gândul însingurării. Într-adevăr, preamărind taina întrupării, Acatistul Bunei-Vestiri, la condacul al optulea, cântă: Văzând naștere străină, să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu cel Preaînalt pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
Preaînalt pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să tragă la înățtime pe cei ce strigă Lui: Aliluia. Așadar, este atât de bogat în atâtea învățăminte adânci praznicul Nașterii Domnului! Dar cine ar fi bănuit că este și praznicul însingurării? Fără să vrei îți vin în minte cuvintele Evanghelistului: întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit; în lume era și lumea printr-însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut (Ioan 1,10-11
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
vin în minte cuvintele Evanghelistului: întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit; în lume era și lumea printr-însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut (Ioan 1,10-11). Și cu toate acestea, însingurarea Domnului n-a fost nici evadare, nici dezertare din lume. Dimpotrivă, ea a început prin întrupare, prin luare adică de bunăvoie pe umerii Săi a poverii tuturor problemelor vieții și ființei omenești și a sfârșit, în restaurare, în transfigurarea lor
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
transfigurarea lor, în înviere. Este un fapt: nimeni n-a iubit mai adevărat lumea și nimeni n-a făcut mai mult bine oamenilor, decât însinguratul Acesta, Care este însuși Fiul lui Dumnezeu, făcut om. Să învățăm la școala Lui datoriile însingurării. Am aflat în scrisul unui om de rugăciune această apostrofă a evlaviei luminate: M-am săturat, Doamne, vorbindu-Ți întruna de mine, ca și cum numai eu aș fi vrednic de luat în seamă, ca și când eu aș fi, și nu Tu, Alfa
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
intrare în clădire te și introduce în lumea aspră a “izolării” păcătuinței, cu un leac pe care oamenii n-au știut mai bine să-l gestioneze decât printr-o anume constrângere și alienare pe care ți-o dă mai mult “însingurarea forțată” decât integrarea, câteva birouri ale foștilor gardieni, cu unii din ei în „mărime naturală” din humă gipsată că te și speria-i „că acuma te înhață!”, scormonindu-ne cu privirile reci și imobile intențiile, poze, haine și de „paznic-vânător
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
târziu să mai visez/ când doru-i aripa de lemn/ la albe feciorelnice zăpezi/ trecute-n pasul timpului solemn.” Albul zăpezii este atributul purității interioare, ce face trimitere la Cartea Apocalipsei. Încărcătura simbolică și teologică a textului este bogată, sugerând durere, însingurare, dar și o continuă căutare. Aceeași căutare pe care o întâlnim la Eminescu, atunci când vorbește despre condiția Luceafărului eminescian. „Și din a chaosului văi,/ Jur împrejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,/ Cum izvorau lumine;/ Cum izvorând
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
de-a dreptul șocantă - „Pustiul din mine/ nimeni nu știe cu exactitate/ când a venit și când a plecat” - sugerând drama creatorului, a omului neînțeles, sfârtecat de frământări interioare, dornic de a cunoaște absolutul, dar neputincios în fața vieții. Despre aceeași însingurare, despre căutări, despre setea de cunoaștere și imposibilitatea împlinirii, Corina Petrescu discută pe larg, în poemul „Geografia existenței”. „În haine de călătorie/ alergăm mereu/ în căutarea luminii de la/ capătul unui tunel/ inexistent./ Părere,/ iluzie,/ dorință,/ tărâm/ spre care/ nu ne
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
Cernobâlul, din `86, părea că tot răul așternut pe hârtie, inspirat din realitatea imediată a unei Europe obosite și posomorâte, se întoarce augmentat, într-o spirală terifiantă în sinele noastre, ucigând încet, încet speranța. Starea de spirit de tristețe profundă, însingurarea, lipsa aspirațiilor înalte, închiderea orizontului se instalaseră în sufletele noastre către pierzanie... Vedeam răul din jurul nostru și îl atrăgeam, imaginam rănile și durerea lumii, le instalam acolo, în suflet, încă și mai adânc, ruptura dintre subiectul și obiectul cunoașterii se
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
pământ clisos și-nlăcrimat. Purta totem cu zări solemne în care noi suntem doar semne, și-ntâmplări; și ne-am născut ca semnele să aibă început și viața mea eroare. Chitara lui cu glasul corodat cânta tremurător, tărăgănat: că voi arde însingurările și voi sparge toate mările cu mugetul nebun. Dar cine pune foc în vară și-n iarnă fulguire rară, și cine zările măsoară c-un drum plecat cu mine prin gândul aruncat de-a dura din țara unde hoții i-
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
că platonicianul din el avea oroare de topirea formelor) sau cu un azil de noapte. Sufletul țărănesc are trăsături de o mare frumusețe umană. Nu se poate vorbi de umanismul țărănesc, fiindcă sufletul țărănesc este incompatibil cu titanismul, sau cu însingurarea încărcată de deznădejde”. Am putea spune că ne aflăm cu Țuțea, în fața celui mai lapidar gânditor român. Un om care a vorbit enorm în viața lui a reușit să rostească la sfârșitul ei, lucrurile esențiale despre Dumnezeu, om, moarte și
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
morală a scriitorilor, în primul rând, este de a semăna din nou boabele sănătoase de credință și de cuvânt în țarina inimilor. Tulburătoare și aproape dureroasă, este poezia meleagului străvechi, cu zecile de case părăsite, cu sentimentul pustietății și al însingurării, acolo unde altădată se auzeau zvonuri de glasuri de copii, unde familia era întregită și sărbătorile constituiau o adevărată feerie pentru toată lumea. Mircea Dorin Istrate este un corifeu și un mesager al dragostei de glia străbună dar și de țara
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
prietenilor mei, am avut sentimentul singurătății și învăluită într-o mantie rece, sufletul mi-a înghețat. Trăiam singurătatea, aceeași ca în zilele prezente resimțite de întreaga țară ... Eu de una singură, fără de prieteni, Ea de una singură dușmănită de toți. Însingurarea, această cumplită stare așezată pe umeri, mă întorcea spre casă. Când am întâlnit oglinda am știut de unde-mi vine întristarea: pierdusem firul vieții, acela al scrisului fără să regăsesc capetele să le înnod! Când scrii, evadezi din lumea ta fără
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
ce aveau norocul să-i răpească din timp și meșteșug ca modele, se-ndepărtau cu pânzele pictate, încă umede, defilând spre cotloanele de repaus, mândri ca adevărați Cavaleri ai Sfântului Graal! Deși de felul ei puțin retrasă, din modestie, din însingurare și din suferința cicatricei ce-i brăzda obrazul în urma accidentului, în ziua aceea s-a autodepășit. Spre ora prânzului, când mușterii artistului se epuizaseră efemer, s-a apropiat de locul acestuia. A așteptat puțin pe un colț ferit de bancă
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
slove ale poemelor sub semnul trecutului și al prezentului, al admirabilului spectacol al lumii, guvernat de legi eterne. „Ce poți să-mparți din ce las eu? / Neliniștea, iluziile, renunțarea? / Toate acestea nu valorează un leu, / Singura mea avere a fost însingurarea.” (Mihai Niculiță - „Testament”) Creația poetică a CAMELIEI IONIȚĂ MIKESCH stă sub semnul originalității, rafinamentul și eleganța versurilor tensionează și relaxează deopotrivă: „Umblă depărtarea îmbătă-n stele / o vioară-mi cântă doina la ureche / caută să-nfrângă lacrima-n cișmele / să
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
spre iad căramizi și decupează cerul într-un tablou de lumină * îți mângâi chipul și simt cum îmi cresc în palme fluturi cu aripi de lumină s-au evaporat din cea din urmă lacrimă rătăcită pe chipul tău (în ridul însingurărilor de ieri) am părul iarbă și aripi multicolore în suflet Referință Bibliografică: Fereastră în cer / Oana Radu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Oana Radu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
FEREASTRĂ ÎN CER de OANA RADU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348131_a_349460]