1,110 matches
-
facem?! Iepurilă, abia suflând, îi spune: - Să ocolim tufișul și să fugim...Să fugiiiim! Abia călcând, țop, țop și pâș, pâș, cei doi trec peste frunzele care foșnesc, aproape morți de frică. De câte ori bate vântul răscolind tufișul, iepurașii se opresc înspăimântați. Li se pare că iese vulpea cu coada ei lungă și stufoasă și cu dinții ascuțiți. Parcă o aud spunând: - Aha, iepurașilor! V-am prins! O să am o cină grozavă! A fost o părere, doar. Pe neașteptate însă, tufișul se
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
lume. Nici măcar două sute ani nu trecuseră după aceea, că Armenia a devenise o țară în întregime creștină. * În acele zile, când cohortele romane dărâmau cetatea, Haldita fu prinsă în iureșul evenimentelor chiar în cetate, prin târg. Când izbucniră luptele, ea, înspăimântată, nu știu încotro s-o ia. O vreme, reuși să se adăpostească la taraba negustorului armean Arnok. Acesta, înfricoșat fiind de evenimente, nu știa ce să ia mai degrabă de prin casă, ca să fugă din cetate, cât încă mai era
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
cu sângele nostru”. Sub prima lovitură de paloș a căzut capul vistiernicului Ianache Văcărescu, apoi al fiului mai mare a lui Brâncoveanu, apoi cele ale lui Ștefan și Radu. Când călăul a ridicat paloșul să taie capul copilului Mateiaș, acesta înspăimântat, s-a rugat sultanului să-l ierte, făgăduind că se va face musulman. dar bătrânul tată și-a îmbărbătat astfel copilul: „Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-și piardă credința. Dacă este cu putință, mai bine
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
uimiți de apariția surprinzătoare a vampirului. URSUZ:(bănuitor) Puneți ceva la cele împotriva mea? Dacă mă trădați e vai de neamul vostru!... Ursuz îi privește suspicios pe rând, apoi înfuriat răcnește către Conacu, URSUZ: Ridică-te boierule? Boierul se ridică înspăimântat, se lovește cu burta de masă și răstoarnă scaunul. Ursuz îl prinde cu vârful unghiei de cingătoare și-l ridică ca pe un fulg până ajunge cu capul în tavan. Ceilalți trei încremenesc cu ochii holbați la scenă. URSUZ:Haide
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
sunt la mijloc, iar șirul este încheiat de căpitanul Sasu. BOIER CIOCOIU:(se află imediat după Arnăutu, grijuliu)Ce s-a întâmplat căpitane? CĂPITANUL ARNĂUTU: Boier Ciocoiu, până la comoară nu mai este mult, dar împrejur e ceva straniu. BOIER CIOCOIU:(înspăimântat)Sunt cumva tâlharii pădurilor? BOIER CONACU:(se apropie speriat)Ne urmăresc haiducii? Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă și se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreții își
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
tâlharii pădurilor? BOIER CONACU:(se apropie speriat)Ne urmăresc haiducii? Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă și se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreții își strunesc caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndeamnă să se apropie. BOIER CIOCOIU:( înspăimântat, în șoaptă)Astea-s vampirice? BOIER CONACU:(la fel de speriat)Sau diavolițe? CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt nălucile nopții. Nu le băgați în seamă că vă pocesc: vă mutilează, vă strâmbă gura, rămâneți
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă și se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreții își strunesc caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndeamnă să se apropie. BOIER CIOCOIU:( înspăimântat, în șoaptă)Astea-s vampirice? BOIER CONACU:(la fel de speriat)Sau diavolițe? CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt nălucile nopții. Nu le băgați în seamă că vă pocesc: vă mutilează, vă strâmbă gura, rămâneți muți, surzi, orbi... CĂPITANUL SASU:Ce-i de făcut căpitane
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
BACOVIENE prof.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Or, nu! s-aprind luminile-n oraș... / Sunt alții, și un alt poet - / E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet... (George Bacovia, „Amurg”) Cuvinte cheie: sens, regret, funerar, deznădejde, învinse, sunet, schelet, înspăimântat, lume Funerarul este solitudinea efectului în creație al poetului. El depășește dimensiunea telurică, se unește cu spațiul cosmic, ondulează regretul și îl coboară în sufletele oamenilor. În inima lui am putea crede că există două fonduri: luminos, care se revarsă
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
Piața Universității. În ziua aceea, Alina a fost atât de aproape de șenilele ce-i puteau curma viața. Ea nu-și aduce aminte cum a scăpat de scutierii care aruncau cu brutalitate în mașini pe cei pe care-i prindeau. Era înspăimântată... Aproape de str. Eminescu, după ce a scăpat de mulțimea din apropierea hotelului Dorobanți, s-a prăbușit. Ajunsese la capătul puterilor. Respira greu și avea senzația că se sufocă din lipsă de aer. Își amintește doar că soldatul acela a salvat-o și
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
să știe încotro se îndreaptă. Alina a rupt din bluza ei o bucată caldă de pânză și i-a șters cu grijă fața, după ce l-a ajutat să se reazime de o poartă metalică mai ferită de lumină și privirile înspăimântate și pline de nedumerire ale oamenilor ce treceau prin apropiere. Observând că nu a fost suficientă, fără să stea pe gânduri, a mai rupt și din partea cealaltă o bucată. Mânecile și umerii i-au rămas pe trupul zgribulit mai mult
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
ia, și de căldura pe care ne-o dă. In același timp asta ne face și rău, sau ne face mai mult rău. Ne învață slabi, sclavi. Pe când senzația de pustiu ne ațâță, pustiul ne soarbe. Ne simțim slabi și înspăimântați, acum suntem asemenea celui care se află în fața unui munte. Un Pustiu este de fapt un Munte. (râde ușor) He he he he.... E bine, e bine, Costache... (reia după un timp ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Dar dacă starea aceasta, frumoasă, trăită
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
unul ca mine. ( a obosit) Care și-a dat seama că clepsidra se va răsturna și i-a avertizat pe oameni. Le-a spus marele adevăr oamenilor acelora, sau acelui creier ce nu devenise creier universal încă. (ca și cum ar plânge, înspăimântat) I-a avertizat de răsturnarea clepsidrei, de posibilitatea morții, de spectrul revenirii la materia stelară. (tare) Și le-a spus, revoltați-vă împotriva clepsidrei! (urlând) Opriți-o! ( speriat, gâfâind) Și ei chiar au încercat lucrul acesta, însă nu s-a
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
încercat lucrul acesta, însă nu s-a putut. ( urlând ) Nu s-a putut! Nu s-a putut! (după câteva momente) Doamneee, cât de greu îmi este! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Și poate că de fiecare dată se întâmplă așa. (chipul îi arată înspăimântat) De fiecare dată între materia stelară și Creierul universal a apărut unul cu ideea. Însă de fiecare dată clepsidra s-a răsturnat. (meditând câteva minute) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Oare și de data aceasta se va răsturna? (mică pauză) Hm, o să mă
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
căci totul se înscrie într-un sens devenind cădere... Ele există de acum pierdute (tragic). La lucrul acesta mă cutremur. ( după un timp) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (chipul transpirat i se înseninează ușor) Doamne! Oare e adevărat !? Nu poate fi adevărat...! (devine înspăimântat) Nu, nu, (înspăimântat) nu poate fi adevărat...! Clepsidra mai are mult până să se umple, și nici pe departe nu poate fi vorba de un creier universal. Nu, nu se poate! (tremură, e foarte speriat) Atunci trebuie distrusă! (urlă) Să
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
înscrie într-un sens devenind cădere... Ele există de acum pierdute (tragic). La lucrul acesta mă cutremur. ( după un timp) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (chipul transpirat i se înseninează ușor) Doamne! Oare e adevărat !? Nu poate fi adevărat...! (devine înspăimântat) Nu, nu, (înspăimântat) nu poate fi adevărat...! Clepsidra mai are mult până să se umple, și nici pe departe nu poate fi vorba de un creier universal. Nu, nu se poate! (tremură, e foarte speriat) Atunci trebuie distrusă! (urlă) Să distrug, să distrug
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
și pe sub rochie se cunoștea că este gravidă. O privi cu oarecare tristețe și dădu să o mângâie pe umăr, fiindcă pe cap nu se putea, deoarece era acoperită cu un fel de turn conic. Incerta ființă se feri destul de înspăimântată și-i opri impulsul: - Nu, nu mă atinge, eu nu am puterea bunului duce și îmi pierd sufletul dacă... - Nu te teme, răspunse Silvia și coborî de pe masă gemând, din nou, de durere. Eu, Silvia... Tu? Gesturile și cuvintele din
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete înfricoșătoare... Înspăimântat, tovarășul bunicului făcu o mișcare greșită și căzu, de pe creanga pe care stătea, chiar lângă rădăcina tufanului, unde a înghețat ca o murătură...Când bunicul l-a strigat pe prietenul său, spunându-i că-i vremea să coboare, acesta i-
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
fie Între opincă și domnie. COZIA Osebire ai făcut Stunci c穗d de cineva nu ți-a plăcut. Îți aduci aminte De o fată săracă, cuminte? Nu ai lăsato să iubească Pe fiul tău, față domnească! MIRCEA CEL BĂTRÂN Surprins și înspăimântat.). Dar, cine ești de-mi tulburi rugăciunea!? COZIA Cozia, așa îmi spune lumea, Măria-Ta, mai cunoscut odat, De lângă Mihai m-ai alungat. MIRCEA CEL BĂTRÂN Aaa ... Tu ești nebuna Care cânți prin munți, într-una?! Pleacă nălucă, piază rea
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351538_a_352867]
-
Eu o săracă liberă dintr-un sat. MIHAI Iubirea mă hămeii și nu cunoaște De unde ne vom întoarce, din ce moaște, Și când ne vom întoarce, într-o bună zi, Soață, tu, ai să-mi fi. COZIA ( Bucuroasă, dar și înspăimântată. Mihai! Eu!? O să fie tare greu, Măria-Sa nu o să vrea, bine socoate. Tu ai fete cinstește și bogate. MIHAI Nu de acelea îmi trebuiesc, Pe ele nu pot să le iubesc, Îmi trebuie o fată ca tine, Părtaș și
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
uneori îmi este teamă că nu mă vor mai vedea ... . Se opri, mă privi iar, după care continuă: Faceți-vă timp și pentru studiul umbrelor și atunci le veți auzi atât pașii cât și poveștile lor. Am zâmbit oarecum puțin înspăimântat, mi-am eliberat mâna din strânsoarea bătrânului, l-am salutat ducând mâna la frunte și am pornit spre casă. Am făcut zece pași și o dorință nebună m-a făcut să mă întorc să văd dacă bătrânul plecase din locul
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
doi sau trei de pe lângă mine erau deja la curent cu dedesubturile ciudatei întâmplări: cu o diabolică nerăbdare abia așteptam ca și lui Vâț să i se sufle la ureche motivele atacului căruia îi căzuse victimă. Contrariați la început, ba chiar înspăimântați, colegii mei n-au simțit cum trebuie bucuria faptului că, cel puțin pentru un timp, șefului nostru i se tăiase macaroana. Curând însă o neobișnuită stare de veselie a început să se răspândească printre ei și hohotele lor de râs
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
știe, Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci! Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! Copacul Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse-n vânt Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea! Și în tristețea lui solemnă vedeam statura-aceea demnă A celui ce, de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
atât de repede, ca a uitat de copilărie, nu o auzi vorbind de jucării, mergea și la scoala dar nu mai avea cu ce să se încalte. I-am făcut semn soțului meu să se apropie, ea m-a privit înspăimântata și a vrut să se ridice și să o ia la fugă, dar am asigurato că nu i se va întâmpla nimic rău. - Și acum ce urmează? M-a intrebat soțul meu. Nu știam nici eu, era însă foarte sigur
EMA, UN INGER DE COPIL! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346199_a_347528]
-
misterioasei junglei africane, străpuns din când în când de un urlet, care departe de a părea înfiorător, dimpotrivă, se armoniza perfect cu mediul sălbatic al continentului. Deodată, Ly simți dogoarea unor flăcări imense, ce spulbera vegetația din jur. Animalele fugeau înspăimântate. Focul îi înconjura pe el și pe Violeta. - Ai grijă! și se repezi să stingă flăcările ce cuprinseră hainele și părul Violetei. Ly se trezi speriat. Totul îi părea încă atât de real...flăcările, fumul... focul și frica... spaima incredibilă
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
acum că o adulam nebunește. Ocupat cu aceste gânduri, nu realizasem pentru început apariția a doi indivizi ciudați, înveșmântați parcă în folii din nailon, și care ne priveau sfidător. Prima care se smulse din calda mea îmbrățișare fu femeia. Țipă înspăimântată, privind îngrozită spre cei doi intruși. - Cunoști legile noastre, Adelaida, spuse unul dintre ei cu o voce autoritară. Ești perfect conștientă, sunt sigur de asta, de urmările faptei tale. - Dar eu ... - Îți recunoaștem durerea, zise celălalt personaj. Știm că ți-
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]