699 matches
-
poate mai adaptată sau, poate mai apropiată de spiritul vremii. Și totuși simt nevoia să te protejez, nu prea știu cum, de la distanță, ca un părinte sau frate mai mare. Așa ca de la un singuratic la o însingurată (!). Greșesc oare? Însingurată, pentru că eu așa te văd, vis-a-vis de această lume rău așezată. Lume care împrumută din ce în ce mai multe din apucăturile fiarelor pădurii. Care fiare, nu știu însă ce este lăcomia, răutatea, cruzimea, egoismul rapace, decât dacă le vor învăța de la noi, oamenii
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
spintec munții.// Mă pălmuia în somn potop de șoapte/ Vărsându-mi foc în oase și pe gând/ Și de atunci la orice miez de noapte/ Mă strânge-n brațe muntele urlând.”( Munte urlând) Eul liric se autocontemplă, adesea, ca un însingurat atât față de comunitatea umană ce devine o dată cu trecerea timpului tot mai de neînțeles, cât și în raport cu elementele universului: ,, Ca din senin aducerile-aminte/ se împiedică oarbe-n cuvinte./ Obosite își fac cruce și tac;/ am rămas peste noapte sărac.// De mâine
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
într-o zi, ea mi-a zis: “Ascultă, dacă te mai prind, eu le spun că minți!” Sigur că m-am potolit. Imaginea mea se conturează prin relația cât mai activă cu oamenii, care mă ajută să nu devin un însingurat și un mizantrop. Pe de altă parte, prin ceea ce fac. De pildă, se apropie sfârșitul anului, vineri și sâmbătă am la Brașov o ședință de Comitet Central al ASTREI, o asociație transilvană cu o tradiție de 141 de ani în
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
să îmi dea bună ziua. M-am refugiat la rude, dar mi-au întors spatele. Am cerut ajutor prietenilor, dar s-au făcut că nu mă cunosc. Am încercat să mă apropii de tine, dar ai fugit, lăsându-mă și mai însingurat. Când m-am întâlnit cu poezia Aceasta mi-a deschis larg brațele Și m-a mângâiat pe creștet! BALADĂ PENTRU ADOLESCENȚI (fiului meu) Eu te-nțeleg prea bine, chiar și-atunci când nu mi te destăinui. Știu ce gândești! Fost-am
POEME PENTRU ADOLESCENŢI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355109_a_356438]
-
-n viitor vei duce, de-ți place, de nu-ți place, această stigmă dulce, chiar și atunci când pași-ți vor bate rele căi ... copil în veșnicie, cu nume și iubire, copil, curat la suflet, pentru părinții tăi! INSULA FERICIRII (celor însingurați) Încercăm cu toții să supraviețuim în secolul acesta a turbulenței creându-ne în imaginație mici insule unde evadăm atunci când nu mai putem face fața uraganelor și cutremurelor care ne înconjoară. Acolo, pe insula noastră jucăm șotron chiar dacă nu ne mai țin
POEME PENTRU ADOLESCENŢI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355109_a_356438]
-
cu mine singur, undeva departe, pe o insulă tropicală pustie ? Această deviere de la subiectul anterior mi-a adus o adiere de bun augur. Nu-mi făcea o deosebită plăcere să vorbesc cu cineva despre tendințele mele de a sta retras, însingurat, undeva la periferia unei societăți măcinată de energii negative. Mai ales că eu - fiind născut într-o zodie feciorelnică - aveam un fel de a gândi pe care tot eu ( dar nu numai ) îl consideram foarte logic, extrem de rațional. Doar Mariei
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
apele să se așeze într-o statornicie a firescului, fiecare personaj primindu-și plata. O pagină impresionantă, demnă de reținut prin candoare dar și realism, este aceea în care scriitoarea aduce în prim-planul povestirii pe tânăra și atrăgătoarea Alma. Însingurata, îndurerata de pierderea mamei, debusolata, aflată la vârsta delicată a căutării sinelui, Alma trece examenul maturității printr-o experiență dura dar, departe de a o macula, o proiectează pe o coordonată a asumării responsabilității unui drum drept și frumos, fără
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
Ștrand” Toamnă șoptea requiem prin copacii goi Și fugărea vântul frunzele moarte pe ălei. Castanii gemeau trist brațe negre alungând După frunzele moarte foșnind duse de vânt Eu pe langă băncile goale am trecut Și am gasit o pasare tristă însingurata cu părul bălai Plângând pe o bancă amarnic după zboru-i frânt. M-am oprit tulburat de lacrima ochilor triști A păsării cu părul bălai și inima ruptă Am depus o mângâiere-balsam pe alabastrul de tâmpla Din preaplinul de lacrimi și
PE-O ALEE PARCULUI ,, STRAND de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370650_a_371979]
-
tainele, încercând să înțeleagă. Și să se înțeleagă. Reproducem, din finalul Rîpelor galbene, un pasaj mai elocvent decât orice concluzie: „...din nou călare pe Șargu’, izolat la margine de pustă, adîncit în lectură, ceasuri de-a rîndul. Apoi, în amurg, însingurat și captiv aceleiași melancolice nemărginiri, robit aceleiași gravități a stepei fără hotare. Gravitate ce pare mai curînd de ordin metafizic, încît e de mirare că un spațiu cu niște dimensiuni precum acestea a putut să producă și altceva decît vizionari
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
și pe tine,/ înlănțuindu-ne , tu ca un trunchi,/ eu ca o coajă care vine./ Viața mea fu un vârtej, iubito,/ care-a trecut frumos și ne-a lăsat, tu, ca un cer însărcinat cu muguri,/ boltit pe ramul meu însingurat.” Trecând de la zorile primăverii la fascinația amiezilor de vară, de la trecerea clipei efemere la durata ei istorică, născut sub imperiul nevoii și al gustului de acțiune, Sorin Șirineasa exprimă în poemele sale bucuria de a trăi, ambiția de a crea
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
româneasca întărire a negației (deosebită de anularea, prin dublare, din alte limbi): „Nu mai e nimeni, unul, să o vadă”. Ori tropi ai visului, într-o superbă imagine (înălțată prozopopeic): „Am fost la tine și era / Un înger lângă crucea însingurată, / Părea tăcut, o lacrimă-i curgea / De pe obraz-doar el cu tine, tată! // Când m-a văzut, cu mâini împreunate / Șoptind, mi-a arătat spre cer: / - Vezi, el acolo-n marea-i bunătate / Dezleagă calea marelui mister”. Și tropi isonici (în
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
venerată, să o facă fericită. Viața dusă-n burlăcie de bărbații singuratici, e searbădă și pustie. Trăind singuri și nostalgici. Șirag de tristeți sufletești e trăirea-n sărbătoare, când nu ai cui să dăruiești de 8 Martie, o floare! Femeia însingurată, de-ar avea bani și avere, vitregită e de soartă când nu are mângâiere! Că-i prilej de bucurie si-nălțare sufletească, sărbătoarea-n armonie, prin trăirea pământească! 8 Martie Din vol.,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" TRADIȚIA SFINȚILOR
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
nu am observat, poate, dar cu trecerea timpului, când am devenit adulți, sau mai târziu, când „și-au terminat rostul” și au plecat în lumea celor drepți, abia atunci le-am dus lipsa, abia atunci am simțit ca am rămas însingurați, abia atunci am simțit că am rămas fara sprijinul lor, sprijin primordial... Cu cât îmbătrânim simțim tot mai mult dorul lor, vorbele bune și sfaturile pe care ni le dădeau, vorbele dragi și frumoase, mângâierile sufletești sau fizice atunci când aveam
BANCA AMINTIRILOR (15) PĂRINŢII de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369630_a_370959]
-
nu am observat, poate, dar cu trecerea timpului, când am devenit adulți, sau mai târziu, când „și-au terminat rostul” și au plecat în lumea celor drepți, abia atunci le-am dus lipsa, abia atunci am simțit ca am rămas însingurați, abia atunci am simțit că am rămas fara sprijinul lor, sprijin primordial... Cu cât îmbătrânim simțim tot mai mult dorul lor, vorbele bune și sfaturile pe care ni le dădeau, vorbele dragi și frumoase, mângâierile sufletești ... Citește mai mult Ce
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
nu am observat, poate, dar cu trecerea timpului, când am devenit adulți, sau mai târziu, când „și-au terminat rostul” și au plecat în lumea celor drepți, abia atunci le-am dus lipsa, abia atunci am simțit ca am rămas însingurați, abia atunci am simțit că am rămas fara sprijinul lor, sprijin primordial... Cu cât îmbătrânim simțim tot mai mult dorul lor, vorbele bune și sfaturile pe care ni le dădeau, vorbele dragi și frumoase, mângâierile sufletești ... II. GEORGE GOLDHAMMER - BANCA
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
trudă fără suflet! Câtă dragoste de eu! Cătă grabă-n a lor umblet Fără cer și Dumnezeu! Doar șoptit adânc în suflet Gândul veșniciei iar Cheamă oamenii la sine Să le dea Viață în dar Singuri bâjbâind prin bezna Sinelui însingurat Oamenii se pierd în haina Unui univers trădat. Haideți astăzi la Izvorul Vieții sfinte și curate! Recunoaște-ți Creatorul, Râul dragostei adevărate, Ce de moarte ne desparte! Cluj Napoca, 25 iulie 2015 Referință Bibliografică: Netăceri in poeme / Marina Glodici : Confluențe Literare
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
destine nespectaculoase dar emoționante prin chiar simplitatea, curățenia vieții lor. Transpare din aceste texte o inocență și o puritate păstrate nealterate printre toate meandrele vieții care sunt ale naratorului însuși. Autoarea surprinde personaje și realități din alte spații geografice, figuri însingurate - boală a secolului ce nu iartă (Tablouri de cer), destine de emigranți frânte ce-au constatat târziu că fericirea e cu totul altceva decât casa mare și grozav de scumpă dar grozav de goală, sau numai figuri înstrăinate. Prinde foarte
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
glas muzical pătruns în trup de cleștar în și din care răzbate îngerul, al unei epoci și deasupra ei, e glasul „Privighetoarei Bucovinei”, Sofia Rotaru. Ce fermecătoare cântăreață e ea, fiindu-i martori nu anii, ci o epocă, și ce însingurată orfană ar fi dacă, uitând-o țara rădăcinilor, nu ar avea-o fiică iubită Rusia, Basarabia, Ucraina, mame și izvor al muzicii universale, praguri părintești ce-i sărută urmele și-i țin la subțiori dorurile! Ar fi o energie în
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
calea? Stelele de aur și argint topit, Lacrimi de lumină ale cerului, Curg spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcit Nu ne-am oprit din drum. Trebuia să existe undeva o oază, Un loc de odihnă și înnoptare Al celor însingurați și neliniștiți, Al nesfrâșitelor caravane, Al turmelor de vise neîmplinite Care se reîntorc în noaptea neființei Printre dune de nisip și cranii albite, Spre văile întunecate ale plângerii. La fiecare tresărire a vântului Sufletele noastre, făclii aprinse, Au fluturat precum
PIATRA FILOZOFALĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362582_a_363911]
-
plâns e de-ajuns pentru ea... Fusese înmormântată cu pompă de Artemie, care-i ridică și o cruce din marmură neagră, cum n-avea la căpătâi nici un răposat în cimitirul din dealul satului! Dar ce folos ?! Ultimii ani îi trăise însingurată. Cât o fi suferit biata, n-au știut nici dreapta, nici stânga! Și ea fusese rugată să stea la fata cea mare, pe care o refuzase, motivând că vrea să moară în... casa EI! La ce bun toate astea, se
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
cu mine singur, undeva departe, pe o insulă tropicală pustie ? Această deviere de la subiectul anterior mi-a adus o adiere de bun augur. Nu-mi făcea o deosebită plăcere să vorbesc cu cineva despre tendințele mele de a sta retras, însingurat, undeva la periferia unei societăți măcinată de energii negative. Mai ales că eu - fiind născut într-o zodie feciorelnică - aveam un fel de a gândi pe care tot eu ( dar nu numai ) îl consideram foarte logic, extrem de rațional. Doar Mariei
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
mi mie lumină, căci îmi este spre călăuzire. Dă-mi mie drumul cel drept, căci îmi este spre mântuire. Atunci vei înțelege de ce cosciugele fără frunze sunt sau nu sunt îndeajuns de stranii, Mormintele fără flori nu sunt îndeajuns de însingurate, De ce lumină ta trebuie să lumineze pentru cei vii care se află în întunerec la capul vreunui mort și cum anume drumul cel drept face că orice vale să fie înălțata, iar orice deal și munte să fie plecat. Atunci
BILINGUAL POEMS (2) / POEME BILINGVE (2) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353215_a_354544]
-
întunecatul bor al pălăriei sub care alb surâzător chipul de văduvă-nflorea. . PARASTAS Stăruind să-nghită viii printre dumicați la parastas convivii ETERNUL Între clinchetul tăcut al stelelor ce pășesc peste bolta înghețată și tumultul fierbinte al sângelui doar inima însingurată țesându-și fără preget eternul vis. ILUZII Din fire de lumină plămădiți, azi ne privim și nu ne recunoaștem. Retina corodată de dogme și minciuni, ca o oglindă strâmbă, imagini false naște. Referință Bibliografică: NOCTURNĂ / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN
NOCTURNĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353397_a_354726]
-
sufletul meu pereche, Așa cum noaptea așteaptă răsăritul. Și te-astept jumatea mea de sfera, Să vii să-mi întregești tot infintul. Și te-astept precum o barcă, al apei luciu, pentru a putea pluti. Și te-astept precum o gară însingurata, trenul ei, De ce nu vii ? Am să te-astept chiar și o viață întreagă, Doar să-mi promiți că nu-intarzii. Eu sunt AICI, tu ești în altă lume Dar totuși.... ceva îmi spune că ai să vii ! Liz Referință Bibliografica
JUMATATE DE INTREG de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354273_a_355602]
-
sufletul meu pereche, Așa cum noaptea așteaptă răsăritul. Și te-astept jumatea mea de sfera, Să vii să-mi întregești tot infintul. Și te-astept precum o barcă, al apei luciu, pentru a putea pluti. Și te-astept precum o gară însingurata, trenul ei, De ce nu vii ? Am să te-astept chiar și o viață întreagă, Doar să-mi promiți că nu-intarzii. Eu sunt AICI, tu ești în altă lume Dar totuși.... ceva îmi spune că ai să vii ! Citește mai mult
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]