515 matches
-
Acasă > Versuri > Iubire > DORINȚE Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului Am vrut să fiu Marea, să-ți mângâi trupul cu valurile-nspumate, Am sperat să fiu Soarele,să-ți luminez diminețile triste și să-ți încălzesc inima, Am încercat să fiu Vântul, să-ți cânt la ureche imnul speranței si-al fericirii. Am vrut să fiu Luna, să cobor la fereastra ta
DORINTE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343367_a_344696]
-
Și marea parcă-i mai fierbinte, E-un val de-amor avid! Afară-i cald, dar e și bine, E-un val îndrăgostit, Pe mal și-a pus o pată mare De dorul lui e-orbit! ........................ Dorul mării, dorul meu, Înspumat, la țărm se-agită Și se-aruncă-nvolburat Peste mal și îl sărută. În genunchi, în fața mării, Întreb dorul valului De-a-ntâlnit zefiru-n cale De e-n vraja malului. Am simțit briza ușoară, Marea și nisipul cald Și-n mireasmă de iubire Îmi
DORUL MĂRII, DORUL MEU de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343423_a_344752]
-
adape setea în cristalul oglindirii de ape, acolo; unde soarele strălucește pe cerul nepătat de furtuni; unde apusul își iubește culorile oferindu-le în dar pe altarul luminii, iar adierea vântului este asemeni brizei: ademenitoare, în mângâiere diafană de val înspumat, în tandră atingere a dorinței calde, cuminți; ori zbuciumate, aprige și fierbinți... Acolo; în acel petec neîntinat de suflet; mă regăsesc, de câte ori mă caut pe mine - cea care uneori se rătăcește ... Citește mai mult Acolo... unde florile își deschid bucuriei
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
dor...unde ciutele vin să își adape seteaîn cristalul oglindirii de ape,acolo; unde soarele străluceștepe cerul nepătat de furtuni;unde apusul își iubește culorileoferindu-le în darpe altarul luminii,iar adierea vântului este asemeni brizei:ademenitoare,în mângâiere diafanăde val înspumat,în tandră atingere a dorințeicalde, cuminți;ori zbuciumate, aprige și fierbinți...Acolo; în acel petec neîntinat de suflet;mă regăsesc, de câte ori mă cautpe mine - cea careuneori se rătăcește ... XVII. STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE, de Bianca Aura Buta , publicat în
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
care scapătă acum - după creste - mă va afla îngenunchiat - cu adevărată smerire-așteptând noi treziri - întru gloria deșartă a noilor drumuri - întru reculegere - în fața tuturor morților din mine - gânduri pe care umbra mea le-a târât - gâfâind - de-a lungul țărmilor înspumatelor ape ...e un timp pentru veghere - cu ochii mijiți până la izvoare - până la orbire - în fața mormintelor deschise - a ceea ce am dorit să ucid - dar nu m-au lăsat stelele cerului - atât de amestecat vorbind între ele - și cu mine - precum îngerii
DOR DE STINGERE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344166_a_345495]
-
flăcări spre orizontul altor lumi, talgere cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre, pe-un cer de ametiste cu țipete răgușite de păsări necunoscute. Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumat învăluie o lume tăinuită-n adâncuri... între blândeți și rugăciuni de noapte. Un răgaz pământesc m-aruncă printre ancore, inele de parâme, statui, săbii și amulete stranii, măști grotești, ciocuri de corăbii și simulacre de zei panicați... O rază palidă
PĂMÂNTURI ŞI APE ÎNTRE PATIMI ŞI ISPITE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343073_a_344402]
-
tare. Vreau să ajung cât mai repede la mare. Oare acesta să fie Binele spre care am alergat? Să fac o baie în apa limpede și rece a mării? Ajung la mal și așa cum sunt îmbrăcat, mă arunc în valurile înspumate. Este foarte rece. Mai ceva ca la dușul din baia mea, unde nu am apă caldă, pentru că nu-i combustibil la centrală. Brrrr, ce rece este! Mă trezește la realitate. Ce noroc că a fost doar un vis! Binele era
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
a apei, asemenea ca oglinda de cleștar din camera vreunei prințese din basmele lui Petre Ispirescu. Uneori când mă aflam la pescuit, se întâmpla ca din cauza ceții căzută în timpul nopții, să mă întâmpine și o mare neprietenoasă, cu valuri rebele, înspumate, ce se loveau cu tărie de corpul din fibră de sticlă al bărcii mele. Speram să nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
al acestei veri întârziate ... Și tot așa, hoinărind fără gânduri, dar vrăjiți de albastrul nemărginit al mării, să ne scriem dorințele pe crestele valurilor, speranțele și, deopotrivă, visele ... Pe nisipul umed să ne scriem amintirile triste și eșecurile, iar valurile înspumate să le soarbă fără milă, și să le ducă în abisul întunecat al mării ... întru eternitate. Numai un suflet delicat poate zări scânteia de lumină din frunzele toamnei, și auzi muzica ei... în acordurile nemuritoarelor simfonii ale lui Beethoven ... ca
VARĂ TÂRZIE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343619_a_344948]
-
ambarcațiuni în portul Constanța, dar nu urcase niciodată la bordul unui vas. Englezul o întrebă dacă are rău de mare, iar fata îi replică zâmbind șăgalnic: - Chiar așa de firavă mă crezi!? Își aruncă apoi privirea în zare peste valurile înspumate ale mării. De pe punte admiră imensele întinderi de apă simțind plutirea ușoară a navei pe crestele valurilor uriașe. Deodată simți cum o adiere rece trece pe lângă trupul său. Se întoarse ușor și un cavaler în frac parcă plutea pe lângă ea
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
o puse pe gânduri. Nu știa ce să mai creadă. O urmărea o fantomă, avea halucinații!? Sau era vorba doar de vreun poet rătăcitor...!? Auzise că poeții sunt mereu solitari și cutreieră pădurile, plaiurile înflorite, munții cu izvoarele și mările înspumate. I-ar fi plăcut să-i recite versuri cu pletele răsfirate în adierea vântului sau în amurgul serii trăind drama geniului veșnic neînțeles. Narcisa reveni la prezent, înconjurată numai de apă, vrăjită de legănarea valurilor și de unduirea lor până la
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
strălucirea plăpândă a steluțelor ce-și aprindeau treptat luminițele pe bolta cerului. Peste două zile Narcisa decise să se întoarcă pe bătrânul continent, în Franța, de data aceasta la brațul lui Cristinel. Priviră împreună imensa întindere de apă cu valurile înspumate și se amuzară de jocul fascinant al norilor ce se perindau pe deasupra întinderilor albastre. Uneori tresărea când ambarcațiunea sălta în sus și în jos pe valurile uriașe care se formau din cauza furtunii ce se dezlănțuise pe mare. Șerpi de foc
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
după prânz petreceam un pic de timp împreună, acolo unde lucra. Am ajuns la mare în câteva minute. Am inspirat cu nesaț aerul proaspăt, sărat, cu miros de alge, mergeam agale în lungul mării pe nisipul umed scăldat de valurile înspumate ce luau cu asalt plaja, în mod constant dorind parcă să mi arate că teritoriul le aparține. Îmi scăldam privirea în scânteierile de smarald ale valurilor și-mi încărcam sufletul cu energia binefăcătoare, oferită de priveliștea nemărginită a mării, de
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
nespus, dar împlinit. Să-ți fiu chiar viață în Moartea dorită, Sau umbra ta când dragostea te cheamă. - Speranța viselor neliniștită ! Căldura ta în nopțile de iarnă. Sau rana ce nu ți se mai închide, Un uragan în marea-ți înspumată. Un crin al vieții care se deschide, Să fiu ce vrei să-ți fiu, dar nu erată. Sufletul meu de tine aparține, Sunt un pribeag orfan, străin, ocult. Sunt Universul ce se naște-n tine, Destinatarul primului sărut. - Când dragostea
CÂND DAGOSTEA NE VA FI JOC ÎN DOI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378405_a_379734]
-
știi de mâine va fi soaresau ploaia a devenit atotstăpânitoare...,← Noaptea... XVIII. NOAPTEA GÂNDURILOR MELE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014. S-a așezat pe altarul gândurilor mele înserarea, din larg, chemări de valuri înspumate îmi trimite marea, pescăruși cu aripi pudrate de întinderea albastră bat cu ciocul la a nopții mereu închisă ferestră... Herghelii de vise chemate de o stranie lumină pornesc în magicul lor zbor într-o liniște deplină, iar praful stelelor adormite
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
din amintiri și-mprăștie peste anotimpuri vechile rătăciri, rămân atâtea cuvinte nespuse să-și caute menirea între cer și pământ , undeva unde-i ascunsă ... Citește mai mult S-a așezat pe altarul gândurilor mele înserarea,din larg, chemări de valuri înspumate îmi trimite marea,pescăruși cu aripi pudrate de întinderea albastrăbat cu ciocul la a nopții mereu închisă ferestră...Herghelii de vise chemate de o stranie luminăpornesc în magicul lor zbor într-o liniște deplină,iar praful stelelor adormite înainte de vremestă
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Poeme pe nisip... Am acostat la poarta viselor, iubite Am obosit de- atât amarnic zbucium, Vreau șoapte- n calea mea, abia -ivite Doar dintr- al valurilor , înspumate, bucium. Nu știu să fi luat cu noi, pe maluri Mai mult de o dorință, veșnic vie De- a ne- arunca nebuni în valuri De- a locui aici, o vreme, cu chirie. Pe plaja rumenă -n crepuscul, Agonizând în dulcea
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ... și dumneavoastră sunteți ... foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe, ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul ... * * * Stăteam întinși pe spate. Brațele noastre se atingeau undeva la nivelul umerilor, creându-mi stări confuze. Mă simțeam în al nouălea cer. Dacă aș fi putut să opresc timpul, sau măcar să lungesc
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
icnind ușor: - Adina, ești... ești o femeie minunată ! Și nu greșeam. În acel moment al timpului fizic, în acel spațiu tridimensional material, chiar era. Mai mult decât atât ... Visul prea frumos al unei veri pe malul mării, în șoaptele valurilor înspumate și unduiri de vânt răcoritoare. Simțeam cum viața mea se găsește în pragul unei schimbări majore, o cumpănă dincolo de care pot - și trebuie - să întâlnesc fericirea mult așteptată. Pe atunci, la acele începuturi, nu bănuiam marile catastrofe pe care avea
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
de existența ei benefică pentru marele gol din inima mea. Nici măcar nu bănuiam că - destul de curând - un abis și mai mare va lua locul celeilalte ... * * * N-aș fi crezut vreodată că persoana de care mă îndrăgostisem nebunește, acolo, pe malul înspumat al mării, poate fi atât de schimbătoare de la o zi la alta, atât de ciudată și unică în propriul ei fel de a fi ... Mi-au trebuit câteva luni să constat că femeia de care îmi legasem destinul, chipurile pentru
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
tare. Vreau să ajung cât mai repede la mare. Oare acesta să fie Binele spre care am alergat? Să fac o baie în apa limpede și rece a mării? Ajung la mal și așa cum sunt îmbrăcat, mă arunc în valurile înspumate. Este foarte rece. Mai ceva ca la dușul din baia mea, unde nu am apă caldă, pentru că nu-i combustibil la centrală. Brrrr, ce rece este! Mă trezește la realitate. Ce noroc că a fost doar un vis! Binele era
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
Acasa > Strofe > Atasament > POEMELE IUBIRII 14 Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Tu ești...eu sunt... Tu ești o mare înspumată Iar eu nisipul de pe mal Ce-așteaptă fremătând sărutul Primit prin fiecare val... Eu sunt o aripă deschisă În zborul către fericire Iar tu ești blânda adiere Ce mă susține prin iubire... Tu ești o stea lucind în noapte Eu
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]
-
Acasa > Literatura > Proza > ÎNVINGEREA STIHIILOR Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului DIN VOLUMUL "PUNȚI PESTE VREMURI" Mai era puțin până la revărsatul zorilor. Barca se mișca metru cu metru pe luciul apei înspumate. Am plecat de la mal cu teamă și neîncredere. Norii plumburii și fulgerele ce brăzdau cerul nu prevesteau nimic de bun augur. Dacă avansam prea mult în larg, exista riscul să nu mai ajungem la mal, în caz că se pornea vântul dinspre
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
ramă din metal.] cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă nu se mai termina parâma de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă din cauza
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc. Dar amarnică-mi fusese dezlegarea! Năprasnic devenit pe neașteptate, Oltețul se repezea aprig și-nspumat, parcă viu în amenințarea ce-mi azvârlea în față! De spaimă, de zgomot, urechile-mi vuiau și, cred acum, îmi trimiteau semne că un adevărat potop se-apropia. Tu, cotropit de somn, n-auziseși nimic. Casa, clădită pe brâu nalt
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]