10,469 matches
-
decenii; și înnebunitorul piuit nu-l slăbi din urmărit. Îi mânca zilele, clipă de clipă, ca ceva de care nu-l ducea capul cum să scape. În câteva rânduri se gândi să renunțe la practicarea vânătorii și să-și și înstrăineze arma. Se răzgândi, însă. Chiar dacă bijuteria aceea ar fi încăput pe mâna oricui, tot unealtă purtătoare de moarte ar fi rămas. Pentru câteva săptămâni o împrumută unui coleg. Piuitul nu-l slăbi .O reluă și se duse cu ea acasă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
este important ca cele două organe să fie într-un echilibru perfect, inima noastră nu este logică, este iubire. De ceva vreme încoace locuim în creierul nostru întunecat și abstract, am devenit străini de trupurile noastre și ne-am lăsat înstrăinați treptat de înțelepciunea inimii, am cultivat distanțe între noi, am pornit grăbiți spre drumul înstrăinării, ne grăbim să ajungem la muncă și nu mai avem timp să auzim cum ne călăuzește inima și cui îi pasă ce-am făcut cu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ozeneul a coborât pe suprafața lui. Din ozene a ieșit un iepure alb care ronțăia o stea de pe cer. M-am trezit cu o sete teribilă. Iepuri extratereștri nu mai visasem. ,,Sexualitatea este rădăcina miraculoasă a puterii de-a te Înstrăina,, Ce mi-a venit Doamne? Iepuri extratereștri? Am trecut prin toate experiențele posibile: am vâslit, am mângâiat, am scris, am mâncat, m-am spălat, m-am apărat, am apăsat pe trăgaciul armei, am băut, am spart vitrine, am reparat bideuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că haiducia era scoasă Înafara legii. S-a Întâmplat atunci, ca să plec eu Însumi la cerșit. -Simt ironia din cuvintele dumneavoastră. Faceți probabil parte din micul segment de cerșetori, abuzați cândva de concepte și precepte, ale unui sistem care, a Înstrăinat ființa umană. Dar astăzi, până și libertatea de-a cerși este una necontrafăcută. Cerșetorul e liber să cerșească. Nimeni nu este intrigat, societatea Îl lasă În pace. Atunci de ce atâtea probleme? De ce atâta filozofie de doi bani? -Cerșetorul, vagabondul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o formă a adevărului? Oricum ar fi să fie, conștiința mea dorește să facă public, înainte de a-și relua văicăreala, faptul că, la vremea aceea, copilăria mea n-a fost treaba asta de care în prezent mă simt atât de înstrăinat și față de care am atâtea resentimente. Oricât de uriașă ar fi fost confuzia mea, oricât de profundă ar părea neliniștea din sufletul meu privită retrospectiv, nu-mi amintesc să fi fost un copil din aceia care-și doreau să locuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pot primi. Trebuie să fi costat ceva lire. — Zece, spuse el mândru. Zece lire. Își strânse nodul la cravată și spuse, fudulindu-se: — Asta pentru mine nu-i nimica. Dar Încrederea lui În sine și mândria din ochii lui o Înstrăinară. Ea spuse, cu serioasă suspiciune: — Unde vrei s-ajungi? Ce crezi că sunt eu? Biletul zăcea Între ei. Nimic n-o va convinge să-l ridice. Tânăra bătu din picior, iar aurul păli și deveni doar o pată galbenă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de condiția umană. Ca să justifici omorul, trebuie să-ți transformi victima în dușman. Ca să justifici orice crimă, trebuie să-ți transformi victima în dușman. După un timp, toată lumea îți va deveni dușman. Cu fiecare crimă, zice Mona, ești tot mai înstrăinat de lume. Îți închipui din ce în ce mai mult că lumea întreagă este împotriva ta. — Doamna doctor Sara Lowenstein nu a început prin a-i ataca și batjocori pe toți cei care sunau la ea în emisiune, zice Mona. La început, avea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se desfăcuseră și acum atârnau în dezordine și, în cele din urmă, rugina care izbucnea în pete roșii pe zonele de metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe balamalele de la ușa care nu se închidea. Piciorul lui Bull se înstrăina de el. Îl dezbrăcase și îl ținea întins, mișcându-l în fel și chip. Se poate să fi fost tulburat, dezorientat, confuz, dar încă avea tăria de caracter necesară (la naiba, doar se înscrisese în programul de îmbunătățire a performanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
uite de sufletul sau spiritul său. Putem da vina pe tehnologie, considerând-o răspunzătoare pentru că ea cunoaște un avânt considerabil? Sigur că nu. Omul însuși se face răspunzător pentru declinul spiritual din vremurile noastre. El este cel care s-a înstrăinat de semenii săi, de natură și chiar față de Dumnezeu. Este vorba numai de opțiunea lui, alegând ceea ce i se pare mai ușor. Sloganul potrivit căruia „timpul costă bani” nu face altceva decât să cultive goana după bani și să o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
poarta personalității noastre și să ne îndobitocească în timp. Lipsa grijii de a ne informa permanent și corect, precum și deprinderi firești de a ne folosi logica și judecata, ne împinge în brațele ignoranței, mediocrității și comodității. Căderea în superficialitate ne înstrăinează de realitățile din jur și nu mai putem descoperi decât anevoios adevărul. Indiscutabil, România se află într-o situație grea, ca și când ar fi traversat recent un război. Și totuși aspirăm să intrăm repede în Uniunea Europeană. Poate că este la mijloc
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
înfăptuirea nevoilor ei atotstăpânitoare. [...] liberalismul e adânc convins că demagogia înăbușă orice posibilitate de progres. De altfel, demagogia e ușoară. Ea trezește toate speranțele, ațâță toate patimile. Tulbură fără să potolească. [...] Democrația e grea, e ingrată. Datoria ei e să înstrăineze pornirile nesănătoase, să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulțimea așteaptă măguliri. Sunt cazuri în care democrația cere să se opună necesitățile realizării farmecului făgăduielilor și de aceea democrația liberală cunoaște nedreptățile trecătoare ale impopularității, dar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
specificul național al României, care a ținut-o o mie de ani în nemișcare, pentru a-l putea lichida împreună cu mândria ridicolă care ne atașează de el.” De asemenea, s-ar putea vorbi și despre apatia omului contemporan, care se înstrăinează de Dumnezeu într-un univers propriu material. Despre această apatie, filozoful Constantin Noica scria: „Mentalitatea istorică, îndrumătoare numai spre trecut, e, după cum s-a amintit, cu adevărat vinovată de eroarea de perspectivă în chestiune. Ea nu îndeamnă pe oameni la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Împreunaseră Între ele, și să‑și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pântecele avea să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să‑și strămute vremelnicia pământeană În timp, să‑și statornicească trupul și cugetul În miezul timpului, ca să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
osteneala să-și ascundă sentimentele. Intuia că cei din jur nu erau la fel ca ea. Căutau cu toții să-și ascundă gândurile și simțirile. Chiar și Dan. De mult nu-i mai povestise ce se petrece în sufletul lui. Se înstrăinase. Parcă trecuse strada și-o privea de pe partea cealaltă, lipsit de dorința de-a se întoarce lângă ea. Seara, când dansau afară doi câte doi, Dan îi veghea bătând pe genunchi ritmul, ca un spectator ce nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pierduse elanul și încrederea din tinerețe. Avea o anumită vârstă când nu dorea altceva decât o viață liniștită și un nepoțel care să-i țină de urât. Se izbea zilnic de învinuirile neamurilor, de tăcerea dureroasă a Luanei care se înstrăinase, devenise o femeie distantă și inabordabilă. Tânjea după discuțiile interminabile din timpul liceului, după urletele jocului neobosit din copilărie. O durea sufletul s-o vadă neîmplinită, cufundată în singurătate și suferință iar necunoașterea motivului care o făcuse să divorțeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la tine, indiferent cu câți bărbați te vei mărita până să te întorci la mine. Fetiței i-au spus Aniela, au botezat-o în religia catolică și Luana a regăsit, în sfântul sălaș, frumusețea și pacea așezământului de care se înstrăinase. I s-a rupt sufletul la gândul că trădase și încălcase porunca Domnului, că se complăcea într-o relație care, în fața bisericii, era una nelegalizată, de concubinaj. L-a visat pe Iisus, într-o lumină și-o aureolă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spuse: Doamnă scumpă și distinsă, mai aveți o guriță de cafea? Doamna Noia era singura vinovată de penibilul situației în care se afla. Doamna Noia era responsabilă pentru tot răul din viața ei. Îi furase bărbații, îi umbrise frumusețea, o înstrăinase de colegii ei. Trebuia să se răzbune. Cu o forță care s-o scoată din circuit pentru totdeauna. La nici o săptămână de la întoarcerea la muncă, referenta constată că-i lipsește un document cu caracter special. Lucraseră cu toții la o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i vorbească despre evenimentele nefericite cu naturalețea, blândețea și finețea de care era în stare iar mai apoi avea să-l aducă pe Sergiu să se joace cu Aniela și astfel să-și apropie prietena de copilul de care se înstrăinase. Deși uitase să o roage, doamna Darie știa că numai oboseala îl făcea să fie lipsit de politețe. Ștefan făcu gestul să se ridice dar Iuliana îl opri. Să nu renunți la ea. N-o lăsa să se întoarcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcea să se învârtă totul în jurul ei. Avea, la rândul ei, o viață, un zbucium și nimeni nu părea să bage de seamă asta. Dacă ți-aș spune că m-am săturat să-l aștept pe Victor, că m-am înstrăinat de el și că nici măcar nu-mi pasă unde e și ce face, c-am obosit să spun povești, noapte de noapte, să așez și să strâng masa, să calc și să spăl, zi de zi, ca și cum asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
baschet a liceului. 6. Își spunea că nu se mai Întorcea demult acasă, ci doar Într-un loc cunoscut, la fel ca străzile, parcurile, muzeele care aparțin În egală măsură tuturor celor ce le străbat sau și le amintesc. Se Înstrăinase de casă o dată cu râsul Violetei, legănându-se Încet, ademenitor, ca un hamac, sub privirea tot mai nesigură a lui Grațian. Nu-ți trebuiau prea multe cuvinte ca să numești această vibrație abia sesizabilă, această pașnică și tulburătoare, În același timp, ondulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frivolitate, vulgaritate. Efectul pe termen scurt: relativism moral, dificultatea în a distinge răul de bine. Învață-te cu răul, tinere. Ce educație, ce școală? Scuipă-i pe bătrîni, cu reperele lor etice depășite. Pe termen lung: eul spiritual colectiv, șubrezit, înstrăinat de sinea lui. Ce repere temporale? Popor, neam, națiune, toate-s vorbărie. Aceeași cultură? Bah, nu ne interesează. Aceeași limbă? Ce mai limbă! Primitiva asta? Nici unicat nu mai e. A mai apărut una, tot romanică, peste Prut, moldovenească, maldavana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ale vremii lui Ioan Sobieski, ori, cât de cât, mai apropiată de percepția noastră reală, cum ar fi aceea a bunicilor. Găsim, aici, o intensă retrăire a trecutului, impregnată de nostalgie, dătătoare de forțe proaspete celor care nu s-au înstrăinat de baștină. Însă viața de familie a prozatorului este cu mult mai amplă decât ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin aceasta, atâta timp cât "poveștile sale de familie" se extind la consăteni, la bucovinenii din alte sate și orașe, la românii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dar altcum nu se poate explica numărul mare de urmași de pe la casele lor... Așa că nemții, când i-au numit ruteni, au știut ei ce au știut... și au făcut legătura nemțește, chiar la marele fix, cu scopul de a-i înstrăina de frații lor de la Nipru și de a-i slăbi pe această cale. Dar cu toate îndreptările primite, ei nu renunță la eroarea de a-și zice ruteni, nume pe care îl poartă cu o mândrie de neînțeles și, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și sabie, nu cojoace mițoase, opinci și măciuci de carpen ca niște mișei. Și s-a încins cu brâie de mătasă, nu cu lutină calicească de haldani și de coji de tei. Bunicii mei au netezit calea spre revenirea pământurilor înstrăinate prin urgie la Țara Mamă, iar părinții au plămădit organizația mazililor și răzeșilor din Țara de Sus a Moldovei, numită Bucovina, ce a apărat drepturile, obiceiurile, tradițiile, credința și limba strămoșească în acest ținut supus unor îndelungate strădanii de germanizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Curriculum vitae M-am născut în România, la data de 18 ianuarie 1938, în familia soților Mihai și Sofia Rei, agricultori de profesie, cu o posesiune de 1,5 ha teren, români de etnie, în comuna Ropcea, județul Storojineț, astăzi înstrăinate în urma unui rapt dictatorial, a unui război devastator și a două tratate impuse. Această realitate istorică mi-a pus și mie pecetea de bejenar refugiat de la frageda vârstă de 6 ani, alături de părinți și de sora Frevonia. După un periplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]