1,138 matches
-
ce putea să facă! Era el înalt, dar n-avea puterea să sară la bătaie și l-a adus în stare să se urce și să urle prin copaci!... Da, dragă, am crezut c-a înnebunit! își desfăcu ea brațele înspăimîntată retrospectiv. Să stai alături de nevasta ta legitimă și să te vezi luat peste picior de... un străin, cum să nu-ți vie să te urci prin copaci și să urli? Mai bine se băteau, era mai bărbătește, dar nu să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândind că acel mort e un om și deci și noi o să zăcem astfel într-o zi fără viață, această divină senzație că sîntem vii și că restul nu se privește s-a turburat în mine atât de tare, încît înspăimîntat am ieșit imediat afară și am plecat: copilul Sibilei era acel monstru de coșmar pe care îl credeam o emanație a ființei mele, a creierului meu rătăcit în tenebrele somnului. În realitate eu îl văzusem în vis cu mult înainte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi pus căciula pe-o ureche și pe-aici ți-e drumul. (Ce bizar suna în gura mamei acest cuvânt din jargonul puștesc, valencia!) Ai răbdat, cum am răbdat și eu. Ai înghițit ca și mine! O! exclamă ea parcă înspăimîntată, cât ai mai suferit! Te pomenești că i-ai cerut și iertare, ți-oi fi plecat și fruntea lângă patul ei...", "Nu, mamă, fii liniștită, nu mi-am plecat nici o frunte, zisei foarte degajat, aproape vesel. Ași fi făcut-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nouă de ani „Vă purtați de parcă ați fi niște copii”, a spus Bunicul când Unchiul și Mătușa și-au lăsat cele trei fetițe și au pornit în croazieră spre Europa pentru cea din urmă lună de miere... m-am chircit înspăimântat nu eram deloc un copilnevăzut și a-toate-văzător. Eram Agrippina în Aurita Casă a lui Nero... Lângă mine se afla ușa albă ce servise la măsurători toată însemnată de Bunicul cu diversele înălțimi ale unchiului Devereux. În 1911 se oprise din
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu a Saharei. Trăim sub blestemul indicelui demografic, festa urâtă jucată de bătrâni tinerilor. Tineri - un fel de-a zice. Tinerii propriu-ziși votează, de-acum, pe la periferiile țărilor europene sau dincolo de ocean. Au rămas să se confrunte la urne pătura înspăimântată a senecților și aceea, considerabil mai subțire, a generației de patruzeci-cincizeci de ani, dezamăgită, debusolată, deprofesionalizată și expirată înainte de vreme ea însăși. Alegerile vor fi false și pentru că pedeseriștii știu de pe acum că țara nu poate fi, de fapt, condusă
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
deasupra carabinei, și apoi începe a se vîrî tîrîndu-se pe pîntice și cu arma înainte. îndată ce ursul vede lumina, începe a morăi și a se trage îndărăpt; omul îl urmează pîn' în fund și pînă să apropie lîngă el. Dobitocul înspăimîntat să ridică după obicei în două picioare; atuncea viteazul muntean, răzămînd arma în peptul lui, o sloboade, lumînarea se stinge și ursul, rănit de moarte, năvălește afară, trecînd peste omul ce se lățește la pămînt. Vînătorul iasă după el și
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
pregătite să ofere orice vers drept început, densele lui poeme sînt visuri epopeice, mărturii ale fragilității, semne ale unei mari timidități care-și amînă mereu lovitura decisivă și care întîrzie voluptuos momentul retragerii, dar și argument al unei copleșitoare generozități. înspăimîntat de singurătate și avînd un adevărat cult al prieteniei, Ștefan Drăghici își absoarbe cititorul cu un ingenuu instinct al posesiunii și oferă exact atîta poezie cîtă poate duce fiecare: de la imaginea instant și pînă la marile estuare ale unor fluvii
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
ceea ce banii vor să facă, pentru că acestor oameni le este frică și frica duce la plictiseală. Nu sînt mulți cei care au Înclinația naturală să-și cheltuie banii pe obiecte de artă sau pe idei nobile. Acești oameni plictisiți și Înspăimîntați vor ca banii să se reproducă, pur și simplu, să se repete pe ei Înșiși. Această activitate de repetiție lipsită de imaginație le absoarbe toată atenția și intenția și Îi lasă pe acești oameni supți și goi și face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o alarmă falsă, m-am întors și de data asta va trebui să vă faceți și mai multe griji decât v-am forțat să vă faceți până acum“. Așa că nu era de mirare că arătau ceva mai încărunțiți și cam înspăimântați. —Slavă Domnului, a zis mama când m-a văzut. Am crezut c-ai pierdut avionul. Îmi pare rău, am spus izbucnind din nou în lacrimi. Ne-am îmbrățișat cu toții, apoi mama și tata au plâns când mi-au văzut copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă apere de celelalte fete și de sticlele lor de Coca-Cola. Aveam deja o diplomă și nu era mare lucru. Și-aveam să mă apuc din nou de fumat. Și nu mă pricepeam deloc să vorbesc cu accent australian. Eram înspăimântată. Așa că atunci când James a ajuns la secția de poliție și m-a scos pe cauțiune sau m-a „răpit“, cum am preferat eu să numesc respectivul gest, nu mi-a venit să cred că pe stradă nu mă așteptau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am declarat fixându-l cu o privire critică. Trebuie să recunosc că, în ciuda sentimentului de apocalips iminent, începuse să-mi placă situația. A urmat un scurt moment de tăcere. — S-a întâmplat ceva, Claire? m-a întrebat el prudent. Arăta înspăimântat. De când mă văzuse intrând în apartament, James își dăduse seama că nu venisem ca o soție iubitoare. Se purta într-un fel mult prea vinovat și prea speriat. Poate că vorbise deja cu George și știa că aflasem de comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Era un soi de flori proaspăt culese. Îmi era cunoscut mirosul, doar că nu puteam să... și apoi mi-am dat seama. Erau crini, un parfum pe care îl detest - greu și putred, ca moartea. M-am uitat în jur înspăimântată. De unde venea? Nu aveam flori proaspete în apartament. Dar mirosul era incontestabil. Nu mi-l imaginam eu. Era real, aerul din cameră era dens și sufocant. După ce am strâns cioburile, mi-a fost teamă să mă culc la loc așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
apoi nu s-a mai auzit nimic. Stăteam cu urechile ciulite să aud ceva, orice. Dar tot ce se auzea era foșnetul tăcerii. Deodată un țipăt ascuțit a țâșnit de pe casetă; slab, dar cu siguranță perceptibil. M-am dat înapoi înspăimântată. Oh, Doamne, oh, Doamne, era Aidan? De ce țipase? Inima îmi bătea să-mi sară din piept. Mi-am lipit urechea de boxă, se auzeau și alte sunete. O zăpăceală haotică, dar, fără îndoială, sunetul unei voci. Am surprins un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau gemând, podoabele demnitarilor În dezordine, Își recâștigase darul lui cel mai autentic, simțul ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai trebuia să se lase Înspăimântat. Poate că poziția lui, deasupra tuturor, Îi dăduse un sentiment de superioritate, În timp ce observa din Înălțimea avanscenei adunătura aceea de smintiți pierduți Într-o răzbunare de Grand Guignol, și pe fundal, până aproape În hol, pe avortonii ce nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu? O să fii pe baricade cu Theo? ciripise ea. Sincer, dragul meu, ai face bine să te descurci. Va trebui să te obișnuiești cu situația asta. S-ar putea ca săptămâna viitoare să mă duc la New York. Dar..., protestase Hugo înspăimântat. Prea târziu. Clic. Bârr. Amanda închisese. —Spre sfârșitul săptămânii, i-a spus el Laurei cu hotărâre. E foarte ocupată la muncă. Genele încărcate cu mascara ale Laurei au fluturat în jos. —Muncă! Norocoasa. Trebuie să fie plăcut. —De ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice își dorea ca Hugo să înceteze cu argumentația asta. Părerile mamei ei pe acest subiect erau identice cu ale lui și era greu să demonstrezi că nu aveau logică. Totuși expresia lui Hugo se schimbase. Se uita la ea înspăimântat. —Scutecele! s-a bâlbâit el. Mi-ai spus că-mi arăți cum se pun. —Scutecele. Da, a zis Alice mușcându-și buza. Ăăă, cred c-aș putea să-ți fac o demonstrație pe Rosa. Singura problemă e că nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aprobând cele spuse de ea Însăși. —Cât despre picturile murale de la Guan Yin, templul din secolul XVI... Biata Vera, aproape Îi convinsese, până să menționeze picturile murale. Bine, zeițele erau ramura preferată a Verei din istoria artei, dar ceilalți tresăriră Înspăimântați când pomeni de Guan Yin. Alt templu? Nu, fără temple, vă rugăm. Vera lovi cu degetul În itinerarul pe care-l ținea În mână ca pe Declarația de Independență. —Pentru asta am venit. Pentru asta am plătit. Asta vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar nici unul nu mai avea chef de luptă. Uriașul sărise În barcă, urmat de cei doi tovarăși ai săi. Dinspre Palatul Dogilor se auzeau cizmele gărzilor alergând spre docuri. În fața lor se ivi În fugă messer Roberto Burri, cu fața Înspăimântată, apoi uluită, apoi incredulă, apoi strălucind de bucurie. - Ma come e possibile? exclamase, apropiindu-se de locul În care se dăduse lupta. Cinci mateloți zdraveni zăceau tăiați de sabia tânărului său ucenic. Oștenii din gardă se apropiară, mirați, dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
murit. Acum, noi suntem la zenit. Fie ca victoria noastră să fie zdrobitoare! 23 decembrie 1459. Insula Kuyshu, coasta de vest a Japoniei Nu exista nici o fereastră. În ciuda frigului din Încăpere, aerul era Înăbușitor. Patruzeci de oameni obosiți, zgribuliți și Înspăimântați erau Înghesuiți Într-o celulă a temniței din Daizafu, comandamentul militar al țărmurilor de apus, și așteptau să fie trimiși fie În târgul de robi, fie la curtea vreunui daimyo care avea nevoie de slujitori. Traversarea Mării Chinei de Est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de dârlogi. Micile unități de spahii trimise În recunoaștere nu se mai Întorseseră. Exasperat, Soliman trimisese În față un corp de cavalerie de cinci mii de achingii. Din aceștia se Întorseseră două sute, Înspăimântați. Fuseseră surprinși Într-o ambuscadă și mai bine de jumătate din ei căzuseră sub săgeți care veneau parcă de nicăieri. Ceilalți rezistaseră cu greu unui atac sălbatic, venit din două direcții, care se sfârșise cu Încercuirea. Forțele cu care luptaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de departe. - Iar cei douăzeci și cinci de luptători? Întrebă grasul. - Cei douăzeci și cinci vor ocupa Înălțimile și vor Întâmpina cu săgeți avansarea bandiților. Atât. - Atât? exclamară mai mulți. -Atât. Săgețile vor da alerta. Bandiții vor trimite iscoade. Iar iscoadele se vor Întoarce Înspăimântate, anunțând că o armată proaspătă și excelent Înarmată blochează intrarea spre oraș. Nici o ceată de bandiți nu atacă atunci când e vorba de o ciocnire cu armata. Unu, fiindcă nu au ce jefui. Doi, fiindcă pierderile de vieți omenești În aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
trebui evitate categoric la pacientul astmatic în criză, din cauza faptului că riscul de deprimare a ventilației alveolare este mare și s-au citat cazuri de stop respirator la interval scurt de la folosirea lor. În general, majoritatea pacienților sunt anxioși și înspăimântați, dar experiența a arătat că ei pot fi calmați la fel de bine de prezența și încurajarea medicului. Blocantele beta-adrenergice și agoniștii parasimpatici sunt contraindicați, deoarece pot produce o deteriorare marcată a funcției pulmonare. 85 Agenții expectoranți și mucolitici s-au bucurat
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
Țurcanu? Nu știu. Nu știu. Păi, cred că dacă nu era intenția se oprea... Îi oprea pe ăia să nu mai deie. Da’ or dat până l-o terminat... Cum au reacționat când au văzut că e mort? Erau Înspăimântați. Înspăimântați... Inclusiv Țurcanu? Nu, el nu era Înspăimântat (râde - n.n.). Când vi s-a pus În vedere că urmează să plecați, v-au instruit cum să vă purtați unde o să ajungeți? Nu. Am fost doar amenințați să nu spunem ce s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Hai să terminăm cu jocul ăsta, a spus Marcu. Prea e... Nu-și găsea cuvintele, dar toți știau la ce se referă. Bine, a spus Radu. Ăsta-i nebun. Dă-l încolo. Mai și-ajun-gem la pîrnaie din cauza lui. Părea cumva înspăimîntat. Și ce joc jucăm acum? a spus Alin, de parcă aterizase de pe o altă lume. 20 După aia, le-a trecut cheful de joacă. De fapt, pe Alin l-a apucat cheful de un joc pe consolă. Nu-i mai păsa
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
direcția pontonului. -Facem o plimbare până acolo? -Dacă scrie în scenariu... A ridicat un deget mustrător în semn de dojană. Am zâmbit și am ridicat din umeri. Râdea întruna, cu dinții strălucind albi în soare, se rotea, sărea în valurile înspăimântate care o aruncau brusc în mare. M-a prins de câteva ori de braț, absorbită de jocul cu vântul ca o școlăriță drăgălașă și zburdalnică. Din privirea mea, Linda înțelegea că mă atrăgea fără drept de apel, doar că nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]