314 matches
-
dădeau seama că ele mănâncă magia din partitura eternă a pământului, în noaptea aceasta notele având o armonie specială, ceva mai tulburătoare decât o naștere, mai misterioasă decât o înviere. Sinele lor bănuia că a venit primăvara, deși abia se înstăpânise vara. Un greiere, prizonier veșnic iubirii pentru soția pe care o furase de acasă pe când abia trecea în clasa a V-a pentru ca, iată, acum să serbeze, peste două veri de lăutărie, Nunta de Argint, încerca să-și acordeze instrumentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nou liniște, roșul îmbracă verdele, în lungul grădinii, trifoiul și lucerna se ridică purpuriu, tulpina mărului cu o sută de mii de brațe are altă culoare decât cea de dimineață, când era un copac palid, nevăzut aproape, acum, de când e înstăpânit de cele două femei, e roșu, frunzele și fructele la fel, roșii, un pom cum nici Loredana nu văzuse niciodată, i se pare că are vedenii, se uită și ea mirată la copac. La ce-o fi privind doamna? Neli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să-ți mai spun?, ei, sigur că să-mi spui, în lumea aia din Cristești, care își are poveștile ei, am intrat în istoria lui 1948, an nefericit, ca toți anii ce au urmat lui ’44. Începuse sovietizarea României, comuniștii înstăpâneau în ofensivă și la noi, ca și în centrul și estul Europei. Ursitoarele mi-au urat de bine, știi cântecul ăla: Ursitoare, ursitoare,/ Ce-ai cu mine, frățioare?/ Ursitoarea mi-a fost bună,/ Dragostea mi-a fost nebună. Maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
atât de hâd, de lat și de adânc întipărit pe figură, încât am fost convins că visez. Ne-a privit fără să spună nimic, gâfâind monstruos, și iată că abia într-un târziu a răcnit, desființând tăcerea maiestuoasă ce se înstăpânise peste noi toți: - Mi-ați stricat cenaclul, domnilor, urlă, dându-i probabil fără să vrea un pumn Aurorei Sticlaru, v-ați bătut joc de strălucirea și măreția celui mai important cenaclu al binecuvântatului nostru oraș! Ueeeah... bleeaaah!!! grohăi apoi, eliminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se adresă și el la rândul său mai departe: - Pregătiți-vă să atacați "Rândunica"! III. Întunericul se lăsa încet peste habitus îmbrățișând toate formele în contururi neclare. Pe străzile întortocheate și înguste, înghesuite între ziduri înalte și murdare, liniștea se înstăpânea treptat, semn că se apropia ora la care intra în vigoare interdicția de circulație. Se mai zăreau uneori umbre umane furișate, ocolind grăbit noroaiele și patrulele. Preaonorabilul Poha privi pentru câteva secunde, în apusul soarelui, dansul fantastic pe care câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
potrivit! De cum intră în sufragerie, se simți intimidată de bunul gust, de ordinea și curățenia care domneau în casa unui burlac. Totul respira rafinament, modernitate, lucruri cu care ea nu se prea putea lăuda. În casa Olgăi, ordinea nu se înstăpânise. Considera această preocupare ca fiind o latură minoră, nesemnificativă. Ținu pentru ea impulsul primelor impresii și spuse cu totul altceva: - Așa e la tine mereu? vreau să spun, așa de cald! - O să deschid puțin fereastra. - Nu, nu e nevoie, mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
trebuie să trecem de mai bine de cincizeci de fortărețe, cele cincizeci de castella care păzesc granița. Și la urmă vezi că fluviul se varsă într-o mare întotdeauna furtunoasă, cu vânt înghețat. Dar asupra celuilalt mal legiunile nu se înstăpâniseră. Iar decurionul decretă, cu înțelepciunea multelor războaie pe care le purtase: — Zeii au trasat granița pe malul ăsta. Limes Germanicus e aici. Se sprijini de parapet, meditând: — În fluviul acela se ascunde spiritul unui zeu. Era însă zeul popoarelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos. * * * Cu gîtlejul năpădit de apă sărată, Începu să se sufoce și se simți trasă la fund de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
semnalul de plecare, vor scoate cu toții exclamații vesele și vor ciocni paharele pentru victorie. Imaginea asta pe care Christian o avusese În minte corespundea Întocmai realității. Numai că el nu avea cum să afle că În vesela rumoare care se Înstăpîni după plecarea În cursă, ușa cafenelei fu dată de perete de către o femeie despletită, care dădu năvală, gîfÎind, În bar. Cu un aer rătăcit, Îi privi pe bărbații care-și zbierau entuziasmul și cu un singur strigăt aspru le curmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peste el ca o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat ipoteza hazardului și cercetă bezna În căutarea vreunui eventual trăgător stînd la pîndă, care, cu un tir grupat și precis, va veni să dea gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
traiectoria mai rectiliniu, iar robotul TESA Stejeran 1 mătura nava fără întrerupere, făcând-o să strălucească de curățenie. Erau o adevărată familie. Cât despre roboata Getta 2, parcă niciodată nu fusese mai frumoasă. O atmosferă de profundă înțelegere euforică se înstăpâni între ei. La ceasul serii, se adunau în jurul micului Benga și comandantul Felix S 23 îi citea copilului, cu glasul său sonor, silabisind cu tact cuvintele, povești din Wells, Asimov și Ion Hobana. Din inepuizabila ei poșetă, Getta 2 le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
drăcesc și să-i subție din energia Kundalini. ...Șeful de post să-i dreseze cooperatorului proces verbal și să-l înfunde în pușcărie, pe motiv că și-ar fi ciopârțit singur vaca, fără aprobarea Sfatului Popular... Și așa, să se înstăpînească și peste casa și peste ibovnica cooperatorului... ...Țârâiala de acuși - explică, de bună credință, fătoaca - îmi poruncește să zdrobesc, în tocul ușii, o căpățână de ceapă. Ca ceapa să plângă și inimioara ibovnicei după cooperator... Cât despre alintătura ce mi-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
măcar să Înțeleagă. Iar rodul acestei deslușiri ți-l dăruiesc acum ție, dragul meu Daly. Ție Îți dedic acest studiu despre un om care și-a datorat celebritatea eleganței, tocmai ție, pentru că simți grația ca o femeie și ca un artist, Înstăpânindu-te și ca un gânditor asupra ei. Aș fi preferat să mă consacru cuiva care și-a dobândit gloria prin forța rațiunii, spre a putea dedica rodul cercetării mele minții tale, atât de bogată. Primește deci cartea așa cum e, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cvasicapodopere care nu Îi satisfăceau Însă nici pe artist, nici pe omul de gust. Am apucat-o În sfârșit pe calea eleganței și a simplității. Dacă modestia averilor noastre nu Încurajează Încă mutații rapide, am Înțeles cel puțin acest aforism Înstăpânit asupra moravurilor actuale: XXVII Luxul este mai puțin costisitor decât eleganța. Așa se face că suntem Înclinați să ne Îndepărtăm de sistemul În virtutea căruia strămoșii noștri vedeau În achiziționarea unei mobile un bun plasament; deoarece fiecare a simțit instinctiv că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ajuns la destinație, istoviți, dar teferi. Ca să constatăm că rudele noastre refuzau să ne găzduiască. Trebuia să găsim acum un acoperiș pentru a ne adăposti, ceea ce nu era lucru ușor de când pribegii andaluzi, sosiți la Fès în valuri succesive, se înstăpâniseră peste toate casele disponibile. Când debarcase Boabdil, cu trei ani mai înainte, era însoțit, zice-se, de șapte sute de persoane, care-și aveau acum un cartier al lor unde viața era rânduită tot după moda de la Alhambra, dar fără fala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la Clement al VII-lea sarcina unei misiuni de bune oficii. Lunile din urmă fuseseră sângeroase. Trupele împăratului încercaseră să cucerească Marsilia, făcând să cadă asupra orașului sute de ghiulele de tun. Fără succes. Regele Francisc ripostase venind să se înstăpânească peste Milano, apoi asediind Pavia. Cele două armate amenințau să se înfrunte în Lombardia și era de datoria papei să prevină o luptă devastatoare. Era de datoria sa, mi-a explicat Guicciardini, dar nu și în interesul său, deoarece doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe acest teritoriu, omul îl transformă simbolic în Cosmos, printr-o repetare rituală a cosmogoniei. Ceea ce va deveni "lumea noastră" trebuie mai întîi să fie "creat", și orice creație are un model exemplar: Crearea Universului de către zei. Când s-au înstăpînit în Islanda (land-nama) și au defrișat-o, coloniștii scandinavi n-au socotit că fac un lucru nou, nici o muncă omenească și profană. Ceea ce făceau nu era pentru ei altceva decât repetarea unui act primordial, și anume transformarea Haosului în Cosmos
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ținut sălbatic, de cucerirea și de ocuparea unui teritoriu locuit de "alte" ființe omenești, luarea în stăpânire rituală trebuie oricum să repete cosmogonia. Din perspectiva societăților arhaice, tot ce nu este "lumea noastră" nu este încă o "lume". Nu te "înstăpînești" peste un teritoriu decât creîndu-l din nou, altfel spus consacrîndu-l. Acest comportament religios față de ținuturile necunoscute s-a prelungit, chiar în Occident, până spre începutul timpurilor moderne. Conchistadorii spanioli și portughezi luau în stăpânire, în numele lui Cristos, teritorii pe care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o avuseseră Înainte de a fi Întrerupt. Mi-a trecut prin minte bănuiala că am de-a face cu niște fantasme. Din fericire, această licărire rece de luciditate critică n-a dăinuit. Înflăcărarea pe care Încercasem s-o redau s-a Înstăpânit din nou readucându-și mijlocul de exprimare la o viață iluzorie. Șirul de cuvinte pe care le-am trecut În revistă erau din nou atât de strălucitoare, cu piepturile bombate și uniformele dichisite, Încât am pus pe seama Închipuirii prăbușirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din cine știe ce pricină, acesta mi se fixase în minte. Înainte să mă pot concentra asupra lui, asupra motivului pentru care se întâmplase, asupra posibilei sale semnificații, o altă senzație își croi drum, depășind-o pe cea de surpriză, și se înstăpâni asupra atenției mele. Piciorul îmi era ud pe-o parte. M-am uitat în jur, încă puțin amețit, încă puțin șocat de vis. Am văzut un pahar răsturnat și apa vărsată îmbibându-mi jeanșii, formând o pată întunecată, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a face economii În caz de nevoie“... Johns Își amintea cum Întrerupsese, prin apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că urmăritorilor le cam dă ghes frica. Eu zic să-i facem una cu pământul. Dar Krog : - Ba, dacă i-a cuprins frica, să-i mai lăsăm să fiarbă nițel. M-am ridicat. Ceilalți m-au urmat deîndată, iar liniștea Înstăpânită printre neamurile noastre câtă vreme stătusem la sfat, se spulberă cât ai bate din palme. Zvon de glasuri, horcăieli, bubuituri, icnete, chiote - prinseră din nou a se ridica de pe țărm, acoperind mormăitul Mării. Nu mai văzusem niciodată atât de mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a mii de oameni, se Înalță ca o vrajă peste munți și pășește precum noaptea și Întunericul peste plaiurile și rîurile pămîntului, pînă ce În adîncurile cele mai adînci ale văilor și pe Înălțimile cele mai Înalte ale culmilor se Înstăpînește domol somnul blînd, somnul ce se furișează, somnul, somnul, somnul! Chipul războiului August torid-ucigător În anul cînd s-a sfîrșit războiul: iată patru ipostaze ale chipului războiului. Unul - la Langley Field: un negru iese cu prudență dintr-un birou rudimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul, înstăpânit pe oriunde, arunca umbre lungi spectrale. Pluteau singuratici răscolind secolele în așteptări; dezmățul pregătit de natură a căzut cu toate stelele din cer... se apropia furtuna întâlnirii cu astrul selenar. Iluzii pascale Ocean nesfârșit biruitor, pământ binecuvântat, oameni printre oameni
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
oraș? Surprinsă, supusă femeia răspunse imediat, - Marți la aceeași oră! Nu-i venea să creadă că i-au țâșnit aceste cuvinte din gură! Parcă era blocată și nu putea răspunde altfel, parcă-i prezentase raportul programului ei! Frica... teama se înstăpânise asupra femeii! Așa auzise că își dresează unii caii cu metode barbare . Se așează în cerc cu bâte și îi acoperă capul cu un sac... îl lovesc fără milă în timp ce numai stăpânul îi vorbește și zbiară. Când bătaia înceta, lângă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]