1,485 matches
-
boli, O. dă, în „estampele” în care își transformă poezia, peisaje interioare în felul celor din G. Rodenbach. Scenerie gotică, imagini heraldice, aluzii hermetice („Pe masă-n roase pagini «Cornelius Agripa»”) intră în atmosfera de „legendă nordică”, prin care sufletul înstrăinat, pândit de moarte își trăiește „exilul nostalgic” („O albă lebădă sub lună și-n urmă, iată, Lohengrin. Sunt mort deși mă simt în viață. Trăiam odată-n vechiul burg !” - Anamnisis). Nici vetustețea acestor fresce „desprinse din stemă parcă”, nici chingile
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
cabalu, el. midoff, i. nego-escu, și evoluând toți sub ochii batjocoritori ai prietenului tatălui lui Vasilescu. După ce prietenii lui mopete au dispărut (în poemele dinainte de 1989), mopete însuși, agonizant, începe să se efaseze, sufocat sub mască. A vorbi despre sinele înstrăinat de sine -procedeul cel mai cunoscut al literaturii existențialiste din vremea debutului lui I. - a devenit a vorbi despre sine ironic, detașat, ca și cum sinele - iată o vorbă pe care autorul nu o prețuiește - n-ar fi decât golul acoperit de
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
acesta: „să ne scoborâm în masele căutătoare de cultură”, chiar dacă aria acoperită va fi limitată: „vom fi fericiți dacă - fără vreun gând de regionalism [...] - vom putea produce roade în această parte a Dunărei de Jos, în Dobrogea nordică și în înstrăinata Bucovină”. Ca publicație de propagandă, cuprinde rezumate ale cursurilor și conferințelor ținute în cadrul Universității Populare, abordând diferite discipline. În afară de aceste texte, se publică poezie de Cornelia Buzdugan, Gr. Vêja, C. Z. Buzdugan, C.I. Caranfil, Al. Crăciun Fostini, M. Stelescu și
MOLDOVA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288213_a_289542]
-
Câtă vreme mai există, Biserica - compusă într-o covârșitoare majoritate de laici - nu poate fi nici victima fobiilor clericale, nici a inerției „maselor populare”. Cărturarii ar putea fi ambasadorii Bisericii în lume, călătorind mereu între tărâmul eclezial și hotarele culturii înstrăinate de Dumnezeu. În miezul veștii lor bune se ascunde nu o ideologie, ci invitația la bachetul Cuvântului veșnic, adică la viața în Hristos. Mărturisirea apostolilor, profeților și cărturarilor rămâne astfel conformă cu exigențele simple ale trăirii în legea Domnului. Firește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adică de la un capăt la celălalt, o incisivă satiră a burghezo-moșierimii și nu opera unui «mizantrop», «pamfletar prin vocație», cum Îl vroiau esteții burgheziei sau a unui «străin de neam» cum Îl numea la unison critica naționalistă-șovină a aceleiași burghezo-moșierimi Înstrăinate de patrie și de popor. Toate acestea arată limpede că numai clasa muncitoare poate și are interesul să prețuiască la justa lor valoare creațiile trecutului. Pentru că numai situându-ne pe poziția proletariatului revoluționar, judecând În funcție de concepția acestuia, separând ceea ce e
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este izgonirea sau respingerea, alungarea persoanei din cetate. Plecarea din cetatea de origine va avea consecințe psihologice, morale și sociale serioase pentru individ. Intrat Într-o altă cetate, exilatul se simte Însingurat, izolat și Înstrăinat. El nu mai poate comunica mental și afectiv cu ceilalți. Se va simți, prin Însingurare, schimbat. Nu se recunoaște pe sine În noul mediu, având din punct de vedere psihologic și moral sentimentul „pierderii de sine”, al autodizolvării sale În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
principale. Un soț gelos, care a omorât un presupus amant, scăpând nepedepsit datorită falsei mărturii a soției sale, îi răpește acesteia copiii și îi duce în străinătate, luând toate măsurile pentru a nu fi descoperiți. De atunci, viața Xenei rămâne „înstrăinată” (cum sugerează și numele ei), sub apăsarea așteptării chinuitoare, dramatice, privită minuțios de autoare, ca prin microscop. Apropiată prin tendința de intelectualizare a emoției de Hortensia Papadat-Bengescu, Cella Delavrancea, Ioana Postelnicu și Anișoara Odeanu, B. apare ca o prozatoare stăpână
BALAMACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
Otoman în Biblioteca Universitară Harvard din Cambridge (Massachusetts, SUA), descoperirea textului inedit al Vieții lui Dimitrie Cantemir, scrisă de fiul său, Antioh. C. dedică trei decenii de investigații în biblioteci și muzee din țară și de peste hotare reconstituirii patrimoniului național înstrăinat, descoperiri pe care le comunică, într-o primă fază, în Repertoriul general al bunurilor culturale externe ale poporului român (1962), ce cuprinde descrierea a 62 000 de piese românești sau despre țara noastră, de la documente și manuscrise până la opere de
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
un milion de documente despre români sau creații culturale românești aflate peste hotare. Este o lucrare de pionerat, nu numai la noi, și reprezintă instrumentul de bază pentru cercetări privind, pe de o parte, integralitatea patrimoniului cultural național, inclusiv partea înstrăinată, iar pe de altă parte, istoria răspândirii creațiilor românești în lume și a formării imaginii despre poporul român în conștiința altor popoare. Publică studii de literatură universală, compartiment în care se concentrează asupra traducerii și comentariilor (Francis Bacon, Noua Atlantidă
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină pe trupul înfiorat, al zilei, ploaia de rouă, spală norii de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
text, povestea de la Riga, din 23 august ’89. Pe drum către Bodly Library mi-a venit și explicația: în afara acelui episod fericit, anul ’89 (în sens generic) nu a fost al meu, nici al tău. A fost, cred, cel mai înstrăinat an. Eu nu mai eram eu sau, dacă vrei, sufeream de un sindrom de dizolvare a identității personale. Mihnea, un tânăr cu care peripatetizam pe atunci, de câte ori treceam pe lângă Comitetul Central, repeta, ca într-un reflex, aceleași cuvinte: „Doamnă, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
răscruci de Istorie. Eram mândru, credeam că poporul acesta al meu avea să intre - în sfârșit - în istoria lui adevărată. Începură nedumeririle. Prima deveni deodată deznădejde, și se ivi când se hotărî ca părți din trupul acestei țări să rămână înstrăinate. Mă agățam de absurde speranțe... La scurt timp după aceea, când ideologia comunistă se anunța la porți purtată de vestitori străini, încă necunoscuți pentru noi, am crezut în sine-mi că s-ar putea să fie ideologia salvării pentru multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet, se odihneau parcă în soarele auriu de toamnă, care frângea raze și-n ochii lor neliniștiți. Haia Sanis îi privea nepăsătoare de la geamul ei. Înstrăinată a fost în anul acela și de marile zile ale toamnei, de sărbătoarea împăcării și a cuștilor. Nu-i mai aduceau lacrimi în ochi povestirile vechi pe care Sanis, în odihna zilelor acelora, întors de la școală, în cușca acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
două la statutul de scopuri supreme ale umanității, era una pe care eul-Vultur nu putea s-o reînvie. Eul-vultur îi văzuse efectele asupra lui Virgil Jones, Dolores O’Toole, Liv Jones și asupra Prepelicarului, sora lui, chiar dacă fuseseră mult timp înstrăinați. Nu, se gândi eul-Vultur. Trandafirul nu este darul suprem. Apoi orice discuție, fie ea rațională sau formă-gând, încetă și eul-Grimus dinăuntru își dezlănțui asupra eului-Vultur toată forța voinței sale formidabile. Media m-a îne-a) văzut clătinându-mă și poticnindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
precum dom’ Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu voiam să ne despărțim. Ne rugam, parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp despre care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul „Capșei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a începutului de coborâre. Să fii același, etern, uitat din începuturi în această viață oarecare și, totuși, în fiecare clipă să simți că te naști, că revii întruna, ca dintr-o îndelungă înstrăinare, în tine și pentru tine. Te descoperi, înstrăinat. Aproape că te descrii cu fiecare nou gest, cu fiecare zburătăcire de gând, cu dorință după dorință măsurându-ți noile contururi ale trupului îngreunat de povara coborârii. Te simți încă al tău, deși, prea bine o știi, un altul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
V.V. a murit și el acum câțiva ani. La firmă, la el la birou, vorbind la telefon, i-a explodat pancreasul. N-a publicat vreodată ceva. După povestirea pe care i-o pierdusem, atunci, demult, am fost câțiva ani mai înstrăinați. Nu mi-a spus-o niciodată, dar simțeam că nu m-a crezut când i-am spus de servieta și textul lui pierdute aiurea. Spunea că nu-i pasă, oricând ar mai fi putut scrie o altă povestire. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Totul a dispărut într-o lume fără identitate și fără Dumnezeu. Trăim o perioadă de jaf și de înstrăinare a tot ce-i românesc. Suntem victima unei false democrații și a unor falși patrioți. Istoria ne este falsificată, avutul furat, înstrăinat, iar peste toate relele propaganda revizionistă maghiară s-a dezlănțuit iarăși furibund, perfid, dezgustător și amenințător cu teza autonomiei, care înseamnă stat în stat, amenințând integritatea granițelor statului român NAȚIONAL și indivizibil. Culisele aspirațiilor maghiare „mocnesc” manevrate și de alte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a însângerat inimi mari, a doborât neclintiri și avânturi mari. Pitești-ul a fost cea mai zguduitoare prăbușire a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
chipul dat ție de Hristos Dumnezeu, învățătura Lui și primește încrezător Crucea Golgotei, căci numai așa vei birui! Patrioții, adevărații buni români, nu se fabrică la televizor, ci pe câmpul de luptă, școală, Biserică, muncă și unitate. Toți politicienii, toți înstrăinații și analfabeții de ieri aveau diplome universitare, doctorate și erau academicieni. Românul a pierdut din memorie și a uitat ce a pătimit el și copiii lui jumătate de veac. Țara a fost transformată într-o „hecatombă”. Școala nu mai era
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și de valori intelectuale, pregătite cu cheltuiala românului, grăbesc moartea națională a României. Suntem conduși de un Babilon de oameni fără scrupule, parlamenatari vicleni, perfizi și fără de idei. Producția scade în timp ce haosul inflației crește. Munții sunt dezgoliți, pământurile aride, bogățiile înstrăinate. Ne-am autodistrus prin votul dat de inconștienți lupilor, lupi ai beznelor, care au transformat societatea românească într-o junglă. Libertatea la cuvânt e dreptul la viață al omului, libertatea la cuvânt e o cucerire a civilizației. Nu o pângăriți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de la Școala Normală „Vasile Lupu”. Pensionară și dânsa, doamna Păduraru a avut ingenioasa idee de a-i aduna la ea acasă pe colegii cu care a trudit zeci de ani la pregătirea și perfecționarea învățătorilor și educatoarelor. Puțin stingheriți și înstrăinați, cu chipurile luminate de bucuria de a se revedea, invitații au fost întâmpinați cu urările de bun venit ale gazdei, după care a urmat textul subsemnatului intitulat Idei și fapte. Iată-l: Trebuie ca mai întâi să lămuresc înțelesul filozofic
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
27 martie 2009: 91 de ani de la revenirea Basarabiei la trupul mamei sale: România. Grigore Vieru (n.14 februarie 1935 - m. 18 ianuarie 2009) „Grigore Vieru a fost un unionist, ca nimeni al tul, murind cu credința că Basarabia cea înstrăinată și urgisită va reveni curând la trupul țării.” Daniel Corbu In memoriam, Grigore Vieru sau Poezia cu strigăt existențial, Convorbiri literare, Iași, ianuari e 2009, p.52 MAMA Ba culege tufele - Cu bobițe coapte Ba ne spală rufele Trează de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă altul și depărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă altul și depărtându-se unul de altul, goliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]