486 matches
-
rămâi cu sufletul îndurerat pentru toată viața. Carlina era încă tânără, plină de viață, de speranțe. Acum nu-și mai plângea soarta ce-i fusese altădată tristă. Savura frumusețea fiecărei zile de parcă admira florile dintr-o grădină bine îngrijită și însorită la prima oră a dimineții. Necazurile și dezamăgirile sunt realități ale vieții. Nu poți concepe o viață numai cu bucurii, fără necazuri. Ar fi ca atunci când te afli pe o mare și nu vezi nici un val care să vină și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
50 de ani de când a părăsit această lume pr. Gheorghe Dumitraș, vrednic urmaș al Seraficului Părinte Francisc. Pr. Gheorghe Dumitraș În satul Nisiporești, situat pe ambele părți ale D.N. Roman - Suceava, aproape de Hanul Ancuței, venea pe lume într-o zi însorită de mai cel de-al doilea copil în tânăra familie a soților Mihai și Veroana Dumitraș, Gheorghe, căruia încă de mic i s-a spus Ghiță. Primul, Iosif, murise la doar câteva luni, durere suportată greu de părinți care la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu vioiciune din jilțul său, se Îndreptă spre bătrânul ministerial și-l bătu cu prietenie pe umăr: — Hildebrand, tu n-ai urmă de răutate În tine. Ești ca vinul vechi pe care-l fac oamenii mei din strugurii de pe coastele Însorite din Kaiserstuhl, limpede și curat. Nu te teme, vița noastră nu va pieri! Vom mai domni multă vreme și urmașii noștri nu ne vor uita. Apoi se Întoarse spre fereastră și privi lung spre colina pe care o pomenise adineauri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apă bancherul o putea vedea de la fereastra celei mai frumoase odăi, rezervată numai fețelor alese. De data asta, jupânul Urs părea mai nervos și grăbit ca niciodată și refuză vinul prețios din viile pe care hangiul le avea pe coastele Însorite de pe celălalt mal. Hangiul puse alături pâine proaspătă, țipari de Rin aruncați de vii pe grătar, friptură de căprioară tocmai scoasă din cuptor și potârnichi cum numai la Urciorul de aur se puteau mânca: Învelite În foi de zmeură, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
împrejurarea candidă că, îndată ce a rămas văduvă, m-am arătat intens preocupat să-i caut un nou soț, punând - cu aceeași „indiscreție“ - celor ce-mi ieșeau în cale și aflam că nu sunt căsătoriți întrebarea fatală: „Nu vrei să te însori cu tanti Elenuța?“ - spre hazul, penibil adeseori, al celor astfel atacați și spre necazul părinților mei, care nu izbuteau să-și disciplineze impertinenta odraslă nici cu vorba bună, nici prin metoda contondentă. Mai mărișor ceva, am învățat și să-mi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cunoscut colacul din cămăruța unde punea el partea din daruri; s-a dat glas, a strigat gospodarii și i-a îndrumat împotriva hoților care pradă sfânta mănăstire. Așa oamenii au prins pe țigani, când coborau cu boccelele de la mănăstire. Te însori? Nu. Pentru care motiv? Mă tem să nu-mi puie nevasta coarne. De ce? Pentru că le-ași merita. De ce? Pentru că ași fi făcut prostia să mă însor. Poeții de astăzi egalează însă în monedă măruntă aurul care a fost Eminescu. Poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chiuit vesel în partea de sus a trenișorului și lumea s-a grăbit să se acațe pe platforme. Cerul de-asupra pădurilor de brad era siniliu ca vioreaua. 10 Septembrie 1956 Miercuri, 12 septemvrie [VOVIDENIE-NEAMȚ] La ora nouă, în liniștea însorită din valea noastră a schitului Slătior, a sunat salutarea magarului celui simpatic de la schitul Pocrov, de sus, din locul încântat ce-i zâce Poiana Raiului. Acolo se găsește o bisericuță înoită de curând, câteva chilii ș-o casă cu acoperiș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care o stimulează uneori cu cîte un „cadouaș”. „Căci ce-i mai scump și mai scump, azi, decît mîncarea?”, a filosofat ea, convinsă că o s-o aprob, înainte de a ne despărți. Madame Bovary avea, totuși, reflecții de altă calitate... *Duminică însorită de februarie. Străzile sînt pline de lume ieșită să se dezmorțească. Au fost scoși afară, de cei care îi manipulează, și cerșetorii: sînt din ce în ce mai mulți. Azi le-am dat mărunțiș numai celor doi bătrîni plasați la capătul dinspre centru al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a gîndit să se recăsătorească. Pe cine să ia? Probabil era superstițios, căci a apelat iarăși la o vrăjitoare, de data asta la una din Verești, la care s-a dus - culmea! - împreună cu Vasile al lui Andrei. «Ai să te însori curînd», i-a zis aceea. «Cu cine, o să afli chiar azi, la întoarcere, dacă vei trece pe jos prin vadul Sucevei și vei dezlega, ținînd mîinile la spate, cele nouă noduri ale sforicelei pe care ți-am pregătit-o: va
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un adevărat “drum al Golgotei” pe care l-a parcurs cu nenumăratele poticniri și rugăminți spre Ceruri de a o lua În Lumea Drepților. Și Cerul s-a Îndurat Într-o zi de martie, 1995. Am plecat Într-o zi Însorită din Iași; În Pașcani a Început să se Înnoureze, iar prin munții Neamțului a Început să viscolească. Numai Liviu știe cum am trecut prin munți. Pentru Înapoiere a luat ruta Brașov -Valea Prahovei, unde zăpada străjuia pe marginea șoselei ca
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
zumzet viu prin zarzări; crengi de floare pline; bănuți de păpădii; cântă florile la soare; păsările aduc cântecul și voia bună; șuvoiuri de lumină blândă; boarea blândă a primăverii; dumbrava plină de lumină; mătăsuri lungi de vânt; bălți albastre și-nsorite de omăt abia topite; glasuri mici de rândunici; zbor subțire de gândac; se-nalță abur moale din pământ; și-a desprins din gluga lui cea verde capul, un clopoțel de argint aplecat către pământul de catifea; parfum de liliac îmbătător
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
pentru două nopți la un hotel de două stele. În dimineața de 15 martie am intrat în acest select grup școlar și m-am simțit ca în anii mei cei mai buni de activitate școlară. Străbatem țara la lumina zilei însorite de martie și vedeam și unele locuri puțin cunoscute mie. Mă aflam într-o adevărată excursie, avid de a vedea și a cunoaște cât mai multe din ceea ce mi se oferea privirii. Am rămas prima noapte la un hotel din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Calc sfios și emoționat prin sălile hotelului, ne ospătăm cu mâncăruri specifice locului și ne odihnim spre a căpăta noi forțe pentru drumul lung ce ne aștepta. Nu mă săturam să admir vegetația mediteraneană, mai ales în lumina unei dimineți însorite de mai. În jurul nostru lumea se mișcă frenetic, în timp ce pe aeroportul din apropiere numeroase avioane vin și pleacă având la bord turiști dornici să străbată cât mai rapid distanțele... După micul dejun, la care ne-am împărtășit impresii de moment
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fața locului. De aici mergem drum lung spre Florența, vechiul Firenze. Am poposit la un hotel situat pe o colină, am văzut ce se putea vedea din fugă, am admirat strălucirea unui oraș în plină lumină solară a unei zile însorite la maximum! De pe o altă colină am admirat panorama acestui mare și grandios oraș plin până la refuz de opere monumentale săvârșite de mâna omului. Oriunde îți arunci privirea vezi aceeași față însorită a orașului cu un bogat trecut istoric, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o pansam la rana deschisă la spate, în jos la c oloană, m-a tras ușor către ea și mi a șoptit cu voce stinsă, cum i se permanentizase pronunția: — Curaj dragul meu, lasă, mor eu, tu ai să te însori și va fi bine, bine pentru tine... În neliniștea care se zbătea, ce puteam eu să-i răspund ? i-am jurat celei care mi a fost alături ani și ani, că nici într-un caz nu voi face așa ceva și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
vedem azi, la dezgroparea arhivelor securității, punerea sa sub urmărire! 4 Când mi-a apărut Francisca, în toamna lui ’65, Nichita se afla la al treilea volum de versuri, Dreptul la timp. A venit cu mine într-o dimineață blândă, însorită de toamnă, asistându-l pe prietenul său și debutantul romancier, extrem de surescitat deoarece acesta primise un telefon de la secția tehnică a sacrosanctei E.S.P.L.A., că poate „vedea” și primi un exemplar de semnal. Am urcat la etajul unu al vilei luxoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
este ca la patruzeci de ani. Duc o viață ordonată ca mod de desfășurare, mă odihnesc normal - fără insomnii, mă bucur din plin de tot ce mă înconjoară. Nu am probleme de ordin material ori spiritual-sufletesc. E o vreme admirabilă, însorită cu mult soare în inima și sufletul meu! Vreme care merită a fi privită și savurată, întărindu-mi convingerea sănătoasă că viața - dar divin - merită a fi trăită cinstit, frumos și demn”. Și mai departe, continui lectura (p. 201): „La
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
lucruri nu știu încă. Însă stând pe scaunul acela din verandă m-am gândit: șterge-o din Midland, lasă-ți cioc, apucă-te iar de fumat, sedu femei pe jumătate de vârsta ta (dar cu succes), aranjează-ți un colțișor însorit din apartamentul tău unde să scrii, fii mai puțin maniac când vine vorba de formă, împărtășește toate eșecurile secrete cu prietenii. Eliberează-l pe Bret. Ia-o de la început. Fii mai tânăr. Lasă-te din nou absorbit de lumea adolescentină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
explorăm locul. Ne-am îmbrăcat în ținută de vară înțelegând pentru prima dată ce înseamnă să treci de pe un meridian pe altul, de pe o paralelă pe alta. De la frigul și ploaia din Moldova ne lăfăiam în căldura binefăcătoare a Greciei însorite continuându-ne vara pe care în România o întrerupseserăm pentru un timp. Deși se anunțase că la noi septembrie va fi ca o lună de vară, nu a fost nici măcar o lună de toamnă frumoasă ca în alți ani. Atracția
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
VII-IX d.Hr. în Moldova întâlnim două tipuri de așezări: a) așezări deschise și b) așezări întărite cu valuri de pământ și șanțuri de apărare Suprafața așezărilor deschise putea ajunge la 20 ha și erau situate pe pantele line și însorite din apropierea râurilor sau a lacurilor, pe terasele lor inferioare și mijlocii și mai rar în zonele inundabile. Asemenea așezări au fost cercetate parțial prin săpături la Văleni, Epureni, Fălciu, Bogdănești în județul Vaslui la Spineni și Roșiești, același județ, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-o scrumieră de sticlă, adună cu vîrful degetului arătător firicelele de scrum de pe birou, le pune pe marginea scrumierei și, fără să mă privească, întreabă: Ce faci, te însori cu Livia? Cred că da. De unde știi de ea? V-am văzut împreună. Ai vreo obiecție? O, nu ! Chiar mă bucur. E timpul să te strîngi și tu la casa ta. Mi-ai făcut dimineață un semn din autobuz. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
puterile. Ce trebuia el să facă, se Întrebă, să rânjească și să spună glume murdare? Raffaele era singurul lui fiu și nu știa nimic despre ce era În lume: SIDA, prostituate, fete care rămâneau Însărcinate și te convingeau să te Însori cu ele. Și-apoi, cât ai zice pește, văzu lucrurile prin ochii Paolei și râse până-i dădură lacrimile. Raffaele intră atunci să-i ceară mamei să-l ajute cu tema la greacă și, găsindu-i așa, se Întrebă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ieșea întotdeauna perfect. "Adică ce?", îl ironiză nerăbdător Petre. "Ce te faci, bre, chinez? Adică e nunți mai întocmite sau..." "E nunți dă nunți, tată! Numa' baștani, unu și unu." Portarul scuipă sceptic printre dinți, spre o muscă ce se însorea la piciorul unuia dintre stativele pe care stătea scris cu vopsea albă "VII": "Las' c-am mai fost io, luna trecută, cân' am făcut electrica la intrare, la o nuntă d-asta dă baștani. Ți-aduci aminte, că venise și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dușmane. Fulgi mici și ascuțiti se învârteau în aer și acopereau totul. Clădirea de la numărul 22, copie fidelă a celei de la numărul 24, aflată dincolo de biserica luterană, avea trei etaje și era situată pe partea de nord a străzii, partea însorită pe timp de vară. Parterul era ocupat de câteva prăvălii, un magazin alimentar, o băcănie, cu fațada vopsită țipător, o blănărie, o croitorie de bărbați și un magazin ce vindea diverse aparate mecanice. Etajele de deasupra și din spate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lung pe cele două vizitatoare, în timp ce Ștefan aranja pe măsuța din fața lor câteva prăjiturele cumpărate de la cofetărie. Frumusețea Luanei întunecă chipul soacrei mari. Când tânărul se așeză lângă ele, ea îl apostrofă acru: Dacă tot aveai de gând să te însori cu o prințesă, măcar să fi luat una veritabilă. Așa știam și noi o socoteală. Familia Leon nu ripostă. În ciuda insatisfacției, cele două își păstrară calmul. În sfârșit, se ridicară să plece și doamna Escu mai aruncă o săgeată: Fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]