515 matches
-
care luase înfățișarea prietenei mele. Totuși, după cum părea să-i turuie gura, părea să fie chiar ea. Nu, nu-mi dădeam deloc seama dacă e cu adevărat ea sau nu. Cu inima cât un purice ținut flămând o săptămână, am întredeschis fereastra. - Tu ești, Ayako? am șoptit eu. - Că doar n-oi fi Împăratul Japoniei! Dă drumul odată, că fac pipi pe mine! - Și dacă ești un spirit malefic? - Dacă era așa, te haleam de cinșpe ori până acuma... „Dacă-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
vechi, de-al tatălui ei, găurit pe alocuri. Avea un braț peste față, ca o dungă pe un semn care spunea „Fără atingeri“. Așa că n-am făcut decât să o privesc. Părul Îi era răsfirat pe pernă. Buzele Îi erau Întredeschise. Ceva Îi strălucea În ureche - probabil fire de nisip de pe plajă. Dincolo de ea, pe masa de toaletă, scânteiau pulverizatoarele. Tavanul era undeva sus, deasupra. Simțeam păianjenii care-și vedeau de treabă prin colțuri. Cearșafurile erau reci. Din plapuma rulată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o fotografie. Coloane la etaj, geamuri cu sticlă spartă și înlocuită cu hârtie albastră, impresie de părăsire și fărâmițare lentă... O carcasă de automobil american de prin anii '60, fără roți, fără faruri, ocupând toată curtea. O ușă de lemn întredeschisă pe latura stingă, unde, la etaj, locuisem într-o singură cameră cu ciment pe jos, bucătărie, sufragerie și dormitor în același timp. Priveam fără să înțeleg ruina asta din adâncul adâncului minții mele. Dezolat, m-am lăsat pe vine, și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și „Frumoasa” Își făcu apariția duhnind a fum de țigară, nespălată În mod sigur de câteva luni de zile, agățându-su cu sălbaticie prefăcută de gâtul Șefului de Șantier sarutându-l pe obraji, apoi introducând limba ei infectată direct În gura Întredeschisă a imposibilul Șef de Șantier, amestecând secreția glandelor salivare...!! Observând pe a-l doilea intrus, țiganca deschise o ușa, poftindu-i Înăuntru. Vizibil jenat de caraghiosa situație În care se afla, Tony Pavone intră În cameră urmat de accest „Măscărici
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scos nasul pe gaură. Nu ploua, și razele soarelui se strecurau pe fereastra deschisă. Mobila se afla din nou aici, patul și masa cu blat smălțuit, vechiul fotoliu de piele, rafturile de cărți, și toate cărțile. Ușa de la debara era Întredeschisă, și am văzut că era iar plină de troace. Găleata ruginită de gunoi era și ea acolo, ca și pianul meu, cu ciobiturile și zgîrieturile lui. Jerry, m-am gîndit, se Întoarce acasă Jerry. Am rostit În minte cuvîntul ÎNVIERE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
wild side... -, am ieșit din dormitor ca o umbră. Nimeni nu mi-a dat atenție, iarăși, de parcă aș fi fost cu adevărat invizibil. Am umblat o vreme, fără țintă, pe scările și pe culoarele conacului. Unele uși de la dormitoare erau întredeschise, lăsând să se vadă mai mulți inși așezați față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fac saltul acela în spațiu - care e specialitatea mea, după cum știi. Fata copilului, îndreptată spre el, nu oglindea nici o urmă de reproș în legătură cu faptul că ceea ce reușea să facă el, îl afectase pe împăratul Dzan în fața curtenilor lui. Buzele se întredeschiseră abia, și rosti: - Așa? Și...? Gosseyn explică: - Cel mai bine e să ai niște locuri în care să sosești când nu te vede nimeni. Ei, bine, căsuța aceasta este a unui prieten și este plasată foarte potrivit pentru ceea ce spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
am scos cheia de aur și am împlîntat-o în lacătul ruginit. Așa cum mă așteptasem, se potrivea perfect, se răsucea voluptuos, ca în unt. Am aruncat lacătul cât colo și-o clipă m-am sprijinit cu fruntea de ușa stacojie. Am întredeschis-o și am intrat. Mă aflam într-o cameră de mărime mijlocie, cu pereții zugrăviți într-un galben-crem liniștitor. Peste parchet se întindea un covoraș vernil cu desene rombice negre și albe. Camera era mobilată modest: un dormitor ieftin alcătuit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dedubla, în primul rând, sentimentul timpului. Timpul meu începea dimineața, apoi urma întâlnirea cu Sonia, masa undeva în afara casei, plimbarea în afara orașului. Pe negândite, venea noaptea, când ziua abia scursă cădea ca o piatră în neant. Era, însă, suficient să întredeschid ochii amintirii pentru ca imediat aceste câteva zile, atât de dense în impresii, să capete dimensiunea unor luni de zile. Dublă era și puterea de atracție pe care Sonia o exercita asupra mea. În prezența Soniei eram într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nemaiâncercată. Camera începe să se întoarcă și să se prăvălească pe un colț, încet și lin. Colțul cade tot mai jos, alunecă sub mine, se așează sub mine, se strecoară în spatele meu, apare deasupra mea, dar cade din nou fulgerător. Întredeschid ochii, camera se înfinge la locul ei, continuând să se rotească în capul meu. Gâtul nu rezistă, capul mi se prăvale în piept și întoarce camera cu susul în jos. „Ce-au făcut, ce-au făcut cu mine!“ șoptesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de la apartamentul nostru. Cobor; mă gândesc cam în ce parte se află ușa care-mi trebuie, apoi mă apropii cu gând să bat în ușă; îmi pregătesc expresia cu care s-o întâmpin pe dădacă, dar observ că ușa este întredeschisă. „Poate-i pus lanțul“ mă gândesc, dar abia ating ușa cu mâna, că se deschise ușor, fără să scârție. Am în fața ochilor bucătăria noastră. Deși e foarte întuneric, îmi dau seama că e apartamentul nostru, după bătaia ceasului din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu, slobozi să fie a-și căuta stăpâni aiurea...” În timp ce așteptam un răspuns din partea egumenului, un alt glas... blând, însoțit de o mângâiere pe frunte, m-a făcut să tresar... Liniștește-te, dragule! Dumnezeu cu tine! Trezeștete!... Cu greu am întredeschis ochii. Aplecat părintește asupra mea, ședea bătrânul călugăr. Îmi ștergea cu o năframă broboanele de sudoare de pe frunte... Iar ai avut vedenii, fiule? Iar n-ai avut un somn liniștit. Ce te tulbură? Am deschis ochii de-a binelea. Bătrânul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
seama că fata era un fel de curtezană, însă, judecând după luxul casei și după cartier, nu era dintre acelea la care să poți bate în ușă cu îndrăzneală. Ar fi voit să fugă pe scară înapoi, când ușa se întredeschise și Georgeta însăși scoase capul prudent: - A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intră! Felix observăcă fata era îmbrăcată foarte sumar, cu un peignoir aruncat la repezeală. Picioarele îi erau goale, și părul ciufulit. Georgeta lămuri că învoise servitoarea în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de son mieux... elle est bien gentille... Stătea pe taburet și se privea în oglindă. Aici fusese budoarul lui tante Margot înainte să se mărite, și Muti nu schimbase mai nimic ; până și caseta de bijuterii, îmbrăcată în argint, era întredeschisă la fel, pe toaletă, într-o neglijență căutată, și din ea ieșeau în afară aceleași șiraguri de coral și chihlimbare. Muti nu schim base mai nimic, pentru că Yvonne era un copil cuminte și, dacă nu avea voie să atingă ceva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-mi răspunzi, ceea ce înseamnă că ai cu totul altă părere, ei bine... Ei bine, știi ce face în clipa aceasta protejata ta ? De o oră stă la oglindă în camera ei, stă, se gătește și se admiră... Când am întredeschis ușa să văd ce face, era prea multă liniște și m-am îngrijorat, să nu fi avut un șoc, mi-am spus, să nu fi legat lucrurile între ele, boala lui, plecarea ei, rochiile... Ei, află că nu ! Află că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ți aplici principiile politicii tale interioare. Și totuși, nici aici firea și obișnuințele nu te lasă să ripostezi fățiș. Nici măcar aici nu știi să lupți altfel decât cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție (o întrebi pe mama) că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urcă respirând tot mai greu, cu pașii împleticiți, și deodată, mirosul... încă de pe culoarul prost luminat, vârfurile pantofilor descoperind fiecare nod în lemnul dușumelelor ca să se împiedice de el și mirosul devenind tot mai puternic, până când, împingând cu bruschețe ușa întredeschisă de la iatacul mamei, să priceapă deodată. În locul bine cunoscutului iz de levănțică și busuioc, strecurându-se cu discreție din așternuturile mereu proaspete, din sertarele scrinului, o nerușinată duhoare de carne putredă și urină... Și reținuta lui mamă care, în clipa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimic ! Oare niciun fel de legi nu mai guvernează lumea ? Tac în continuare pe scaunul meu, o nesuferită emoție face să-mi bată inima insuportabil de tare, chiar așa, să ciocăne de trei ori și pe urmă ușa să se întredeschidă, încet-încet ? ! Poftim ! Poftim cine stă în prag !... Te rog, domnule Ialomițeanu, poftește și fă-te comod ! Doar am discutat împreună de atâtea ori că în vremile noastre protocolul nu mai este modern - se tot simplifică, se tot simplifică... Așa că ia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de topaz. Apoi, obrazul ei în prim-plan. Ochi frumoși, albaștri, irizați de plăcerea contemplării. Pe cer, un pescăruș singur, liber în imensitatea albastră. Reîntoarsă pe obrazul fetei, imaginea avansează pînă la planul detaliu pe buzele ei, conturate de surîs, întredeschise ușor, parcă ar vrea să exclame. Deodată, ochii se rotesc spre șosea. E văzută de departe. Vîntul îi flutură rochia ușoară, de vară, lipindu-i-o de trup într-o învăluire pe care imaginea filmului o exploatează cu voluptate. Mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fiori de spaimă. Meeks Își puse arsenalul pe un pervaz de fereastră și-și Înfundă buzunarele cu muniție: gloanțe pentru revolverul de 38, Încărcătoare de rezervă pentru automat. Își vîrÎ cuțitul la centură, acoperi fereastra din spate cu salteaua și Întredeschise fereastra din față, ca să mai intre aer. O adiere Îi răcori sudoarea. Se uită afară, la niște puști mexicani care se jucau cu o minge de baseball. Rămase pe loc. Imigranții se adunau afară. Arătau spre soare ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
devenind brusc palid: — Doar nu crezi că Dublu Perkins... Stompanato: — Haide, Abe! Dublu Perkins vinovat pentru Nite Owl... Ăsta da banc. Bud spuse: — Mă duc să mă piș. Se duse la baie. Închise ușa, numără pînă la zece și o Întredeschise. Mardeiașii discutau supersonic. Abe Își ștergea fața cu un șervet. Dă-le răgaz să potrivească singuri piesele. Intuiție: Dublu la Nite Owl. Jack V. i-a văzut pe Vachss, Stomp, Kikey și Perkins la o petrecere, poate cu un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe un gest fondator din care s-a născut "îndrăgostirea" noastră. sâmbătă, 7 septembrie "Ușa interzisă" păstrează în ea întreaga ambiguitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "închis" (și trebuie să rămână așa) și ceea ce, în ciuda interdicției, se întredeschide, descoperind ― cu consecințe nebănuite ― un spațiu care se structurase în chiar misterul splendorii sau promiscuității sale. Nu am, totuși, pretenția că în aceste pagini îmi propun să scald în lumină ungherele ultime ale odăii care este viața mea. Sânt convins
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai onoarea de a-i aduce pălăria În clipa cînd urmează să plece, asta nu-i era dat oricui. Astfel de plăceri se plătesc. François regreta că nu citise cu atenție cărțile tatălui cînd era tînăr. Se mulțumise să le Întredeschidă așa cum consulți un oracol, căutînd la Întîmplare pe pagini un răspuns la Întrebările pe care se temea să i le pună. Astăzi, l-ar fi Întrebat: „Ce anxietate ascundeai Îndărătul certitudinilor tale? De ce vedeai primejdii peste tot?“. Trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre intrarea principală a locuinței. Poarta din stejar sculptat era Întredeschisă. Am Împins ușa și m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. Silueta ei se profila pe un coridor țintuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trupurile pe de rost și Îngropară acele șase zile de despărțire În sudoare și salivă. Julián o penetră cu furie, țintuind-o de lemnul pardoselei. Penélope Îl primea cu ochii deschiși, cu picioarele Înlănțuite În jurul torsului lui și cu buzele Întredeschise de dorință. Nu exista nici un licăr de fragilitate sau de copilărie În privirea ei, În trupul călduț care cerea mai mult. Mai apoi, cu fața Încă lipită de pîntecele ei și cu mîinile pe pieptul alb ce Încă tremura, Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]