481 matches
-
a ușii muțite de cauciuc, Își puse pălăria Augustus John. O pălărie din Soho, adică. Merse pe coridor În felul lui obișnuit, rapid, favorizând ușor partea văzătoare, punând Înainte piciorul drept și umărul drept. Când ajunse În anticameră, o sală Însorită cu mobilier portocaliu de plastic moale, Îl găsi acolo pe Wallace Gruner cu un doctor În halat alb. Era chirurgul lui Elya. — Unchiul tatălui meu - doctorul Cosbie. Încântat de cunoștință, doctore Cosbie. Parfumul posibil irosit al manierelor domnului Sammler. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
No Man’s Creek, și-am stat acolo optișpe ani. Zach s-a aplecat înspre în față. Pe bune ? Cum ai rezistat ? Ellis a ridicat din umeri. Am avut o grădină. Pomi fructiferi - meri, pruni, cireși. Malul de la nord e însorit, numa’ bun pentru legume. Nu trebuie decât să redirecționezi apa din pârâiașe. Vara aveam fasole și mazăre, vara roșii și piure și puneam de-o parte destul cât să-mi ajungă și peste iarnă. Am și săpat nițel, da’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
au să se mire domni și doamne în jurul ei; are să vie un domn președinte să-i dea o medalie de aur; așa încât Culi se simți, într-o privință, onorat de operația pe care o făcea ursului său, în acea zi însorită de octomvrie. Domnul Ionaș Popa se îndeletnici o vreme cu aparatul fotografic; făcu drumul spre Prelunci, ca să aducă pe Bezarbarză cu căruța, să încarce carnea. Trebuiau pregătite și șunci de urs - despre care șunci, unii domni ce nu sunt vânători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acuarelă, vara o pictură în ulei, iar toamna un mozaic al tuturor celorlalte. Acest lucru este adevărat. La fel ca celelalte anotimpuri, și toamna este povestită pe un basm magic și ireal. Asta am aflat într-o zi frumoasă și însorită din luna sep tembrie, pe când soarele își trăia ultimele clipe de bucurie pe cerul albastru ca marea și pe când păsărelele nu știau dacă o să mai vină vreodată iarna. În aceasta zi minunată am hotărât să ies la o plimbărică, pentru
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
mândrie. Dar familia reuși să găsească o singură potențială noră. Era slăbănoagă și întunecată. — Ca o cioară, ziseră Kulfi și Ammaji indignate când prima fotografie le fu arătată de Lakshmiji, care făcea pe agentul bursier de căsătorii. Încerci să-l însori pe bietul Sampath cu o cioară. — Are noroc și așa că a găsit pe cineva, spuse domnul Chawla, care renunțase la orice speranță de a primi un scuter cu motor și de a sărbători nunta la Hans Raj Hotel. Fata veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să merg cu ea prin parcuri necunoscute, să fac aceiași pași pe drumul ei de la școală acasă sau să mergem în unele duminici undeva în niște codri, unde spunea că trăiau bunicii ei. Târziu de tot am înțeles că mă însorisem cu Ania, de fapt, din dorul mamei mele de satul ei, de locurile unde învățase, unde fusese mulți ani fericită, de unde fugise ca un prigonit fără altă vină decât că se născuse într-un pământ râvnit de alții. Abia Ester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și daltă... din lemn. Leeemn și eee...’trânâtate... Nemurirea! În cooo...n’l’zie, să trăiască...“. Puțin le păsa de harul lui Matvei. Am pornit spre stația taximetrelor de la Ateneu. Pe drum mi-a spus: „Părerea mea este să te însori cu Ania și s-o aduci aici, la voi, în țara voastră. Altfel nu rezolvați problema Basarabiei. Luați-le fetele și aduceți-le aici, la voi, unde le și este locul. Lăsați-le rușilor curvele. Bărbații nu contează. Ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
temeiul cuvintelor, iar cei tineri par a se speria de tăria de a gândi prin cuvinte și se bălăcesc în cloaca unor surogate cât mai cool. Există, paralizantă, o spaimă de cuvintele rare, din ce în ce mai rare, care cheamă gândul bun, care însoresc speranțele și care, de ce nu, pot încă ocroti suflete. Cuvinte care încă pot odrăsli suflete sunt ocolite, uitate în buimăceala unor noi și noi dimineți în care alții și alții își pierd nu doar servietele cu cheile de la case, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
murdar cu ștampila L.M.F. la vedere și o ceașcă de cafea plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care nu se arată a fi Însorită. Se văd vârfurile plopilor Încă neacoperiți de frunze și se ghicește printre ei firma cândva luminoasă a hotelului Pescăruș care are 11 etaje. Aparatul rămâne multă vreme neclintit pe acestă imagine ștearsă. Se aude un șuierat subțire de vânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
alb-negru și color ale filmului nostru. La un moment vocea povestitorului se Întrerupse brusc și aparatul de filmat se oprește din povestit pentru a-l căuta În afara cadrului. Nu-l găsește, dar În curtea școlii, În recreație, Într-o dimineață Însorită de mai, un nepot de-al lui Bobocică, un băiat de clasa a opta, Îmi explică mie că bunicul lui s-a Îmbolnăvit și e la spital din F. Trebuie să merg să-l văd. Abia peste o săptămână, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de sânge, tencuială pentru România de mâine, creștină și eternă. Noi, cei care îl ducem azi pe ultimul drum, ne închinăm smeriți la rămășițele sale pământești care nu au fost hoit, ci un instrument al sufletului prin care își va însori viața viitoare. Rănile sale vor fi mărturie după care Dumnezeu va recunoaște că aici pe pământ a slujit aproapelui, a iubit pe Hristos. Fie ca pulberea să se întoarcă în pământul din care a fost zămislit, iar sufletul să se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-și picioarele. Mai bine plec, se gândește și iese pe vârfuri. Este evident că doctorul Noble are la ce să se gândească. Pentru un joc atât de gentil, crichetul are un efect dezastruos. Jonathan iese pe câmp, în prima zi însorită din trimestru, și ochii încep să-i curgă, iar nasul i se umple de mucus incolor. Atât nasul cât și ochii i se înroșesc de atâta frecat, iar mânecile cămășii albe se umezesc și se murdăresc. Toată după-amiaza este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă așa cum este. 27. Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. 28. Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pămîntești, și eu aș vrea să vi le cruț. 29. Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
nu râme, căci oaspeților le făcea scârbă zeama galbenă ce curgea din ele când erau Înțepate. Conacul de pe culmea dealului fusese dărâmat cu multă vreme În urmă, din vechile moșii se păstrau câteva vițe nobile, din cele plantate pe coasta Însorită dinspre Dunăre. Malurile Eleșteului se roseseră Încet, se rotunjiseră, Își prăvăliseră pământul În adânc. Apa măsura numai câteva palme, după care te afundai În nămol până la gât. Buruienile și trestia năpădiseră malurile. Un izvoraș izbucnit din coastă arunca Întruna apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce pățise cu el, la Costești, popa Dădănogu, priveau în jur căutând din ochi cea mai scurtă și sigură cale de ieșire, fiindcă pe geam nu era de chip, deoarece ne aflam la etajul trei. Dar toate aceste zile, încă însorite în Vasluiul nostru, au ajuns acum de domeniul basmului, care începe întotdeauna cu „A fost odată, ca niciodată...” . În cei patru ani de guvernare țărănistă, fabricile din zona industrială, au fost pe rând închise și guvernanții noștri de atunci și-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
muște trezite, în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei estompate, disipată prin toate colțurile, din care parvenea, ciclic, câte un stimul, un subterfugiu-avertisment, ca o grea clipire de gene a neantului... Poate, într-adevăr, în dimineața însorită de marți, doamna Veturia chiar întrebase, cum obișnuia: „Domnul profesor a închis ușa?“. Sau: „Parcă s-a auzit cheia, a plecat profesorul?“. Cuvintele rămăseseră în aerul umflat al tăcerii. Nu izbutiseră să sonorizeze, își tot adunau energia, amânate în potențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
credeai că o să trăiești o veșnicie. Joyce și cu mine nu eram în iarna vieții, dar nu încăpea îndoială că primăvara trecuse de mult. Ce aveam acum era o după-amiază de mijloc sau sfârșit de octombrie, una din zilele acelea însorite cu cerul viu deasupra, o adiere răcoroasă în aer și un milion de frunze care încă se mai agață de copaci - cele mai multe dintre ele cafenii, dar cu destule nuanțe de auriu, roșu și galben rămase ca să te facă să vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
iasă cu mine, ce speranță am să-l păstrez pe Adam? Ce-o să vadă la mine Adam și nu a văzut Tim? Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai mult mă afund într-o depresie cumplită. Nici măcar cerul însorit din L.A. nu-mi poate ridica moralul. — O să-mi treacă, îi spun lui Debbie, deși de fapt vorbesc singură. Încerc să mă conving că sunt puternică. Sigur că da, încuviințează Debbie. Niciodată nu e plăcut să te desparți de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu mè intereseazè! Șerban apropiindu-și buzele de berea spumoasè, întârziind, sorbind rar, în fața mea, pe masè, cafeaua fèrè zahèr neatinsè, fierbinte, Și atunci ce vrei? întrebându-mè el, ușor iritat, Nu vrei carierè, nu vrei bani, nu vrei sè te însori! Atunci ce vrei, bèiete? Nu știu! Cred cè pur și simplu sunt incapabil sè-mi doresc ceea ce-și dorește toatè lumea! Îmi lipsește genă asta! Cred cè îmi place prea mult sè privesc peste marginea lucrurilor, Rahat! izbucnește el, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe e-mail, ea nu-l mai cheamè pe Matei ca s-o ajute la cursuri, iar eu, dupè cum, probabil, a aflat, mè însor și voi pleca în America, Șerban, cel mai însurat dintre toți bèrbații, nu înțelege, Ce naiba te însori tocmai acum înainte de a pleca în America?! Ești nebun! Te așteaptè americancele și tu, bèiete! Ioana mè iubește, incerc sè-i explic, Cum sè-i spun prietenului meu cè eu am aruncat o vorbè așa într-o doarè, cè, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
greu pornirea nervoasè de a-i scrie câteva rânduri aspre, douè zile mai târziu am aflat ce însemnă cuvântul ei rèbdare, când, dupè atâta timp, mi-a deschis din nou poartă, asta a fost joi seara! astèzi deja luni, Te însori, a spus lipindu-se de mine, Spune-mi sè n-o fac și n-o voi face! Nu-ți spun asta, iubitul meu! îi mèrturisesc cum s-a întâmplat totul, râde de elevul Matei care nu și-a pregètit lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
despre tine pentru că, în sufletul meu, sè fii numai al meu, iubitul meu! Asta e! Însurètoarea ta îmi ridicè imunitatea imaginației, simt cè te pierd, dar nu e un reproș, Matei! Cum aș putea oare sè-ți cer sè nu te însori?! A doua zi mi-a trimis prin email Chemarea Sfanțului Matei, tabloul lui Caravaggio, profesoara explicând cum vameșul Matei, singurul dintre cei de la masè spre care se întinde mâna lui Iisus, amânè, neîncrezètor, momentul în care va urma chemèrii, preocupându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fosta nevastă a tipului. Nevasta cu numărul unu i-a înfipt un topor în inimă celei cu numărul doi. —Mulțumesc foarte mult, a răspuns Alison posomorâtă. Acum mă simt mult mai bine. Dar câteva zile mai târziu, în acea dimineață însorită de sâmbătă, Alison se simțea mult mai optimistă, datorită faptului că se afla în acel hotel idilic de țară și fiindcă era răsfățată peste poate de un Luca foarte spăsit. Ajunseseră acolo în seara precedentă și se bucuraseră de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
urmă să viseze să lucreze într-o redacție, tot așa cum nici tu, Rafaele, era o pleașcă de zile mari povestea asta cu ziaristica în care te băgase Milică. Te-ai scos, gândește-te, nu-ți mai rămânea decât să te însori, să-ți faci o familie a ta, prosperă, precum Milică pe care totodată acum parcă ai fi înțeles-o mai bine pe soră-ta când dăduse cu sare-n urmă ca să alunge duhurile rele ale unui trecut apăsător, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
făcut acolo? întrebă emoționat Titu, pe care Grigore îl aduse să afle direct vestea bună. ― Să te duci o dată pe lună și să-ți încasezi leafa! strigă Baloleanu jovial. Și altminteri să faci versuri, dacă mai poți! Sau să te însori, dacă poftești! Tânărul Herdelea roși, ca și când i-ar fi ghicit în suflet. Totuși avu prezența de spirit să riposteze: ― Cred că urarea aceasta ar fi mai potrivită pentru domnul Iuga! Grigore răspunse numai după o pauză și aproape grav: ― Poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]