2,199 matches
-
doar pentru flota aeriană în sine, ci pentru forța care-și permitea să o creeze și să o întrețină. Despre așa ceva nu putea fi vorba în cazul lui Șerban Pangratty. Nu putea fi vorba deoarece România nu simțea nevoia să înspăimînte pe cineva cu piloții ei și mai ales pentru că nimeni în țară nu socotea că ar trebui cheltuite sume deosebite pentru ceva atît de fragil și de mofturos cum era un avion. Dacă existau niște excentrici ca prințul Șerban Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a unei lame de oțel, ori cu ceea ce se face auzit la un cutremur de pămînt. O clipă i-a trecut prin minte că s-ar putea concepe o mașinărie care să producă o asemenea vibrație dirijată și care ar înspăimînta și-ar pune pe fugă orice armată din lume. El nu avea unde fugi și de aceea chema în birou funcționari care altfel nu l-ar mai fi văzut niciodată. Îi plăcea că nu se pierdeau cu firea, nu greșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
propriei dorințe și alții vor ști să facă din tine o pradă a puterii lor tocmai pe această cale. Iar dacă te temi, dacă ți-e frică, înseamnă că nu ești un om liber, ci stăpînit de tot ceea ce te înspăimîntă. Iar șeful Serviciului nu trebuie să fie prada nimănui, nici măcar propria sa victimă, dar să rămînă totuși liber. E greu pentru că de obicei oamenii liberi sînt cei hăituiți, nimeni nu vînează dobitoace, acestea sînt duse la abator și uneori merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se familiariză cu termenii vehiculați prin birouri, începu să priceapă discuțiile la care lua parte. Venită din umbra unei fabrici cu orizonturi modeste, după ce, mai înainte, pierduse ani din viață încercând să-și îndeplinească statutul de soție casnică, Luana se înspăimântă să vadă cât de mult avea de recuperat. Ajungea acasă, mânca, se juca, o vreme, cu fetița apoi o culca în așternutul moale și copilul adormea în vreme ce mama, acea mamă pe care abia acum începea s-o cunoască, cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar fi știut amândoi că a doua zi În zori Adam avea să fie plecat și că nici un gest n-ar fi avut cum să-l oprească din drum. Gândul la Jakarta ori la oricare alt mare oraș nu-l Înspăimânta pe Adam. De câteva săptămâni Își făurise propria lui metropolă, o tot reclădea În minte pe când Își vedea de treburile zilnice. Când mătura curtea Își inchipuia o câmpie largă, străjuită de dealuri Îndepărtate, când hrănea puii de gâină adăuga un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a simțit că apa Îi atinge coșul pieptului. — Johan, ce-i cu tine? Vino-napoi! Nu-ți mai văd fața. Nu-ți mai văd fața! Asta Îl Îngrozea mai mult decât orice, acel Johan fără chip, mai mult decât Îl Înspăimântau marea și vietățile primejdioase care stăteau la pândă În noroi. Johan nu s-a mișcat din loc. — Nu te mai uita la mine, Adam! Pleacă! Te rog. Adam nu voia nici să plângă, nici să-l tulbure mai tare pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
George Coșbuc se sperie de ce va urma, viața nesfârșită ce îl așteaptă după moarte, dar se resemnează în natură, știind că va fi alături de cei pe care i-a iubit cândva. Imensitatea naturii: O mare e / dar mare lină îl înspăimântă, dar totodată îi inspiră și armonie, puritate și siguranță. Ca toți românii, el îmbracă natura în ce crede de cuviință, iar moartea este caldă si armonioasă. În locul frigului și întunericului, se află căldură și lumină, pace și liniște, duioșie și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de evenimente care desenau cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu o zi mai devreme se aduceau paiele și se cumpăra șlibovița din care a doua zi se turna o singură dată În pahare scurte și pântecoase, puțin Înainte de ora șapte. La ora șapte domnul Húsvágó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unui citat cu care să facă o impresie bună. Degeaba. Nu găsea nici o legătură Între ce i se Întâmplase lui azi, până acum, și viața lui Isus. Îmi este străin, decretă el după o scurtă judecată. Această concluzie, În loc să Îl Înspăimânte, Îi umplu sufletul de o bucurie imensă. Ea se răspândea În mod egal În tot corpul, apoi ieși la suprafață aidoma sării În pământurile de la Salinae. Și chiar dacă nu reuși să dea drept răspuns la Întrebarea atât de fină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să mă prezint: Petru Șendrean. Anastasie Zegrea, farmacist pensionar. Nu locuiți În oraș. Nu. Dar nici nu sunteți străin de el. Nu aveți, vreau să zic, curiozitatea avidă sau blazarea mimată a turiștilor, nici graba celor Între două trenuri. Mă Înspăimântați, domnule profesor. Când ați avut timp să mă citiți? Sunt lucruri care sar În ochi, domnule Zegrea. În care ochi, dacă nu vă e cu supărare? Amestecul de ironie și reticență din glasul bătrânului Îl făcea pe Petru să regrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cu totul surprinzătoare era imaginea unui deal roșu ca un mușchi de vită așezat pe zăpadă, pictat de Ziffer. Cu un deal ca ăsta va Începe primul meu film, anunță solemn Grațian. De unde iei tu atâta roșu? Întrebă Violeta. Era Înspăimântată Înainte de a auzi răspunsul, căci Grațian avea soluții pentru orice problemă, așa Încât, pentru el, practic, nu existau probleme. Și tocmai acest lucru o Înspăimânta. De la abator, veni răspunsul prompt și rece ca o ghilotină. Cum de la abator? Fac o comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va Începe primul meu film, anunță solemn Grațian. De unde iei tu atâta roșu? Întrebă Violeta. Era Înspăimântată Înainte de a auzi răspunsul, căci Grațian avea soluții pentru orice problemă, așa Încât, pentru el, practic, nu existau probleme. Și tocmai acest lucru o Înspăimânta. De la abator, veni răspunsul prompt și rece ca o ghilotină. Cum de la abator? Fac o comandă de sânge pentru uz estetic, preciza Grațian, convins că ultimul cuvânt Însemna ceva pentru o fată care se pregătea pentru Istoria Artelor. Violeta Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
of Internal Audit Entreprise-Wide Risk Management, Conclusions. Guvernanța corporativă 306 Un bun management al riscurilor înseamnă că organizația este într-o poziție mai bună în îndeplinirea obiectivelor și în același timp este conformă cu regulamentele externe. Riscul nu trebuie să înspăimânte, dar nici să fie luat în râs. Trebuie să existe un echilibru atent între aceste două extreme,77 după cum se explică în continuare: „Dacă fiecare risc care ar putea să se materializeze în viața de zi cu zi - fără a
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
vrea transformat în ceva mai adevărat decît realul. "Oh, iarăși prețiozități, Iordana, se aude vocea mea de-a doua. Povestește-i mai bine lui Șichy scena de la Documentare, cînd profesorul Caton Iurașcu te-a văzut citind Trilogia culturii. S-a înspăimîntat: "Duduie Iordana, evită complicațiile. O să ai necazuri dacă te vede cine nu trebuie c-o citești"". Educatorii noștri ne voiau "limbi fără gură". Și, cu voce tare, pentru Șichy: Aveam o nevoie disperată de modele. Generația Bumbești-Livezeni nu numai c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fără prea mult efort din partea noastră. Totul pare împietrit și legătura noastră nu evoluează, nu devine altceva, pentru simplul fapt că el nu vrea s-o admită... Deci nu se autodistruge, cum s-ar întâmpla cu o relație obișnuită. Este înspăimântat de modul dramatic în care s-ar schimba viața lui, dacă ar admite-o. Evident că acest mod de a fi nu mă poate împiedica să fac absolut nimic din ce mi-aș dori. Cu alte cuvinte, sunt perfect liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea de ce. Totuși, nu au stat niciodată de vorbă prea mult, doar așa, complezent, circumstanțial, întâmplător. El s-a arătat întotdeauna foarte apropiat și prietenos cu ea, dar ea nu i-a arătat niciodată vreun interes deosebit. Cred că au înspăimântat-o puțin ochii lui foarte mici și pătrunzători. Acum își amintea foarte vag că i-a făcut curte cândva... Oare el își mai amintește? Probabil că nu, nu era ceva foarte definit și, de altfel, bărbații nu prea țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dar o paralizie totală îi imobilizează fiecare mădular, în fapt o lene și o lasitudine imensă o împiedică să ia orice fel de inițiativă din trupul ei inert. Și gândul ei zboară imediat salvator către copilăria ei, când moartea o înspăimânta mai ales în măsura în care-i inducea un implacabil sentiment de singurătate. Se și imagina cum se va întâlni cu mama ei dincolo, și-atunci nu se va mai simți singură. De câte ori era bolnavă, îi era teamă să nu moară doar pentru ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
verighetă imensă, pe degetul zeiței cu numele Viață. Chiar dacă n-am înțeles mare lucru, am copiat totul. Unele pagini le-am xeroxat, pe altele le-am fotografiat cu telefonul mobil, dar când din colaje am unit întregul material, am fost înspăimântat de gafele imaginației izvorâte din mintea personajului meu, de proporțiile greșite în raport cu adevărul pe care eu îl vedeam prin prisma valorilor matematice, cibernetica mea gândire nu se potrivea cu scârboșenia malaxorului de idei țâșnite din același cap șubred înclinat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o evadare. Sau o forare în abisurile mele. Nu știam nici eu, dar faptul că mă îndoiam îmi mai crea un abis, pe care-l simțeam fizic, manifestându-se cu stări de lene prelungită și vome dese. Deodată, m-am înspăimântat străfulgerată de o idee. Nu cumva eram eu Mama? Nu cea a dedublărilor. Mama de dincolo de mine, de noi, și Mioara era în mine, încercând să iasă afară? Dacă eu sunt Mama, atunci cine e ființa de alături, cu gratii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bărăgan e boare de înviere a naturii, morbidul explodează eflorescent. Îmi luam Închipuirea cu mine în pat ca să fac dragoste cu ea fără ca Any Palade să știe... EA cea adevărată, se scaldă în mirosul de mâncare, iar a doua zi, înspăimântat de gospodina din fața mea, chemam închipuirea de acasă. Care întârzia să vină, eu plictisindu-mă îngrozitor de bătrân, deprimat de toamnă și chipul ei de mașteră a copiilor deja zămisliți. Deja. Blestemam pe Dumnezeu care nu avea nicio vină că deveneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din traversele părăsite sau din buturugile plopilor retezați din apropierea liniilor de tren. Așadar, aici se crea lumea de marionete-profesori și de marionete-elevi. La aceeași vârstă la care noi ne jucăm de-a v-ați ascunsa după regulile lui Moș Eveniment. Înspăimântați, ne-am întors acasă, ne-am pipăit încheieturile, am suflat pe geamuri și oglinzi. Dar asigurările noastre de viață aveau să fie de scurtă durată, un evantai de ani sau mai multe, atunci când am descoperit că toate predicțiile magiștrilor-marionete despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tale proprii, la patima de care ele îți erau alimentate și la aceeași unitate de măsură greșită cu care judecai situații și fapte total diferite. Atrage-mi atenția dacă greșesc. Aș putea să bag mîna în foc că ești la fel de înspăimîntat de informațiile că la Athéné Palace dansează fete goale după miezul nopții, că pe bulevardul Magheru se face trafic cu țigări și băutură ziua în amiaza mare, că Nadia a reușit s-o întindă peste graniță, pe cît ai fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alt rac se apropia, Întâmplător sau nu, de cealaltă mânuță dolofană și cum-necum, condus de mirosul de cărniță vie, confunda degetul cu o râmă bine-crescută și Îl prindea, strângându-l din ce În ce mai tare. Atunci, copilul scotea un țipăt disperat, plângând și Înspăimântându-se gradual, pe măsură ce apărea puțin sânge și disperat se apleca amenințător peste marginea ciobacului, strigând-o pe mătușă-sa care adesea era cu capul În apă, căutând raci. În asemenea situații, alertată de urletul copilului, cuprinsă de durere și spaimă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de imaginile halucinante ale poveștii cu Viorița, mama lui Va. Aceasta, abia sosită din București, În vacanță, a fost cooptată de către Mamaia În formația de „volocit”. Ajunsă pe la mijlocul bălții, odată a țipat scurt și părăsindu-și postul s-a Îndreptat Înspăimântată spre mal, avea un picior Însângerat, mușcat de cine știe ce lighioană a bălții. Ochenoaia a sărit cât ai zice pește, pe mal, a spălat cu iuțeală și durere rana urâtă, a acoperit-o cu două frunze și a „legat-o” cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe mal, a spălat cu iuțeală și durere rana urâtă, a acoperit-o cu două frunze și a „legat-o” cu basmaua discret colorată a Zâniței și apoi, Îndreptându și privirea semeață asupra celor două fete mai mici -două făpturi Înspăimântate la culme, ce nu și puteau opri tremurul maxilarelor inferioare și nici șirul bolboroselelor, doar de ele Înțelese sub formă de rugăciune și descântec afișând un calm bine disimulat, așa cum stă bine unui conducător Încercat, rosti răspicat: Tăceți, fa proastelor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]