1,710 matches
-
ciuperci; a acoperit cu aur spicele de grâu și secară; a venit vara în caleașca-i poleită cu aur și sa instalat pe un ținut de basm. Despre vis: vis sălbatic; vis splendid; vis superb; vis durabil; vis spulberător; vis înspăimântător; Despre vreme: vreme blândă; vreme aprigă; zilele babei; nopțile vegherii. Proiect didactic 1. Tema: Compoziția pe bază unor cuvinte de sprijin. 2. Subiectul: Descrierea unui colț din natură. 3. Obiective: să înțeleagă sensul unor cuvinte noi și expresii; să aleagă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un soi de colaj schizofrenic în locul omului real, bine definit, pe care probabil îl cunoscusem în copilărie. Simțurile mele, încercând să-mi rețină atenția în tot acest timp, au ieșit brusc la suprafață și am revenit în prezent. O claritate înspăimântătoare a cuprins lumea, o senzație că toate lucrurile sunt exact ceea ce [text lipsă] cu relevanță, evidență și-o puternică [text lipsă]. Fără să-i spun eu, mintea mea trecu înapoi la imaginea bunicului cocoțat pe scară. Și-atunci l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În seara aia, am simțit o teamă crescândă - o groază - că vor rămâne blocat pe insulă, că nu voi putea pleca de acolo. Mai aveam puțin până la un atac de panică; totul în jurul meu era gata să devină nejustificat și înspăimântător. Când s-a întâmplat, stăteam în fața cortului și citeam. Clio frunzărea ghidul turistic, însemnând cu steluțe toate locurile din Naxos pe care nu le vizitaserăm încă. — Nu mă simt bine, am zis. Vocea mea părea groasă și stranie, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
auzeam pașii mișcându-se în jurul lămpii. Atât de departe. Cât e de frumos, câtă simplitate. Ce mare și ce adânc. Peste profunzimi atât de mari. Lucrurile pe care le-am. Lucrurile pe care le-am... Scoase un strigăt ascuțit și înspăimântător. Am crezut că a căzut în genunchi, dar nu era așa - piciorul lui stâng fusese tras prin podeaua din dale albe și negre până la coapsă. Pardoseala rămăsese solidă și reală sub restul corpului său - mâinile și coatele împingându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atât pentru a oferi satisfacție Râului, probabil tatăl nimfei, ci pentru a restaura onoarea familiei. Singura creatură din rezervație fără casă este Strigoiul. Ziua stă pe piatra rece a fântânii, noaptea bântuie prin întreaga rezervație. E o arătare într-adevăr înspăimântătoare, îngrozitor de slab, cu pielea translucidă, cu ochii foarte mari și gelatinoși, privirea sclipitoare, fața poroasă ca o coajă de ou, complet fără pomeți. El se prezintă ca spiritul neliniștit al unui tânăr ce-și caută la nesfârșit prietenul, căruia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
antagonismul ivit în căsoaia Alimentarei. Era vânt afară. Gândire barocă, suna decodificat mesajul. Ceea ce înseamnă că Paravocile din Citadelă deveniseră Plurivoci prin automultiplicare, semn de independență și de rupere de Metavocile ancestrale de pe Planeta de origine, ridicate la o putere înspăimântătoare, răsfrântă în oglinda paralelă unde Mama era matroană și Mioara încarcerată, determinând dezavuarea urmașilor de Vocile originii lor. Și se așternu o tăcere dubioasă între Lumi, începând astfel prima pagina a zilei de mâine. Mi-e foame mereu, Mamă! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat întinderea sub aripi, zarea în ochi și belșugul în pipotă. Și după o vreme se instalează cu tot bagajul: valize, cufere, șifoniere, scrinuri, saci, magazii îngrozitor de mari, silozuri înspăimântătoare prin urieșenia lor, în care Luna s-ar plimba ca Vodă prin lobodă cu noapte cu tot, adunându-și grohotișul de stele pe deasupra și tot ar mai fi loc de vreo câteva cupe de cer lopătat. Fără grabă, își expune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cuprinsă de întuneric. Atras de formele ei, iubeam carnea Pământului făcând dragoste cu Cerul. Vestala mea avea să se ascundă de lume până când belșugul se revărsă peste oraș și nimeni nu se mai mira de nimic: atât de firești deveniseră înspăimântătoarele utilaje care umplură cu urieșenia lor străzile. Cine ar mai fi luat în seamă o ființă uitată de mult și despre care părinții nici nu mai erau siguri dacă fusese reală sau doar o toană de a tinereții lor nebune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cele ale pompierilor căutau să se retragă, dar nu mai găseau șoseaua. Zadarnic salvările își activaseră sirenele. Grâul nu se dădea la o parte, blocând cu trupul lui blond toate intrările în oraș. Trupul se lățea, căpăta volum, spicele erau înspăimântătoare nu prin înălțime, ci prin zvârcolire, fără ca vântul să le atingă. Împietrit, la rândul său, între blocuri și pe sub streșini, nu atât de uimire, cât de spaima nemărginirii mișcate de o forță necunoscută entropiei sale. Se spune că au îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Când se simți în siguranță, doar ea și mașina, în pustietatea câmpului inundat de moarte, spuse apăsat: Eu îmi fac datoria! Mai presus de orice! Trebuie să-mi duc misiunea până la capăt! Și porni. Și pentru prima oară, în noaptea înspăimântătoare a secolelor, Povestitorul, privind, se-ncețoșă în propriul său suflet intim, descărcând o scânteie de deșertăciune în celelalte dubluri încorporate. El, care nici nu se gândise vreodată să o inventeze, dar acum iată, viitorul îl obliga. Și Mioara, în timp ce duduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știa de unde, puterea să glumească: Bravo, bravo! Ține-o tot așa! Văd că nu ai uitat drumul! Au coborât pe o cărare Îngustă, prevăzută cu niște adâncituri săpate, cu rol de trepte Într-o râpă adâncă și de-a dreptul Înspăimântătoare pentru Va care a solicitat să fie luat de mânuță, iar atunci când a trebuit să traverseze râpa pe o idee de punte Îngustă, șubredă, cu scânduri lipsă și mobilă mobilă, mâinile copilului au zvâcnit În sus pentru a fi luat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de vecernii... Tu ești presimțirea / Eleganto!“ (În vineții zori) „Tu țipai în noapte / Un hohot ancestral / Și răstignit pe spate / Te visam astral“ (Cuprindere) etc. În schimb, versurile imnice închinate lui Nicolae Ceaușescu, așa caraghioase cum sunt, au și ceva înspăimântător, evocând anii de teroare ideologică în care glorificarea dictatorului comunist devenise obligatorie: „Cu sudoarea frunții și cu brațe tari, / De la Cernavodă până la Agigea, / Construiau în arșiți bravii militari, / «Epocii de Aur» îi zideau «Efigia»! /... Prin tot ce-ai pătimit și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
patriarhul rostește o rugăciune și pentru sufletele lor, iar Dumnezeu îi reînvie, dându-le astfel prilejul de a se pocăi. Ultima viziune a lui Abraham este aceea a Morții, mai întâi într-o splendoare măsluită, apoi în adevărata-i hidoșenie, înspăimântătoare. Scena, de un realism unic în literatura intertestamentară și nu numai, rămâne colaterală subiectului nostru. Viziunea pură și simplă din Testamentul lui Abraham este descrisă în capitolele X-XIV. Ea va constitui modelul și sursa principală a unei scrieri faimoase în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
incursiune mistagogică. Prima: Dumnezeu apare în Merkaba (și în Hekhaloth 122) sub chip de Rege, de Rege Sfânt. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă următorul lucru: prăpastia dintre creatură și Creator - văzut ca Rege, în toată maiestatea lui fascinantă, dar și înspăimântătoare - nu poate fi trecută nici măcar prin extaz mistic, așadar nici măcar prin cea mai înaltă formă de cunoaștere omenească. Misticul contemplă Tronul Regelui, dar Regele însuși îi rămâne ascuns; doar glasul străbate din interiorul flăcărilor în afară 123. De aici și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
antichitate. Văzându-l, te poți întreba : Oare care din cei doi a suferit mai mult ? Ea care, sub efectul anestezicelor, a hălăduit într-un minunat și straniu univers necunoscut, sau el, care a vegheat la ușa pe care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
liniștit acasă și nu te grăbi la drum lung și primejdios!.. Că priceperea la îmblânzirea Balaurului Moșul a lăsat-o moștenire lui Băbălean de la Bobeica pe care-l înștiințez eu cu buciumul cel nou. De peste munți se auzea un vuiet înspăimântător. Orătăniile, animalele de casă și jivinele se agitau ca niciodată și căutau cotloane, locuri ferite, adăposturi și gaură de șarpe în așteptarea monstrului aducător de moarte. Oamenii își făceau semnul crucii și îngenuncheau în fața icoanelor din casa cea mare, implorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
devenise ceva mai mult decât o mămică pentru cei mici. Zadarnic însă, deoarece acestea au marcat-o atât de dureros, încât gândurile despre ele o însoțeau pretutindeni ca un adevărat coșmar. * * * Apropiindu-se de casă, Vasilica a auzit niște țipete înspăimântătoare care se centrau în jurul cuvântului papa. Odată pătrunsă în bătătură, Costi cel mic a și pârât-o pe Veronica dintr-a patra că a mâncat toată zeama de ștevie cu ultima îmbucătură de mămăligă, fără să-i dea și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acum cel mai mult este un autoportret pe care-l port mereu în valiză. Îl scot, în fiecare cameră de hotel, îl așez cu grijă în cel mai vizibil loc, și mă tot uit la el. Este de o simplitate înspăimântătoare: câteva riduri aruncate peste meridianele și paralelele unui chip cu rădăcinile pierdute în aer. La fiecare nou popas, am sentimentul că trebuie să mai adaug un rid... Cochetând cu singurătatea și alergatul prin lume, îmi aduc aminte mereu de spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu în cuvinte, totul e Rațiune. Deschid ochii. Mi se oferă absolutul. Pot să trăiesc și fără. Indiferent ce aleg, ce spun, ce fac, totul e o Inspirație de Moment. Clipesc și imaginea mi se limpezește. Cerul are o nuanță înspăimântătoare. Norii albi se îngrămădesc într-o zi însorită în forme aproape de mine . Parcă cerul ar prevesti ceva, el stă implacabil deasupra mea, amenințător și mie mi-e frică. S-au adunat în mine veacuri de singurătate, pe care o simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe care acum o privea ca fiind doar o mare greșeală prostească, ca fiind din cale-afară de dezlânată și de lipsită de orice fel de sens. Ajunsese să îl dezguste până la refuz acea teribilă ignoranță din jurul său, adică acea inferioritate înspăimântătoare a semenilor săi. Iar asta, fiindcă, oare, viața dusă în dezordine, ce lumea o pune mereu pe seama tinereții, nu Istorisiri nesănătoase fericirii 43 este, de fapt, doar o pervertire timpurie și vicioasă a sufletului? Numai izolarea și întoarcerea către tine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unui psihiatru de renume, dar totul se dovedi curând a fi în zadar. Ce putea să-i mai facă?! În cele din urmă, ea renunță cu totul, căci se găsea în fața unui caracter neclintit, ca în fața unui zid mare și înspăimântător, care o făcea să se dea înapoi cu sfială, căci cu toții ne temem de lucrurile care ne sunt superioare și pe care nu le putem înțelege sau supune. În așa fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
victimă - n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vânt. Iată ecourile ei în notația reținută a lui Ango, care își pune eroul, posedat de demon, să moară sub o ploaie de flori albe de cireș: "Fără oameni, o pădure de cireși în floare nu este frumoasă, ci doar înspăimântătoare". "Un vânt rece umple spațiul de sub flori", spațiu care, la sfârșitul nuvelei, se dovedește a fi chiar infinitul morții. Firește, am putea spune că eroul a căutat-o cu lumânarea: de ce a trebuit să se aventureze sub cireși, când nici un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
declanșează furia uraganului sau pe vârfurile Alpilor suflă puternicul föhn, când furtuna zăpezii ne șuieră rece pe față sau ceața ne învăluie în timpul coborârii cu schiurile, când se termină oxigenul în scufundare, natura își arată cealaltă înfățișare, amenințătoare, uneori chiar înspăimântătoare. Natura, în manifestările sale mici sau mari, se poate arăta prietena omului, dar și inamica sa. Secole de-a rândul a fost percepută ca un inamic. Totuși, cine vorbește de natură nu vorbește doar de peisaje și vegetație, ci în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dezlănțuie o reacție atomică capabilă să distrugă omenirea în foarte scurt timp. Nu mă mir că în lumina acestor progrese catastrofice, în special creștinii care susțin o interpretare fundamentalistă a Bibliei caută să intimideze lumea cu viziunile apocaliptice cele mai înspăimântătoare ale Noului Testament (de exemplu Mt., 24, 6-8.29). În America ultimelor decenii, literatura apocaliptică creștină a explodat, înlocuind romanele science-fiction, marcate de optimismul tehnologic, influențând astfel chiar și politica. Spre această tendință, de exemplu, poate fi îndreptată ideea luptei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]