104,540 matches
-
o gravă formă de deranj mintal. Scufundați într-un antiamericanism coleric, ei nu-și mai pun problema elementară: bine-bine, dar ce-ar căuta soldații americani în România? Are de gând Washingtonul să ne ocupe? Și dacă ne ocupă, ne mai întreabă dacă suntem de acord? A pus Bush ochii pe inocentele fetițe din Carpați, binișor perfecționate la Stambul? Sau la mijloc e vorba de binecunoscuta perplexitate ontologică a trogloditului cu pix, care trebuie, musai, să-și dea cu părerea, că doar
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
se urcă pe loitre lăsându-și picioarele să atârne. Plăvanii porniră. Tânărul tăcea. Iar moșului nu prea-i venea la-ndemână să-i dea sămânță de vorbă. Parcă-i părea rău că-l luase. Și pentru ca să spargă odată tăcerea moșu-ntrebă: - Vii de departe? - Da, răspunse tânărul scurt, semn că ori era prea obosit, ori n-avea chef de sămânță de vorbă. Bătrânul nu se lăsă biruit. - Cum te cheamă? - Adrian. - Ești de pe la noi? - Nu! Îi răspunse tânărul. - Ai ceva treburi
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
n-avea chef de sămânță de vorbă. Bătrânul nu se lăsă biruit. - Cum te cheamă? - Adrian. - Ești de pe la noi? - Nu! Îi răspunse tânărul. - Ai ceva treburi la târg? - Așa și-așa... Și cum bătrânul n-avea ce să-l mai Întrebe, Îl lăsă În pace. Apoi, pentru ca să-și dezmorțească picioarele, se dădu jos din căruță, alergând ușor. - Ai fost bun tăicuță că m-ai luat. Puteai să mă lași pe drum. Ai suflet bun. Te-aș răsplăti cumva, dar nu prea
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
cu ea te mai urnești și dumneata dintr-un loc În altul. Și-apoi nemții sunt Încă departe. N-au cum să treacă tocmai pe-aici. Fii liniștit. - Să te-audă Dumnezeu, zise bătrânul. - Dar ce ai În pachetele acelea, Întrebă bătrânul ca și cum atunci le observă? - Păi ce să fie. Cărți. Am câteva cărți și niște aparate făcute de mine, răspunse tânărul zâmbind. ―Si ce faci cu ele? Ți-aduc vreun folos? - Îmi aduc tăicuță, mi-aduc. Tot ce-i scris
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
ea, o piatră cum nu mai avusese prietenul lor până atunci. Adrian luă piatra În mână și două zile nu mai ieși din camera lui. A treia zi, ieși la lumina zilei, palid și obosit. - Ei, ce-ai găsit? Îl Întrebă popa curios. - Din nou, nimic, părinte. Am Încercat totul În fel și chip dar n-am găsit nimic. Apoi Întristat, Înfulecă În grabă niște roșii cu mămăligă rece, aduse de popă și se Întinse, așa Îmbrăcat cum era, În patul
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
vând pentru o sută de dolari! O vând pentru o sută de dolari! S-a găsit imediat un cumpărător și el i-a dat-o în aceeași zi. întâlnindu-l, ulterior, nu mi-am putut stăpâni curiozitatea și l-am întrebat: - Dacă tot voiați să scăpați de ea, de ce n-ați dat-o pe gratis? De ce ați mai cerut o sută de dolari? - Ca să o umilesc, mi-a răspuns el cu o ură retrospectivă. înțelegeți? Ca să o umilesc. Am înțeles. Așa
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
deschidem și găsim acolo răspunsul exact la întrebarea pe care tocmai ne-o puneam. Asta mi s-a întâmplat de multe ori. Dacă există un element de magie în lectură, cred că asta este dovada acestei magii. Î.: V-am întrebat de nevoia de a scăpa de unele dintre cărțile pe care le-ați adunat amintindu-mi de Italo Calvino și de ideea sa (care se află în Dacă într-o noapte de iarnă un călător): se uită la cărți ca
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
apară. Mai sînt și nu mai știu cîte posturi de radio și de televiziune, încît bucureștenii s-ar putea plînge că sînt țintele unui uriaș bombardament mediatic. Nu e cazul; cei mai mulți au griji mai apăsătoare, care îi fac să se întrebe nu ce vor face mîine, ci cum se pot descurca azi. Eternizarea acestui prezent al cîrpelilor de tot felul provoacă o tot mai vădită indiferență față de informație acelora dintre moi cărora buzunarul gol le dă, zi de zi, una și
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
și a nu fi dați afară. Nu e timp de eroism, de onestitate, de dreptate, nimeni nu pare să poată să se ridice deasupra unei mocirle în care se zbate de fapt o țară întreagă. Nu poți să nu te întrebi, citind printre rînduri și în cheie nonficțională aceste pasaje, de ce aceste personaje suportă atîta umilință, de ce se complac în această promiscuitate, de ce nu pleacă, de ce nu încearcă să schimbe ceva, de ce nu demisionează...dar ca și în prima carte e
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
care fac carieră pe marele ecran - vezi Mickey Mouse, Mighty Mouse, Jerry, etc. - epopeea sa ajungând la seria a II-a, cea în care se întâlnește, grație scenaristului Bruce Joel Rubin (Oscar pentru Ghost), cu prima dragoste. Desigur, vă veți întreba , pe bună dreptate, cum e posibil ca un șoricel - fie el alb - să se îndrăgostească de o pasăre, chiar dacă aceasta are vocea Melaniei Griffith ?!. Iată că se poate, întrucât acum o jumătate de veac, E.B. White - laureat, printre altele, al
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
în zona umorului absurd - se desfășoară halucinant, imprevizibil, ca în poemul intitulat Valiza de mînă, după părerea mea unul dintre cele mai izbutite din volum: "Eram numai noi/ și soarele roșu/ ca un pește cu nasturi așezat în fotoliu.// am întrebat-o: n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// mi-a răspuns: am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă.// am întrebat-o n-ai
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
în fotoliu.// am întrebat-o: n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// mi-a răspuns: am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// într-o zi i-am smuls valijoara cu gînd să o pun după colțul clădirii/ în timp ce mă îndepărtam cu sîngele-n brațe l-am privit peste umăr
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
de economistă al nevestei, cu care întreține raporturi sexuale cel mult o dată pe săptămînă și nici nu comunică prea mult, pe care o suspectează că-l înșală și se gîndește cum ar fi să o strîngă de gît. Ne putem întreba care este motivul obscur pentru care aceasta, totuși, rămîne lîngă el - dar e drept că și Ghe se întreabă. Dar să trecem la povestea de dragoste "centrală" a romanului, aceea dintre Ghe și tînăra studentă la Literele bucureștene Marta. Poveste
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
mult, pe care o suspectează că-l înșală și se gîndește cum ar fi să o strîngă de gît. Ne putem întreba care este motivul obscur pentru care aceasta, totuși, rămîne lîngă el - dar e drept că și Ghe se întreabă. Dar să trecem la povestea de dragoste "centrală" a romanului, aceea dintre Ghe și tînăra studentă la Literele bucureștene Marta. Poveste epistolară la început, cu scrisori altfel "slăbuțe" literar - dar amorul prostește, nu-i așa?, "materializată" după nesfîrșite zbuciume și
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
Passons. Să consemnăm și reacția lui Ghe cînd află că parfumul pe care Marta îl folosește este Pret-a-porter: "Sunt uluit, ea nu vine dintr-o familie modestă, totuși, cum de-și permite un asemenea parfum de lux?"; și încă: "Mă întreb iar, cu inima strînsă: oare cu cine am de a face, de fapt? Cu o simplă studentă modestă nu mai cred. Parfumurile scumpe sunt preferate de femeile care au dat de gustul bărbaților... Constat, jenat, că am lîngă mine o
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
în discuție. Interesant: asta se întâmplă în cea dintâi țară de pe glob în care o revoluție, istorică, dărâmând totul din temelii, lansa propoziția ce avea să influențeze toate mișcările politice ulterioare, - egalitate, fraternitate, și libertate, evident. Ești silit să te întrebi, în cele din urmă: umanitatea, confortul ei material este mai importantă? Ori ideea ei despre ea însăși, arta, în fond, proiecția spiritului omenesc în natură? Parisul nu ezită aici nici un moment. El, care, imitat, avea să producă ororile asiatice ale
Reflexe pariziene (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14877_a_16202]
-
simplu deloc. Mi-a fost foarte greu, la început, să ajung la finețea lucrurilor, a mentalităților, a codului. Am învățat mult în acești cinci ani de zile. Sînt mai aproape de o direcție, știu pe unde trebuie să caut. M-am întrebat ce pot eu să le aduc nou, proaspăt. Am încercat o dată, de pildă, să le explic studenților de la școala noastră de teatru o nuanță de arsură. Nu aceea provocată de ceva fierbinte, ci arsura fierului cînd stă iarna în ger
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
pe iulie integral datorat lui Ioan Buduca. Dintre colaboratorii dinainte, puțini sînt prezenți. N-avem idee dacă Al. Cistelecan, Nicoleta Cliveț ori Nicoleta Sălcudeanu știu ce se petrece. Or fi fost și ei publicați, ca și alții, fără a fi întrebați. Stupefiantă e politica editorială declarată de noua conducere: introducerea pe piața literară a "recenziilor promo". Este o premieră în presa postdecembristă. Nu reclame. Recenzii. Nu semnale. Aprecieri. Transcriem din pagina 2 anunțul: "Autorii cărților de poezie, proză, critică și istorie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
criticii încep să-și cîștige în mod capitalist existența. Recenzia cu plată devine un gen literar. Care vor fi fiind cele două tarife? Laudă mică și laudă mare. De aici încolo, de cîte ori vom publica o carte ne vom întreba: oare cît mă costă treaba mică la Cuvîntul? Îmi pot permite treaba mare? Atenție Cistelecan, Cliveț, Sălcudeanu! Solicitați procente dacă vreți să cîștigați un ban muncit! Ramuri (iulie-august), tot mai interesantă în noua formulă (care, ca și a României literare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
există deja semnele unei amnezii voite. Care este așadar rolul intelectualului, martor și victimă, care este rolul scriitorului? H. B.: În ceea ce privește fenomenul iertării, fiindcă de acolo am pornit, bineînțeles că există o limită. N-aș fi în stare, dacă mă întreb acum foarte autocritic și foarte prudent, să-l iert pe unul care a contribuit la sau chiar a comis nenorocirea, inclusiv cea fizică, unor oameni care au devenit victime definitive și nevindecabile ale comunismului sau, mai bine zis, ale dictaturii
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
dos. Auzind de această binefacere de partid, starețul mănăstirii Nicula, unde a avut loc împărțeala, s-a pronunțat că a spurcat PSD-ul iconițele. Cu tot respectul pentru sfîntul stareț, n-aș fi întru totul de acord cu judecata sa. Întrebat Iisus dacă trebuie plătite impozitele pe care le cereau romanii - a răspuns să i se dea Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. Într-o interpretare demnă de un Dănilă Prepeleac, cu iz de
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
îl lăsă buimăcit. Silueta ei zveltă îl fermecă. O urmări fără măcar să-și dea seama. Ea însă îl observă. Meaume îi surprinse privirea ațintită asupră-i. Privirea aceasta va trăi în el toată viața. Fără a șovăi o clipă, își întrebă meșterul dacă ar vrea să-l prezinte fetei. Meșterul (faimosul Johann Heemkers) primi să-l ajute fără să-i pună vreo întrebare. Au mers s-o salute. Ea își înălță pleoapele. Le răspunse la salut înclinîndu-se. Nu schimbară însă nici un
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
fiica judecătorului. Se duce s-o caute pe slujnică. Slujica îi spune că stăpîna nu dorește să-l vadă. Îi spune că de altfel, cît timp a fost bolnav, stăpîna nu s-a mai interesat de el. - Ce înseamnă asta? întreabă Meaume. - Înseamnă că asta e voința ei, răspunde slujnica, stingherită. Meaume îi scrie fiicei lui Jakob Veet Jakobsz. La insistențele lui Jacob Veet Jakobsz, al cărui apropiat este, marele Heemkers (fără a-i ascunde lui Meaume presiunea la care îl
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
acum. - De ce chiar acum? - Pentru că o să vină. Vrea să te ucidă. Ea îi atinge cu repulsie chipul și spune: - Îmi plăcea chipul tău dinainte. Sînt mîhnită că l-ai pierdut. - Dar ce ai făcut? De ce trebuie să plec chiar acum? întreabă Meaume trăgîndu-șui capul din mîinile ei cu un gest violent. Nanni Veet Jakobsz tace. Își apropie încet mîinile de cămașa pusă pe pîntecul pictorului ca să-i acopere goliciunea. Prin pînză, îi apucă sexul apoi îl strînge ușor pînă se întărește
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Manualul războinicului luminii, culegere de sentințe metaforice sau, mai degrabă, de metafore sentențiale, reprezintă conceptualizarea traseului alchimic străbătut de Santiago în exotica lui experiență de aflare a sensului, a pietrei fertile pe care se construiește marea certitudine și marea izbândă: ,, Întreabă inima ta. Ea cunoaște toate tainele. Unde este inima ta, acolo este și comoara ta." Evanghelia care susține, paradigmatic, evoluția Alchimistului - în limbaj evanghelic metanoia, renaștere, transformare până la iluminare, e înlocuită sau, mai bine zis, completată în manual cu aluviuni
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]