510 matches
-
intrat... Pe măsuță aburea mămăliga, alături de strachina cu tochitură. “Tare mă tem că asta nu-i cu îngăduința sfinției sale părintele, ci mai degrabă ființa nevăzută mă răsfață” - gândeam eu, când am băgat de seamă că ușa dinspre chiler s-a întredeschis fără zgomot, cât să intre un fluture... M-am așezat, dar ochiul și urechea au rămas la pândă, pentru a prinde măcar un semn care să-mi arate că nu sunt singur cuc. Nimic însă nu mi-a confirmat bănuiala
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de mijloc și am apropiat-o de mine. Ardea ca un cuptor și fremăta ca un lăstăriș dezmierdat de zefirul primăverii. Nu a făcut nici cel mai neînsemnat gest de împotrivire. Îi simțeam respirația fierbinte și vedeam cum buzele se întredeschideau rămânând în așteptare... Mâinile se ridicau încet ca două aripi care în cele din urmă s-au strâns în jurul grumazului meu, iar buzele de jar s-au contopit cu ale mele... Inimile băteau gata să iasă din piept. Nu știu cât vom
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu, slobozi să fie a-și căuta stăpâni aiurea...” În timp ce așteptam un răspuns din partea egumenului, un alt glas... blând, însoțit de o mângâiere pe frunte, m-a făcut să tresar... Liniștește-te, dragule! Dumnezeu cu tine! Trezeștete!... Cu greu am întredeschis ochii. Aplecat părintește asupra mea, ședea bătrânul călugăr. Îmi ștergea cu o năframă broboanele de sudoare de pe frunte... Iar ai avut vedenii, fiule? Iar n-ai avut un somn liniștit. Ce te tulbură? Am deschis ochii de-a binelea. Bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spună orice cred ei c-ai vrea să auzi. Până la prânz, să-mi dai un răspuns în legătură cu propunerea aia. Nu jucăm noi după cum ne cântă nenorocitul ăla. Nu-l lăsăm să curteze o grămadă de alți publiciști... Ușa s-a întredeschis și Lulu s-a strecurat înăuntru. — Scuzați-mă că vă întrerup, a mințit ea. Am vrut numai să las machetele pentru În Jurul Barei: Povestea Unei Stripteuze. Lulu a pus copertele pe biroul lui Vivian, după care a tăcut, sperând, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
decât aici, la bunătatea lui don’ doctor, că tare-i cumsecade. Nu se aude nimic, nici un zgomot. Parcă n-ar fi nimeni acasă, nici măcar pacienta pe post de guvernantă. Așa că domnul Anatol Vancea Voinov sună din nou, lung. Ușa se întredeschide încet, încet, cu maximă precauție. Nu e Jeny, ăsta nu e stilul ei. Nu, bineînțeles, nu e Jeny. E perechea, simetricul masculin, pacientul mototol. Un pensionar palid, timid. Livrea prăfuită, valet blând, miop, ochi de broscoi casnic. — A, dumneavoastră, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, era în ordine, ca la urcare. Bâjbâi, fără să mai aprindă chibrituri, un pas, încă un pas, treaptă cu treaptă. Liniște, vocile diminuaseră, o vagă surdină, din când în când, parcă. Etajul 9, etajul 8, 7, 5. Cinci, se întredeschisese, cumva, o ușă. Bezna totală, dar simțise, totuși, ceva, se deschisese undeva o ușă. Se opri. „E cineva pe scară?“ întrebă femeia. „Da, tocmai cobor.“ Pauză, beznă magnetică. Vocea. Adâncă, încetinită. „Aveți cumva un chibrit?“ Impenetrabil întunericul zidurilor, a genunchilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
neștire, ca și cum am sta pe loc. Aici e un cub, o casă, o treaptă de beton, un comutator, filamentul, soneria, e vineri, ca și mâine, ca acum o sută de ani, alt veac, parcă nici n-am fost. Ușa se întredeschide sfios. Se deschide, iată, cu totul. În ramă, femeia. Privire spălăcită, cocul strâns, trupul îndesat, înclinat pe stânga, mâinile mici, plinuțe. — Doamna... doamna... bâlbâi necunoscutul. — Poftim? — A, mă iertați. Ușa... Cușa, vreau să spun. Aicilocuiește familia Cușa, nu? Sunteți doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un soi de magiun suspect. Ușa rămăsese întredeschisă. Auzi, cândva, bizare bolboroseli. Tresări, atent. Șoaptele se repetau, greu de deslușit. Un fel de surdină, ca un descântec. Ieși, se strecură, tiptil, în vestibul, avansă, se ghemui. Ușa spre sufragerie era întredeschisă, vorbele se repetau, începea, treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deschide partea de sus a geamului că sè între puțin aer, cănd mè ridic că sè-mi duc la îndeplinire gândul, ceva, ca o nèlucè grèbitè, traverseazè în goanè culoarul, Desi stau cu spatele, preocupându-mè de geamul pe care tocmai îl întredeschid, lèsând sè pètrundè înèuntru un val de aer rece, simt cè ceva neobișnuit, asemeni unor valuri de aer mai înalte, se formeazè undeva în spatele meu, la ceafè, dar, fèrè grabè, ca și cum nimic nu s-ar întâmpla, cu toate simțurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ar fi ceva scurgeri de informații. Pe lângă plăcerea de a sta la un pahar de vorbă cu Johnny Walker, d-asta m-am deplasat, vorbim alfel aici, da’ te deranjează, toarășu’ academician, dacă aprinz o țigară? — Deloc, deloc... Doar o să Întredeschid puțin geamul... Din partea mea, n-ai decât, io am cojocul meu, dumneata ești mai șubred. * I-a strecurat-o, În timp ce i-a fluturat pe sub nas pachetul de Dunhill, să știe ce să-i aducă data viitoare! Fiecare frază a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Todd! Chiar așa am văzut scris În interiorul pantofului, moale, și cum arăta, cum mirosea! De parcă nimeni niciodată nu-și vârâse În el piciorul! Nu știu cum de a căzut lumina de pe culoar chiar pe pantofii lui, erau chiar lângă ușă când am Întredeschis-o. * Așteptam pe culoar, În nopțile alea două de la Cărbunești, să se termine bairamul, să-l văd că intră În cameră, poate reușim să stăm și noi doi de vorbă. Dar, ghinion, am luat plasă, ca de obicei, pisăloaga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
azi cu cele din fotografie. Dar sunt tot ei, chiar dacă trupurile și-au pierdut mirosurile de care se rușinau altădată și nu le mai face plăcere să stea dezveliți, În plină lumină. * —De câteva ori m-am trezit când cineva Întredeschidea ușa și rămânea În prag. Tu știi ce somn ușor am, chiar dacă mi se mai Întâmplă să sforăi câte puțin. Să fi bătut În ușă, să fi tușit discret, l-aș fi auzit. Dar nu. El rămânea acolo, nemișcat. „Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Tu es ma... Aici, cu imaginația ei, nu prea reușea să vadă urmarea. Evoluția lucrurilor nu mai era tot atât de clară ca în paginile vicontelui. Oare el va sta în picioare sau la picioarele ei? Și oare ea va ridica buzele întredeschise spre el sau va întinde brațele și-i va cuprinde obrajii plini de lacrimi? În fine, se vor descurca ei într-un fel, cu siguranță, minunat! Și Toinette porni să se acomodeze cu obiectele din atelier. Tablouri, mobile, draperii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rețină. Scrisoarea rămăsese pe măsuță. O uitase sau o făcuse uitată? Într-o clipă, Manuc prefiră toate chipurile Marioritzei. Sub beteala porții de la casa domniței Ecaterina, stând acolo, sub ninsoare, pe jumătate ireală, dar atât de vie... Buzele ei brusc întredeschise și mirarea din privirea fixată asupra despicăturii, după ce pantalonul lui fusese sfâșiat de un spin în timpul vânătorii cu șoimi. Simțise arsura acelei priviri pe pielea din despicătură ca pe o sărutare. I se păruse cu totul abandonată atunci, ca și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
seamă făina. Țin mult la ea - când nu e prea lumină-n casă și dintr-o parte. Când mama face clase dimineața (cu II-IV - eu sunt În prima, fac cu domnișoara), Tuza rămâne În pat până târziu. Și eu. Ea Întredeschide ușa, mă cheamă cu degetul dincolo, la ea, În dormitorul nostru - să dormim Înde noi doi. Nu dormim, stăm de vorbă. Și cum eu sunt În cămașă de noapte și desculț, ea zice că mi-i frig la picioare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vălul targuí, pentru că se fălea că se pricepe la oameni și știe, după expresia feței lor, când spun adevărul și când mint. Dar cu tuaregii această posibilitate nu exista, căci abia lăsau o fantă pentru ochii pe care și-i întredeschideau și și-i micșorau dinadins când vorbeau. Și vocea îi suna distorsionată, așa că se văzu obligat să ia drept bun răspunsul, căci, într-adevăr, îl văzuse sosind dinspre nord și nu avea motiv să bănuiască că Gacel făcuse un ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Insistă, dar cu același rezultat, și se sperie cu-adevărat. — M-au părăsit, se gândi imediat. Au plecat și m-au lăsat închis aici, să mor de foame și de sete... Se repezi la ușă și se miră că era întredeschisă. Ieși în curte, îl orbi un soare ucigaș reflectat de zidurile albe, văruite de mii de ori de niște soldați care n-aveau nici o altă obligație, de-a lungul zilelor și anilor, decât să curețe mereu pereții imaculați. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu cunoscuseră niciodată, nici măcar de departe, Sahara. O picătură de sudoare, prima pe ziua aceea, i se scurse pe mustața groasă și-i alunecă pe gât în jos, spre pieptul păros. Se ridică fără chef și, așazat pe pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
rogojina până În zori? Hangiul Își scarpină tâmplele. Se Întunecă, nu-i poate refuza unui musulman adăpostul: — Am o odăiță pe colț, ocupată de un student, cere-i să-ți facă loc. Se Îndreaptă Într-acolo, ușa e Închisă. Hangiul o Întredeschide fără să bată, o lumânare pâlpâie, o carte se Închide În grabă. Acest nobil călător a pornit din Samarkand acum mai bine de trei luni, m-am gândit că puteți Împărți odaia. Dacă tânărul este nedumerit, evită s-o arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i se Întâmplă? I s-a propus paradisul Înlănțuit de infern, cum să spui da, cum să spui nu, cu ce obraz să te arăți din nou În fața marelui vizir, cu ce obraz să părăsești orașul? La dreapta sa, se Întredeschide ușa unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asemenea, prada luată de la dușmani, și știu acum În ce mod a fost cheltuit acest aur... Ceremonios, Își drege glasul, Îi Întinde secretarului său pagina pe care tocmai a citit-o, o apropie de ochi pe următoarea. Buzele sale se Întredeschid, apoi se strâng. Se lasă iarăși tăcerea. A dat la o parte foaia, și-a aruncat privirea pe următoarea, a pus-o, la rându-i, deoparte cu un gest mânios. Tot tăcere. Sultanul se agită, devine nerăbdător: — Ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mult că nu era pe el nici o indicație cu caracter restrictiv, cum ar fi cele de personal, particular sau confidențial, totuși nu o făcuse, și nu Înțelegea de ce. De două ori se ridică de pe scaunul ei și se duse să Întredeschidă ușa cabinetului. Plicul continua să fie acolo. Mă port ciudat, o fi efectul culorii, gândi ea, să vină el odată și să se termine cu misterul. Se referea la șef, la directorul general, care Întârzia. Era zece și un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sora lui, și despre George, fratele ei, își aduseră aminte de Sîngeorz și numai de oameni și lucruri din Ardeal. Pe urmă își luă seama, zâmbi melancolic: ― Dar Gogu întîrzie cu arendașul lui... Ia să-i spunem c-ai venit! Întredeschise o ușă. De dincolo răspunse glasul lui Gogu: ― Gata, suflete scump... Apăru în deschizătură, văzu pe Titu: ― A, de ce nu m-ai vestit, puișor iubit?... Eu isprăvisem de mult cu grecul socotelile și ne-am apucat să facem nițică politică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putea servi și el pe Grigore Iuga, îndeosebi, care l-a îmbrățișat atât de călduros de la prima întîlnire și nu s-a dezmințit deloc, apoi și pe Gogu Ionescu care, sărmanul, e atât de îngrijorat din pricina Nadinei... Ușa directorului se întredeschise subit și în crăpătură apăru capul lui Deliceanu: ― Roșule, mai ai ceva? ― Nimic!... Poate mai spre amiazi. Am să telefonez și viu să anunț! zise secretarul fără să ridice nasul din jurnale. Când se închise ușa, Titu întrebă uimit: ― A
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
constatăm, iar și iar, că sîntem altfel. Căci cîtă vreme ne vom întreba doar de ce sîntem altfel, nu vom putea ști cine sîntem de fel. Evident, Lucian Boia are cheia de lectură potrivită, doar că, într-un patos stilistic surprinzător, întredeschide și uși nepotrivite, prin care pătrund de-a valma și interpretări pe care, de fapt, le repudiază. „Totul începe printr-o întîrziere impresionantă” - ne spune domnia sa chiar de la început. Dacă e să rămînem consecvenți acestei perspective coerente, va trebui să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]