2,220 matches
-
pus pe liber, cel puțin nu în viitorul apropiat. Probabil nu se poate face nimic. Remarcă imediat că o să țină figura, iar presupunerea ei că secretara suferise din cauza doctorului Ranta, se dovedi a fi corectă. — Ooo, ba da, replică ea, însuflețindu-se dintr-o dată. Studentelor care-i fac pe plac le arată subiectele de examen. Da! Sunt singura care știe treaba asta. Studenta este fiica verișoarei mele. Fata i-a povestit mamei, dar nu l-a reclamat. Iar mama mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pămînt sau ca al unei ființe care petrecuse veacuri Întregi nemișcată În fundul unei gropi. Mersul lui Oberlus era, dimpotrivă, rapid și nervos, căci se obișnuise cu neregularitățile pămîntului vulcanic de pe insulă, sărind de pe o stîncă pe alta ca o capră Însuflețită de o stranie vitalitate, exultînd de bucurie și nerăbdător să apuce o altă zi la lumina căreia să poată verifica, În prima baltă de pe drum, dacă Elegba Îi ascultase și rugămintea de a-i da un chip nou. Se cățără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nesfîrșitului lanț de nefericiri. Însă fu numai un gînd trecător; o ispită alungată curînd, căci mai presus de orice pe lumea asta Iguana Oberlus era o ființă care se agățase de viață, un supraviețuitor Înnăscut pe care părea să-l Însuflețească un sentiment indestructibil de a-și lua revanșa, ca și cum În adîncul sufletului nu și-ar fi pierdut nici o clipă speranța că Într-o zi avea să reușească să se răzbune pe Dumnezeu și pe oameni, iar Destinul avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lua peste picior, bătîndu-și joc de setea lui de răzbunare, prin simplul fapt de a-l lăsa să aștepte pe uscat ca un imbecil, În timp ce ei se retrăgeau, liniștiți, să doarmă. Își imagina comentariile lor din cele clipe pe puntea-platformă, Însuflețiți la gîndul de a se bucura de o zi diferită, o zi care nu avea nimic În comun cu celelalte - monotone pînă la disperare - cu care se obișnuiseră dintotdeauna. Să țopăie pe pămînt, să vîneze iguane și broaște-țestoase, să mănînce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu mai rămăsese decît o grămăjoară de așchii, iar el, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, devenise sclavul celui care-și bătuse joc de el În felul acela. Nu era, prin urmare, o logică dorință de libertate cea care Îl Însuflețea În nevoia de a se revolta, ci mai ales o disperată dorință de răzbunare. În mai puțin de douăzeci și patru de ore, Iguana Oberlus se transformase pentru Gamboa Într-o obsesie exasperantă, Încarnarea a tot ce era mai odios și demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu avea nici acum Încredere și păstra distanța cuvenită, Încercînd să nu schimbe cu portughezul mai mult de cîteva cuvinte, ce reprezentau strictul necesar, era totuși „ceva” nedefinit În atitudinea lui și În atmosfera de pe insulă În general care-l Însuflețea pe Gamboa. Chilianul Îl ura pe Oberlus și avea prin urmare mai mult chef decît pilotul să-l știe mort, dar nu se hotăra să aibă Încredere În el, nici să-l facă părtaș la intențiile sale. În realitate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care el o asigura că se afla acolo, deși nu putea fi Încă zărit. Făcu ceea ce Îi ceruse el și, incitată de dorința de a ajunge odată sau de a zări măcar țărmul, vîsli la rîndul ei, făcîndu-și ferfeniță mîinile, Însuflețită de o dorință necontrolată de a Înainta spre răsărit. Patruzeci de zile, poate cincizeci, stătuseră la bordul acelei fragile ambarcațiuni, ale cărei crevase Începeau să cedeze deja de-a dreptul alarmant, obligîndu-i să scoată apă constant, și Încă nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu‑și degetele mâinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să‑și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pântecele avea să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
săi dezdoindu‑și degetele mâinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să‑și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pântecele avea să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care până atunci fusese Încremenită Într‑o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvântă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care poartă titlul Dialog despre grâu, de abatele Galliani. Așa mi‑a venit ideea unui dialog Între vii și morți, având ca temă politica contemporană. Într‑o seară, plimbându‑mă pe malul râului, aproape de Podul regal, cugetu‑mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care ar fi putut Întruchipa concepția pe care doream să‑o expun. Dar cine ar fi putut fi interlocutorul său? Și atunci am fost străfulgerat de un gând: Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
asta harul providenței? Dar să nu credeți că m‑am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormântul, n‑am cum să „mă odihnesc lângă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n‑aș putea și eu, care sunt mai presus de orice materialism, să sper că ne vom Întâlni pe lumea cealaltă. Și mă rog lui Dumnezeu ca nu cumva să aflu lângă el umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În umbră până‑n ziua de azi și care, Într‑un fel, nu vor fi niciodată clarificate; așadar, când s‑a pus În mișcare „acea trebuință barocă a intelighenției de a umple golurile“ (Cortazar) și când m‑am decis să Însuflețesc și acele personaje rămase În beznă, În primul rând pe misteriosul emigrant rus care În povestire se numește Belogorcev - ca și pe misteriosul X - al cărui rol a fost, după cum Însuși cititorul s‑a Încredințat, de o importanță vitală În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
doua breșe în desiș, în care își ascunseră navele. Câteodată ajungeau până la ei, clare, ordinele herculeeanului Octar, deși se află la mai bine de un kilometru distanță, pe parteacealaltă a lagunei, iar mai tarziu auziră strigătele cu care Te-Onó se însuflețeau unii pe alții la trasul pe uscat al grelelor catamarane. Trebuia că aproape toți să-și unească eforturile, de fiecare data cand voiau să le facă să mai înainteze încă vreo câțiva metri peste trunchiurile de copaci pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese la început: să se depărteze cât mai mult de coastă și să pătrundă cât mai mult în ocean. Însuflețiți de ușurință cu care câștigau teren și de strigătele lui Octar, care se urcase pe prova celei dintâi nave, Te-Onó își dublară eforturile, transpirând și icnind, convinși că, în curând, îi vor ajunge din urmă pe dușmani, îi vor măcelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe bicicletă își oferi binemeritata evadare. Încet, încet, străzile prinseră viață. Urletele, chiotele, râsetele sănătoase, puseră stăpânire pe oraș. Ghiozdanele zăceau aruncate după ușă, uniformele dormeau cocoțate pe umerașe, mingea se rostogolea bezmetică în mijlocul drumului și veselia coborâtă din cui însuflețea jocurile nevinovate ale copiilor. Zâmbete sincere, bucurie de-a trăi și lipsă de griji, toate ca o ploaie benefică peste micul târg moldovenesc. * * * În scurt timp înțelese că ierarhia funcțiilor și puterea banilor se fac simțite și în școală. Elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce trebuiau legate între ele, iar Fana nu reușea să le însuflețească și le camufla sub un alt set de imagini. Imaginile ei în mișcare, poziții rigide, controlate de un om care știe că este filmat și faptul nu-i este la îndemînă. Poate tîrziu, în noapte, cînd jur împrejur lumina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce trebuiau legate între ele, iar Fana nu reușea să le însuflețească și le camufla sub un alt set de imagini. Imaginile ei în mișcare, poziții rigide, controlate de un om care știe că este filmat și faptul nu-i este la îndemână. Poate târziu, în noapte, când jur împrejur lumina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dimitrie, aș fi întârziat deschiderea sticlei de șampanie. Mi-a spus cineva că a văzut mașina lui Ovidiu, de aceea am venit, altfel aș fi mâncat la fermă. Dar nu-i păcat dacă mai deschidem o sticlă. Chiar așa, se însufleți ea și plecă să aducă paharele. În timp ce se ciocneau paharele, Fana îi inspectă curioasă pe Carmina, pe Dimitrie, cu respirația tăiată, fără să-și mai poată controla vorbele, urările de fericire adresate logodnicilor. Carmina înțelese că prietena ei era geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din prea multă ură sau din prea multă iubire, îl va sfâșia pe celălalt. Violența stăruia între ei de multă vreme, atârna deasupra lor ca o primejdie, mult timp reușiseră s-o evite, să creadă că ea nu le va însufleți gesturile niciodată. Dar în seara aceea violența din ei răbufnise, reușise să le arate adevărata culoare, adevăratele lor fețe desfigurate de ură, de gânduri nerostite, ferecate între oasele cutiei craniene. Era sigură că, de i-ar fi cedat, actul amoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cazul compozițiilor poetice, așezarea textului în pagină poate deveni un element constitutiv al limbajului, altfel spus procedeu tehnic de exprimare. La poeți francezi, precum Apollinaire, asistăm de pildă la o dispunere poetică a cuvintelor în albul paginii, așa încât acestea se însuflețesc: Albăstrică Tinere, de douăzeci de ani, care-ai văzut atâtea grozăvii, ce crezi tu de oamenii din copilăria ta? Tu! cunoști bravura și tertipul. Tu ai văzut moartea în față mai mult de o sută de ori, tu nu știi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai firesc, ca p-e niște oameni osteniți de pe drum. Le oferă dulceți, cafea și le face apoi o lecție ,,cum o făcea el totdeauna”. Lecția începe și ochii orășenilor sunt dintr-o dată încălziți. Domnu’ are puterea magică de a însufleți orice lucru cu dragostea care izvorăște neîncetat din inima lui bună. Glasurile tinere și râvna plină de har a învățătorului acționează cu puterea vrăjii asupra oaspeților. Inspecția se transformă într-o întâlnire omenire omenească, firească, care trezește înaltului personaj un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca și cum ar fi vrut să-mi spargă coșul pieptului și să iasă afară. După ce ne-am revenit din emoțiile întâlnirii, am plecat cu toții spre pădurea de la marginea satului. Discul roșu al soarelui se afla la marginea zării. Toată natura era însuflețită. Deodată au început să răsune mii și mii de glasuri, de ciripiri și de triluri. Erau păsările care trăiau în coroanele verzi ale copacilor. Unele zburau agale, altele zvâcnind din aripi. Am mers mai domol, am trecut de pădure și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îl călește. El își jertfește tocmai ce are el mai de preț, soția iubitoare și viața lui însuși pentru a înălța strălucitorul monument. Omul, ființă muritoare, nu poate crea nimic desăvârșit decât cu prețul vieții sale. Numai după ce a fost însuflețit de cineva, lucrul trece în rândul lucrărilor vii, încetând de a mai fi o formă a morții. Visul nu se sfârșește odată cu sacrificiul, deoarece chemarea creatoare a artistului nu s-a istovit. El poate oricând crea altceva mai măreț: ,, Află
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
creatoare și de aici patosul și energia cu care își urmărește idealul. Zbuciumul lui începe odată cu surparea zidurilor și sfârșește numai în moarte. Prin moarte, artistul își câștigă nemurirea. Dar opera sa devine monumentală. El însuși devine simbolul artistului ideal, însuflețit de idealul nobil al creației. Zborul de Icar al Meșterului Manole, din finalul baladei, constituie singurul mijloc prin care el își poate regăsi soția care își continuă viață în noul corp arhitectonic. Ana trăiește în mănăstire, în sensul că mănăstirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]