453 matches
-
care ședea pe un jilț, în cerdac, la soare. Văd că vremea s-a îndreptat, pământul s-a zbicit și mă tot bate capul să începem aratul, că parcă mă și doare să stăm degeaba. Dar văd că oamenii... Tăcu întrebător. Preotul bolea și de bătrânețe, și de amărăciunea cu fiul său, care-l obseda mai mult cu cât se simțea mai slăbit. Toată iarna a suferit ba de una, ba de alta, și a spus mereu că nu mai apucă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la fereastră, nu o mai impresionează. Stă, de zile și nopți, stă cu ochii deschiși, uscați, pironindu-și privirile în tavan. Nici o lacrimă... În câteva zile va împlini opt ani, adăugă după o clipă de tăcere. Dintr-o singură privire, întrebător, Ieronim îi cercetă pe toți. Apoi se hotărî. - Va fi greu, spuse. Câinii nu-i țin aici. E prea frig, și n-am ce să le dau de mâncare. Ar trebui, deci, să mă duc să-i iau, și apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
greșeala sau neglijența expediției și au fost aruncate... - Totuși ar fi bine să încercăm. Dacă ar fi observat că eroarea sau neglijența se repetă s-ar fi adresat administrației ziarului. Știți cumva de vreo reclamație în acest sens? Ghibercea privi întrebător în jurul mesei. - Da, vorbi vecinul lui Pantazi, cel care îi adusese cafelele. Au fost cel puțin două plîngeri: una de la Biblioteca Centrală din Mexico City și cealaltă de la redacția ziarului Unità. - Ce fel de plîngeri? întrebă Ghibercea. - Amândouă la fel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scoată pantofii. Tom îi scoase pantofii și-i așeză sub pat. Apoi rămase în picioare, uitându-se la ea. Hattie zăcea pe mantia părului despletit, fața ei dezolată devenise calmă și foarte obosită. În timp ce Tom o privea cu umilință, apologetic, întrebător, Hattie îi zâmbi și îi întinse mâna. Tom i-o luă în mâna lui și se așeză pe marginea patului. Văzu că trupul ei, pe care rochia se lipise, era muiat de transpirație. Îi sărută mâna. Avea un gust sărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-i răspundă. După cum ești tu îmbrăcat, cred că e o femeie cu gust. Nu trebuie să ai prea mulți bani ca să te îmbraci cu gust. Doamna a așteptat de la el o părere preț de vreo două secunde, privindu-l întrebător. Și, cum el nu și-a spus părerea, a continuat arătând către un sul: sau asta. Ia uite. Ce zici? O stofă maro cu dungulițe, pentru un costum bărbătesc la două rânduri. Știi ce-i aia un costum la două
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Rareș? întreba Felicia. Abia dacă trecea cu bărbia de tăblia mesei, dar nu era dispusă să se lase neglijată. Ce-a scris Rareș... Asta, spunea tata, nu cred că am dreptul să deconspir. Doar dacă... Și se întorcea către Rareș întrebător, așteptând. Cum însă Rareș rămânea tăcut, tata renunța să mai aștepte. Spunea: dar un pronostic pot să fac. Și uite, îl fac! Rareș o s-ajungă scriitor! Nu râde, Felicia. Un mare scriitor! Tu o s-apuci să vezi. Noi, poate nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în colțul cărora fixase, între geam și ramă, diferite ilustrate și fotografii. Ținea la glastrele vechi ale familiei, care rezistaseră timpului, ca și la cele pe care i le cumpărase Lucian. Liliana își înalță privirea spre Lucian și îl privește întrebător: la ce se gândește? Doar îl privește, dar nu-i pune nicio întrebare. Își mută privirea în altă parte. El se uită peste gard, în gol... Glastra albastră... E dintre puținele lucruri pe care Lucian le-a păstrat din locuința
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în dreapta, a ascuns explozibilul lângă rădăcina unui stejar și s-a întins pe burtă, cu binoclul la ochi... În timp ce eu îmi notam situația pe hartă, aud o pocnitură din degete a lui Toaibă - semnalul stabilit pentru comunicare. Privesc la el întrebător. Îmi face semn că în dreapta se întâmplă ceva. Pun binoclul la ochi și privesc în direcția arătată. Un frunzar se mișcă din loc în loc... Aha! Acesta-i observatorul lor. Îi cam imprudent. S a dat de gol. Îi fac semn
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca origine o depresiune mocirloasă întinsă. Orice trupă adusă aici ar risca să rămână izolată, fără posibilitate de manevră. Inamicul are totuși un punct de observație pe malul gârlei din stânga noastră. Grupul de cercetași a tăcut câteva clipe, privindu-se întrebător și încurajator. Apoi s-a auzit vocea sublocotenentului Cicoare. Ne așteptați mâine seară începând cu ora douăzeci și două. De nu venim...ne așteptați poimâine seară începând cu aceeași oră... Dacă absentăm și atunci... înseamnă că... Dar să nu plângem
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cam așa-i. Și ca să nu vorbesc cu gura uscată, fii bun și dă-mi un țoi de rachiu. Nu te-oi lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu are mușterii așa de dimineață!” Înainte de a gusta din rachiu, i-a răspuns tot din priviri: „Întâi lasă-mă să-mi trag sufletul și să-mi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă socotesc parte în proces. Într-o noapte visam că mergeam pe marginea liniei ferate. Mă simțeam descurajată și vroiam să termin cu toate. Ceva nu ți-a plăcut în această plimbare a mea, ai venit și m-ai privit întrebător. Atunci m-am așezat în iarbă și am început să plâng în hohote uscate, fără lacrimi. Și pentru că mă priveai mai departe întrebător, ți-am spus: "Am vrut să mă arunc înaintea trenului". Te-ai uitat la mine uluit. "Care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
toate. Ceva nu ți-a plăcut în această plimbare a mea, ai venit și m-ai privit întrebător. Atunci m-am așezat în iarbă și am început să plâng în hohote uscate, fără lacrimi. Și pentru că mă priveai mai departe întrebător, ți-am spus: "Am vrut să mă arunc înaintea trenului". Te-ai uitat la mine uluit. "Care tren?" "Trenul care va veni". Dar îl așteptăm de atâta vreme și nu vine, mi-ai zis. Cum îți închipui că va veni
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de bucurie, să mă îmbrățișeze, cu regretul că n-are decât două brațe pentru asta, și să mă copleșească de sărutări pe care să nu le uit ușor. Teribilă cădere din cer! Surâse preț de o clipă, murmură un do? întrebător, convențional, sec și atâta tot Eram pur și simplu consternat de această atitudine glacială și nu mă răbda inima să n-o întreb: ― Cum, ție nu-ți pare bine? ― Desigur, răspunse. Doar n-oi fi vrând să țopăi de bucurie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
alături și a apăsat pe el...Încet-încet, piatra râșniței a pornit să se învârtă singură, iar un șuvoi auriu de făină s-a slobozit într-un sac anume așezat. Am rămas descumpănit. Cu fața toată numai zâmbet, călugărul mă privea întrebător. „Ei, îți place morișca mea? Te-am păcălit. Asta-i, n-am ce-ți face.” Apoi, cu voce tare: Îi o mică moară care merge cu apa pârâiașului din grădină. L-am pus la treabă. Știi cum se spune: „Dumnezeu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Mirarea lui Marcian fu așa de mare că Elena, care probabil îl urmase cu privirea, descoperise pe vinovată. Deși se uitase la Mika-Le încordat și cu expresia feței înăsprită, Elena nu băgase de seamă schimbarea de coafură. Marcian ridicase capul întrebător cu un surâs. Apariția îi păruse nespus de comică. Spre a preveni aprecierile, Elena venise spre el și făcuse cu grabă prezintăriîe - în absență, de altfel -■ Mika-Le fiind nimicită, ca și dispărută, după mobila elegantă de acajou a bibliotecei. - Un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
am întrebat, așa, din curiozitatea românului dintotdeauna. După ce s-a luminat bine, trecătorii și locuitorii acelei străzi au aflat că,în cursul nopții, denumirea îi fusese schimbată. De ce, oare? Cine, și în care scop făcuse asta? întrebări fără răspuns. Fiecare întrebător își continua drumul, spre ținta spre care pornise, fără să afle ceva: ceva, ce, de fapt, nici nu-l interesa prea mult. Abia pe la amiază, ocupanții unei mașini trimisă de primărie, și o alta de la poliție, să cerceteze, la fața
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai dezlipim vreodată: trup de trup,mâini de mâini și gură de gură!îi percep un tresărit. Și tresăritul i se transformă, ușor,într-un mic cutremur. Apoi, cutremurul i se prelungește. O strâng tot mai tare. Și, totodată, zic,întrebător: ce-i? La care, ea, răspunde: nimic. Dar tremuri. De ce? De drag. De bine ce mă simt, așa,în strânsoarea ta. Nu. Nu mă slăbi. Nu te îndepărta. Strânge-mă, tot așa, tot mai tare, tot mai cu dor. Așa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lungă, cu rama plesnită. - Asta-i ceva lux. Cristal ! zise negustorul, cu soiul de respect pe care probabil i-l impunea obiectul. - Și cât ai să zici pe ea, domnu’ David ? Ovreiul păstră câtva timp tăcere rămânând pe gânduri apoi, întrebător, rosti încet : - Patru sute cincizeci de lei ? Și oftă : dac-o dau cu patru sute, eu nu câșlig nimic. Și clienta și negustorul trecură mai departe. După o cercetare generală, cocoana se întoarse la oglinda de cristal și, brusc, oferi două sute. Zâmbind
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Vezi? Ce ți-am spus. Nu m-ai crezut. Femeia asta are o problemă. O să joci și tu un rol, îi promise Weber ei. Era cea mai vagă promisiune pe care i-ar fi putut-o face. Karin se uita întrebător la Weber. —Nu mai veniți înapoi? O privi cu expresia de respect prietenos cu care câștigase încrederea câtorva sute de oameni rătăciți, anxioși - toată siguranța pe care o pierduse în timpul nopții. —Plecați? întrebă Bonnie, bosumflându-se. În realitate, nu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e țicnit. Karin pufni. Chiar era țicnit, Mark. Ții minte că avea impresia că marina putea să reorganizeze moleculele unei nave de război ca s-o facă invizibilă? Mark o cercetă cu atenție. De unde știi că nu poate? Se uită întrebător la Bonnie, care ridică din umeri. Își întoarse din nou privirea către copia în mărime naturală a casei lui, clătinând din cap a neîncredere. Karin stătea pe imitația de canapea, în timp ce părți mari din ea agonizau. Ceața asta nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum să-mi dau seama o dată pentru totdeauna dacă asta e sau nu adevărata mea casă. Voi două rămâneți aici. Nu vă uitați! Să nu vă prind pe vreuna că trageți cu ochiul. Se îndreptă spre bucătărie. Bonnie se uită întrebător la Karin. Karin se înmuie, știind ce căuta Mark. Îl auzi cum se lasă în genunchi și cum scotocește în dulăpiorul de sub chiuvetă. O rușine veche, moștenită, o împiedică să-l strige - vechi secrete de familie care-i izolau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acoperită de puf; gura avea o expresie detașată, dar bărbia era puternică și părul castaniu era strîns la spate într-un conci; vîrful unei urechi se prizărea ca o felie delicată de scoică. Capul i se întoarse și-l privi întrebător. Pe fruntea lui se prelingeau fire de sudoare. — îmi dai... voie să te țin de mînă? — Desigur, Duncan. — Ciudat. Atunci cînd cer ceva, sînt de regulă sigur că vei fi de acord, dar eu transpir de parcă n-aș avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gândi că ideile, invențiile sau personalitatea cuiva pot fi folosite în detrimentul speciei umane. Mașinile, considerate individual, nu pot apleca balanța în sensul opus cantității totale de cunoștințe științifice acumulate de cei curajoși și determinați să apere civilizația. Îl privi apoi întrebător pe Michael Hardie: ― E ceva de genul aresta? Vreo invenție datând dinaintea amneziei mele? ― Nu. X fu cel care îi răspunsese. Mutilatul părea amuzat și adăugă: ― Știi că poate-i interesant. Avem aici un om care-și ignoră și viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
John Prescott. ― N-am decât un minut la dispoziție ― zise acesta. Cu toată uimirea sa, Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. Graba unanimă a vizitatorilor săi devenea obositoare. Fără să spună ceva se ridică în picioare și-l privi întrebător. ― Te vor mira cele ce-ți voi spune ― adăugă Prescott. Gosseyn îi făcu din cap semn să înceapă, dar mintea îi era aproape inactivă. Ascultă în tăcere explicațiile grăbite care urmară. Totul se regăsea acolo. Și că este agent galactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
gândi că ideile, invențiile sau personalitatea cuiva pot fi folosite în detrimentul speciei umane. Mașinile, considerate individual, nu pot apleca balanța în sensul opus cantității totale de cunoștințe științifice acumulate de cei curajoși și determinați să apere civilizația. Îl privi apoi întrebător pe Michael Hardie: ― E ceva de genul aresta? Vreo invenție datând dinaintea amneziei mele? ― Nu. X fu cel care îi răspunsese. Mutilatul părea amuzat și adăugă: ― Știi că poate-i interesant. Avem aici un om care-și ignoră și viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]